Perioada Elenistica

359 i.Hr. – Pentru secole, Grecii au considerat imperiul muntos al Macedoniei ca

fiind o pustietate care nu merita atentie. Sub conducererea lui Philip al ii-lea al
Macedoniei, dupa introducerea mai multor reforme, Macedonia s-a devodit a fi o forta
militara formidabila, reusind, prin aliante si cuceriri, sa uneasca intreaga Grecie, creand
Liga Elenica. Philip planuia o mare campanie militara care avea sa includa toate fortele
Grecesti impotriva imperiului Persan. Un plan pe care nu l-a putut demara inainte de a fi
asasinat. Acesta a fost urmat la putere de catre fiul sau de numai 20 de ani, Alexandru cel
mare, care a mostenit visul tatalui sau de a invada Persia si care a devenit, la numai 10 ani
de la urcarea la putere, conducatorul unui imperiu enorm, care se intindea de la marginea
Chinei pana in Egipt si Europa.

Moartea lui Alexandra Macedon marcheaza, in mod traditional, inceputul

perioadei elenistice. Generalii sai, cunoscuti drept “Diadochoi”, impart teritoriile cucerite
de catre Alexandru Macedon in campania sa militara dintre 323 si 334 inainte de Hristos.
Timp de 40 de ani, imperiul lui Alexandru cel Mare a devenit teatrul unui razboi civil intre
acesti diadohi. Cele mai importante dintre noile dinastii elenstice, create in urma caderii
liderului neinvins sunt:

 Dinastia Seleucida – in Anatolia Centrala, Levantul, Mesopotamia, Persia,

Turkmenistan, Pamir si Valea Indusului (PAakistan);
 Dinastia Ptolemeica – in Egipt;
 Dinastia Antigonizilor – in Macedonia.

Aceasta expansiune fara precedent a introdus regatul Greciei la o serie de noi

influente exotice. Regii elenistici au devenit patroni ai artelor, comandand lucrari publice
de arhitectura si sculptura, precum sculpturi sau piese arhitecturale, precum si bijuterii
de lux, iar bancheturile si festivalele erau oportunitati pentru afisarea bogatiei.
 Arta Elenistica este extrem de diversa ca subiect si developare stilistica. In
perioada clasica, artistul il prezenta pe om detasat, inaltat deasupra realitatii immediate.
In elenism, omul se afla in mijlocul faptelor, in fata fortelor de care trebuie sa se apere. In
sculptura elenistica predomina detaliul realist. Exista un interes de a portretiza
extremele emotiei, oricare ar fi acestea. Sculpturile au devenit mult mai expresive si
naturaliste. Mai teatrice. Pe langa infatisarea realistica si gesturala, cu o atentie sporita la
detalii, ele posedau un character si o tematica, pe fetele personajelor se citeste o gama
larga de sentimente. Se manifesta un interes deosebit pentru grupurile statuare
reprezentate in miscare si pentru compozitii mai dinamice. Odata cu aceste schimbari,
intervine si o modificare a conceptiei despre folosirea materialelor. In classicism, “piatra
ramane piatra” iar sculptorii nu uita acest lucru. In elenism, piatra este tratata astfel incat
detaliile sa exprime carnea vie, moliciunea formelor. Artistii nu mai erau obligati sa
descrie idealul de perfectiune si frumusete umana, acceptand diferite comenzi, precum
cele de a realiza portrete. Aceste portrete, in special cele care aveau ca subiect etnici
precum africanii, descriu diversitatea populatiei elenistice. Clientii obisnuiti erau cetateni
de inalta clasa. Centrul artistic isimuta locatia din Grecia, in coloniile din Asia Mica. Se
infiinteaza multe scoli de arta, la Alexandria, Pergam, Rhodos, si asa mai departe.