Sunteți pe pagina 1din 224

ANUARUL

ARHIVEI DE FOLKLOR
v
PUBLICAT

DE

I O N M U Ş L E A

M O N I T O R U L O F I C I A L ŞI I M P R I M E R I I L E STATULUI
IMPRIMERIA NAŢIONALĂ. BUCUREŞTI, 1939
ANUARUL
ARHIVEI DE FOLKLOR
v
PUBLICAT

DE

I O N M U Ş L E A

MONITORUL OFICIAL ŞI I M P R I M E R I I L E STATULUI


IMPRIMERIA NAŢIONALĂ. BUCUREŞTI, 1939
P E N T R U O R I C E I N F O R M A Ţ I E R E F E R I T O A R E L A A C E S T A N U A R , A SE A D R E S A
A R H I V E I DE F O L K L O F A A C A D E M I E I R O M Â N E " S A U D I R E C T O R U L U I EI, ION M U Ş L E A ,
C L U J , S T R . E L I S A B E T A N E , 23 (MUZEUL LIMBEI ROMÂNE).
CUPRINSUL
Pag.

ION MUŞLEA, Ovid Densusianu folklorist i


N. P . SMOCHINĂ, Din literatura populară a Românilor de peste
Nistru 7
TRAIAN GERMAN, Tovărăşiile de Crăciun ale feciorilor români din i
Ardeal
ION BREAZU, Versuri populare în manuscrise ardelene vechi . . . 79
EMIL PETROVICI, Folklor delà Moţii din Scărişoara III
Bibliografia folklorului românesc pe anii 1936—1937 177
Raport anual (1937-38) 213
RÉSUMÉ DES ARTICLES 215
OVID DENSUSIANU FOLKLORIST
în istoria culturii şi ştiinţei noastre, Ovid Densusianu va fi amintit
întotdeauna ca unul din cei mai însemnaţi filologi. A r fi mare păcat să
nu se releve însă, în deajuns, şi deosebit de importantul rol pe care 1-a
avut el în desvoltarea şi perfecţionarea culegerilor şi studiilor de folklor.
Acest rol ne-am propus să-1 prezentăm în cele câteva pagini care urmează,
pagini care constituesc în acelaşi timp şi omagiul adus de « Arhiva de
Folklor a Academiei Române » celui care a fost un precursor şi, indirect,
un luptător pentru realizarea ei.
Preocupările pentru folklor le cunoaşte tânărul Densusianu încă din
sânul familiei sale. în « Revista critică-literară » a unchiului său Nicolae,
apar multe culegeri de poezie populară şi studii de folklor, unele datorite
chiar directorului revistei. Tot acolo tipăreşte părintele său, Aron, cuno-
scutu-i << Cestionariu despre tradiţiunile istorice şi anticităţile ţeriloru
locuite de Români », precum şi câteva studii folklorice interesante.
Densusianu debutează în domeniul folklorului la vârsta de douăzeci
de ani (1893), printr'un studiu întitulat « Literatura populară din punctüj'f
de vedere etno-psihologicü », publicat în revista amintită. Un an mai '
târziu (1894), recensează, în aceeaşi publicaţie, culegerea lui I. G . Bibi-
cescu, arătându-se încă de pe atunci nemulţumit de felul cum se publică
folklorul la noi. « Cele mai multe [din colecţiunile de literatură populară] lasă
încă de dorit din punct de vedere al exactităţii şi fidelităţii cu care sunt
reproduse şi date la lumină; toate însă merită să atragă atenţiunea noastră,
pentrucă în fiecare din ele găsim câteva mărgăritare ale gândirii şi geniului
poporului nostru ».
Dar după aceste manifestări de început, plecând la studii în străinătate,
Densusianu nu va mai publica multă vreme nimic în legătură cu folklorul
românesc. Abia după apariţia revistei sale « Vieaţa Nouă » (1905), începe
seria susţinută de articole şi dări de seamă privitoare la folklorul nostru.
Toate culegerile mai importante ce apar între 1905—1925, delà volumele,
colecţiei « Din vieaţa poporului român » la ediţiile popularelor lui Alec-
sandri şi discursurile de recepţie privind folklorul, sunt recensate temeinic
de către Densusianu. D *pă dispariţia «Vieţii Noui » recensiile vor con­
tinua în noua-i revistă «Grai şi Suflet» (1923-37).
1 Anuarul Arhivei de Folklor V.
Dar Densusianu nu şi-a manifestat interesul pentru folklor criticând
numai culegerile şi studiile altora, ci, de timpuriu, a ţinut să dea studii
şi culegeri proprii.
împreună cu I.-A. Candrea şi T h . D . Sperantia, a publicat, în 1906,
« Graiul nostru », două volume de « texte din toate părţile locuite de Ro­
mâni », unele culese chiar de către cei trei editori, deci şi de Densusianu.
Tot lui îi datorăm una din cele mai bune culegeri de materiale, făcută
în 1913, singura ce posedăm din atât de interesanta Ţară a Haţegului,
ţinutul de obârşie al Densusienilor. Impozantul volum de 450 pagini,
tipărit cu eleganţa şi cu scrupulozitatea care-1 caracterizau, e întitulat
« Graiul din Ţara Haţegului »; studiul limbii nu cuprinde însă nici a patra
parte din materialele folklorice. Ion Bianu, care era un mare cunoscător
al problemelor de folklor românesc, consideră această culegere ca « un
model pentru acest fel de lucrări, cum nu s'au mai făcut la noi »
E singura culegere proprie a lui Densusianu, care a văzut lumina tipa­
rului. Suntem informaţi că în anii de după războiu ar fi făcut, veri de-a-
rândul, cercetări asupra graiului din Sud-Estul judeţului Bihor. Nu ştim
însă ce s'a ales de aceste cercetări, acum, după moartea sa.
Paralel cu acţiunea de culegere, Densusianu este preocupat şi de alte
chestiuni care interesează folklorul. Una din ele e adunarea, în volumaşe —
de cele mai multe ori din « Biblioteca pentru toţi » — a bucăţilor mai repre­
zentative din diferitele genuri de literatură populară, răspândite prin diverse
publicaţii. Au apărut astfel, în ordine cronologică: «Poezii populare din
diferite regiuni locuite de Români » (1909), « Poveşti din diferite ţinuturi
locuite de Români» (1909), «Antologie dialectală» (1915), «Tradiţii şi
legende populare » (1921) şi « Din popor; cum gândeşte şi simte poporul
2
român » (1930 ) .
Tot în această serie trebue să cuprindem minunatul volum de « Flori
alese din cântecele poporului » (1920), care dovedeşte întreaga pricepere şi
gustul sigur al lui Densusianu în distingerea pieselor demne de a figura
într'o antologie a poeziei noastre populare.
Prin aceste publicaţii, el a pus în mâna iubitorilor de literatură popu­
lară câte un mănunchiu ales din diferitele genuri, aducând astfel un mare
3
serviciu cunoaşterii folklorului nostru în toate straturile societăţii ).
Alături de culegerile şi antologiile amintite, Densusianu ne-a lăsat şi
valoroase cercetări folklorice.

1
) O V I D D E N S U S I A N U , Barbu Delavrancea (Academia R o m â n ă . Discurs de recepţie
X L V ) . Bucureşti 1 9 1 9 , p . 1 9 .
2
) Intâile două şi cea din urmă, în colaborare cu I . - A . Candrea.
3
) « Florile alese » au apărut, în 1934, şi în franţuzeşte, în tălmăcirea domnişoarei
M a r i a H o l b a n , subt titlul: «Florilège des chants populaires r o u m a i n s » .
Una din problemele sale de predilecţie a fost păstoritul. Convins că
aceasta a fost ocupaţia prin excelenţă a poporului nostru în trecut, el a
urmărit-o în diverse aspecte, unul din cele mai interesante fiind oglindirea
păstoritului în cântece. « Vieaţa păstorească în poezia noastră populară »
(vol. I-II, 1922-23) este un studiu bazat pe consultarea unui material imens,
care, chiar dacă nu răuşeşte să ne convingă că « noi Românii suntem un
neam de păstori » (p. V I I ) , ne dovedeşte bogăţia urmelor lăsate de păstorit
în folklorul nostru, desgroapă un bogat şi preţios material poetic răspândit
prin ziare şi reviste şi ne dă un model de cercetare folklorică documen­
x
tată ) .
Tot din seria de cercetări în legătură cu vieaţa pastorală face parte şi
« Păstoritul la popoarele romanice » (1913), apoi « Origina păstorească a
« Cîntărei cîntărilor » (1916); de asemenea şi câteva articole privitoare la
migraţiunile păstoreşti.
Dar preocupările lui Densusianu pentru folklor nu s'au oprit nici la
cercetări. într'adevăr, el este singurul nostru folklorist care a încercat
nu numai să dea o definiţie a folklorului, ci să-i precizeze domeniul, îmbo-
găţindu-1. Preocuparea aceasta este cu atât mai preţioasă, cu cât contri­
buţiile româneşti la metodologia unei discipline —• contribuţii care să fi
fost recunoscute şi de străinătate —, sunt apariţii extrem de rare.
Spre deosebire de înaintaşi şi chiar de mulţi din contemporanii săi,
Densusianu a susţinut că folklorul nu este numai poezia populară tradi­
ţională, ci trebue să fie şi «vieaţa, chipul de a gândi şi simţi al ţăranului »;
astfel « unele texte pot fi socotite ca documente sufleteşti, culturale şi, în
2
parte, istorice » ) .
Convingerea că lucrurile spuse în lecţia sa de deschidere din 1909
(« Folklorul — cum trebue înţeles ») — îşi păstrează mereu valabilitatea,
l-au făcut să dea o nouă ediţie a acestui extras peste 28 de ani (1937), ba
chiar să pună să fie tradus şi în franţuzeşte. Modestie şi orgoliu se amestecă
în rândurile cu care-şi încheie pagina de prezentare a retipăririi sale : « Păre­
rile acestor folklorişti [Corso, Van Gennep, Vidossi, Saintyves] şi ale altora
amintite acolo [în extrasul din 1910], se deosebesc uneori de acelea pe care
le-am exprimat acum aproape treizeci de ani, dar alteori se întâlnesc cu
ele, venind să arate că felul cum am crezut de mult că trebue înţeles folk­
lorul aducea o anticipare la ceea ce şi altora li s'a părut că nu poate fi
neluat în samă pentru ca el să nu rămâie la mărginiri ale cercetărilor şi
metode prea convenţionale ».
Densusianu n'a fost niciodată un entuziast al literaturii populare româ­
neşti, în sensul că nu există popor mai înzestrat ca al nostru din punct de

*) A c e s t studiu a fost tradus şi în italieneşte ( R o m a , 1936).


') Graiul Nostru, I, p . V I .
vedere al folklorului. Totdeauna a căutat să îndemne la o cât mai con­
ştiincioasă culegere şi o cât mai fidelă publicare a acestui material. O garan­
ţie de îmbunătăţire, în această privinţă, era convins că poate veni numai
prin apropierea folklorului de disciplina filologiei: «Pentrucă în cercetările
privitoare la producţiunile populare trebue să se introducă alt spirit decât
cel care a stăpînit pînă acum. Culegerile şi studiile de folklor se fac şi astăzi
fără pregătirea pe care o cer, cu o desăvîrşită lipsă de metodă, după un
1
sistem cu totul învechit » ) . El adaugă că « pregătirea ştiinţifică şi în stu­
diile de folklor e de aşteptat să plece tot delà Universitate. Şi deoarece
2
nu avem pînă acum o catedră specială pentru aceste studii ), . . . . cum
investigaţiunile de folklor se întîlnesc adeseori cu cele de filologie şi cum,
de altă parte, metodele riguroase ce se aplică în filologie pot să călăuzească
şi pe cei ce se ocupă cu folklorul, activitatea Institutului va putea da o
îndrumare bună şi în această direcţiune ».
E vorba de «Institutul de filologie şi folklor», înfiinţat în 1913, pe
lângă catedra sa de filologie romanică. Doi ani mai târziu, în prefaţa « Graiu­
lui din Ţara Haţegului » — întâiul volum publicat în colecţia Institutului —,
anunţa că subvenţia i-a fost suprimată. Totuşi, e r asigura că va «continua
cu propriile mijloace, să tipărească lucrările făcute sub auspiciile lui ».
Izbucnirea războiului îi zădărniceşte planurile. Abia în 1922-23, apar,
subt egida Institutului, cele două volume din «Vieaţa păstorească».
între timp, Densusianu încercase altceva. El protestase în repeţite
rânduri împotriva « maculaturii folkloristice », în care înglobase şi unele
din volumele apărute în colecţia « Din vieaţa poporului român » a Acade­
miei. Necesitatea reorganizării acestei colecţii, după războiu, i se părea
un prilej de a-şi înfăptui, cu ajutorul Academiei Române, un vast şi amă­
nunţit plan de adunare şi publicare a materialului nostru folkloric. încă
în sesiunea din anul 1919-—• încurajat poate şi de călduroasele cuvinte
cu care Ion Bianu îi răspunsese la discursul de recepţie —-, Densusianu
arătase motivele pentru care publicarea materialelor de folklor trebue
reorganizată şi fusese rugat să întocmească şi un proiect în acest sens.
Din acest proiect, prezentat în sesiunea din 1920, şi aşa de puţin cunoscut,
3
cităm ) partea cea mai importantă, aceasta cu atât mai vârtos cu cât ea
cuprinde şi multe din ideile principale exprimate în articolele sau obser­
vaţiile sale metodologice amintite mai sus:

*) Graiul din Ţara Haţegului, p. VIII.


2
I ) A cărei creare pare să o fi o b ţ i n u t tot el : « catedra de dialectologie şi folklor »,
! ocupată între anii 1 9 2 7 — 1 9 3 8 de I . - A . Candrea. P â n ă în 1927 Densusianu a ţinut,
în cadrul catedrei sale, mai multe cursuri de folklor, din care cităm: « Concordanţe
lingvistice şi folklorice » (1924-25) şi « Aspecte ale poeziei populare romanice »
(1925-26).
3
) Analele Academiei Române, X L (1920), p p . 154-5.
« Publicarea textelor populare va trebui să se facă d u p ă norme ştiinţifice de tran­
scriere, aşa încât materialul folkloric să fie o contribuţie adevărat ştiinţifică şi pentru
dialectologie.
« Sistemul de transcriere se va fixa ulterior şi el se va indica în v o l u m u l care va i n a u ­
gura seria nouă de publicaţiuni de folklor ale A c a d e m i e i R o m â n e .
« In adunarea materialului sunt de părere să se ţină seamă n u numai de folklorul
tradiţional, ci şi de cel de actualitate, adică de tot ce arată c u m se răsfrânge în sufletul
poporului vieaţa la care el participă. V o r trebui astfel culese povestiri variate în care
ţăranul îşi exprimă sentimentele, gândurile sale în diferite împrejurări şi alături de ace­
stea se vor aduna motivele folklorice nouă — cântece, legende ş. a.— care sunt puse
în circulaţie în diferitele regiuni, pentru că nu trebue să uităm că imaginaţia poporului
nu rămâne inactivă, e stimulată mereu de ce se î n t â m p l ă în anumite împrejurări (să ne
g â n d i m la răsunetul pe care 1-a avut războiul în sufletul ţăranilor şi care oferă folklori-
stului elemente nouă de cercetare).
« C u m multe regiuni — ca M a r a m u r e ş u l , nordul Transilvaniei, Basarabia, D o -
brogea şi multe ţinuturi aromâne — nu au fost decât întâmplător sau de loc explo­
rate, se va căuta prin misiuni speciale să se adune materialul folkloric din aceste părţi.
« P e lângă ce se va culege de cei bine pregătiţi pentru asemenea studii, se v o r p u n e
la contribuţie comunicările ce se pot avea prin răspândirea de chestionare, care ştim
ce folositoare pot să fie de multe ori, c u m au dovedit chestionarele întreprinse de H a s d e u
şi N . D e n s u s i a n u .
« A c e s t material va înlesni înfiinţarea unei arhive folklorice pe lângă A c a d e m i e , care
v a permite într'o zi să se publice o Enciclopedie a folklorului r o m â n , c u m şi u n A t l a s
folkloric, care să arate repartizarea geografică a unor motive din creaţiunile noastre
populare.
s :*:Déoarece m u l t material folkloric s'a tipărit în ziare şi reviste, s'ar cuveni ca el să
fie adunat într'o culegere — într'un fel de « corpus » — care se înţelege delà sine de ce
mare folos ar fi pentru cercetători.
« Paralel cu adunarea materialului, va trebui să se înceapă o serie de studii, m a i ales
comparative, cu privire la folklorul nostru, ceea ce s'a făcut prea p u ţ i n la noi şi n u după
m e t o d e riguroase ».

La aceste propuneri Densusianu mai adăuga în 1924 *) următoarele:


« U n deziderat mai îndepărtat ar fi alcătuirea unui Repertoriu sau Atlas
etnografic, care să completeze pe celelalte două, pentrucă filologia, folklo­
rul, etnografia nu pot fi despărţite şi numai din colaborarea lor poate ieşi
mai multă lumină în limpezirea unor probleme ».
Din nenorocire, din frumoasele proiecte ale lui Densusianu nu s'a
realizat decât prea puţin: copierea unei părţi-—vreo sută de mii de ver­
2
suri — din poeziile populare răspândite prin ziare şi reviste v e c h i ) .
Dar Densusianu nu era omul să renunţe la un plan. Neputându-se
înţelege cu Academia — a cărei « nouă serie de publicaţiuni folklorice » nu
apare nici în 1924—, având nevoie de o revistă în care, pe lângă studiile de

1
) Analele Academiei Române, X L I V , p p . 86-87.
2
) A c e s t e copii se păstrează astăzi în C l u j , la « Arhiva de Folklor a Academiei R o m â n e »,
ele fiind puse la dispoziţia cercetătorilor.
filologie, să dea un loc larg şi studiilor şi culegerilor folklorice, el face să
apară în 1923 periodicul «Grai şi Suflet» (volumul I-VII, 1923—1937)-
Pentru folklorul românesc, această publicaţie, cu toată apariţia ei destul
de neregulată, prezintă o importanţă covârşitoare. E revista care a publi­
cat în mod constant, în fiecare din cele şapte volume, unele din cele mai
bune culegeri de folklor românesc şi câteva cercetări foarte valoroase,
între care şi << Limba descîntecelor » a lui Ovid Densusianu, precum şi
preţioase recensa ale aceluiaşi şi ale elevilor săi.
Chiar şi « Institutul de filologie şi folklor » mai da — la intervale foarte
rare, e adevărat —, câte un semn de vieaţă. Astfel, în 1930 apare întâiul
volum din valoroasa lucrare a lui Ion Diaconu: «Ţinutul Vrancei ». Din
introducere, aflăm (p. VII) că Densusianu « i-a pus la disposiţie mijloace
de cercetare ». E probabil că acelaşi lucru 1-a făcut şi cu alţi cercetători
care voiau să facă culegeri de folklor şi ale căror materiale sau studii le-a
J
publicat în « Grai şi Suflet » ) .
O fire extrem de susceptibilă şi o dârzenie puţin obicinuită l-au oprit
să realizeze tot ceea ce marele său talent, ascuţita-i inteligenţă, deosebita-i
putere de muncă şi pasiunea pentru graiul şi folklorul nostru ne îndreptă­
ţi au să aşteptăm delà el.

După neînţelegerea avută cu Academia, în chestiunea adunării şi publi­


cării materialelor folklorice precum şi a altor probleme, e natural să fi
păstrat o umbră de resentiment înaltei instituţii. Acest resentiment apare
2
şi în paginile ) în care e recensât întâiul « Anuar al Arhivei de Folklor ».
Dar pe noi rezervele lui Densusianu nu ne-au contrariat. Ştiam că
ele vin din partea unui mare iubitor al folklorului românesc, care ţinea
să se lucreze cât mai mult şi mai bine în acest domeniu.
Ocupându-se cu înţelegere, căldură şi competinţă — ca nimeni altul —
de aproape toate ramurile folklorului nostru: culegător şi popularizator
de culegeri, autor de studii valoroase, deschizător de drumuri nouă în dome­
niul acestei discipline, organizator de culegeri, studii şi publicaţiuni folk­
lorice, Densusianu trebue considerat — aşa cum l-am numit şi acum
3
şapte a n i ) — cel mai de seamă folklorist al nostru.

ION MUŞLEA

1
) Institutul pare să fi lansat şi un « C h e s t i o n a r folkloric » (cu 167 de chestiuni),
a cărui aplicare şi rezultate n u le cunoaştem. A c e s t chestionar l-am văzut publicat numai
în revista « î n v ă ţ ă m â n t u l P r i m a r » din Făgăraş, A n u l V I I I ( 1 9 3 1 ) , N r . 1 7 , p p . 12-14,
s u b t titlul : « O rugăminte ».
2
) Grai şi Suflet V I , 399—400.
3
) Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române I (1932), p . 5.
DIN LITERATURA POPULARĂ A
ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
întâile culegeri româneşti transnistriene apărute în ţară le datorăm
lui T . T . Burada, ca rezultat al celor două călătorii făcute la Românii din
2
gubernia Cherson şi Kameneţ-Podolsc ) . După războiul mondial găsim,
pe ici pe colo, câte o poezie-două, publicate în diferite periodice, de T .
3 4
Hotnog ) şi M . Florin ), altele în ziarul « Cuvânt Moldovenesc » din
5
Chişinău, iar de curând în lucrarea lui P. V. Ştefănucă ). Câteva obiceiuri şi
poezii populare au mai fost publicate de noi în ziarul « România Nouă » din
6
Chişinău (1926 No. 68—70), precum şi în revistele «Societatea de Mâine» )
7
şi « Ramuri » ) . Toate aceste culegeri — afară de aceea a lui P. V . Ştefă­
nucă — sunt redate în limba literară.
Culegerea acestei poezii populare n'a fost neglijată însă nici de către
Românii de dincolo de Nistru. înfiinţarea « Republicei Moldoveneşti »
a pus în discuţia cărturarilor localnici culegerea şi publicarea acestei comori
a neamului. Meritul de a fi primul culegător al poeziei populare îi revine
8
lui P. Chior ) , pe atunci comisar al educaţiei naţionale. în trei broşuri
x
) T . T H . BURADA, O călătorie în satele Moldoveneşti din gubernia Cherson (Rusia).
«Convorbiri Literare» X V I I (1883-84), p p . 281—291.
2
) T . T . BURADA, O călătorie la Românii din gubernia Kamenitz Podolsk (Rusia).
•«Arhiva» XVII (1906), p p . 536—547.
s
) T . HOTNOG, Românii de peste Nistru în « Universitatea populară din Chişinău.
[Anuar] pe anii 1 9 2 2 — 1 9 2 5 ».
*) M . FLORIN, Din folklorul transnistrian în « T r i b u n a R o m â n i l o r de peste hotare »
I I ( 1 9 2 5 ) , N r . 3-4, p . 1 9 ; N r . s-6, p. 24.
6
) P . V . ŞTEFĂNUCĂ, Cercetări folklorice în Valea Nistrului-de-jos. « Anuarul A r h i v e i
de Folklor a Academiei Române » I V (1937), pp. 31—227.
•) N . P . SMOCHTNĂ, Crăciunul la Moldovenii de peste Nistru. « Societatea de M â i n e »
I V ( 1 9 2 7 ) ; Anul-nou la Moldovenii de peste Nistru, « T r i b u n a R o m â n i l o r Transnistrieni »
I I (1928), N r . s, p p . 6-13.
') N . SMOCHINĂ, Din obiceiurile Românilor de peste Nistru — Dumineca Mare. « Calen­
darul L i g i i Culturale » pe anul 1924. Bucureşti, 1924, p p . 44-52; Anul-nou la Moldovenii
de peste Nistru. « Ramuri » X I X (1925), p p . 26-35.
8
) Cîntici moldovineşti (norodnici). Culesî di P. Chior. Editura di stat a Moldovii.
Partea I - a : Balta, 1 9 2 7 ; Partea I l - a : Balta, 1927; Partea I l I - a : Balta, 1928. Culegerea
este tipărită cu litere cirile.
mici, el ne dă o serie de cântece bătrâneşti, doine şi hore, unele culese din
Caucazia şi alte ţinuturi îndepărtate. Autorul a luat ca model popularele
x
publicate de Alecsandri, de a cărui influenţă se resimte ) şi din care chiar
2
face unele reproduceri ).
Dar mai târziu, odată cu introducerea alfabetului românesc, numit « lati­
nizat », cele trei broşuri au fost arse, iar autorul lor scos din partid şi pedep­
3
sit ) . Adevăratul motiv al condamnării trebue căutat însă în faptul că auto­
4
rul a urmărit să redea unitatea sufletească a Românilor de pretutindeni ).

*) Cf. ALEX. N . SMOCHINĂ, Literatura Republicii Moldoveneşti sovietice. « Moldova


Nouă» I (1936), p. 3 6 1 .
2
) « A m socotit trebuincios di dat v'o cîteva cînteci şi din M o l d o v a veche (cîntece
bătrîneşti şi v'o cîteva di jale) luate din cartea vestitului scriitor Romînesc — V . A l e c ­
sandri, fiindcî ele sînt mai arătătoare la limbî şi frumuseţe ». P. CHIOR, op. cit., Partea
I-a. Precuvîntare, p. 5.
3
) N . P. SMOCHINĂ, Institutul de cercetări ştiinţifice din Republica Moldovenească.
«însemnări Ieşene» I I I (1938), p. 524.
4
) D i n culegerea lui C h i o r , merită să fie citate în special trei c â n t e c e : a) provenind
delà R o m â n i i din C a u c a z (Partea I, p. 44); b) din N o v o u c r a i n c a , ocrugul K i r o v s c , fest
Elisavetgrad (Partea I I I , p . 69) şi c) din regiunea Donbasului (Partea I I , p . 6 1 ) , pe care
le d ă m mai j o s , în întregime. T o t din culegerea aceasta (Partea I I I , p. 50) am mai r e p r o ­
d u s o variantă la un cântec vechiu (p. 14—15).

a) Cântecul bătrânului C î n d a creşti grîu 'n tindî


Ş'a logi cu schicu 'n grindî.
« Pe c u m p ă n ă la fîntînă
C î n d a faci salcea meri,
Cîntă o pasîre bătrînă.
D a tînjala porumbreli.
Cîntă, cîntă şi suspină
C î n d a faci g i u g u peri,
C ' o rămas e străină
D a răsteu mugureii
O crescut rînduri de pui
C î n d a mergi apa 'n sus
Ş'o rămas a nimănui
D a soarili la supus.
Ş'o stricat chicioarele
C î n d a faci gardu flori
Pin toate răzoarele.
A t u n c i puicî a m sî mă 'nsor.
Ş'o strîns sămănătură
D a cuptioriu pepini verdzi
Ş'o dat la pui în gură,
A t u n c i puicî sî mă vedzi ».
Păn o făcut peni bune.
Ş'o sburat Ia ceia lume c) Două fete
Şi Ia slăbiciunea sa « T r e c u i valea, mor de săte,
N ' a r e cine o căta ».
M ă 'ntîlnesc cu două fete
Ş'amîndouă în rochiţi nouă
b) Frundzîşoara trii grănati
L e - a m iubit eu pe a m î n d c u ă
« Frundzîşoara trii grănati A m iubit şi am gîndit
T r e c i un voinic ş'o fatî,
C u m să fac să fiu iubit ?
D a r flăcău chiuind,
Aşi iubi pe cei mai mare,
D a copehila suschinînd.
Cei mai nică-nică-ni place tare F
T a c i copchilî nu-ni mai plîngi
E u la mă-ta cî m'oi duci Aşi iubi pe cea mai voinică

C î n d a creşti grîu în casî A m să fac o lege nouă


Ş'a logi cu schicu 'n masî. Să le iubesc p e - a m î n d o u ă ».
Locul acestor culegeri l-au ocupat altele, « revoluţionare ». Prima ediţie
1
a acestora a apărut în toamna anului 1935 ) . Culegătorii, Lebedeva şi
2
Culai Neniu ) , au adunat cântece haiduceşti, de recruţi, antireligioase,
despre războiul mondial, etc. Lucrarea, prefaţată de autoarea oficială S.
Soloviova, evreică, azi şi ea căzută în disgraţie, se deschide cu următorul
cântec al «închisului»:
' N a l t e zidul la închisoare, Şi nici pânea n'a rodit
Inimioara 'n piept mă doare T o a t ă m u n c a ţărănească
T o a t ă ziua fără soare. In p ă m â n t s'a prăpădit.
V i n copiii pe la poartă S'a pornit la strîns nălogu
Şi tot strigă « tată, tată ». Starostele la noi în sat
N ' a m făcut ucigănii T o a t e hainele din casă
N i c i n'am fost eu bahman rău. Chiar şi vaca ne-a luat (p. 24).
A n u l atunci a fost cu foame

Din cântecele haiduceşti reţinem următorul:


D a r voinicii când veneau Şi la târguri alerşau.
D i n pistoale ei trosneau C u m p ă r a u ei boi şi vaci
P e boeri îi speriau Şi dădeau la cei săraci
Zăvoarele descuiau Iar săracii mulţumeau (p. 34).
Bănisorii ei luau

Din cântecele privitoare la războiul mondial, atrag atenţia următoarele


două :
Bătălia împărătească Niculai tu împărate
Prăpădenia omenească Să n'ai tu noroc şi parte.
F r u n z ă verde, lozioară T u împărate Niculai
Ziua toată până 'n seară M u l ţ i ostaşi ai adunat
T o t ne îmbracă şi ne spală Şi pe toţi în foc i-ai dat.
4
N e pornesc de n u ştim unde ! In priiomu ) împărătesc
Şi ne vâră în patru clas ) 3
M u l ţ i voinici se prăpădesc.
Să ne ducă la necaz (p. 50). Frunză verde de orez
Şi: Poftim maică să mă v e z i
Frunzişoara de susai C u m ofiţerii mă chinuesc.

Culegerea aceasta este legată de vederile partidului, ceea ce se constată


mai bine din rândurile de mai jos, caracteristice pentru poezia antireli-
gioasă :
S'a dus p o p a la femei, L - a u bătut cu furci de tei
A c o l o l-o prins flăcăii C â n d ştiubeiul a crăpat
Şi l-au p u s într'un ştiubei Atunci p o p a a scăpat.

*) C . N E N I U şi L E B E D E V A , Cîntece populare moldoveneşti. Editura de stat a M o l d o ­


vei. T i r a s p o l , 1 9 3 5 . 251 p .
%
) Culai N e n i u este un bun muzicant. î n ultimul t i m p el lucra la compunerea operei
moldoveneşti « G r o z e s c u », pe baze folklorice.
3
) V a g o a n e de clasa a patra, pentru transportul militarilor.
4
) C e r c u l de recrutare.
De aceea, acestui folklor impus nu i-a putut rezista nici culegerea
lui P. Chior şi nici ale altora, publicate în periodice sau broşuri. Astfel
Dodul a fost învinuit ca naţionalist care « ocolea conştient culegerea cânte­
1
celor cu caracter revoluţionar » ) . Altora li s'a adus învinuirea că adunau
numai cântece despre nunţi, cununii, botezuri, petreceri, «despre ciobani
şi stele, despre foaie verde şi oi », ei justificându-se că Moldovenii n'au
cântece revoluţionare.
Aceste poezii prezintă un neajuns. Având o anumită nuanţă şi trebuind
să redea o anumită stare, ele sunt adesea forţate şi lipsite de variaţie, fiind
prelucrate sau adăugate atât ca formă, cât şi ca fond. Din aceste consi­
deraţii nu s'a dat nicio atenţie colindelor, uraturilor, bocetelor şi cânte­
celor de nuntă. Ba dimpotrivă, ele fiind considerate ca păstrătoare de obi­
ceiuri şi datine vechi, au fost chiar prigonite.

Nota dominantă în poezia populară transnistriană este cântarea înstrăi­


nării şi a Nistrului. Această înstrăinare reflectează în cuvinte mişcătoare
jalea seculară abătută asupra frânturii neamului aruncate peste Nistru.
Astfel, ea aminteşte locurile părăsite:

L a noi era şî vara, vârî


Şî primăvara, primăvarî,

ca apoi să plângă:

D i atîta 'nstreinari Cam agiuns tari diparti,


Nu pot mergi pi cărări. Pişti Nestru, pişti api,
Ard-o focu di streinătati, U n d i nici hîrtia nu răzbaţi.

România apare în cântecele acestea subt numele de « ţară ». Românii


transnistrieni n'au uitat-o niciodată, cu toată vicisitudinea vremurilor. De
aceea nu fără nădejde, şi întocmai ca fiul rătăcit, cântăreţul de pe acele
meleaguri spune cu amar:

D i m i n e a ţ a c â n d mă scol
E s afarî 'ncetişor
Ş î mă uit în ţarî cu dor.

Bărbaţi voinici, destoinici şi întreprinzători nu numai în muncirea


ogorului, ci şi în mânuirea paloşului, ei ajung la dorinţa de a fi răsplătiţi:

C u M o l d o v a 'n gimătati
Ş'Ucraina treia parti,

*) « M o l d o v a socialistă», N r . 232 din 11 O c t o m b r i e 1935.


pentru ca mai târziu să se plângă împotriva celor ce au venit peste ei:

D i când moscalii o vinit


T o ţ i copchiii hi s'o prăpădit.

Iar în zilele noastre, vieaţa de acolo devine atât de grozavă, încât voi­
nicul îşi ia lumea 'n cap şi fuge 'n ţară. Dar la jumătatea Nistrului este
prins de agentul « ghepeist », care-i aduce moartea. Aşa a fost sortită, cum
se vede, acea frântură a neamului românesc !
Cântecul recrutului este unul din cele mai jalnice, originea lui trebue
căutată în timpurile îndepărtate, când Moldovenii erau prinşi cu arcanul
şi rămâneau la oaste douăzeci şi cinci de ani. Nu în zadar la străin:

In priiomu 'mpărătesc
M u l ţ vonici sî prăpădesc.

De aceea, cu drept cuvânt, recrutul este obiectul compătimirii tutu­


rora, iar plecarea lui din sânul obştei se îndeplineşte cu o ceremonie deose­
bită. Toată toamna el se ţine numai de petreceri şi cântece. Până la ple­
care el nu lucrează din greu şi umblă în haine de sărbătoare. Iar la pără­
sirea satului, dacă e holtei, se face « gioc ». în preajma plecării se adună
toţi flăcăii şi fetele; fiecare îl leagă cu câte un prosop şi îi dărueşte câte
ceva. Spre seară, toţi îl conduc până la marginea satului. în casă, stând
la masă, toată lumea cântă şi plânge; iar pe drum merg cuprinşi, având
la mijloc pe recrut. Unii cântă, alţii dansează, pentru a înveseli pe cel ce
pleacă şi pe rudele sale înlăcrămate. întreg satul le iese în cale făcând daruri
celui ce-1 părăseşte. Lumea certată cu recrutul îi cere iertare până în trei
ori; apoi se îmbrăţişează şi se sărută. Fiecare îşi dă seama că « Dumnădzău
ştii dacî va mai vide satu !».

Culegerea de faţă cuprinde: doine şi cântece, legende, strigături, conă-


cării, colinde, uraturi, descântece, bocete şi ghicitori. Ea este rodul muncii
noastre începute încă pe când locuiam în acel ţinut al copilăriei. Demnitar
al zemstvei şi altor funcţii înalte civile, în administraţia ţărănească şi mili­
tară, călătorind din sat în sat, atât în graniţele actualului stat moldovenesc,
cât şi în afara lui, am adunat poveşti şi cântece din gura poporului de prin
acele meleaguri. Dar vremurile tulburi nu ne-au permis să publicăm acel
material. A m fost silit să luăm drumul lung al pribegiei. Iar în urma noastră,
toată acea muncă a fost arsă.
Ajuns în ţară am reconstituit parte din materialul pierdut, prin fraţii
care au pribegit pe urmă în România.
Date fiind însă împrejurările anormale în care trăiesc, ei au consim­
ţit să ne dea aceste informaţii cu condiţia ca numele lor să rămână necu-
noscute, nu cumva, altfel, rudele lor rămase în Rusia să aibă şi mai mult
de suferit. De aceea ne mărginim să arătăm după fiecare text, numai satele
din care a fost cules materialul şi sexul (b. = bărbat, f. = femeie) urmat
de vârsta informatorului şi de anul în care ne-a fost comunicat.
Majoritatea cercetărilor de faţă au fost făcute în Iulie 1922 şi 1923
şi în August 1924, când foamea de peste Nistru a adus în ţară un număr
foarte însemnat de refugiaţi transnistrieni. în toamna anului 1934, reîntors
din străinătate, am completat adunarea materialului delà fraţii scăpaţi din
grozavele măceluri delà Nistru, care au ridicat proteste în toată lumea.
Apoi am mai făcut unele culegeri în August 1936 şi Mai 1938, la care am
mai adăugat câteva bucăţi culese la 7 Decemvrie 1924.
Am adunat puţin, dar aproape din toate domeniile şi din toate păr­
ţile locuite de Românii de peste Nistru, pentru a dovedi unitatea lor sufle­
tească şi pentru cunoaşterea lor mai clară. Republica Moldovenească până
2
în anul 1937 avea 11 raioane administrative ). Delà această dată numărul
raioanelor a sporit la 14, fără însă a se mări ca teritoriu, pentru a cuprinde
satele vecine moldoveneşti. Toate aceste raioane sunt reprezentate în lucra­
rea de faţă.
Cu particularităţile graiului Românilor transnistrieni ne-am ocupat cu
3
alt prilej ).

*) Jocurile de copii au apărut în revista « M o l d o v a Nouă» 1939, Nr. 5.


2
) N . P. SMOCHINĂ, Republica Moldovenească a Sovietelor. « Moldova Nouă » I
(i93S). PP- 17-19-
3
) N. P. S M O C H I N Ă , Les Moldaves de Russie soviétique. Considérations générales I.
« M o l d o v a N o u ă » I (1935), p p . 69—107.
în ce priveşte partea istorică, a se vedea în special următoarele lucrări:
N . IORGA, Ucraina Moldovenească. Analele A c a d e m i e i R o m â n e . Seria I I , Istorice voi.
XXXV ( 1 9 1 2 — 1 3 ) , p. 347—360; Românii de peste Nistru. Iaşi, 1918.
N . P. S M O C H I N Ă , Din trecutul românesc al Transnistrianei. 1. Dănilă Apostol, Hat­
manul Ucrainei libere; 2. Moldovenii din armata lui Petru cel Mare şi Carol XII. « Cerce­
tări Istorice», V — V I I » ( 1 9 2 9 — 1 9 3 1 ) , pp. 170—215.
C u privire la starea actuală a R o m â n i l o r transnistrieni, a se vedea lucrările noastre
apărute în revista « M o l d o v a N o u ă », I — I I I ( 1 9 3 5 — 1 9 3 6 ) şi articolul Institutul de cercetări
ştiinţifice din Republica Moldovenească, « î n s e m n ă r i Ieşene» III (1938), Vol. V pp.
487—530.
T E X T E

Transcrierea s'a făcut cu literele alfabetului obicinuit. A m folosit numai


semnul diacritic fi (n muiat).
Observăm că sunetele c + i, e trebue citite: s, iar g + i, e: z.
Sunetul î, â a fost transcris printr'un singur semn: î.
La indicarea informatorilor s'au întrebuinţat următoarele prescurtări:
b. = bărbat I
c a r e
f = femeie I Cifra urmează arată vârsta informatorului,
r. = «raion» (judeţ).
Anul din parenteze e cel în care a fost cules textul.

Tabloul textelor:

Balade şi cântece vechi 1—6


Doine 7—69
Strigături 70—75
Colinde 76—89
Literatura nunţii 90—93
Ghicitori 94—-129
Poveşti şi snoave 130—134
Descântece 135—142
Varia 143—146
BALADE ŞI CÂ > J T E C E VECHI

1 -— Da cini l-o fărmăcat ?


Albî floarea bobului, — Doauî veri dintr'on sat
Ş'o fimei cu bărbat.
La capătu dealului,
— Da di ci l-o fărmăcat ?
Steclesc ochii şărpilui
— Ni s'o dus sara pin sat.
Di doru vonicului.
Şădi-on şărpi 'ncolăcit — Da cu ci l-o fărmăcat ?
Ş-al mănîncî pi on vonic. — Cu pomînt
L-o mîncat pi gimătati Dila mormînt;
Şî gimătati n-al măi poati: Cu nămol
— Sai, măi fraţi, şî mă scoati, Dila izvor;
Ţ'oi ci fraţi păn la moarti ! Cu aninî
Hai, murgule, paşti-o brazdî, Dila fîntînî;
Cu frundzî di liliac;
Ca vonicu sî ti vadî,
Şî di luptî sî-i măi ardî. Cu o surcicî di pi prag.
Şî ti 'ntindi epureşti, Leacu lui numa el sî ştii:
Ca pi vonicu s-al izbăveşti ! Hîrbuşoru cu tămîi;
Dila cap păn la chicioari...
L ă b u ş c a (raionul Crutî) — delà un
bărbat de 50 ani (culeasă în anul
La chicioari,
1936). Floriceli ;
La riijloc,
2
On busuioc;
Frundzîşoara calapăr, La guriţî,
Nunta Chirii o vinit. Fîntîniţî ;
Tatu Chirii o işît, La urechi,
Nunului i-o poroncit: Apî vad.
Luat calu riirilui La cap,
Şî căruţa nunului On pui di brad;
Ş-al purtat pin calapăr, La ochi,
Pi undi o 'mblat Chira 'n păr. Douî păhăreli
Ş-al purtat pin nintî creaţi, Şî-i îmbla tu cu eli.
Cî Chira s'o dus din viaţî. Mahala (r. Dubăsar) —f., 36 (1934).
Mahala (r. Dubăsar) — f., 24 (1924).
1
4 )
3 Frundzîşoara, nintî creaţi,
Nestri, Nestri, malu nant, Sărmana Dochiţa noastrî,
Sădi on vonic înfărmăcat. Cum ni-o scos-o pi-o fereastrî

x
) Să se compare cu Blestemul fetei din culegerea lui P. Chior, Cântici moldovineşti
(narodnici). Partea I l I - a . Balta, 1928, pp. 50—51, pe care o dăm mai jos.
« Ploaia-ni plouî, iarba-hi creşti, Badea di drum sî găteşti,
Vîntu-rii bati, ni-o zghiceşti, Lelea sădi şî-1 prăgeşti,
Şî vazonu fii-o stricat. Sî calci din chiatrî
Pi Dochiţa tot rii-o luoat, în chiatrî.
Ni-o dus-o la deal mari Sî ştii cî-i blăstăm di fatî.
Undi-rii ardi foc şî parî. Sî calci din rău
Şî i-o dat on foc ş'o parî. în rău,
Trupuşoru tot i-o ars, Sî ştii cî-i blăstămu neu.
Numa căpucianu i-o rămas, Mahala (r. Dubăsar) — f., 31 (1923)-

Ci o rămas di năcaz.
Toati fetili mari la horî, 5
Numa Dochiţa-ni ardi 'n parî. Cît îi Macicăuţu di mari,
Toati fetili mărg la gioc, Cît îi Macicăuţu di mari,
Numa Dochiţa ardi 'n foc. S'o ucis, s'o ucis,
— E-o măi, măi Onaş ! S'o ucis o fatî mari,
— Pi Dochiţa eu aş lua, Cu păr galbăn pi schinari,
Da cî maica nu ti vra. Ioana mari, Ioana mari.
Di n'ai măi agiungi tu E-i supţîri şî nantî.
Cu maicî-ta ! Cînd s'o 'ncingî cu brîu roşu,
Sî ti 'nsori Faţa ii vărsa păru roşu.
Di nouî ori, Cînd s'o 'ncingî cu-amundouî,
Şî 'nsurat sî nu măi cii ! Faţa ii vărsa rouî.
Nouî copchilaş Molovata (r. Dubăsar) —f., 54" ( 1 9 3 6 ) .
Sî-ni faci
Şî la urmî o fiiculiţî, 6
Ca o floari,
T I M O F T I
Sî ti poarti di mînuţî,
Din uşî Frundzîşoara d'un nohut,
în uşî; Of, di ci maicî m'ăi făcut?
Din lemn — leş, Timofti, din mormînt,
în lemn. Vedz jidanii cum ti vînd
D i lacrîhi aghe-1 zăreşti. Sî ti 'nsori di nouî ori,
— T u ti duci, badi, ti duci, Şi sî ai n o u î ficiori,
D a pi mini cui mă lepidz, D a a dzăcea copchiliţî.
Chetrilor ori lemnilor ? Sî tot cari apî din temniţî
— N u ti las eu chetrilor, S'înbli din uşî în uşî,
N u ti las eu lemnilor, C a un pui di găinuşî
D a ti las la frati-neu, Şî s'agiungî la uşa me
C a la sînu lui Dumnădzău. Sî ţ'o niluesc şî eu
—• Sî ti duci badi, ti duci, C ' o bucatî di mălai,
D a eu rămîn, rămîn aici. Uscatî di n o u î ani
Sî agiungi la verdi mogiliţî D a ş'aceia sî n'o ai ».
Şî sî dăi v'o ploiţî. D e l à R o m â n i i din comuna Novo-
D r u m u ş o r u sî-ţ răzmoai, ucrainca, ocrugul Kirovsc (fostul
Şî m u r g u s'sî poticneascî, jud. Elisavetgrad). Comunicată de
Mîna dreaptî sî-ţ scrinteascî. E. Buraga.
Şî moscalii te-o 'mpuşcat. în glas mari le striga,
Şăsî gloanţ în tin' o dat. Şî jidanii n'o lăsa.
N u pre mult ăi alergat. Şî cu funia o lega.
La pomînt tu ăi chicat. Ie la funi nu sî da
Jidanii te-o 'ncungiurat, Şî 'n gura mari tot ţîpa :
Cu postoronca te-o legat, — leş, Timofti, din mormînt
Pi murgu l-o 'nhămat Şî fă umbrî pi pomînt.
Şî Dubăsarii o 'ncungiurat. Vedz jidanii cum ti vînd ! ) x

Sora ta Saşa o audzît M a h a l a (r. Dubăsar) — f. 36 (1924).


Şi 'n fuga mari o vinit.

D O I N E

7 Hâdiţ, măi fraţ, grămăgioarî


Dicît, maicî, mă făcei, Ş'om plîngi, cî nu-i chip di stins,
Măi ghini capu-ni rupei, Aşa di tari s'o aprins.
Şî pi Nestru rii-al azvîrlei. Or ardi şî gunoaili
Valurili rii-al văluie Ş'or rîm'ne chetrili
Şî la margini rii-al băte, Şî noi cu durerili.
R o h i (r. Dubăsar) —f. 54 (1926).
Cu nămol rii-al nămole,
(Se cântă şi în satele Mahala, C o r -
Şî 'n pomînt rii-al răsăde. j e v o - C r e ţ e ş t i şi Coşniţa, din acelaşi
Di rode, di nu rode, raion).
Frundzî verdz tot creşte.
Sî umbre cini trece 9

Şî badaprosti tot dzîce. Frundzî verdi di-o sulcinî,


Cresc trii flori într'o grădini.
Jura (r. Rîbniţa) —f. 35 (I934-).
Eu mă aplec, eli sî 'nchinî
8 Şî mă văd cî-s o streinî.
Of amar şî iar amar ! Frundzî verdi grîu, sacarî,
Mari pojar s'o stîrnit. Cîti dealuri şî ponoarî,
Şî nu-i vremi di prăgit, Toati-s plini de-a me parî.
Cî nu-i di parî, Cîti dealuri şî vălceli,
Da-i di viaţî amarî. Toati-s plini de-a me jăli.
x
) Iată originea acestui cântec: î n satul Coşniţa din raionul Dubăsar, tânărul T i m o f t i ,
orfan de tată, n'a răspuns Ia ordinul de mobilizare al Sovietelor pentru a lupta împotriva
Polonezilor (1920). î m p r e u n ă cu alţi flăcăi s'a ascuns în pădurea din sat. D a r pe urmă,
fiind alungat, şi-a mutat ascunzătoarea în cerdacul casei, unde a fost prins de soldaţii
bolşevici şi dus în D u b ă s a r , reşedinţa raionului, legat de m â n i şi de picioare. A c o l o auto­
rităţile l-au desbrăcat, l-au legat de un cal cu o funie şi — în fuga mare — au înconjurat
Dubăsarul: apoi, când abia mai răsufla, a fost împuşcat. Scena s'a petrecut în vara
anului 1920, în văzul tuturor. M a m a tânărului a murit pe loc, iar sora de care aminteşte
cântecul, a înnebunit. C â n t e c u l este compus de un cerşitor orb, care cânta la uşa bise­
ricii, unde a fost auzit de informatoarea noastră.
Bati vîntu vălureli Cini n'ari dor pi lumi,
Pi deasupra casîi meii, împrumuţi dila mini,
Şî-rii aduci dor şî jăli Cî eu am şî-ni măi rămîni.
Dila locurili meii. Taşlîc (raionul Grigoriopol) — f., 45

Bati vîntu di pi munţ (i934)-

Şî-ni dă dor dila părinţ;


10
Bati vîntu dintri bradz,
Şî-ni- aduci dor di fraţ. Primăvara când sosăşti
Bati vîntu din vălce Tot pomîntu 'nverdzăşti.
Şî-ni dă dor di ţara me. Numa. ininioara me
Jalea dila maiculiţî, Nu sî poati mîngîe.
Sî rii-o leg în basmaluţî. Mîngîe-o-aş într'o sari,
Jalea dila sorioarî, Cî tari rii-i amarî.
Vai, m'o ars la ininioarî. Da la nimi n'am credzari,
Frundzî verdi trii aluni, Di atîta 'nstreinari.
Cucuie din păduri, Albî floarea bobului,
Dici-am vinit la tini ? Mult îi rău streinului !
Cînd ţ-aş spuni a neu năcaz Nestri, Nestri, malu tău
Ti-ai usca-ti într'on ceas. Diparti-s di niamu neu.
Ţ ' o i spuni măi puţunteli, La noi era şî vara, vârî
Sî nu-ni mori aşa di jăli. Şî primăvara, primăvarî.
Dorule, mîncate-ar focu, Şî pin iarbî numa floriceli
M'ăi înbătrînit cu totu. Şî pin copaci numa păsăreli.
Dorule, mîncate-ar para, Da di cînd di niam m'am dipărtat,
M'ăi îngălghinit ca ceara. Şî fraţii şî casa ni-am lăsat
Cucuie din păduri, Şî doru cucului l-am spus,
Du-ti la neamuri şî li spuni: Toati frumusăţîli hi s'o d u s . . .
C î di plîns, ochii hei sî strîcî, Nici nu-i casa, casî;
Frundza 'n codru sî usucî; Nici nu-i masa, masî.
Di dor mari nisfîrşît, Nici floricelili, floriceli,
Faţa ni s'o vestejit, Nici păsărelili, păsăreli.
Mult amar am înghiţit. Dimineaţa cînd mă scol,
Eu di cînd i-am prăpădit, Cu lacrîhi cerbinţ pi obraj mă spăl.
Şî di cînd m'am dispărţît, Dimineaţa cînd mă scol,
Mulţi răii am păţît Es afarî 'ncetişor
Şî mult amar am înghiţit. Şî mă radzîm di uşor
Măi spuni: vai di viaţî, Şî mă uit în ţari eu cu dor.
Nici o dragî dimineaţî Pi deasupra casîi meii
Sî nu vărs lacrîni pi faţî. Trec stoluri, stoluri păsăreli,
Nici o dragî dicusarî Şî-hi aduc dor şî jăli
Lumea sî nu cii amarî. Dila toati neamurili meii.
Cucuşor din păduri, Numa una hi sî poprè;
2 Anuarul Arhivei de Folklor V.
E vinè din ţara me. Eu am şî jăli, am şî dor,
Şî 'ncetişor mă dizrierda Numa n'am arichi sî zbor.
Şî dila măicuţa vesti-ni da: Dă-ni, Doamni, douî arichioari,
E fuior torce, Sî sbor noaptea pi răcoari
Cu amar şî dor cînta Di trii coţ dila pomînt
Şî degitu 'n lacrîfii îrii uda. Păn la maica la mormînt.
Fusu iuti-1 învîrte Acolo sî stău, sî mă jăluesc
Şî 'n grădini pi cărări rătăce. Cum pi lumi sî trăesc.
Nu ştie încotro s'apuci, Cî-s neagrî şî pătatî
Ca obrajii s' sî usuci. Di streini înveninaţi.
Sî 'ntorce cu faţa cîtri soari. Pîrîta (r. Dubăsar) —f., 32 (1922).
Soarili 'n noori s'ascunde, (Se cântă pe toată valea N i s t r u l u i ,
începând delà Jura p â n ă la Grădi­
Şî pi dînsa n'o vide.
niţa, ocrugul Odesa).
Cu faţa la lunî s'întinde;
Luna di dînsa-ni fuge.
Numa o ste măi tari îi luce 13
Şî la dînsa amarnic o pofte. Frundzuliţa di-on măr dulci,
Di cînd moscalii o vinit, T u strein, eu strein,
Toţ copchiii ni s'o prăpădit. Hai în codru sî trăim.
P o d o i m a ( r . C a m e n c a ) — b . , 67(1934).
Si ni facim on bordieş,
(Se cântă şi în raioanele O c n a Roşie
şi Dubăsari, ca şi în ocrugul Odesa).
Cu uşorii di cireş,
Cu podu di măcieş,
11
Cu grind7Îli di tulchinî
Cu ferestruici di sulcinî,
Frundzuliţa ordzîşor, Ş'a vini maica la fereastrî
Fă-mă, Doamni, ci mî-i faci: Şî ni-a asculta durerea noastrî.
Fă-mă puiculiţî di argint, Acolo noi om trăi
Sî zbor sara pi pomînt Şî di viaţî ni-om căi.
Păn la măiculiţa la mormînt. Eu strein, tu strein.
Sî mă jălui cî mă doari M a h a l a (r. Dubăsar) —f., 14 (1926).
în chept şî schinari,
Di nu pot mergi nici pi pomînt,
14
Nici pi cărări
Di atîta 'nstreinari. Ci măi fraţi,
Păsat (r. Balta) — f., 35 (1922). (Se T u strein şî eu strein.
cântă şi în raioanele de pe malul Hai în codru sî trăim.
Nistrului).
Cînd ti-i duci sî-ni spui fiii,
Sî-ţ dău meri dulci.
12
Şî undi-i sta, sî li mănînci,
Frundzîşoara di-on mohor, Şî di mini aminti sî-ţ aduci.
Cucoşăl di pi răzor, M a h a l a — A c e e a ş i . (Se cântă şi la
T u n'ai jăli, tu n'ai dor. R o h i , r. Dubăsar).
15 Şî 'n Moldova sî mă trezăsc ?
Of, of, amar şî iar amar !
Frundzîşoara trii aluni,
Cosiţa (r. Dubăsar) — f., 68 (1924).
Bati, vinti, cît îi bati, (Se cântă şi în satele M a h a l a , R o h i ,
Cî la inimî nu mî-i răzbaţi. Pîrîta şi Pogrebi).
Bati, vinti, rîşchirat,
Cî la inimî venin am cîşligat. 17
Bati, vinti, vălureli,
Frundzîşoara di-on pop'şoi,
Sî-ni aduci dor şî jăli
Ni-o făcut maica pi doi:
Dila trii surori a meii.
Unu iîiercuri, altu gioi,
Of, iniriioarî cu lăcatî,
Ş'o 'mplut ţărîli cu noi.
Cînd te-ai discue v'odatî,
Ş'o purces maica pin ţari,
Sî ti vadî lumea toatî,
Sî ni strîngî grămăgioarî,
Cum îiîi eşti di amărîtî,
Grămăgioarî nu ni-o strîns,
Di streini înveninat!
Da s'o pus gios ş'o plîns.
Şî di rudi 'ndipărtatî.
— Taci, măicuţî, nu măi plîngi,
Cum îni eşti di 'nveninatî,
Cî inima ni sî frîngi.
Veninaş negru şî 'nchegat
Di atîta 'nstreinari,
Dila streini cîşligat.
Nu pot mergi pi cărări.
Mari-i satu, eu nu 'ncap ;
Ard-o focu di streinătati,
Nu ştiu ci rău li fac.
C a m agiuns tari diparti,
Nici în casa lor nu calc,
Pişti Nestru şî pişti api,
Nici la masa lor nu stău,
Undi nici hîrtia nu răzbaţi.
Nici paharu nu li-1 beu,
Valea H o ţ u l u i l'r. V a l e a Hoţului) — f.,
Nici cămeşa nu li-o 'mbrac.
Nu ştiu ci rău li fac. SS (1932).

Mahala (r. Dubăsar) — b., 54 (1924).


18

16 Frundzîşoara di-o alunî,


Sboarî stcluri păsăreli,
Frundzîşoara lozîoarî, Pi deasupra casîi meii,
Dragî, dragî Mărioarî, Şî-ni aduc dor şî jăli,
Ci ţî-i faţa gălghigioarî ? Dila neamurili meii.
Ori ţî-i rău, ori dzaci di boalî ? Toati-iîi zbura,
Nu iîi-i rău, nici dzac di boali, Numa o rundunicî,
Da mă uit în ceia ţari, Tari frumuşîcî.
Ca sî-ni strîng fraţii grămăgioarî.
E-i din ţara me,
Grămăgioarî nu i-am strîns,
Şî s'o poprit la casa me.
Da m'am pus gios ş-am plîns.
— Rundunicî din ţara me,
Vreu sî trec în ceia parti,
Spuni-ni, maica ci face ?
Şî Nestru mă disparti.
Coce pîni şî la tini sî găte,
Of, Nestri, di ci nu ti 'ngustedz,
Şî din ochi negri e plînge.
Sî ni ti păşăsc
— Păsăricî din ţara me,
2*
Zboarî înapoi la mama me, Cit îs grîili mai verdz.
Şî spuni-i : coacî pînea sănătoasî, Dac'or prind' a săcira,
S'o mănînci bucuroasî ! Numa păsîrili or zbura.
Da la mini sî nu vii, Şî di toati mî-i întreba:
Cî eu sînt în neagrî pustii, Nu m'o văst pi undiva ?
Pişti Nestru şî pişti api, Ci hi-i bun cî m'o vădzut,
Undi nici hîrtia nu răzbaţi. Dintr'acei vremi am dzăcut.
M a h a l a (r. D u b ă s a r ) — b . , 44 (1923)- A m dzăcut o dzî ş'o noapti
Şî rii-o fost la ceas di moarti,
19
Di nici lumea nu mă cunoaşti.
Frundzîşoara di-o alunî, Coceri (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
Pasări din ţara me,
22
N'ăi vădzut pi maica ci face ?
Coce pîni şî la tini sî gînde, La Nestru, la mărgioarî,
Din ochi negri e plînge. Creşti-on nuc cu frundza rarî,
Of, păsăricî din ţara me, Di ci creşti,
Sî treci pi la mama me Frundza sî răreşti.
Sî-i spui: coacî pînea sănătoasî, Vin, măicuţî, şî mă vedz,
S'o mănînci voioasî Cît măi am în mini hedz.
Şî la mini sî nu sî gîndeascî. Dacî hi-a putrădzî ş'aista,
Cî eu sînt la loc diparti, Cîti pasîri or zbura,
Undi nici hîrtia nu răzbaţi. Di toati mî-i întreba:
M a h a l a (r. Dubăsar) — f., 30 (1924). Nu m'o văst pi undiva ?
(Se cântă şi în satele: R o h i , Coceri, Şî eli ţ'or spuni:
Corjova-Creţeşti, L u n c a , Coşniţa şi Cî m'o văst într'o grădini,
Pîrlta, din acelaşi raion).
Sprijiniţi di-o turchinî
20 Şî din ochi lăcrămam,
Di viaţî mă căinam.
Zboarî rundunelili pi sus Oraşul Dubăsar — f., 47 (1924). (Se
Şî vin din altî ţarî. cântă în toate satele raionului Du­
Pi toati li-am întrebat băsar).

Dispri mama ci o aflat.


23
Şî una dintr'însîli hi-o răspuns
Cî mama coce colaci pintru mini Ţîni-mă, măicuţî, ghini,
Şî mă aştepta acasî. Cît măi sînt pi lîngî tini.
Ah şî of ! Eu ci i-am răspuns : Cî dacî m'oi îndipărta,
Las sî coacî pînea sănătoasî, Cîti păsări or zbura,
Cî eu nu pot sî viu acasî. Di toati mî-i întreba:
T o c i l a (r. A n a n i e v ) —f., 27 (1922).
Nu m'o văst pi undiva ?
Şî din eli ţ'a răspundi numa una:
21 Cî m'o văst rătăciţi într'o grădini,
Frundzîşoara di oredz, Sprijiniţi di-o tulchinî.
Vin, măicuţî, şî mă vedz, Honorata (r. C o t o v s c ) — b . , 20 (1923).
24 Pi la Chiş'nău.
N'am nici o cărări.
Ici în vali, la fîntînî,
A m avut o cărăruşî
Creşti-on nuc cu frundza rarî.
Şî răii s'o horghit
Nu ştiu-rii pari, ori îi rarî.
Şî di 'ngrădit rii-o 'ngrădit-o.
Da pi vîrvu nucului,
Şî di schinuit, rii-o schinuit-o.
Cîntî maica cucului.
Şî nu-i cu chip di răzbătut.
Da măi gios, pi rămureli,
Mahala (r. Dubăsar) —f., 3c (1923).
Cîntî douî păsăreli.
Eu gîndem cî-s surori de-a meii, 27
Da eli-s douî păsăreli, Frundzîşoara tărtăcuţî,
Şî-rii aduc dor şî jăli Nu mă blăstăma, măicuţî.
Dila toati neamurili meii. Nu mă blăstăma şî plîngi,
L u n c a (r. Dubăsar) — b . , 27 (1934). Cî blăstămu mă agiungi.
Cî mă-i blăstămat şî gioia,
25
De-am agiuns sî trag nevoia.
Ici în vali, la izvoarî, Cî mă-i blăstămat şî lunea,
Creşti-on nuc cu frundza rarî, De-am agiuns sî 'ncungiur lumea.
Vîrvarî, Vîrvarî. Stăi, măicuţî, di blăstămat,
Di ci creşti Sî m'aprochii di a rieu sat.
Sî răreşti. Cî di strein ci am rămas,
Iar măi sus, pi rămureli, Numa-s negru pi obraz.
Cîntî douî păsăreli. Cî pin streini cît am îmbiat,
Una-rii cîntî cu glas supţîri, îniriioara rii-am dărmat.
Pintru a noastrî dispărţîrî Speia (r. Tirasr.ol) — f., 34 ( 1 9 3 4 ) .
Şî una-iîi cînti cu glas măi gros
28
Pintru traiu nostru cel frumos.
Eu credem cî-s surori di-a meii, Frundzuliţa lozîoarî,
Da eli rii-s douî păsăreli. La Nestru, la mărgioarî,
Vîrvarî, Vîrvarî. Creşti on nuc
Goian (r. Dubăsar) —f., 42 (1934).
Cu frundza rarî.
Şî-rii cîntî on cuc
2G Di mă oboarî.
Treci, măicuţî 'n 'not, Maicî, cînd mă-i făcut
Ori cu luntrea, Tari ghini ţ'o părut.
Ori cu murgu la pohod. Cînd mă-i dat la legănat
Şî mă e di acole. Tari rău mă-i blăstămat.
Nestri, Nestri, malu tău, Cu chicioru mă legănai,
M'am giurat cî nu ti-oi treci. Din guriţî mă blăstămai,
Şî ti-am trecut pi gimătati. Din ochi negri-rii lăcrămai.
Şî în gimătati nu ti măi pot. Mă-i blăstămat şî gioia,
O trecut şî bun şî rău Di m'o 'ncungiurat nevoia.
Ş'on fraţi di-a neu, Mă-i blăstămat şî lunea,
Di-am agiuns sî 'ncungiur lumea. Cînd sara am işît la poartî
P'săni tari rău mă-i blăstămat Şî m'am cerut măritatî.
Sî nu mă aprochii şî eu di sat. Mahala (r. Dubăsar) —f., 32 (1924).
Di îmblu din uşî 'n uşî
Ca on pui di găinuşî. 32

M a h a l a (r. Dubăsar) —f., 35 (1924). Frundzuliţî măcieş,


Dragu mamii Gheorghieş,
29
Ci-rii răsai noaptea pin somn ?
•— Mă gisez, maicî 'n priiom;
La Ustia 'ntr'o grădini în priiomu 'mpărătesc
Sînt trii flori 'ntr'o turchinî. Mulţ vonici sî prăpădesc,
Cînd mărgi, eli sî închini, în priiom cînd am întrat,
Cî mă văd cî-s o streinî. Toţ boerii s'o rierat:
Di streinî ce-am rămas Brava vonic ni-o chicat !
Numa-s neagrî la obraz, Pi stănoc l-o aşădzat,
Neagrî, neagrî şî pătatî, La cură l-o măsurat,
Di părinţ îndipărtatî. Chiculiţa gios i-o dat.
M a h a l a (r. Dubăsar) —f., 35 (1934). Chiculiţa privuschie
Pe a cui scaun sî-ni rămîie ?
30 Şădz, măicuţî, ş'o prăgeşti
Ş'o prăgeşti ş'o boceşti.
Frundzîşoara trii măslini, Şî ni-o strîngi măruncheli
Măi Ion di pişti deal Şî ni-o puni 'n sîn la cheli
Măi, măi, Şi ţ-a treci di dor şî jăli.
T u di-on an la noi n'ăi vinit. M o ş n e a g a (r. Balta) — b . , 3 5 ( 1 9 3 4 )
Ci rii-i bun c'amu am vinit,
Ş'am găsît puica 'n pomînt ? 33
Daţ hîrleţu şî lopata, Frundzîşoara di-afion,
Sî dizgrop puicuţa gimătati, Dragu mamii Sînion,
Sî-i dizgrop şî mîna dreapta, Ci răsai noaptea pin somn ?
Ca sî-rii eu inelu di cununii, — Mă gisădz, maică 'n priiom;
Şî sî-hi cat altî soţîi, în priiomu 'mpărătesc
Măi, măi. Mulţ vonici sî prăpădesc.
M a h a l a (r. Dubăsar) — f., 32 (1924)
Dragu mamii, nu ti duci,
(Se cântă şi în satele Rohi, Coşniţa,
Cî te-oi scălda în lapti dulci,
Creţeşti şi Pîrîta, din acelaşi raion).
Măcar scaldî-mă şî 'n zăhar dulci
Cî sunî goarna sî mă duc.
31
Mahala (r. Dubăsar) —f., 30 (1924).

Lasî vîntu sî mă batî,


34
Şî ploaia sî mă ploai,
Şî soarili sî mă ardî; Ţîni-mî, măicuţî, ghini,
Cî eu sînt ginovatî, Cît măi sînt pi lingî tini.
Cî dacî m'oi dipărta 36
Di toţ mî-i întreba, Frundzîşoara cir di ordz,
Nu m'o văst pi undiva ? în moscal, maicî, mă vedz,
M'o văst la on argat, Cî di-am agiuns aşa
Cu puşculiţa 'n schinari. îi numa gina ta.
Puşculiţa —• Cî şî eu ţ'am fost ficior
Ni-i măiculiţa; Şî ţ'am scos boii din ocol.
Săghioara •— Cî la şcoalî nu mă-i dat,
Ni-i surioara; Cârti bunî n'am învăţat.
Şticuşoru — Dragî maicî, nu mă-i lăsat
Ni-i frăţîoru. Sî-ţ aduc o norî 'n casî,
C h i s c u l - L u n g (r. O c n a - R o ş i e ) — b . , 27 Sî-ţ cii di măturat curţîli,
(1922).
Di pus pi masî
Şî streinii di sculat.
35
La văgzal, la Călăraş
Rămîi, mamî, Plîng părinţii di jăli :
Rămîi, tatî, Maşina 'ncărcatî cu moscălaş
Rămîi, sorî, Şî cu şîneli îmbrăcat
Rămîi, fraţi, Şî cu curăluş încins.
Rămîi, puicî, sănătoasî, La văgzal, la Călăraş,
Cî eu mă duc di-acasî ! Plîng părinţii di jăli. . .
Mă duc diparti, Rămîi, mamî,
Cu puşca 'n spati, Rămîi, tatî,
La graniţa Turcului, Rămîi, sorî,
Undi-i rău vonicului. Rămîi, fraţi !
Taci, măicuţî, nu măi plîngi, Rămîi, mamî,
Cî inima ni sî frîngi. Cî n'ăi fost bucuroasî
Măi ghini mă prigăteşti Sî-ţ aduc o norî 'n casî !
Şî di mini ti 'ngriiăşti. L u n c a (r. Dubăsar) — b . , 29 (1924).
Străistuţî ni-i faci,
37
Colăcei ni-i coaci.
Cămeşîli-ni coasî, Iaca toamna ni-o vinit
Cî mă duc di-acasî. Eu la cîmp am pornit.
Mă duc la văgzalaş, Şî la cîmp am agiuns,
La văgzal, la Călăraş. Plugu 'n brazdî ci-am pus.
La văgzal, la Călăraş, Nu pre mult am brăzdat,
Cîţi vonici s'o suit Cornu ci rii-a sunat.
Nici unu n'o vinit. Şî la priiom m'o chemat.
Cî mă duc la graniţî, Eu plugu 'n brazdî l-am lăsat
La graniţa Turcului, Şî la priiom ci am alergat.
Undi-i rău vonicului. Chiculiţa me cei creaţî,
Pîrîta (r. Dubăsar) — b . , 38 (1922). O rămas în priiom pi masî.
Vin, măicuţî, şî rii-o strîngi, Frundzîşoara di măr dulci,
Şî rii-o strîngi fir la fir Las cî-i plîngi cînd m'oi duci !
Sî-ţ pai cî-i trandafir. Stăi, puişor, nu ti duci,
Şî rii-o fă măruncheli Cî ţ'oi da guriţî dulci.
Şî o puni 'n sîn la cheli. Măcar dă-rii-o ş' cu zăhar,
Noaptea sî mă gisldz Cî m'aşteaptî polcu 'n deal.
Şî la mini s' ti gîndeşti. Şî pihota măi la vali.
Toţ soldaţii stău călări
S t r â m b a (r. Crutî) — b . , 28 (1936).
Şî strigî 'n guriţa mari:
38 Hadeţ, vonici, măi tari.
Frundzuliţa di măr dulci, Şî strigî: hadeţ măi iuti,
Ia-n eş, maicî 'n deal la cruci Cî n'ari cini s'ne-agiuti.
Şî-i prăgi 'ncotro m'or duci. Cî rana ghermăneascî,
Di m'or duci la văgzal, Nu-i doftor s'o lecuiascî,
Sî ştii, maicî, cî-s mcscal. Nici ferşal s'o tămăduiascî.
Di m'or duci la Ades, Coceri (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
(Se cântă şi în satele Molovata,
Sî ştii, maicî, cî-s ales.
Goian, Rohi, Doibani, Corjevo,
Di m'or duci la Binderi,
M a h a l a , L u n c a , Pogrebi, Pîrîta, D o -
Sî ştii, maicî, cî-s boeri. roţcaia, Goşniţa, din acelaşi raion).
Dî m'or duci la Chiş'nău,
Sî ştii, maicî, cî-s on rău. 41
Rîbniţa (1. Rîbniţa) — b . , 47 (1934). Sui, măicuţî, sus la steli
Şî-i prăgi oasîli meii,
39 Cum li duc pi năsîli,
Frundzîşoara fir mătasî, Dila Austria mărunţăli.
Lepăd casî, lepăd masî. Şî riili duc la bolniţî,
Lepăd nevastî frumoasî, La sestriţî.
Cu doi copchilaş pi braţî. — Fa, sestriţî, puişor,
Unu strigî : mamî, mamî ! Undi-i a neu ficior ?
Altu strigî : tatî, tatî ! — Du-ti, ia, la cei fereastrî
Taci, dragu mamii, nu striga, Şî lî-i prăgi cum îi fac priveascî.
Cî riimi nu ti-a asculta, D o m n i ţ a (r. Rîbniţa) — b . , 49 (1936).
Cî tat't-o nu-i acasî.
42
îi în Manjuria, la loc diparti,
Undi nici hîitia nu răzbaţi. Frundzuliţa peliniţî,
Mahala (r. D u b ă s a r ) — b . , 17 ( 1 9 2 3 ' . Vin, măicuţî, la fereastrî,
(Se cântă în toate satele de pe malul Vin, măicuţî, la bolniţî, la fereastrî
Nistrului). Şî-i prăgi cum îrii fac priveascî
La chicior.
40 Şî-i prăgi la fereastrî.
Frundzîşoara di oredz, Cînd eram acasî,
Ci plîngi, puicî, cînd mă vedz ? N u muncem
25

Şî mîncam pîni albî. — Stăi, Andrii, nu muri,


Da amu muncesc Cî tot amu oi işî
Şî pîni smoliţi mănînc Şî v'o douî horbi om horbi
Şî la inimi venin strîng. Şî la urmî om hotărî.
L ă b u ş c a (r. Crutî) — b., 50 (1936). Iubirea ari o sprinceanî,
Dintîi dulci
43
Ş'nainti amarî.
Fa, Ueanî Cosînzanî, Dintîi dulci ca hierea,
Ochii tăi, struguri di poamî ! Ş'nainti amarî ca cerea.
Cîti tîrguri am îmbiat, G o i a n (r. D u b ă s a r ) — f . , 32 (1934).
Pişti ochi di-a tăi n'am dat.
Pisti-on tîrg am dat: 46
O rujî 'n chipu tău, Di cînd puiu heu s'o dus,
S'o rup, s'o pui în ceai şî s'o beu. Douî flori în faţ'am pus.
Mă uit în gios, la căpătîi; N'o trimăs puiu o scrisoari,
Toati casîli-s pustii, Sî-i trimăd şî lui o floari.
Copchilî cu ochi căprii. I-aş trimedi pi sfîntu soari.
Taşlîc (r. G r i g o r i o p o l ) — f . , 45 (1936). Sfîntu soari păleşti tari
Şî hi-a ardi faţa la floari.
44
S'o trimăd pi sfînta lunî,
Copchilî cu ochi verdz, Cî luna-i răcoroasî
Eş afarî di mă vedz. Şî hi-a duci floarea frumoasî.
Eş afarî, păn la poartî, Dar florili s'o vestejit
Şî vedz doru cum mă poartî. Şî el scrisoarea n'o prihit.
Fa, copchilî, copchiliţî, Doibani (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
Eş afarî la portiţî
Şî-hi dă apî şî guriţî. 47
Eu guriţî nu ţ'oi da, — Copchilî di pişti Prut,
Cî nu sînt di sama ta. Spuni-hi drept, cum ăi trecut ?
Eu sînt floarea florilor, — Am păşît din sălcii 'n sălcii
Dragostea flăcăilor. Ş'am trecut Prutu dincoaci,
Eu sînt floari di bostan, Sî-hi văd puiu undi dzaci.
Nu dău guri la ţîgan. Dzaci cu faţa la păreţi,
Eu sînt floari di pi mari, Cu gura arsî di săti.
Cini mă iubeşti, moari. — Adî-ni apî cu a ta guri
Pîrîta (r. Dubăsar) —f., 28 (1936). Şî-hi potoali a me arsuri !
(Se cântă şi în satele Coşniţa, M a ­
Cît trăesc mă tînguesc,
hala, Hîrtop şi Pogrebi, din acelaşi
raion).
Cum sî fac, sî nimeresc,
Tatălui sî nu greşăsc,
45 Sî nu rămîu ruşinaţi
— Fa, Nataliicî, eşi afarî, c'oi Şî di tata dipărtatî.
muri ! Di diparti nu-i diparti,
Da cî nu măi poci răzbaţi,
Cî sînt neagrî di păcati. Floricicî alb-albastrî,
D o i b a n i (r. Dubăsar) — Aceeaşi.
S'o stricat dragostea noastrî.
48 Cînd aş agiungi 'n primăvarî,
Frundzuliana di-on chirău, Sî-rii tocmesc dragostea iarî.
Aleu, aleu ! Floricicî alb-albastrî,
Nestri, Nestri, malu tău Cînd aş şti cî-i puica 'n deal, la cruci,
Cit îi el di cotigit, Di trii ori pi cias m'aş duci.
Cît rău el nu rii-o făcut, Da aşa-i măi diparti,
Nici cu luntrea n'am trecut. Nici cu cartea nu-i răzbaţi.
Trecea-aş Nestru şî m'aş duci, Floricicî di-o vizie,
La puicuţa me cei dulci; Cum o fost, n'ar' s' măi cii.
Cî e doarmi 'n aşternut, Doroţcaia (r. Dubăsar) —f., 24 (1924).

S'o discopăr, s'o sărut; 51


S'o sărut pi la guriţî,
Cî e nie ni-i puicuţî. Frundzuliţa poamî coaptî,
S'o sărut pi obrăjăl, Nu mă bati maici,
Cî m'am diprins di mititel. Cî m'oi duci
Scumpi cărăruşî avem, Pisti-o apî dulci.
Mă spălam şî mă dregem, Cu puiu 'n mîni
Şî la puicî mă pornem. Pin streini.
Da di cînd eu m'am mărit Pi undi nu ştiu pi riimi.
Şî duşmanii m'o smintit, — Fa, copchilî, nu ti duci,
Cî copchilu-ţ plîngi.
Cărăruşa fii-o 'ngrădit
Las sî plîngî,
Nici cu pari, nici cu nueli,
Dumnădzău s-al strîngî.
Da numa cu cuvinti răii.
T e i a (r. Tiraspol) —f., 45 (1924).
Şî eu mult am plîns
Şî riimi nu m'o jălit,
49 Şî nici nu m'o audzît.
Frundzîşoara lobodî, D u h ă u (r. Dubăsar) —f., 29 (1922).
Toatî lumea-i slobodî.
52
Numa eu şăd la 'nchisoari
Pintr'o puicî ca o floari. Frundzîşoara doi argint,
De-aş agiungi vinerea, îs una la părinţ
Sî mă duc la Ustia, Şî mă ceri on dăscălaş
Sî-rii văd puica Tari drăgălaş.
Cum culegi cînipa. Ah, a, a, a, ha, ha.
Sî mă fac şî eu a culegi, Şî părinţii nu vor sî mă dăi,
Şî cînd cir la cir ar s'o legi, Ii dzîc, cî dascălu
Sî-i pui mîna pi basma Cînd audi di colaci,
Şî aşa ni-om împăca. Azvîrli plugu 'n copaci;
Mahala (r. Dubăsar) — b . , 43 (1934). Cînd audi di pomeni,
Azvîrli plugu 'n burueni. El dzîci cî m'a luoa.
Ah, a, a, a, ha, ha. Cînd aş şti cî m'ar luoa,
Şî ii mă dău după Vasîlicî. Tot amu m'aş înneca,
Eu spui mamii Undi-i balta măi latî,
Cî după dînsu nu m'oi duci. Sî-ni eu zăstrea toatî.
Da e dzîci cî m'a da, Şî ci-a măi rîm'ne,
După Gheorghi gada-da. Sî-i dău foc cu mîna me.
Şî porunca ii n'o pot călca. Mahala — A c e e a ş i .
Şî, ah, iii-o vinit on hulubaş pi vînt
C o scrisoari 'n clanţ,
— Cini mergi,
Şî iii-o lăsat-o în cerdac.
Cini mergi după iaz
Eu cînd am luoat-o ş'am citit-o,
Cu calu 'n brazdî ?
O, of, era dila ghetu dăscălaş.
— Fătul Alicsandru.
Dăscălaşu mă roagî sî mă ei 'n
— Da din urmî,
[căsătorii, Da din urmî cini mergi ?
Ah, vai, vai, şî iarî of. — Tot puica lui.
Şî eu i-am răspuns pi vînt, — Ci ai, badi 'n buzunari ?
Cî părinţii nu mă lasî. — Turti dulci şî coarni lungi.
Ah şî of, maica me. — Da cu a cui guriţî s' li mănînci ?
Dă-mă, maicî, după drag, măi, — Tot cu a Mărioarii.
Cî-n pomînt ţ'a ci măi larg. — Da afarî hi plouî
Nu mă da după urît, măi, Şî hi ningi.
Cî şî-n pomînt ţ'a ci măi strimt. — Măi Alicsandru, brîu-ţ chicî !
Oraşul Dubăsar —f., 54 (1924).
— Sai, fa Mărioarî, şî hi-al rîdicî.
53 Cîti on cir
Iaca, măicuţî, hişălu, Sî-ţ parî cî-i trandacir.
Cum îni poartî unelu. Rîdica-1 măruncheli,
Eu i-1 cer ca sî hi-1 dăe, Sî-ţ parî cî-s floriceli.
Da el dzîci sî mă ei. Da afarî, da afarî
Cînd aş şti cî m'ar luoa, Ni plouî şî hi ningi.
Zăstrii foc i-aş da: Oraşul Dubăsar — f., 17 (1926). (Se
cântă şi în satele din j u r ) .
Din trii părţ,
Cu lemni verdz, 50
Dintr'o parti,
Foai verdi ş'on chirău,
Cu uscaţi,
Nestri, Nestri, malu tău,
Ca sî margî vestea pin sati,
M'am giurat cî nu ti-o treci
Cum sî prăpădesc a meii toati.
Pişti apa ta cei răci.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 29 (1926).
Şî ti-am trecut pi gimătati,
54 Vin măicuţî şî mă scoati,
Iacată-l-îi riişălu, Cît hi-i inihioara 'ntreagî !
Cum îni poartî unelu. Cînd dzîci măicuţî, dragî,
Limba, limba 'n guri fii sî leagî — Ci aduci, Dudo, di mîncari ?
C o n cir di matasî neagrî. — Mălai cald şî usturoi !
T e i a (r. T i r a s p o l ) — b . , 28 (1923). — Du-ti, Dudo, înapoi,
Cî mîncarea nu-i di noi !
57
L u n c a (r. Dubăsar) — b., 42 (1924).
Frundzîşoara di-o gutîi, (Se cântă şi în alte sate de pe malul
Nistrului, mai ales în r. Dubăsar).
Ici în vali 'n Slobodzîi,
Toati casîli 's pustii
60
Şî nevestili 'n vădanii
Şî copchiii 'n sărăcii. Ici în vali, la izvoarî,
Numa o casî nu-i pustii, Creşti-on nuc cu frundza rari.
Şădi-on pisăraş şî scrii Nu ştiu-i rari, ori ini pari,
Numa Usturi di hîrtii Nici o formî nu măi ari.
Şî li trimeti la bătălii. La tulchina nucului
Caragaci (r. Slobozia) —f., 58 (1936). Cîntî mama cucului.
Da măi sus, pi rămureli
58 Cîntî douî păsăreli.
Frundzîşoara peliniţî, Una-rii cîntî glas supţîri
Copchiliţî di om bogat Pintr'a noastrî dispărţîri.
Tinericî te-ai măritat, Alta-fii cîntî glas măi gros
Da la ci te-ai bucurat ? Pintr'a nostru trai ci-o fost.
•— La doi boi, la opt oi Stroeşti (r. Camenca) — b., 49
Şî la suta di nevoi. (1936). (Se cântă şi în satele din
r. Dubăsar).
•— Na-ţ, părinţi, patru boi,
Discununî-mă 'năpoi !
61
— Măcar dă-rii şî vaci cu lapti,
Cununia-i păn la moarti. Frundzuliţî lo^ioarî,
Cînd ăi mărs la cununat, La Nestru, la mărgioarî
Di trii ori te-am întrebat: Şăd toţ fraţii grămăgioarî
— Ţî-i cu voia di bărbat, Şî sî uită 'n ceia ţarî,
Ori ai gînd di lipădat ? Undi o lucrat astî vârî.
Mahala (r. D u b ă s a r ) — f . , 32 (1924). Corjevo (r. Dubăsar) — b . , 24 (1922).

59 62

Frundzîşoara di mătasî, La turchina iazului


M'am suit în deal la coasî. Trii flăcăi hi sî scălda.
Trag o brazdî, trag şî douî, Numa unu sî'neca:
Păn ci m'am udat di rouî. — Sai, puicuţî, şî hi-al scoati,
Da la brazda cei măi mari, Cî el ţ'o fost cu dreptăţi,
Sari coasa din brăţări. Cî el cît o holteit
Cat la lunî, cat la soari, Numa pi tini ti-o iubit.
Vini Duda cu mîncari. Corjevo — Acelaşi.
03 Cî bădiţa te-a lua,
Frundzîşoara lozîoarî, Cînd a ningi ş'a tuna
Măi, măi, măi, dragî Mărioarî. Şî pi loc ne-a sănina.
Ci ţî-i faţa gălghicioarî, Aşteaptî, puicuţî, cînd hi-a creşti
Ori ţî-i rău, ori dzaci di boalî ? gia 'n casî
— Nu hi-i rău, nici dzac di boalî Şî s'a bati cu strugu di masî.
Măi, măi, măi, bădiţi, bădiţi, hăi. Atunci tu, puicuţî, hi-i ci hireasî,
Da hi-i rău Ori atunci, ori nici atunci,
Di ci-aud eu. Of şî iarî of !
Oraşul D u b ă s a r — f . , 54 (1926) (Se
T o t ăi dzîs cî mî-i luoa,
cântă şi în satele Mahala, Corjevo,
Cînd s'a coaci poama ta. Creţeşti, L u n c a , din raionul D u b ă s a r ) .
Poama ta s'o cules,
66
Şî tu altî mîndri ţ'ăi ales,
Măi, măi, măi, bădiţî, bădiţî, hăi. Mafia badii, Mani,
Speia (r. T i r a s p o l ) — f . , 34 (1934). Vin la badea, vin.
Cî basmaua ţ'ai uitat
64
La badea pi pat.
Frundzîşoara trii păstări, Mana badii, Mani,
Fa copchilî cu brăţări. Vin la badea, vin.
Ci m'aştepţ atîtea sări, Cî copchilu-ţ plîngi.
Cî măi am v'o trii cărări. Mana badii, Mani,
Păn măi îmblu pi la toati, Viaţa i sî strîngi !
Ni sî faci hiedz di noapti. Lasa-1, badi, sî plîngî,
Păn măi vin şî pi la tini, Dumnădzău sî hi-al strîngî.
Ni sî faci dzîua ghini.
Cî mulţ vonici sînt pi lumi,
Oraşul D u b ă s a r — b . , 41 (1934).
Cu atîtea frumoasî numi.
65 Mana badii, Mani,
Răsai lunî, Vin la badea, vin,
Răsai lunî măi di vremi, Mana badii, Mani.
Of şî iarî of, în cei vali, în cel deal,
Sî-hi văd puica la sprinceni. Mărg vonici cu cai la apî.
Răsai lunî di cu sarî, —• Mergi tu, Mani, di-i adapî !
Sî-ni văd puica pi livadî. — Eu i-adăp, da ii mă 'ntriabî
Să-hi cosăsc chirău Di ci-s tînărî şî slabî ?
Sî-i dău murgului sî roadî. Eu li spun c'am iubit,
Murgu roadi şî nichiadzî, Di-on vonic m'am îndrăgostit.
Da puicuţa ni lăcrămeadzî. Pi cei toloacî, pi cel deal,
Taci, puicuţî, nu lăcrăma, Şuerî on vonic din gura toatî.
Cî bădiţa te-a lua, Ş'o puicuţî tot îh catî:
Cînd a creşti grîu 'n tindî Sî vedi cî-i vonic niînsurat,
Şî s'a bati cu schicu di grindî. Nicununat,
Taci, puicuţî, nu măi ofta, Di Mana lăsat.
Mafia badii, Mafii. Ca sî nu-ţ dăi pişti leac.
Vin la badea, vin, Of, şî iarî of.
Cî basmaua ţ'ai uitat Coceri (r. D u b ă s a r ) — f., 37 (1924).
La badea pi pat. (Se cântă şi în satele Mahala şi

M a h a l a (r. D u b ă s a r ) — f., 32 (1924) Corjevo).

(Se cântă şi în satele R o h i , Coşniţa


şi Pîrîta din acelaşi raion). 68

67 Ci-hi şădz, puicuţî, aşa măhnitî ?


La copacu rîşchirat, Cînd erai a me iubiţi,
La copacu rîşchirat, Nu şîdei aşa măhnitî !
Sădi Ghiorghi rădzămat. Da di cînd te-am lipădat
Of, şî iarî of. Cînd ş' ti cat—măhnitî !
Şî-i catî Dzîna 'n cap. Fa Ileanî, fa Ileanî,
Las' sî-i cati cî nu-i păcat, Nu ţ'îi himi ginovat,
Cî şî el o alergat. Cî tu sînguriţî 'n obraz h-ai dat.
Şî pi soari Pîrîta (r. D u b ă s a r ) — f., 48 (1934).
(Se cântă în toate satele raionului).
Şî pi lunî
Şî pi negura cei mari.
1 €9
-— T u la dînsa ce-i cătat ?
— Di băut şî di mîncat. Bădiţa Vasîli, Sili,
-— Da cu ci ti-o fărmăcat ? S'o pornit la bătălii,
— Cu ţărînă dila fîntînă Numa numili sî-i vii.
Şî nămol dila izvor Bădiţa sara hi-o vinit.
Şî cu pomînt dila mormînt. Dila poartî m'o strigat
Şî c'o surcicî di liliac, Şî la poartî hi-o chicat.
Ca sî nu-ţ dăi pişti leac, H â r t o p (r. Grigoriopol) —f., 57 (1922)-

S T R I G A T U R I

70 72

A m sî beu, sî beu, Frundzî verdi di cicoarî,


A m sî beu comîndu neu. Tragiţ hora ceia mari,
Ş'am sî beu cu golova, Cî-i o dzî di sărbătoari.
Sî văd lumea n'a crăpa. Frundzî verdi di susai,
Mahala (r. Dubăsar) —f., 36 (1924). Păn ci vini luna Mai,
Di mîncat avem mîncari,
71 Mămăligi cu susai.
M'o făcut maica frumoasî, G o i a n (r. Dubăsar) — b . , 48 (1934).
Sî stău cu boeri la masî.
73
Cu boeri, cu ginerali,
Cu ficiori di comisari. Rău bărbat măi am.
Mahala — Aceeaşi. L-am vîndut c'on pitac şî gimătati
Ş'am lipădat pitacu 75
Sî m'am muntuit di dracu. Bărbăţălu neu cel blînd,
Broşteni (r. C r u t î ) — f . , 47 (1934). N-al dor mînîli bătînd
Şî guriţa suduind.
— Bărbăţăli, borş cu fieri
74 Şî 'ndulcit cu porombeli.
Porombeli mai măşcati,
Ţîni-mă măicuţî ghini
Stăi, bărbaţi, nu mă bati.
Cît măi stău pi lîngî tini.
Eu sara cînd agiung
Daci m'oi îndipărta
îrii măi tragi cîti-on ghioldum.
Di toţ mî-i întreba,
Eu sara cînd ţî-s măi drag
Nu m'o văst pi undiva ?
Ini măi tragi cîti-on zdupac.
Luna n'o 'mplinit
C u l n a i a - v e c h e (r. Râbniţa) — f., 45
Şî măicuţa rii-o vinit.
(1924). (Se cântă şi în satele r a i o ­
Broşteni — Aceeaşi. nului Dubăsar).

COLINDE, URATURI

7G După jîdogi s'o 'nturnat.


Cini 'n lumi s'o aflat ) , 1
Nu pre mult i-o alungat,
Voilerom şî voiler Doamni ) . 2
Jîdogii cînd l-o aflat,
Alixandru făt-frumos, Di dîns s'o spăimîntat.
El sî-rii cii sănătos, O lipădat cheili raiului
Sus în slava lui Hristos. Şî lunina soarilui.
Jîdogii în ţarî s'o aflat, Ş'Alixandru li-o luoat
Da din ţarî ci-o prădat ? Şî pi cal s'o aruncat
Cheili raiului o luoat Şî 'năpoi s'o înturnat;
Şî luriina soarilui. La Dumnădzău o alergat.
Dumnădzău s'o spăimîntat I-o dat cheili raiului
Şî 'n gura mari fii-o strigat: Şî lunina soarilui.
Cini 'n ţarî s'a afla Dumnădzău s'o bucurat
Şî după jîdogi s'a lua ? Ş' pi Alixandru l-o 'ntrebat:
S'o aflat Alixandru făt-frumos. — Cu ci dar sî ti dăruesc ?
Faţa d'albî ş'o spălat, — Cu cel băţ
La icoani s'o 'nchinat, Di huludeţ,
Cu părinţii s'o ertat, Cu Moldova 'n gimătati
Pi murgu din grajdi l-o scos Ş' Ucraina triia parti.
Şî sî-rii cii sănătos. Este o chiatrî
Şî pi murgu l-o 'nşălat Răstrăchiatrî
Şî pi dîns s'o aruncat, Şî cuprindi-o lumi toatî,
1
) Fiecare vers se repetă.
2
) Se spune după fiecare vers.
Şî pi noi cîtiodatî; Di cîntarea păşirilor,
Şî Moldova gimătati Di chicarea frundzîlor.
Ş' Ucraina triia partî ! ' Cîti flori sînt pi pomînt
Buna vremea ş'o colindă. Toati la poarta raiului mărg la
M a h a l a (r. D u b ă s a r ) — b., 32 (1934). giurămînt.
(Se colindă în aproape toate satele Numa schicu griului
raionului).
Şî cu lemnu Domnului
77 Şăd la poarta raiului
Şî-rii giudicî florili
Cini 'n lumi s'o aflat ?
Undi vedz riiroznili.
Cini 'n lumi s'o aflat ? Li-o luoat [mjadamili,
1
Voiler, voiler Doamni ) . Sî-rii strochiascî straili.
S'o aflat on făt-frumos. Sî-rii prifacî apili.
Dimineaţa s'o sculat, Sî sfinţascî apili,
Faţî dalbî ş'o spălat, Sî prifacî aghiazmili.
La icoani s'o 'nchinat, ^_ Mahala (r. Dubăsar)—b., 19 (1926).
Cu părinţii s'o ertat,
Pi murgu din grajdi l-o scos 79
Şî pi dîns s'o aruncat, La doi meri, la doi prăsadz,
După jîdogi s'o luoat. Nouraş cu flori -),
Jîdogii s'o 'nspăimîntat,
Di turchină dipărtaţ.
Cheili raiului o lipădat.
Dar în vîrvu mărului
Luna 'n sîngi sî răsvărsa,
Esti on leagăn di mătasî.
Noorii sî tulbura.
Dar într'însu cini-rii coasî ?
Handrabuia (r. Ananiev) — b . , 39
Ilenuţa cei frumoasî.
(1936). (Se colindă şi în satele de pe
malul Nistrului — raioanele Rîb- Dar ci-rii coasî ?
niţa, D u b ă s a r , Grigoriopol). Steguşor di domn domnesc,
Mărg boerii ş'o prăgesc;
Toţ o mărs şî o tăcut,
Bucurî-ti, sfînta cruci, Numa unu, Ilii, nu rii-o tăcut;
Bucurî-ti sfînta cruci. O dzîs: Dă-rii-o riii, Doamni,
Noi-ţ cîntăm ţîi iar di jăli, Cî n'o eu sî cii roabî,
Pintr'a lui Adam greşăli, Da o eu sî-rii cii doamnî,
Pintr'a lui Adam greşăli. Sî-rii domneascî curţîli şî porţîli.
Of, Adam, ce-i greşit ? Buna vremea ş'o colindî !
Din rai Domnu ti-o lipsit.
Săratei (r. Rîbniţa) — b . , 24 (1924).
Raiule, grădini dulci,
Nu mă 'ndur Doamne-a mă duci 80
Di vieaţa ta cei dulci, La doi meri, la doi peri,
Di riirozna florilor, La doi meri, la doi peri,
1
) Se spune d u p ă fiecare vers.
2
) Se spune după fiecare vers.
Di vîrvuri împreunat, Da pi ferestreli,
Di turchinî dipărtaţ. Păsăreli.
Sus, mai sus, la vîrvureli, Buna vremea
Ard nouî luriineli. Ş'o colindî !
Sus îrii ard, gios îrii chicî, M a h a l a (r. Dubăsar) — b., 32 (1934).
Lac di riir, pîrău di vin. (Se colindă şi în satele C o r j e v o , C o -
ceri, Lunca şi oraşul Dubăsar).
Da 'n pîrău cini sî scaldî,
Ia sî scaldî
82
Sfînt Agiun cu Sfînt Creciun.
Ii sî scaldî, sî 'nnoesc La doi meri,
Şî cu dar sî dăruesc La doi peri.
Şî cu riir sî riiruesc, Sînt doi meri mîndri,
Buna vremea ş'o colindî ! Mîndri şî 'nrotaţ.
Ocniţa (r. C a m e n c a ) — b . , 32 (1934). Da şî 'n vîrvu merilor
Esti on leagăn di mătasî.
81 Da şî 'n casî cini coasî ?
La doi meri, la doi peri, Coasî Mărioara cei frumoasî.
1 Cît îrii coasî,
Nouraş cu flori ) ,
Di turchinî dipărtaţ. Lacrîrii varsî.
Şî li varsî 'ntr'on p a h a r
La turchina mărului
Şî li puni supt divan.
Esti on pat mîndru închegat.
Mărg boerii ş' li prăgesc
Da di cini rii-i lucrat ?
Ca pi faţa lui Hristos.
Di-o vădani
2 Ţ i b u l ă u c a (r. Dubăsar) — b . , 36 ( 1 9 3 4 ) .
Şî di-o cucoanî ).
Dar într'însu ci-i aşternut?
83
O prostiri di bumbac.
Dar într'însu ci-i aşternut ? Vin trii crai la răsărit.
On covor Lor luna li-o răsărit
Roşior. Şî sî duci la ariiadzî
Dar într'însu cini sădi ? Spri sfinţit,
Dzîna cei frumoasî. Undi s'o născut Hristos,
Dar ci-rii măi coasî ? La eslea cu boi, pi gios.
Guleraş tatîni-să-lui, Sădi Dumnădzău şî craii
Praporaş frăţîni-să-lui. Şî grăesc dumnădzăeşti.
E-rii coasî şî-ni schindoşăşti, Patru riii di prunci o strîns
Ineluţu-rii străluceşti, Şî pi dînş în ştie i-o prins.
Acuşoru-i rugineşti. Iuda pi Hristos l-o prins;
Da pi podureli, Ni l-o prins şî l-o legat
Runduneli. Şî la jîdogi o alergat

x
) Se spune după fiecare vers.
2
) In unele sate se zice : « di-o turcoaicî» .

3 Anuarul Arhivei de Folklor V.


Şî din gurî o cuvîntat: Ş'o butelcî
— Daţî-rii triidzăci di argint, Di holerci.
Cî vă vînd şî pi părinţ ! T o p a l a (r. C i o r n a ) — b . , 45 (1934).
(Se cântă şi în satele din raioanele
Triidzăci di argint i-o dat,
Dubăsar, Grigoriopol, Tiraspol,
Şî pi Hristos l-o luoat. Slobozia).
Şî l-o dus la Bolboca jîdovascî,
Acolo să-1 răstigneascî. 85
Răstigneşti-al tu, Pilat, în horaş în Vifleem,
Cî el ţîia ţ'o fost fraţi. în horaş în Vifleem.
Şî Pilat din guriţî o cuvîntat: Boeri viniţ
Cu el în frăţii am îmbiat ! Şî videţ.
Şî din ochi negri o lăcrămat: Astădz di s'o născut
•— Hristos nu-i ginovat ! Domnul cel fărî di 'nceput.
Sus pi cruci l-o ridicat, Proroci-l-ai,
Mînili i-o ţîntuit, Proroci-l-ai,
Chicioarili i-o chironit. Cî s'a naşti Mesia
Sîngili sî răsvărsa, Din Ficioara Maria
Iudili alerga, Şî din rodu lui Adam.
Ii pin pahari-1 strînge — Du-ti Adami
Şî bucurii mari ave. Dila mini !
Jura (r. Rîbniţa) — b . , 19 (1924). — Nu mă 'ndur, Doamne-a mă duci
Di vieaţa ta cei dulci,
84 Di nirozna florilor,
Di căitu broaştilor,
Vin trii crai la răsărit, Di şueru şărchilor.
S'o dat luna la sfinţit Pesceana (r. Pesceana) — f., 36
Şî soarili la răsărit. I 0
( 34)- (Se cântă şi în raionul
Iuda pi Hristos l-o prins; Dubăsar).
Ni l-o prins
86
Şî l-o legat
Şî 'n temniţî ni l-o dat, în horaş în Vifliem,
în temniţa jîdovascî. în horaş în Vifliem.
Şî ni l-o giudicat, Viniţ, boeri şî rii-ţ vide
Pi cruci s-al răstigneascî. Astădz di s'o născut,
Şî pi cruci l-o răstignit Domnul cel fărî di 'nceput
La mîni şî la chicioari Proroci-l-ai, proroci-l-ai,
Ni l-o chironit Cînd s'a naşti Mesia
Şî l-o ridicat întri doi tâlhari. Din Ficioara Maria
Buna vremea Şî din rodu lui Adam.
Ş'o colindî ! Du-ti, Adami, dila mini.
Daţ colacu Adam, Adam cel greşit,
Şî pitacu Domnu din rai ti-o lipsît.
Raiule, grădini dulci, Da-i vremea di arat
Nu mă 'ndur, Doamni, a mă duci La păru cel rotat.
Di vieaţa ta cei dulci. Bun loc şî curat ara.
Di riirozna florilor, Bădiţa ara, ara,
Di şueratu şărchilor, Brazdî neagrî răvărsa
Di căitu broaştilor. Grîu roşu sămăna.
Pre scaunu lui David, Cu borona ni-1 borone,
S'o nănţat din viţa lui, Grîu verdi răsare.
Trii craii pomintului. S'o dus bădiţa la săptămîna,
Aur smirnî şî tămîi, La luna,
Mila Domnului sî fi'. Sî vadî; grîu copt ca nuca.
L u n c a (r. Dubăsar) — b., 21 (1934). S'o dus la tîrg,
(Se cântă şi în Mahala şi oraşul La iarmaroc
Dubăsar).
Ş'o cumpărat douî săcereli
Cu zîmţîi di floriceli.
87
S'o apucat di săcerat,
VIN AŞTONŢÎI LUI ADAM Din snop
în snop.
S'o născut Mesia,
Din clae
Din Ficioara Maria.
în clae.
Din fiul lui Avram
Din grămadî
Şî greşălili lui Adam.
' N grămadî.
Cînd Adam fii s'o greşit,
Domnu din rai l-o lipsit. Ca sî dăi Domnu şî la anu.
Speia (r. Tiraspol) — b . , 28 (1922).
— Du-ti, Adami, dila mini.
N-ăi răbdat tu trii cuvinti
89
Sî-rii trăeşti în rai cu cinsti,
i — Nu mă 'ndur, Doamni, a mă duci URÄTURÄ
i Di vieaţa ta cei dulci,
Di dulceaţa ponilor, Bună-dzăoa, lîngî feti
Di riirozna florilor, Nu da buzna, măi băeti !
Di cursu izvoarîlor. Tăbărî cu bini,
La izvoarî, Ca 'n sara Sf în tului Vasîli.
Sînt pohoarî, Copchii şî fraţ
Undi toatî jivina ni sî adapî. Toatî lumea lăudat.
Pi la frunţi ţînţăntăi;
— Corotna (r. T i r a s p o l ) — b., 43 (1936).
Tot roatî, măi flăcăi.
88 Audzîţ ţîşmănţîţi,
Dă rachiu 'n chisăliţî.
URÄTURÄ Măi tari s'o 'nspăimîntat,
Scoalî, badi Vasîli, Şi la 'mpărat o alergat :
Nu dorhi, împăraţi, luhinati,
Cî nu-i vremea di dorfiit, O vinit unu cu şălili lati,
Cu toatî oastea nu 1-ü bati. Ici în dealu la Goian,
Ari o cuşmuliţî 'n cap, Paispredzăci odatî prăvăle...
Di cincidzăci di chei di ţap. Noi nu sîntem di aici, di pi acole,
Ari on cojoc pi trup, Da noi sîntem dila Duduca,
Di cincidzăci di chei di lup. Undi fac măliga ca nuca.
Ari şî mănuşăli 'n mînî, S'o dus o furnici
Di cincidzăci di ghimpi di lînî. Ş'o apucat o farmături;
Ari şî ciboti în chicioari, O logit-o c'o dişchicăturî
Di cincidzăci di cioari. Ş'o apucat o vătămăturî.
Cu chiroani chironiti, Doibani (r. D u b ă s a r ) — b . , 43 (1934.)
Şi cu ţînti ţîntuiti.

LITERATURA NUNŢII

90 Şî pomîntu
O blagoslovit.
ERTÄCIUNEA Şî pomîntu o podoghit:
Stat, fraţ, Cu lunî şî cu soari
Ş'ascultat, Şî cu steli
Şî duhiavoastrî, părinţ, Marunţăli,
Cî aist fiu a duhiavoastrî Cî mulţ nivădzuţ,
Sădi di-asarî Mulţ nipricepuţ
Şî di-alaltasarî, Sî vadî
Cu hoarî frumoasî, Şî s's'încreadî.
Cu masî 'ntinsî, Cî hilostivu Dumnădzău
Cu făclii aprinsî, Cînd ceriu şî pomîntu o urdzît
Cu jămni pi masî. Şî l-o podoghit:
Cu paharî dreasî. Cu văi adinei,
Sădi di-asarî Cu api dulci,
Di-alaltasarî, Cîmpi înfrundzîţ
Cu genunchili aplicaţi, Şî pomi înfrundzîţ
Cu lacrîhi dalbi pi faţî răzvărsati. Şî cu păsîri marunţăli.
Şî vă roagî s-al ertaţ, Sî duc păsîrili dimineaţa măhniţăli,
S-al blagoslovit. Da vin sara voioşăli.
Duhiavoastrî, părinţ, Şî-hi cîntî cari voioşăli
Nu vă spăimîntaţ, Şî-hi cîntî cari grosureli
Cî s'încep pacatili Şî sî duc pi la locu său,
Dinspri duhiavoastrî Pi undi li-o 'mpărţît Dumnădzău.
Ori dinspri fiii duhiavoastrî. Nilostivu Dumnădzău,
S'începi di cînd s'o urdzît, Cînd ceriu şî pomîntu o urdzît,
Ş'începi dila hilostivu Dumnădzău. în mîna cei dreaptî s'o uitat.
Nilostivu Dumnădzău Şî pi strămoşu nostru Adam l-o
Cînd o vădzut ceriu vădzut
Cu toiagu di măr di-o fiii di ani uscat. Ş'ca iarba pomîntului.
Şî hilostivu Dumnădzău Cî iarba creşti
în scări di argint o călcat Şî'n patru s'împleteşti
Şî 'n nant ceri s'o 'nnănţat. Şî pi pomînt putrădzăşti.
Şî pi strămoşu nostru Adam l-o Şî lui ghini i-o părut.
vădzut, Şî ertăciuni s'o cerut.
Cu toiagu di măr di-o fiii di ani uscat. Aşa sî roagî aist fiu a duniavoastrî,
Şî strămoşu nostru Adam s'o rugat părinţ,
La Dumnădzău sî-i erti din pacati, Sî roagî s-al ertaţ,
Măcar a triea parti S-al blagoslovit.
Şî lui din mînî toiagu di măr i-o Adam l-o făcut pi Iacob,
'nverdzît. Iacob pi Sarafima,
Ş'o rodit Da Sarafima
Şî lui ghini i-o părut. Pi doispreci apostoli,
Aşa aist fiu a duniavoastrî, părinţ, Cari în talpa bisericii îş puş.
Sî roagî s-al ertaţ, Şî'n Evanghelii îş scris.
S-al blagoslovit, Cî ertăciunea părinţilor
A doilea cuvînt sî-i daţ. întăreşti curţîli fiilor.
Nilostivnicu Dumnădzău Da blăstămu maicii,
S'o gîndit sî facî Cii curţîli din chiatrî,
Parti femeiascî. Cî li strici,
O luoat omului din tălpi; Din vîrv păn în talpî.
Omu scadi. Da ertăciunea părinţilor
Ş'o luoat din trup; întăreşti curţîli fiilor.
El slăghe. Da hiata, fiule,
Ş'o luoat din cap; Scoalî di-acole !
El zălughe. Săruţi mina nănaşîlor,
O luoat din coasta cea mai nicî, Şî părinţilor
Ca nicum să nu-i strici di ninicî. Şî tutulor fraţilor.
Şî lui ghini i-o părut. Cî ertăciunea părinţilor
Şî strămoşu nostru Adam întăreşti curţîli fiilor.
Ertăciuni ş'o cerut. Sî trăit
Aşa aist fiu a duniavoastrî, părinţ, Şî vi liubiţ:
Sî roagî s-al ertaţ, Ca vara,
S-al blagoslovit, Ca primăvara,
A doilea cuvînt sî-i daţ. Ca toamna cei bogatî,
Taci, Adami, nu ti spăimăta: Di toatî lumea lăudatî.
N u s'încep pacatili Ciţ sănătos
Nici cu mini, Măi, fraţilor, cu toţ !
Nici cu tini. Rîm' neţ sănătos,
C a r i s'sî 'mulţascî norodu Cî mai mult, s'o terminat !
Ca chiatra di-avalma Podoima (r. C a m e n c a ) — b . , 62 ( 1 9 3 8 )
91 înainti sî ni iasî,
Sî ni 'ntrebi :
CONOCÄRIE Ci îmblăm ?
Buna vremea, hoarî frumoasî, Ci căutăm ?
Cî di-amu nunta sî duci după masî.
(Cei din partea hiresîi dzîc:)
Cî noi sîntem fii domneşti,
Pi cai împărăteşti. Ci îmbiat?
Ni-am abătut la dufiiavoastrî la prag Ci căutat ?
Sî vî dăm di ştiri — Noi ci 'mblăm
Cînd împărăţălu nostru o vini, Ci căutăm,
Pomîntu o hui. Bine sama noi ni dăm;
S'o cutremura pomîntu, Vă poftim sî ni luoaţ cu 'ncetu,
Da voi, cu nie, cu mari, vî-ţ nira, Căci ni dăm sama cu dreptu.
Da lui nicum nu i-ţ strica. Şî nu ni luoaţ pi diparti,
Va dăm di ştiri: Sî ni dăm sama di toati;
C a m audzît la dufiiavoastrî, Şî ni luoaţ cu 'ngăduialî,
Cî esti o floari di grădini. Sî ni dăm sama cu schimosalî.
Di 'nflorit, înfloreşti, Amin
Da di rodit, nu rodeşti. Ş'o ocî di gin.
Da noi om luoa-o: Şî una şî gimătati
La alţ fraţ, Sî dăm la esti guri căscaţi,
La alţ părinţ, Cari sî cascî,
La alţ fraţ, în gurîli noastri,
La alti curţ, Parcî noi sîntem
Pişti hraniţ Ciobani dila oi,
Şî e, di 'nflorit, a 'nflori Ori ciocoi
Şî di rodit, a rodi Di negustori di boi,
Şî părinţilor cu bucurii a ci. Sau un nohai
Sănătoasî, grindî, Di negustori di cai.
Cî 'h eu copehila di mînî Dară noi sîntem soli solişti,
Şî mă duc în tindî. Fii dumnedzăeşti,
Podoima — Acelaşi. De tineri crai aleş.
Cî tînăr crai,
92 Ci a nostru împărat
Di cînd s'o ridicat
CONOCÄRIE
Pi leafî o călcat.
(Hora dila nuntî la pragu uşii, cînd sî Leafa s'o mărit
schimbî colacu şî sî e nireasa di o duci Şî la vînat s'o pornit.
la riiri).
Ş'o vînat cînchii
Buna vremea, hoarî frumoasî ! Cu luchii;
Boerii di casî, Codrii
Cu bun răspuns Cu urşîi.
Şî văi adînci Ş'o batistî di mătasî
Cu izvoarî răci. Sî ştergim budzîli di covaşî.
Ş'o dat pisti-o urmuşoarî Jura (r. Rîbniţa) — b . , 35 (i934>-
Di căprişoarî.
Oastea 'n loc o stat 93
Şî mult s'o rierat.
Unii dzîceu cî-i di dzînî, CONOCĂRIE
Iar alţîi dzîceu cî-i di crai, Bună-dzăoa,
Ca sî fie lui tînăr crai, Bună-dzăoa,
Di bun trai. Hoarî frumoasî
Tînăr crai foarte s'o bucurat Cari sînt buni di casî.
Pi şea di aur s'o lăsat, Puteţ sî ni 'ntrebaţ,
Oastea o adunat Pi noi, ci umblăm,
Şî ni-o ales pi noi, Ci căutăm ?
Vonici amîndoi ; Noi bini sama putem sî ni dăm.
Doi vonici împăratu nostru di cînd s'o ridicat
Cu caii murgi; Multî oasti-o adunat,
Cai vîneţ, Tot oamini tineri şî bătrîni
Vonici îndrăzneţ. Şî ficiori di oamini buni.
Caii buni di vînî, Ni-am pornit la vînat
Vonicii buni di guri. Ş'am vînat:
Şî ni-o trimăs pi crîngu ceriului Cînii cu lupchii
La lufiina stelilor; Şî codrii cu urşîi.
Dară noi ne-am abătut Ş'am dat pisti-o urmuşoarî di dzînî,
Şî mai bine am nimerit. Ca sî fie cu noi împreunî;
Am audzît cî esti o arinî Ş'am dat pisti-o urmuşoarî di plai,
Cîntărinî Ca sî fie al nostru trai.
Floricicî din grădini. împăratu nostru Niculai
Di dzîuî înfloreşti, Cînd o audzît aesti cuvinti 'mpărăteşti,
Da noaptea sî veştejăşti. în scarî s'o 'nnălţat
Şî nici on fel di roadî nu rodeşti. Şî în suliţî s'o rădzîmat.
Dară dzîci c'a vini tînăr crai Şî rii-o ales pi aişti doi vonici,
Ş'a luoa-o Cu caii murgi,
Ş'a duce-o Cu coamili cocniti
Pişti munţ cărunt Şî cu frîili zugrăviţi.
Pînă la a sali curţ. Şî rii-o pornit pi crîngu ceriului,
Acolo di rodit a rodi, Pi lumina stelilor.
Roadă părinţilor, Undi steaua o luminat,
Cinsti nănaşîlor, La aceastî casî ni-am lăsat.
Bucurii tuturor fraţilor. C a m audzît cî esti-o floricicî.
Poftim şî daţ o batistî di in Di 'nflorit ea înfloreşti.
Sî ştergim guriţîli di gin; Da di rodit,
Nu rodeşti. Avem voia
Sî vii împăratu nostru s'o cumperi Cu o mînă a da
în galbeni şî argint, Şî cu una a luoa
S'o dăi pişti munţ, Şî aldamaş a be.
La a doilea părinţ. Poftim şî ni daţ o năfrăiîiţî di in,
Acolo di 'nflorit a înflori Sî ni ştergim aceşti musticioari tineri
Şî di rodit a rodi di vin;
Şî în plata părinţilor a fi şi a noastrî Da pentru cuconaşu hiri, una di
Şî a tuturora Dumniavoastrî. bumbac,
Noi nu sîntem ciocoi, Sî sî şteargî nasu di tabac
Di cumpărat boi, Şî una di mătasî,
Da nici greci, Sî ştii bine cî riireasa-i acasî.
Ca sî cumpărăm berbeci. Ia-n daţ on vas cu pruni uscaţi
Nici armâni, Pin celi guri căscaţi,
Di vîndut cîrlani. Cî aşa stău di fierati,
Da noi sîntem aceşti doi stolnici Cî întrî muştili ni 'ntrebati.
împărăteşti aleşi. C i o b u r c i u (r. Slobozia) — b . , 56 (1922).

G H I C I T O R I

94 98

Vrăghiuţî 'ncărcăţîcî, Pi-o vali albî,


Ţîşti sara 'n poiţîcî. — Lingura. Pasc oi negri.
Cini li paşti,
95
L i cunoaşti.
Hui în gios, Cini nu li paşti,
Hui în sus, Nu li cunoaşti. — Buchili.
Ca on pui L u n c a (r. D u b ă s a r ) — f . , 54 ( 1 9 3 6 ) .
Di mătăhui. — Rîşchitoru.
99
Butuceni (r. R â b n i ţ a ) — f., 33 (1934)-
Tropa-tropa
9G Pin cărări,
Leova, Leova, Vîja-vîja
încungiurî Moldova. Pin copaci. — Ploaia.
Catî cheiţîli,
100
Sî discui lădiţîli,
Sî 'mpodoghiascî gîţîli. Sus tropa-tropa,
Roiul de albini. Gios ţîr-ţîr-ţîr. — Sita.

97 101

Cuşma 'mpăratului Esti on om; nu-i bolnav,


In hijlocu satului. — Biserica. Da cît sădi, gemi. — Porcu.
102 111
Esti o vaci; Băsmăluţa împăratului
Pi la şolduri,
î n riijlocu satului. — Biserica.
Cu bolduri;
Pila coasti
112
Cu găvoazdi. — Policandru. Esî moşu din colibî,
Cu nasu plin di măligî. —• Melesteu.
103
Ragi buga la cetati
113
Cî nu i-s vacili toati — Clopotu.
Vine puchea
104 Ş-al e pi muchea
Ci-i? Ş-al duci în Fanari
O fetiţî Ş-al învaţă cojocari.
într'o roşii rochiţî, Cioroiu cînd furi puii dila cloşcî.
în sîn poartî o chetricicî ? — Gişîna.
114
105
Străchinicî verdi,
Pi on buturug stău totdeauna,
Fundu nu i sî vedi.—Fîntîna.
A m cămeş ninumărati
Şî li port odatî pi toati. — Corechiu.
115
106 Dila noi păn la voi
Popa 'ngroapî Tot plăcinti moi.— Glodu. (Omătu).
Cu pletili pi groapî. — Sfecla.
116
107 Sînt patru fraţ
într'o mogilî di baligi
Şăd nişti cîcăredz di oai. Ş'într'o cămeşi toţ lăsat. — Nuca.
Cărtoafili.
117
108 Stău toţ la on loc
învăliţ supt on cojoc. — Nuca.
Pi o casî şîndilitî
Gioacî o mîţî potcogitî. — Luna. 118

109 Sînt patru fraţ:


Pi on deal rotat Doi măi mari,
Cerbi o oalî di păsat. — Soarili. Şî doi măi mititei.
Cii măi mari
110 Hojma sî sîlesc
Vara 'nghiaţî Pi cii măi mititei sî-i agiungî
Iarna sî dişghiaţî. — Nasul. Şî nici odatî nu-i agiung,
Mahala (r. D u b ă s a r ) — f . , 36 (1924). Numa di giaba fug. — Căruţa.
119 125

Ci-i? Esti on cal negru


On nant, nant şî supţîri Şî toatî iarna stă cu dopu 'n cur ?
Şî la capăt ari măciugî ? — Vătraru. Cahla.

120 126

Nant, nant Esti on om şî stă într'on chicior.


Şî la capăt lat ? — Lopata. Ari cămeşi ninumărati
Grădiniţa (ocrugul Odesa) —f., 41 (1934). Şî la port odatî li 'mbracî pi toati ?
Curechiu.
121
127
Tata sî sui în pod,
Da mama al tragi di nod. •— Sacu. într'o mogilicî
Stău măi mulţi cîcăredz di oai ?
122 Usturoiu.
Ci-i măi gras? — Pomîntu.
128
123 La orişîci casî
Eu sînt slugî aleasî.
Ci fugi măi tari ? — Gîndu.
Cini vini, eu al întîlnesc
124 Şî cini pleacî, eu al pitrec. — Uşa.
A m o poiţîcî plini cu oi albi 129
Numa una roşîi şî li bati pi toati ?
Gura. Ci-i măi dulci ? —• Somnul.
Borş (r. C o t o d i c ) —f., 39 (1934). Jura (r. Rîbniţa) — f., 37 (1938).

P O V E Ş T I Ş I S N O A V E

130

ÎMPĂRATU CU TRII COPCHII

On împărat ave trii copchii ş'o grădini cu meri di aur. în toatî noaptea-i
fura cîti on măr di aur. F'cioru cel mari o fost trimăs di tat's'o sî păzascî,
da n'o prins pi nimi. Cel hijlociu s'o dus şî el, da nici dînsu n'o putut prindi
tălhariu.
Pi cel mizînu al chema Ion; s'o dus şî iei la păzit merii. El o prins
păşirea cari fura di-o pani şî i-o rupt-o. Cii doi fraţ s'o cumpărat cît'on
cal, da el nu s'o cumpărat. Sara, el s'o 'ntîlnit c'o fatî; e l-o 'ntrebat di trii
ori :
— Un' ti duci, măi vonici ?
— La grădini 'n vali, i-o răspuns flăcău.
— Ori ăi vinit sî cumpiri cal şî n'ăi găsît ? Dacî vrei sî cumpiri, du-ti
la casa cei pustii, bătrîneascî şi rîdicî o chiatrî; apui sapî trii rînduri cu
hîrleţu ş'a işî on cal cari ţ'a place.
Flăcău ista, Ion, aşa o ş' făcut. O săpat trii rînduri di hîrleţî ş'o işît
on cal vrăjmaş frumos. Da cînd Ion o işît din ogradî, i s'o dişchis înainti
trii drumuri; fişticari drum ave trii tabliţî, pi cari era scris:
pi-on drum dac'a mergi, 1-a mînca pi cal;
pi alt drum dac'a mergi, 1-a mînca şî pi cal şî pi dîns;
iar pi a triilea drum dac'a mergi, 1-a mînca numa pi dîns.
El s'o dus pi drumu cela, cari 1-a mînca numa pi cal. Mergi el călări
ş'audi vîjîind. Lupu işă din nişti tufi. Ion atuncea liapădî calu şî fugi.
Lupu o mîncat răpîdi calu ş'apu s'o luoat după Ion; l-o agiuns şî
l-o 'ntrebat:
— Ţî-i jăli ori nu di cal ?
— Nu, o răspuns Ion. Nici di mini nu hi-i jăli.
Apui lupu s'o trîntit di trii ori singur di pomînt şî s'o făcut on cal măi
bun dicît acela pi cari l-o mîncat. Ion s'o suit pi dîns călări. Ş'o trecut
nişti mări di nu sî vide capătu. Ş'apui lupu l-o lipădat într'o păduri şî
lupu s'o dus în păduri. Da Ion mergi înăinti şî dă pişti doi oamini nebuni,
cari sî băte dila o cuşmî şî dila o bîtcî şî dila on topor. Şî cînd dzîcei : « Bîtcî,
bîtculici », e băte pi cini dzîce acel cari grăe, da cuşma sî pune în cap şî
e sîngurî astupa toatî faţa ; da toporului cînd dzîcei : « Topor, toporaş »,
apu el săre în sus di bucurii şî giuca.
Di-aghe sî vide on copac pi chisc. Ion atuncia dzîci:
— Videţ copacu cela, alergat acolo. Cini a agiungi 'nainti, a luoa douî
bucăţi di copac, da cini a agiungi pi urmî, a luoa numa o bucatî.
Ii o alergat amundoi, blenduindu-sî păn acolo, da văd cî copacu nu sî
disfaci.
Ion o luoat aestia şî mergi înainti pi drum. O dat lupu pişti dînsu şî
s'o trîntit di trii ori la pomînt şî s'o făcut iarî cal. Ion s'o suit călări.
Lupu l-o dus la o cumătrî di-a lui. Cumătră i-o spus lui Ion la cini-i
păsăruica, la on împărat cît casa di mari, vrăjmaş di vîrtos.
Apu Ion mergi măi diparti; lupu iarî al găsăşti ş-al duci la altî cumătrî.
Aceia i-o arătat on copac gros, cari sî vide. Ci-cî: Du-ti la copacu cela, sapî
douî rînduri di hîrleţî şî-i da pişti on iaşcic şî 'n el îi găsî douî suti di car-
bovi. Acelea-s toatî puterea 'mpăratului.
Ion o săpat douî rînduri di hîrleţî ş'o dat pişti on iaşcic mititel, cu douî
ouî. Pi unu era scris: puterea lui şî moartea.
La uşa împăratului era nouîspreci măgari; himi nu pute sî sî licheascî.
Ion s'o dus la uşa împăratului ş'o dzîs: « Bîtcî, bîtculici, bati-i pi măgari ».
Şî cînd o 'nceput sî batî o dzî ş'o ahiadzî, o ucis pi toţ măgarii. Da cînd
pi urmî i-o dzîs : « Bîtcî », apu e o stat şî s'o dus la Ion.
Ion o 'ntrat la 'mpărat ş'o vădzut-o pi fata împăratului cel cu păsă-
ruica; e şîde într'on cuib di aur. Ion o apucat-o pi fata ceia din cuib s'o
pupi. Da fata plînge şî dzîce : Of, di ce-ai vinit, cî tata ari s'ti ucidî ş' pi tini
ş' pi mini !
Da Ion îi dzici: Nu ti temi !
Da 'mpăratucît casa, o vinit şî dă la dînsu. Ion o dzîs: «Bîtcî, bîtculici,
eş din desagi şî bati » ! Da 'mpăratu o apucat bîtca ş'o ţîni 'n mîn şî sî duci
la Ion. Atunci Ion e ou, adicătelea puterea împăratului, şî faci trenchi !
în pomînt şî l-o stricat. Da'mpăratu o slăghit de tot şî-i dzîci lui Ion:
Lasî-mă măcar cu moartea, cî ţ'oi da fata şî cuibu cu păsăruica ţ'oi da.
Da lupu i-o spus: Cînd s'a 'nsura el, apu s-al chemi ş' pi dînsu la nuntî.
Da el o luoat fata şî face nuntî.
Lupu o vinit c'on faiton şî la muzîcî şî la toţ sî 'nchina. La faiton era
ferestri în toati celi patru părţ. Şî caii era ca spuma di curăţ. El o agiuns
în casî, o luoat colaci, ş'apu s'o pus la masî, o şădzut ş'o băut.
Ion o luoat păsăruica şî calu fetii şî pi fatî şî s'o pornit. Apu pi drum o
dat caii la păscut. Iaca 'nspri ii vin fraţii lui Ion, şî unu e saghia din teacî
şî-i tai capu lu Ion şî i-o luoat calu şî riireasa. Apu vini on cioroi şî l-o
cichit dila ochi. Da lupu ştie di moarti. Lupu o apucat cioroiu di chicioari,
da on alt cioroi zbura pi sus şî dzîce: dă-i drumu, dă-i drumu ! Şî aist di
gios iarî dzîce: Dă-rii drumu, dă-fii drumu !
Da lupu-i răspundi:
— Cînd îi aduci tu o butelcî di apî 'ncheitoari ş'o butelcî di apî di 'ngiet,
atunci eu la aista i-oi da drumu.
Cioroiu di diasupra s'o dus ş'o adus.
Atunci lupu i-o dat drumu la cioroi. Lupu o pus capu lu Ion la loc,
o turnat apî 'ncheitoari şî 'ngietoari şî Ion o 'ngis ş'o dzîs : H, ih, ia am
adorfiit, da undi ni-i calu ş' păsăruica şî fata ş' căpăstru cel di aur ?
Lupu o dzîs: N'ăi măi adorfiit, da ti-o tăet fraţîi tăi !
Ş'apu Ion o trecut înapoi mărili şî cînd o agiuns acasî, fraţîi numa
o 'nlemnit.
Nireasa lu Ion era 'ntr'o grădini lîngî casî ş'o dzîs: Hă-tii, şî oasîli lui
Ion deamu aş cind putrădzîti.
Da el dzîci di colo : N'o măi putrădzît !
Da e o 'ngheţat di bucurii.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 14 (1926).

131

H R I S T O S Şî S F Î N T U P E T R E A

Ci-cî merge odatî pi drum Hristos cu Sfîntu Petrea. Iaca o 'nnoptat şî


n'ave undi sî culca.
O tras ii la o fimei ş'o rugat-o sî doarmî. Da fimeia ceiea li spuni verdi'n
ochi:
— Drumeţilor, eu v'aş prihi, da am on bărbat beţiv; toatî dzîulica be,
da noaptea, cînd vini acasî pi toatî lumea bati.
Da Sfîntu Petrea cel fricos dzîci:
— Ăi veţ-cî ?
•— Dzău-cî, îi răspundi fimeia năcăjîtî.
Da Hristos dzîci:
•— Nu-nicî, la noapti a vini ostinit şî nu ni-a faci nici.
Ş' s'o culcat: Hristos la păreţi, da Sfîntu Petrea la marginî.
Iaca pi la hedzu-nopţîi vini gospodariu cel beţîv. Vedi pi pat tologiţ
doi drumeţ şî dzîci:
— Măi fimei, da cini i-o pririit pi aişti hărjătăi sî doarmî 'n patu
neu ?
Da e, gheta fimei, numa 'ntra în goga cuptiorului şî-i spuni:
— Ia, sînt doi drumeţ streini; îs morţ di ostinealî.
Lasî-i sî doarmî 'n plata lu Hristos !
Da el ci-cî:
— Ci ? Sî lăs eu trîntorii iştea în paci ? Las cî-i învăţ eu minţi !
Măi badio, şî cînd rii-o scos on gînj di nueli di supt pat, ş' cînd o 'n-
ceput a-1 îmblăti pi cel dila marginî, di numa-i merge penili.
Apo-ostinit, şî s'o măi trezit şî dzîci:
— Di-amu mă duc iarî la cîşmî, sî măi dău cu cistelnicu, cî mă dor
mînîli ca la coasî bătînd.
Şi cum o işît din casî, da Sfîntu Petrea sî scoalî di pi pat şî sî jălui lu
Hristos :
— Valeu, Doamni, da rău om aista-i; m'o smintit în bătăi. Ia măi
dă-ti tu, Doamni, la marginî, sî măi trec şî eu la păreţi !
Da asta el o făcut-o ca s' n'al batî iarî beţîvu.
Da iaca, numa ci s'o mutat, cum vini şî beţîvu chiuind di-ţ asurdză
urechili.
Apu cînd o 'ntrat în casî, ci-cî:
— Măi, da tot nu s'o dus halhătăii iştea ? Şî undi hi-o luoat din nou
gînju di supt pat şî spuni, punînd cuşma pi-o orechi:
— Măi, ia s-al măi îmblătesc amu pi cel dila păreţi, cî pi-aist dila mar­
ginî i-am dat săracu di m'a pomini cît a trăi !
Şi iaca aşa i-o tras o mamî di bătăi lu Sfîntu Petrea, ca s'sî diprindî
cu frica ş' cu tot feliu di oamini.
Oraşul Grigoriopol (r. Grigorio-
pol) — f., 33 (1936). (Se spune şi
în alte sate transnistriene).
132

TRII CIOBANI

Trii ciobani o mărs la mănăstiri. Ş'acolo şî-ş faci ? O 'ntrat în mănăstiri


şî sî uita întrînsa. Ii präge cum s'aprind lempili, präge cum măturî, şî,
mă rog, sî hira di iîinunăţîili ii. Şî şîdeu ii cu toegili în mînî sprijinit şî
holba ochii pişti tot. Şî tari ii vre sî ştibî cum sî chiamî sfinţii.
Şî stînd ii aşa heraţ di celi ci vide, s'o făcut ciasu nouî — dzăci. Atunci o
buhnit norodu la mănăstiri; şî pi dînşîi i-o dispărţît.
S'o uitat unu dintrînşîi: Undi-i Ghiorghi, undi-i Ion?
Ci-ş facî el, sî-i găsascî ?
O prins a striga:
— Măi Ghiorghi, măi !
Da Ion di colo o sărit ş-al popre:
— Ci strigi tu, măi, c'aici îi mănăstiri ?
— T u taci, eu tac, da Ghiorghi sî sî prăpădeascî ?
Ş'o prins a striga el, măi vîrtos:
— Măi Gghiorghi, măi !
Podoima (r. C a m e n c a ) — b . , 62 (1938).

133

Ţ Î G A N U LA MĂNĂSTIRI

Era odatî o cioarî, pi cari-al chema Ghiorghi. Baragladina s'o dus odatî 'n
cîşlegi la mănăstiri. Acolo călugării l-o hrănit numa cu saralii, chiroşci şî
cu chitoragî. Da lui îi creşte inima di bucurii.
Şî s'o gîndit sî rămîi la mănăstiri, s'sî facî pop ţigănesc.
Iaca l-o prihit şî l-o făcut călugări; i-o dat falon şî scofî şî l-o afurisit
ca himi, dicît numa popa cel măi mari, sî-i poatî luoa scofia din cap şî
falonu di pi dîns.
Şî ţîganu neu o fost blagoslovit şî i-o schimbat şî numili; el sî dzîce
Vichenti.
Tari ghini o dus-o fratili Vichenti în cîşlegi, ş' cînd o vinit hojma şî
bălaia. Da după spolocani o 'nceput pocuta. Atunci călugării mînca numa
odatî pi dzî.
Vichenti-a-heu o uoat-o. El nu ştie ci pedeapsî-i asta dila Dumnădzău.
Da cînd sî duce la stranî, toţ cînta; numa el molfăe.
Călugării ciealanţ a-1 întreba:
— Ci faci, fraţi Vichenti ?
Da el li răspunde:
— Mă 'nvăţ a mînca !
Ş'apu cioara n'o răbdat pocuta. Intr'o buni dzî, cînd toţ era la mănă­
stiri, la slujbî, el s'aprochii de-on gard di nueli şî spuni tari:
— Nici ti-o pus Ghiorghi, nici ti e Ghiorghi. Rămîi sănătos Vichenti,
cî Ghiorghi sî duci !
Şî la cuvintili estea s'o 'ntors cu spatili la gard, s'o aprochiet cu capu
di-on par ş'o lăsat scofa 'n par. Tot aşa o făcut şî cu falonu, ca sî nu cadî
afurisănia pişti dîns.
Şî cînd s'o vădzut slobod, aşa di răpidi o luat-o la fugî, cî nici cu şoimu
la sărita n-al putei agiungi, da nicum la mănăstiri sî măi calci.
Speia (r. Slobozia) — b . , 59 (1938).

134

DILIGAŢÎIA LA DUMNĂDZĂU

Cînd s'o dat revoluţîia, bolşevicii o trimăs diligaţ la Dumnădzău. S'o


dus ii şî-i spun:
—• Bună-dzăua, tovarîş Dumnădzău !
Dumnădzău li-o mînţăhit:
— 'ţăm hiavoastrî !
Ii i-o spus:
— A m vinit s'ti rugăm sî mergi pi pomînt s'ni-agiuţ a faci paci.
Da Dumnădzău li dzici:
— Eu sînt om bătrîn; ca mîni oi muri. Nu poci mergi, da duce-vî-ţ
la Hristos, fiindcî el o măi fost pi pomînt ş'cunoaşti locur'li: poati-a mergi.
Ş'nanti ii s'o dus la Hristos şî-i dzîc:
— Bună-dzăua, tovarîş Hristos !
Da el li-o răspuns:
— 'ţăm !
Şî diligaţîi o 'nceput a măcina:
— T i poftim, tovarîş Hristos, sî mergi cu noi în diligaţîi pi pomînt
şî ni-i agiuta-ni s'facim paci, cî pi noi ni-o 'ndreptatî-ni la tini Dumnădzău.
Da Hristos i-o prăgit cu coada ochiului ş' li-o spus răpidi:
— Eu cînd am fost pi pomînt numa o Iudî o fost ş'aceiea m'o vundut,
m'o dat la muncî ş'la moarti. Da amu sînteţ toati iudz. Nu pocisîmărg,
cî mă tem. Da măi ghini duce-vî-ţ la Sfîntu Ilii, cî el ari cai şî căruţî şî
v'a duci-vî chiuind ca la nuntî.
Diligaţîea s'o dus şanti la Sfîntu Ilii şî i-o cuvîntat:
— Bună dzăua, tovarîş Ilii. Noi am vinit la hiata s'ti rugăm, mă rog
hiatali, sî mergi cu noi pi pomînt sî ni agiuţ a tochi paci, pintrucî hiatali
ai căruţî bunî şî cai graş ca di livărant. A m fost în diligaţîi la Dumnădzău
şî la Hristos, da ii n'o vrut şî ni-o trimăs la hiatali sî mergi cu noi pi pomînt
sî faci pureatcî. Dumnădzău ni-o spus cî-i bătrîn şî hîrbuit di atîta osti-
nealî. Da Hristos sî terni; el ni-o spus c'o fost odatî pi pomînt. Atunci
o fost o Iudî şî l-o vundut; da amu nu măi vra sî margî. T i poftim pi riiata
sî mergi cu noi în delegaţii, cî ţ'om plăti cu ci-om pute: ti-om cinsti cu
oca di gin, ori cu vadra, da la cai li-om da-li ovăs cu rierţa şî cu nerticu,
ori cu dimirliea.
Da sfîntu Ilii li-o răspuns mînios:
— Bolşevicii undi esti on cal, viu ş-al eu, da eu cî am doi şî buni, mă
tem cî şî la ostrov m'or da ! Măi ghini duci-vî-ţ la Moici, cî el îi priceput
în zăludzîili di pi pomînt.
Şanti ii s'o dus la Moisăi şî-i spun c'o fost la Dumnădzău, şî la Hristos
şî la sfîntu Ilii, da riimi nu vra sî margî pi pomînt:
— Toţ ii ni-o 'ndreptatî-ni la riiata, ca sî mergi pi pomînt sî ni-agiuţ
a tocrii pureatcî şî a faci paci, ca oaminii sî nu sî mănînci unii pi alţii ca
cînii.
Da giupînu Moici, hîtru ca jîdanu, cari trăeşti numa di pi amăgiţi,
o priceput cum stă triaba iasta, ş'o 'nceput sî cotigeascî. Ba cî-i una, ba cî-i
alta, ba tei, ba curmei, ba cîr, ba mîr, păn cînd o vădzut cî n'ari 'ncotro.
Atunci el li spuni diadreptu:
—• Iu nu mărg. Jidanii riii au sari, au sopon şî gaz. Ii au di toati. Duce-
vî-ţ şî faciţ ci vî agiungi capu vostru di goi !
Şî păn în dzîua di az tot comuniştii o rămas. N'ari cini-i îndrepta.
Pîrîta (r. D u b ă s a r ) — b . , 52 (1934)

D E S C Â N T E C E

135

DISCÎNTIC PINTRU DIOCHIU

Fumeia cari discîntî, al acopiri pi bolnav c'on tulpan roşu pi cap. Apui,
cu mina dreapta, pi cari o poartî diasupra capului, faci cruci în văzduh,
da din gurî dzîci pi tăcuţi, ca sî n'audî riimi, cuvintili:
O păsăricî
Cu ochi di foc.
On ochi di foc,
Unu di apî.
Cel di foc fugi,
Cel di apî-1 stingi.

Dacî discîntătoarea cascî, atunci însămneadzî cî bolnavu esti diochet


di-o fumei cari o fost întoarsî dila 'nţărcat. Deaceia ele cînd văd ceva nu
trebu sî sî uiti cu riirari şî sî dzîcî totdiauna : « Tifu, s'nu cii di diochi ! »
Butuceni (r. Rîbniţa) —f., 33 (1934).
136

C Î N D Sî Î M F L Î OBRAJÎI ŞÎ O C H I I

Sî e o păşîcă, adicî on mototol di cînipî şî sî moai ghini în heri di


alghini. Apu sî ungi obrazu 'mflat împreunî cu ochii.
Da pi urmî păşîca s'aprindi şî sî poartî pin pregiuru obrazului, pintru
a faci fum la obrazu 'mflat.
Toatî vremea asta sî dzîci:

Sfîntu Ghiorghi pi on cal călări,


Cal bălan cu coasa'n schinari,
Cu coasa ti cosă
Cu grebla ti grebla,
Cu mătura ti mătura
Şî'n Marea Neagrî ti arunca...
Butuceni — A c e e a ş i .

137 Măriuca sî rămîi curatî,


Luriinatî,
DI DIOCHIU Ca Maică-sa
Uci pasîri albî Precista,
Cu dinţ în ceri Din ceri lăsatî.
Chetri ai ridicat, Sî chei diochiu,
Izvor ai distupat. Pocitura,
Diochiu dila Ilie Fulgerătura,
O crăpat. Datu,
Cini a ci sî rămîi curat, lufiinat, Faptu.
Ca Maică-sa O aruncăm pişti Marea Neagrî.
Precista din ceri, ci l-o lăsat. Acolo sînt căpcîni
Popencu (r. Rîbniţa) — f., 52
Măi mulţ decît la noi, creştini.
(1924). (Se spune şi în M a h a l a , r. Mahala (r. Dubăsar) —f., 36 (1924).
Dubăsar).
139
138
DI DIOCHIU
DI DIOCHIU
Broascî verdi,
Şărpoaicî roşîi, în tufî verdi,
Proroşîi. Crapi ochii cui o vedi !
în cînchi ăi fătat, Aşa sî crapi strigarea
î n cînchi ăi lipădat. Şî căscarea !
Diochiu dila Măriuca Şî din ochiu cel mari
O crăpat. Gheorghi sî rămîi luninat
4 Anuarul Arhivei de Folklor V.
Şî curat,
Ca di Maicî-sa Pre'sta lăsat.
DI DIOCHIU
Din ochi,
Dintri ochi, Călugări- bulgări,
Din cleştili capului, E boaşîli pi umăr
Din faţa obrazului, Şî purcedz pin sat.
Sî rămîi luhinat Boaşîli-o crăpat.
Şî curat, Aşa sî crăchi
Ca di Maicî-sa din ceri lăsat. Ochii dintri ochi.
L i p e ţ c a (r. Balta) —f., 54 (1924). Sî rămîi Gheorghi curat,
(Se spune şi în satele Coceri şi Luhinat,
D o i b a n i din raionul Dubăsar). Ca maicî-sa ci l-o lăsat.
Călugări-bulgări,
140
E boaşîli pi umăr
DI DIOCHIU Şî purcedz pin sat.
Boaşîli-o crăpat,
Anin, anin,
T u sî rămîi curat,
Cozmî di anin.
Luhinat,
La fîntîna lui Iordan
Ca maicî-ta ci ti-o lăsat.
Stă o fatî di jîdan.
Dac'a ci di fatî mari,
C o n ochi di apî
Sî-i cadî cosiţa.
Ş' c'unu di foc.
De-a ci di fimei cu prunc,
Cel di apî,
Sî-i crapi ţîţa,
Cadi pi cel di foc,
Sî curi hrana,
Ş-al stingi.
Sî plîngî pruncu.
Pi cel ostrov mari,
De-a ci di bărbat,
Sădi on balauri mari
Sî-i crapi boaşîli,
Tot c'on ochi di apî
S'alergi moaşîli.
Şî c'unu di foc.
Mălăeşti (r. T i r a s p o l ) —• f., 54
Cel di foc ardi,
(i934)- (Se spune şi în satele M a ­
Cel di apî-1 stingi. hala şi Coceri, r. Dubăsar).
Aşa s' sî stingi diochi
Dintri ochi. 142
Da Ion sî rămîe Esti-o stea,
Curat Pocostea,
Luhinat, Douî steli,
Ca di Dumnădzău sfîntu lăsat, Pocosteli,
Ca maicî-sa ci l-o dat, Patru steli,
Ca auru di curat, Pocosteli,
Ca argintu di strecurat. Cinci steli
Leac în veci di vac. Pocosteli,
Păsăţăl (r. Balta)—f., 51 (i934>- Şăsî steli,
(Se spune şi în Mahala, r. Dubăsar). Pocosteli,
Şăpti steli, Şî la mini s-al pornit.
Pocosteli, Din gurî şuerînd,
Opt steli, Din ghici plesnind
Pocosteli, Şî din mînî făcînd,
Nouî steli La mini sî crapi vinind.
Pocosteli, Ca vîntu,
Surioarili meii, Şî ca gîndu.
Eu m'oi culca şî m'oi hodini, Şî la mini păn n'a vini,
Da voi sî n'aveţ a vă culca, Si sî batî a peri.
A vă hodini; Păn la mini n'a căta,
Sî 'mblaţ. Si si batî a crăpa.
S-al cătat, Cum ardi focu în cuptiori,
Pi ursîtu neu, Din gurî
Cari-i lăsat di Dumnădzău. Păn în fund
Pi Ghiorghi Şî din fund
Undi lî-ţ găsî, Păn în gurî,
S-al aduciţ la mini. Aşa sî ardî inima într'îns.
Di lî-ţ găsî pi cuptiori, Sî ardî,
S-al daţ în cuptior. Sî trăsneascî,
Di lî-ţ găsî pi laiţî, Sî plesneascî
S-al daţ supt laiţî. Şî la mini sî sî porneascî.
Di lî-ţ găsî pi prispî, Şî el sî nu poatî fărî di mini,
S-al daţ supt prispî. Cum nu poati lumea fărî di pîni,
Di lî-ţ găsî la masî mîncînd, Fărî di apî şî fărî di sari.
Sî-i luoaţ lingura din mîn, Aşa el sî îmbli după mini.
Şî pişti mîni s-al plesnit Doibani (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).

V A R I A

143 Pi pristolu cel măi riic


Sădi Maica cei măi nicî.
POVESTEA LUI DUMNĂDZĂU Domnu Isus Hristos cînd s'o
Sî ni d u c i m la pădurea mari, născut,
Cu săcurea mari. S'o născut supţîoarî.
Sî facim mănăstirea mari, Tari ghini i-o părut
Cu nouî uş, Maicii Domnului.
Cu nouî pristoali, Mari puteri i-o dat
Cu nouî altari. Sî nu sî legi nici o jîganii.
Pi pristolu cel măi mari Iaca iudili la mîni l-o apucat,
Sădi Maica cei măi mari. Sus pi cruci l-o ridicat.
Pi pristolu cel măi riijlociu Mînili i-o lănţuit,
Sădi Maica cei măi nijlocii Chicioarili i-o chironit,
Cununia 'n cap i-o pus. Parcî nici n'o mărs pi ist pomînt,
Cununia apăsa, C'o roatî
Sîngili sî răsvărsa. Fărfăcatî,
Ii pin păhari al strînge Şî i-o ucis pi toţ odatî.
Ş-al be Numa unu hi-o rămas,
Şî lor măi ghini li păre. Rîios,
Sî duci la sfîntu Ion Maica Bubos,
Domnului, Şî cu maţîli afarî.
Nănaşu Domnului. Şî nu mă duc sî plîng,
— Sfinţi Ioani, nănaşu lui Amaru sî hi-al sting,
Dumnădzău, Cu inima la pomînt.
Nu 1-ăi vădzut pi Fiiul neu, Maria pi plîns s'o pus
Pi cinul tău ? Şî broascîi din gurî i-o spus:
Nu l-am vădzut, — Di-i muri în postu Sînchetriului,
Dar cuvînt dila dîns am audzît. Sî ti usuci ca frundza curechiului !
Iudili la mîni I-o apucat, Di-i muri în postu Sînta Marie,
Sus pi cruci l-o ridicat, Sî ti usuci ca frundza di gie !
Sîngili sî răavărsa. Di-i muri în cîşlegi,
Maica Domnului o pus pi mîni o Sî ti usuci ca frundza di cireş !
miniştergurî Ş'o liapădî pi broascî
Şî sî duci sî pui inima la pomînt. Şî sî duci la Bolbocî.
Iaca o dat pisti-o broascî ţîstoasî: Sî puni cu inima la pomînt,
— Undi ti duci cu aiastî luhinî, Maici Undi-o fost a lui Hristos mormînt.
Pre'stî ? Şî iatî cî cii nouî apostoli.
— Mă duc la Fiiul neu cel iubit. Vini şî Fiiul ii.
Cînd s'o născut, E al apucî
Tari ghini hi-o părut. Şî dzîci:
Toatî puterea i-am dat. — Fiiul neu cel iubit,
Da El s'o lăsat Ci ghini c'ăi vinit.
Şî iudili la mîni L - o apucat. Cînd te-i născut di supţîoarî,
Sus pi cruci L-o ridicat. Tari ghini hi-o părut
Mînili I-o ţintuit, Toatî puterea ţ'am dat,
Chicioarili I-o chironit. Da T u ti-ai lăsat
îi spuni broascîi. Sî hi ti legi jidanii.
Da broasca-i dzîci: •— Mamî, înaintea ta nu sî grăeşti,
— Eu am avut nouî cochilaş, Da v'o douî cuvinti sî potrigeşti:
Ca nouî îngeraş M'am iăsat pintru creştini,
Şî i-am pus într'o crăpături di nuc, Cî mîni s'or botidza
în nevoi sî nu-i arunc. Şî s'or cununa
Ş'o mars on om bătrînit, Şî s'or îngropa.
Cari pi-acolo hi-o vinit; Gospodi pomilui,
Şî i-o fărfăcat, Gospodi pomilui,
Gospodi pomilui. Oi treci la grădini
Şî iaca di-atunci ci-cî broasca o Şî m'oi puni pi-o turchinî
rămas aşa. Şî m'oi uita
M a h a l a (r. Dubăsar) — f., 18 (1926).
Nu-i işî di undiva ?
( C u n o s c u t ă în tot raionul Dubăsar). Stipănidî, Stipănidî, puiculeanî,
Stipănidî, rudişoarî, niresîcî,
Stipănidî, puiculeanî frumuşîcî,
144
Ce-i gîndit, Stipănidî,
Stipănidî puiculianî,
BOCET DE FATĂ MARE
Ce-i gîndit di ni-ai lipădat ?
Stipănidî, puiculeanî, Stipănidî, Stipănidî,
Rudişoarî. încotro ti-i pornit ?
Stipănidî, niresîcî, Stipănidî, Stipănidî,
Cini nunta 'n postu mari faci, Undi ţî-i nirili ?
Stipănidî, puiculeanî, în fundu pomîntului.
Rudişoarî ? Stipănidî, Stipănidî,
Numa mama-ţ faci, Cini faci nunta 'n postu mari ?
Stipănidî, Stipănidî niresîcî. Ian eş afarî şî ţî-î vide nunta
Stipănidî, Stipănidî, dunitali.
Eş afarî ş'ţî-i vide nunta dunitali. încotro ti-ai pornit,
Stipănidî, rudişoarî, Stipănidî, Stipănidî puiculeanî ?
Dă-ti măi la păreţi, A noastrî casî nu ţ'o plăcut,
Sî'ncapî ş'a meii speti. Stipănidî, Stipănidî puiculeanî ?
Stipănidî, Stipănidî, Alta măi buni ţ-ăi făcut:
Puiculeanî, rudişoarî, Nici fereastrî, nici uşor,
Undi-i nirili dunitali ? Nici fereastrî di prăgit,
în fundu pomîntului, Nici uşi di işît,
Stipănidî, puiculeanî, Nici pat di hodinit.
Stipănidî, niresîcî. Stipănidî, Stipănidî, puiculeanî,
Stipănidî, încotro te-ai pornit ? Stipănidî, eş afarî 'ncetişor,
Cini faci nunta 'n postu mari ? Sî ti rădzîfi di-on uşor,
Nunta duniata o faci în postu mari, Sî-i prăgeşti pi toţ cu dor.
Stipănidî, Stipănidî, puişor. Stipănidî, Stipănidî puiculeanî,
T u erai la mama fatî şî băet. Eş afarî şî ţî-i prăgi nunta ta.
Ce-i gîndit, de-i lipădat pi mamă-ta, Noi am socotit s'o facim în cîşlegi,
Stipănidî, Stipănidî puiculeanî ?
Stipănidî, niresîcî, puiculeanî.
Dă-ti măi la păreţi
Noi am gîndit sî facim nuntî cu
Sî 'ncapî ş'a meii speti.
moz'canţ,
Stipănidî, Stipănidî,
Puiculeanî, rudişoarî, Da noi facem nuntî cu cruci,
Cînd oi vide eu toati fetili, Cu năsîli şî cu fănari şî cu steaguri.
Numa pi duniata nu ti-oi vide, Mahala (r. Dubăsar) — f., 14 (1926).
145 Sufleţăli,
O fost vremi măi dimult,
MOARTEA Nu amu cînd h-ei murit !
Vini moartea mînioasî E-ţ on drum ş'o cărări
Şî mă catî pi acasî, Şî ti porneşti la iad măi tari !
Cu cuţîti şî cu coasî. —• Of, Hristos,
Eu la cîşmî, după masî, Cel frumos.
Cu ocaua plini rasî: A m vinit la rai cîntînd,
— Poftim, moarti, şî cinsteşti Mă pornesc la iad plîngînd.
Şî din dzîli măi lungeşti ! Of, săraci trup di lut
Moartea-hi dzîci: Nici on ghini n-ăi făcut,
—• Eu păharu ţ'oi cinsti, Cît pi lumi h-ei trăit !
Da din dzî nu ţ'oi lungi. îhi duci sufletu la năcăjit.
Ţ ' o vinit vremea sî mergi, Of, în iad cînd am întrat
Săcrieşu sî ţ-al dregi ! Tari m'am măi spăimîntat.
Of, cînd hi-o spus maica, c'am sî mor Cî 'n hijlocu iadului,
După Paşti, în sărbători ! în hijlocu focului,
Sărit fraţ, sărit surori, Sădi Iuda cei măi mari
Şî mă 'mpodoghiţi cu flori, Pi toati sufletili călări.
Cî la tîrg nu mă duc, Mahala (r. Dubăsar) — b . , 27 (1934).

Da 'n pomînt mă arunc,


146
La mogila cei cu cruci,
Di-acolo nu mî-ţ aduci. RUGĂCIUNI DI C U L C Ă R I
— E-ţ on drum ş'o cărări
Cînd creştinu sî culci, după ci s'o
Şî ti du la rai măi tari.
închinat la icoani, faci cruci la cap,
Of, la rai cînd am agiuns.
pi căpătîi, la hijloc şî la chicioari,
Of, în rai cînd am întrat,
dzîcînd :
L-am vădzut pi Hristos,
Cruci 'n ceri,
Auraşu cel frumos;
Cruci 'n pomînt,
Şî din guri hi-o grăit: Cruci 'n locu ist di mă culc.
— Sufleti, la ce-i vinit ? Cruci 'n casî,
— Of, Hristos, Cruci 'n masî,
Am vinit Cruci 'n hijloc di fereastrî.
La spovidit. Cruci 'n truspatru unghiureli
Of, Hristos A casîi heli.
Cel frumos, Butuceni (r. Rîbniţa) — f., 33
îhi răspundi hia: (1934). (Foarte răspândită şi în alte
De, săraci sate).
1
G L O S A R )
A d e s 38, oraşul Odesa. e-ţ 145, ia-ţi.
anadză, o dzî ş ' o — 1 3 0 (p. 43).
aninî 2, nisip. falon 133 (p. 46), felon (veşmânt preo­
aş cind putrădzîti 130 (p. 44), vor fi fiind ţesc ).
putrezit;. Fănari 1 1 3 .
aştonţîi 87 (titlu). ferşal 40, felcer, chirurg.

bălaia, o vinit ş î — 1 3 3 (p. 46). gălghigioarî 16, gălbioară.


Binderi 38, oraşul Bender ( Tighina). ghermăneascî (rana) 40, nemţească.
bîtcî 130 (p. 43), ciomag gros. ghimpi di lînâ 89.
blenduindu-sî 130 (p. 43). gimătati 1, jumătate.
Bolboca 83, Golgota. gisădz 37, gisedz 32, visez.
bolniţî 4 1 , spital, infirmerie. gîţîli 96, cozi, cosiţe.
borona 88, grapă. goga cuptiorului 131 (p. 45).
buga 103, taurul. golova 70, primarul.
buhni 132, a năvăli. G o s p o d i pomilui 143 (p. 52), Doamne mi-
butelcî 84, sticlă, b.itelie. luieşte.
grosureli (şi-ni cîntî) 90.
carbovi 130 (p. 43), ruble, bani.
Călăraş 30, sat în jud. Chişinău. hâdiţ 8, haideţi.
chiroşci 133 (p. 46), găluşte, plăcinte. hîrtia 39, scrisoarea.
chitoragî 133 (p. 46), piftie. hoarî 90, horă, adunare de lume.
cii, sî nu — 9 (p. 17), să nu fie. holerci 84, rachiu.
cichit, l-o — dila ochi 130 (p. 44). hrana 141, laptele (femeii).
cir 36, fir.
iaşcic 130 (p. 43), ladă.
cistelnicu 131 (p. 45).
cîşliga 15, a căpăta, câştiga.
îngiet (apî d') 130 (p. 44), apă de înviat.
cîşmî 131 (p. 45), cârciumă.
îngietoare (apî) 130 (p. 44), apă vie.
cocniti (coamili) 93 (p. 39).
îngis, o 130 (p. 44), a înviat.
cotigeascî, sî 134 (p. 135).
cotigit, malu tău îi — 48. jămni 90, colaci la nuntă.
covaşî 92.
crîngu ceriului 92 (p. 39). leafî 92.
lipsî 78, a scoate.
discununa 58, a desface cununia. listuri 57, scrisori.
dreasî (paharî) 90, pline cu vin. livărant 134 (p. 47), negustor (?)

*) Cifrele indică textele în care se găseşte cuvântul. Intre parenteze e notată


pagina, dacă cuvântul se găseşte în « Introducere » sau dacă textul e mai lung.
Macicăuţu 5. pureatcî (sî faci) 134 (p. 4 7 ) ; a tocni —
madamă 78, cucoană. 134 (p. 48), ordine, rânduială.
Mana, M a n i 66, Mania, nume femeiesc.
miniştergurî 143 (p. 52), ştergar. raion 1, plasă, judeţ.
mînţăni 134 (p. 47), a mulţumi. răsai 32, tresări.
M o i c i , Moisăi 134 (p. 48), Moise. rîm'ne 8, rămâne.
moscal, moscălaş 36, soldat. rodu (lui A d a m ) 85, neamul lui A.

nainti 45, apoi, după aceea. schimosalî 92.


nălogu (p. 9, vers). schindosăşti 81.
nanti 134 (p. 47), apoi, după aceea. schinui 26, a închide cu spini.
nera, a să 32, a se mira. scofî 133 (p. 46), potcap.
rierticu 134 (p. 48), o măsură. sestriţî 4 1 , soră de caritate, infirmieră.
riiata 90, dumneata. sminti 48.
riică 131 (p. 45), nimic. smolitî (pîne) 42, neagră.
nicum 9 1 , nicidecum. spolocani 133 (p. 46), prima zi din postul
hirozna 78, mirosul, mireasma. Paştilor, după Dumineca lăsatului de
nohai 92. brânză.

nohut 6, năut ( ?) stănoc 32, scaun ( ?)

şanti 134 (p. 47), de-a-dreptul, direct.


ocrug (p. 8), judeţ, gubernie.
şîneli 36.
ostrov 134 (p. 48), închisoare, puşcărie;
ştibî, sî 132, să ştie.
140, insulă.
ştie 83, şticuşoru 34, suliţă, baionetă.

păşîcă 136, mototol de cânepă. toloacî 66, câmp în paragină.


pihota 40, infanteria. tot amu 54, îndată ( ?)
pisăraş 57, scriitor.
pitac 7 3 , gologan, ban. unelu 53, inelu.
pocuta 133 (p. 46). uoat-o, o 133 (p. 46).
pohod 26.
pohoarî 87, pahară ( ?) vădanii 57, văduvie.
praporaş 8 1 . vazonu 3.
prăgi 8, a privi, a se uita. văgzal, văgzălaş 35, gară.
priiom 37, p . 9, garnizoană^ (cerc de) vonic 1, 35, fecior, voinic, soldat.
recrutare. vizie 50.
priveascî 4 1 , operaţie (?)
privuschie 32. zălughe 90, înnebunia.
p'săni 28, pe semne, se vede că. zăludzîie 134 (p. 48), nebunie.

N . P. S M O C H I N Ă
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN
A L E FECIORILOR ROMÂNI
1
' DIN ARDEAL )
în întreg cuprinsul Ardealului abia se găseşte un sat românesc, în care
tineretul să nu se organizeze într'o tovărăşie chemată să pregătească petre­
cerile obişnuite la sărbătorile Crăciunului, ale Anului nou şi Bobotezei.
După lăsata secului de Crăciun, jocul obişnuit în Dumineci şi sărbă­
tori, încetează; odată cu venirea iernii, încetează şi lucrul câmpului. î n
monotonia serilor lungi tineretul îşi caută distracţii în şezători sau « habe ».
Aici, pe lângă păcălelile şi glumele obişnuite, ţin sfat, cum să se întovă­
răşească şi ce pregătiri să facă pentru petrecerile rămase din generaţie
în generaţie, la marile sărbători de iarnă.
Numiri dé tovărăşii. însoţirile acestea ale tineretului au diferite numiri,
2
după regiuni. Astfel, pe Ţara Oltului întâlnim mai des numirea « ceată » )
3
« ceata ficiorilor » ) .
4 5
O altă numire este aceea de «juni» ), «se bagă cu j u n i i » ) .
Pe valea celor două Târnave şi pe Secaş, regiuni vestite de podgo­
6 7
rii, aflăm mai des numirea « bute » ) , « a întră la bute » ) .
în satele de pe Câmpia Ardealului, regiune bogată în cereale, orga­
8 9
nizaţia feciorilor se numeşte « lădoiu » ) , « la băgat în lădoiu » ) şi « că­
1 0 n
mară » ) , mai rar « joc de Crăciun » ) .

') Spicuiri dintr'o lucrare în manuscris, cuprinzând descrierea obiceiurilor delà


Crăciun, A n u l nou şi Bobotează, adunate în mare parte cu concursul învăţătorilor din
peste cinci sute de sate din Ardeal, în anii 1 9 3 2 — 1 9 3 3 -
2
) Corbi, Sărata, Bărcut, etc., j u d . Făgăraş; Avrig, Vurpăr, etc., j u d . Sibiu.
3
) Săscior, Berivoiu-Făgăraş.
4
) Orlat-Sibiu.
5
) Mog, Tilişca-Sibiu.
6
) Buia, Sălcău-Târnava Mare; Blaj, Sâncel, Biia, L o d r o m a n , C e r g ă u , Cenade-
Târnava Mică.
') Z l a g n a - T â r n a v a Mare.
8
) Târşor, Vişinelu-Cluj.
9
) Ercea, B ă l a - M u r e ş ; Ormeniş-Cluj.
10
) Răzoare-Cluj.
") Dâmb-Cluj.
58 TRAIAN GERMAN

Pe Valea Someşului remarcăm faptul interesant că în unele sate cen­


trul petrecerilor e în sărbătorile Crăciunului, în altele la Anul nou.
Potrivit acestei deosebiri şi tovărăşia tineretului are numiri deosebite.
Astfel în satele unde miezul petrecerilor e la Crăciun, aflăm mai des
1
numirea « bere » ) , iar în satele, unde petrecerea se face la Anul Nou, de
2
obiceiu aflăm numirea « vergel » ) .
într'unele sate găsim şi numiri pe care nu le întâlnim în alte sate din
3
regiunea respectivă decât foarte rar. Astfel sunt numirile « oleghină » ) şi
4 5 6
« olăhină » ) şi apoi « cergalăi » ) şi « a se înbăni » ) .
7 8
în judeţul Hunedoara întâlnim şi numirea « dobă » ) şi « dubaşi ) »,
delà toba tradiţională, cu care se umblă la colindat, apoi numirea « călu-
9
şeri » ) , pentrucă în seara ajunului de Crăciun tinerii în loc să colinde,
joacă jocul căluşerilor.
Alegerea conducătorilor. Odată înţeleşi că vor ţinea şi în anul respectiv
obiceiul moştenit din bătrâni, feciorii hotărăsc o zi în care să se întrunească
spre a-şi alege conducătorii tovărăşiei, care la rândul lor să facă toate, pre­
gătirile, aşa ca petrecerile să reuşească cât mai bine şi să nu păţească ruşine.
10 n 12
Pe Ţara Bârsei ) şi Ţara Oltului ) , apoi în părţile Sibiului ), există
o dată fixă la care se întrunesc feciorii : e ziua de Sf. Nicolae, când deşi
e post, în multe sate e obiceiul să se joace.
13
în alte părţi, feciorii se întrunesc chiar la lăsata secului ) , ori în cea
14 l s
dintâi duminecă din p o s t ) , mai rar în dumineca dinainte de Crăciun ) .
De obiceiu, în fiecare sat se face o singură ceată. în satele mai mari,
cu tineret mai numeros, se organizează mai multe cete.
în Avrig tineretul se constitue, fără nicio discuţie, în nouă cete, fie­
care parte de sat cu ceata sa şi fiecare ceată cu numirea sa (după numele
părţii respective a satului: «Gruieni», « Veştemeni », etc.).
în câteva sate de pe Ţara Oltului, ca de exemplu în Scorei, găsim două
cete. E foarte caracteristic criteriul după care se formează ele. Pe vre-
') M i n t i u l Gherlei, S t r â m b u , Ciceu-Someş.
2
) Cupşeni, Borcut-Sameş.
3
) Arpaşul de s u s - F ă g ă r a ş .
4
) Cohalm-Târnava Mare.
s
) Poşaga de jos-Turda.
6
) Ernea-Târnava Mică.
;
) Veţel.
s
) Mintia-Hunedoara.
*) G a l a ţ i - H u n e d o a r a .
l c
) Dârste, Râşnov, Poiana Mărului-Braşov.
n
) Beclean, Dejani, C o r b i , N^to', V a i d a - R e c e a , etc.,-Făgăraş.
1 2
) Tilişca, Sălişte, Poplaca, N o c r i c h , etc.,-Sibiu.
13
) Bogata-Olt (j. Târnava-Mare).
14
) Blăjel, S o r o ş t i n - T â r n a v a Mică.
15
) Odverem-Alba ; Copalnic, Trestia-Satu Mare.
muri, satul acesta de grăniceri avea o organizaţie militară. Cei care făceau
parte din aceasta, erau socotiţi boieri, cu anumite drepturi şi privilegii,
pe când ceilalţi erau socotiţi iobagi. Această pecete a unor vremi apuse
o mai întâlnim şi astăzi, chiar în raporturile zilnice dintre locuitori şi o
găsim şi în obiceiurile satului. Astfel şi pentru petrecerile din sărbătorile
Crăciunului tinerii se grupează în două cete : în « ceata grăniţerilor »,
formată din descendenţii vechilor grăniceri şi în «ceata iobagilor», com­
pusă din descendenţii vechilor iobagi. Şi nici vorbă nu poate fi ca un iobag
să poată intra în « ceata grăniţerilor ».
După ce s'au înţeles asupra datei când să se facă alegerea conducă­
torilor, fie că data aceasta este fixată prin tradiţie, fie prin înţelegerea
comună a tineretului şi după ce în satele mai mari gruparea s'a făcut în
mai multe cete, tineretul se întruneşte să-şi aleagă conducătorii.
Alegerea în cele mai multe locuri se face cu anumite forme, care dau
acestui act o solemnitate deosebită. Ea îmbracă, mai ales în satele din Sudul
Ardealului, o formă sărbătorească.
U n ritual specific e « ridicatul feciorilor », obiceiu practicat în special
pe Ţara Oltului şi în jurul Sibiului, cel puţin pe vremuri, apoi pe Valea
Târnavelor şi pe Valea Someşului.
î n Netot (jud. Făgăraş), e obiceiul ca în ziua de Sf. Nicolae, după
« zăoritul Niculailor » — felicitarea tuturor celor care poartă numele sfântului,
tinerii se întrunesc seara la unul dintre ei, ca să-şi petreacă din câştigul
delà « zăorit ». Cu acest prilej ei aleg şi pe conducătorii cetei : câte un « vătav,
ajutor de vătav, primar, stegar, colăcar, crâjmar » şi doi « sameşi ». Confir­
marea alegerii o fac prin ridicare. Cel ales să poarte o slujbă în comitet
e ridicat de către ceilalţi de trei ori, în strigăte de « să trăiască ! ». Aceasta
însemnează învestirea lui cu drepturile şi datoriile funcţiei în care a fost
ales.
La fel se practică confirmarea în Vaida-Recea, Dejani, Ucea de Jos
şi Copăcel, iar în Viştea de Jos, după fiecare ridicare toţi joacă câteo sârbă,
condusă de cel ales.
Această ridicare în Tălmăcel (jud. Sibiu), se numeşte « cu capul în
grindă », deoarece cel ales trebue să ajungă, la ridicare, cu capul grinda,
de cele mai multe ori să o lovească chiar.
î n Nepos (jud. Năsăud), ridicatul feciorilor se face astfel. î n ziua întâi
de Crăciun se strânge tot tineretul (şi fetele !) la « bere ». Aici aleg conducă­
torii, în frunte cu « primarul ». D e remarcat că acesta are dreptul să-şi
aleagă o « primăriţă », care la toate sărbătorile stă la masă alăturea de el, —
e « bereanca » lui. Alegerea se confirmă tot prin ridicare, pe rând, după
gradul slujbei. Mai întâi e ridicat primarul şi, îndată după aceasta, e ridi­
cată şi « bereanca » lui.
Ridicatul feciorilor îl mai aflăm în Bogata-Olt, Giacăş-Târnava Mică,,
apoi în Ardan şi Bistriţa Bârgăului, jud. Năsăud, în Homorodul de mijloc,
Cuţa şi alte sate din jud. Satu-Mare.
Răspândirea acestui obiceiu delà o margine a Ardealului la cealaltă,
ne îndeamnă să presupunem, cu toate că obiceiul nu apare pretutindeni,
că pe vremuri el a fost practicat în toate satele româneşti din Ardeal, fiind
părăsit cu timpul şi păstrându-se astăzi abia în câteva sate şi în amintirile
bătrânilor.
î n ce priveşte numărul conducătorilor aleşi şi al numelor lor, acestea
variază nu numai după regiuni, ci aproape delà sat la sat. Mai sistematic
şi cu un număr mai mare de « funcţionari », cu atribuţii speciale, se organi­
zează feciorii de pe Ţara Oltului şi din jurul Sibiului. Pe când în unele
sate de pe Ţara Oltului se aleg i o — 1 2 conducători, în regiunea apuseană
a Ardealului numărul lor scade adeseori la doi-trei.
La alegerea conducătorilor sunt de faţă numai feciorii ; fetele apar cu
anumite drepturi în prea puţine locuri.
Fiecare tovărăşie are un conducător, un şef, care se chiamă « vătaf »
sau « jude », « primar », « birău ». Cel ales în această funcţiune este întotdeauna
feciorul cel mai cuminte, mai potolit şi serios în judecată şi de obiceiu şi
cel mai prezentabil ca înfăţişare. Se ţine seama apoi, pe lângă calităţile per­
sonale, să fie şi din familie bună, cu vază, şi cu trecut nepătat.
Vătaful reprezintă autoritatea nediscutată. Toţi tinerii trebue să asculte
de ordinele lui. Pe cei ce se opun are dreptul să-i pedepsească, la nevoie
să le aplice chiar pedepse corporale, fără dreptul de-a protesta. Vătaful
conduce tovărăşia tinerilor, ajutat de ceilalţi aleşi ; el dă ordine, se îngri­
jeşte să afle o « gazdă », în casa căreia să se întrunească ceata şi să se ţină
petrecerile; tot el are grijă de muzicanţi, de băutură, de lemne, etc. Vătaful
mai reprezintă tineretul în faţa autorităţilor civile şi bisericeşti, atunci
când e nevoie.
î n schimb, el se bucură de cinstea cea mai mare, atât în faţa tineretului,
cât şi a sătenilor în general. El intră cel dintâi în casa unde se colindă, el
stă în fruntea mesei la toate întrunirile, el joacă în fruntea jocului şi tot el
îşi alege fata cu care vrea să joace, sau pe care vrea să o aibă lângă el la
masă.
Pe lângă « ajutorul de vătaf », care ţine locul vătafului, de câte ori lip­
seşte acesta, mai aflăm pe « butoier », numit şi « crîjmar » sau « cheier »,
care, după cum arată şi numirea, ia în primire şi păstrează băutura; el
o împarte la mese, ca să nu se facă nimănui nedreptate, primind mai puţin ;
dar tot el are şi răspunderea să nu abuzeze nimeni de băutură.
U n alt slujbaş cu rol important e « cămăraşul » sau « colcerul », care
poartă grija de mâncările aduse de fete la « gazdă » şi de colacii şi carnea
căpătate la colindat (în unele sate şi de băutură).
î n multe sate de pe Ţara Oltului se alege un « stegar », care se îngri­
jeşte de steagul făcut de fetele satului din năfrămi şi e împodobit cu pan­
glici, mărgele şi năfrămuţe; acest funcţionar al tovărăşiei are grijă şi ca
steagul să nu fie furat de cineva.
Tot pe Ţara Oltului se mai alege un « pristav » sau « fetelar » sau
« felderaş », care se îngrijeşte ca în timpul jocului să nu se întâmple nicio
desordine, ca toate fetele să joace şi ca feciorii să nu ia fetele la joc după
plac, fără să joace fiecare pe rând cu fata pe care le-o dau ei.
Pe Valea Târnavelor, a Mureşului şi Someşului şi pe Câmpie se mai
aleg, de obiceiu, doi « chemători », care cum vom vedea, au să ceară în­
voirea părinţilor să-şi lase fata la petrecerile şi la masa comună din sărbă­
tori, când fata duce şi « cinste » (de ale mâncării şi chiar băutură).
U n personaj foarte important în organizaţia tineretului e « tata fecio­
rilor », pe care îl aflăm mai mult pe Valea Târnavelor (Pelişor). Acesta
e de obiceiu un bărbat mai tânăr, însurat de curând şi bucuros să ţină şi pe
mai departe contactul cu tineretul. Rolul lui e acela al unui fel de patron
al tinerimii. D e obiceiu în casa lui se întrunesc tinerii pentru petreceri,
— el e « gazda ficiorilor », — el îi povăţuieşte cu sfaturi şi în caz de neînţe­
legeri, vătaful cu sfatul lui le aplanează. î n Pelişor-Târnava Mare, chiar
şi soţia lui are rol în organizaţia tineretului, ea fiind « mama ficiorilor ».
Gazda. După ce tineretul şi-a ales conducătorii, grija de căpetenie a
vătafului şi a ortacilor săi e să găsească o « gazdă », în casa căreia să-şi
ţină petrecerile din sărbători.
N u e uşor să găseşti o gazdă potrivită, pentrucă se cer multe. Casa
trebue să fie cât mai largă, să cuprindă tot tineretul şi pe cei care vin
să vadă petrecerea ; pe cât se poate, să fie mai în mijlocul satului, loc p o ­
trivit pentru toţi. Greutatea cea mai mare stă în faptul că nu poţi alege
casa oricui. Gazda trebue să fie un om cinstit şi cu vază, pentrucă alegerea
lui e în acelaşi timp şi un certificat de stima de care se bucură. Gazda ia
parte la consfătuirile tinerilor şi sfatul lui trage în cumpănă, mai ales când
ar fi vorba să netezească şi micile neînţelegeri ce se ivesc. Atât el, cât si
familia lui, ia parte la mesele comune ale tineretului. Gazda e în fruntea
cetei în zilele de sărbătoare, când se merge la biserică. Iar la colindat, în
multe locuri, există o colindă specială, « a gazdei », care i se cântă numai
lui.
Dar pe lângă aceste recompense de ordin moral, plata gazdei, după
învoială, e o sumă de bani, care se acopere din cotizaţiile tineretului; i se
mai face parte apoi şi din colacii şi carnea delà colindat. î n regiunile pădu-
roase i se dă o cantitate de lemne, iar pe Câmpie i se face o zi de clacă
la secere. î n Nepos-Năsăud, fiecare fecior îi dă o sanie de lemne sau de
gunoiu, iar fetele câte 2—3 « litre » de grâu sau mălaiu şi mai torc într'o
seară câte un fuior de cânepă pentru soţia lui.
Este interesant felul în care feciorii din Jina-Sibiu îşi caută gazdă.
Chibzuind de mai înainte cam cine ar fi potrivit să le fie gazdă, se fixează
asupra mai multor familii potrivite. î n ziua de Sf. Nicolae pleacă apoi în
căutare. Merg în ceată cântând de-a-lungul satului şi se opresc la poarta
unuia din cei socotiţi că le-ar putea fi gazdă.
Aici strigă cu toţii : « Vivat ! vivat ! vivat ! Să trăiască gazda noastră !
Vivat ! vivat ! vivat ! ». î n felul acesta, ei vestesc că tineretul îl vrea ca « gazdă ».
Dacă gospodarul nu vrea să primească această cinste, nu iese din casă
să le răspundă şi ceata îşi încearcă norocul în altă parte. Dacă îi convine
să-i « găzduiască », gospodarul iese la poartă şi pofteşte tineretul să intre
în casă, unde apoi, în prezenţa gazdei, se face alegerea conducătorilor.
Adusul vinului. O altă grijă a conducătorilor e să aibă din bună vreme
băutura pentru petrecerile din sărbători, pentrucă petrecere deplină fără
băutură nu se poate.
î n cele mai multe sate băutura obişnuită e « vinarsul » (rachiul). î n
timpul din urmă însă se poate constata, chiar şi în regiunile lipsite de p o d ­
gorii, că tot mai mult se obişnueşte să se petreacă la sărbători cu vin.
într'o consfătuire a întregului tineret, se înţeleg de câtă băutură ar
avea lipsă. Cantitatea aceasta apoi o repartizează pe membrii tovărăşiei,
î n satele cu podgorii, fiecare fecior contribue cu cantitatea repartizată,
iar în satele fără vii, se plăteşte în bani.
î n regiunile de podgorii de multe ori contribue fiecare cu must încă
la culesul viilor, în alte sate numai după ce s'a constituit, în postul Cră­
ciunului, tovărăşia. Adusul vinului din alt sat şi chiar în acelaşi sat, se face
cu mare alaiu. Astfel pe Valea Târnavei Mari, în Sângătin, Ungurei,
Şoroştin, apoi în Sâncel lângă Blaj, în Apoldul de Jos (jud. Sibiu) şi în
alte părţi feciorii din ceată vin de dimineaţă la gazdă, îmbrăcaţi toţi în haine
de sărbătoare ; prind la un car patru sau chiar opt boi şi pun butea în car.
Atât boii, cât şi carul şi chiar butea o împodobesc cum ştiu mai frumos
cu năfrămi, cu panglici, cu flori şi clopoţei. Pleacă apoi delà gazdă după
vin. î n frunte merge vătaful, conştient de importanţa momentului; ur­
mează carul cu boi, mânaţi de către doi feciori, alţii înconjură carul, ori
se urcă cu toţii în el (Apoldul de Jos). « Crişmarul ficiorilor » e în car lângă
bute, cu un ciubăr nou-nouţ, cu care măsură vinul. Toată ceata merge cântând,
— în Sângătin colindă — de-a-lungul satului. Alaiul se opreşte la fiecare casă
unde este un fecior în ceată şi din fiecare poartă iese feciorul sau stăpânul casei
a
cu o « ferie » ) sau două de vin ; « crişmarul » îl măsoară şi îl goleşte în bute.
După ce au cutreerat întreg satul, se întorc la gazdă, dau jos butea din
car şi o aşează în pivniţă. Vătaful încuie uşa şi dă cheia « crişmarului » sau
« colceriului », care de acum încolo e răspunzător pentru vin.

*) Măsură de i o litri.
Cu acelaşi alaiu se aduce şi vinul din alt sat, atunci când satul n'are
podgorii proprii (de exemplu în Galaţi, jud. Făgăraş).
î n Dopca-Târnava Mare, aprovizionarea cu vin se face într'alt fel.
Aici nu tineretul contribue cu bani sau cu băutură, ci fiecare gospodar
la care a fost ceata la colindat. Tinerii ţin cu câteva zile înainte de Crăciun
un sfat, la care hotărăsc cam de câtă băutură ar avea lipsă ceata. Canti­
tatea aceasta apoi o repartizează pe toate familiile din sat, având să contribue
fiecare cu o anumită cotă. Nimeni nu se sustrage delà această contribuţie,
pe care o dau cu dragă inimă, pentru cinstea ce le-au făcut-o tinerii colin-
dându-i în ajunul Crăciunului. Vinul îl adună în ziua întâia de Crăciun,
umblând prin sat cu un car, pe care pun butea pentru vin şi un butoiu
pentru rachiu.
« Mânatul verzelor ». Dacă feciorii s'au îngrijit din bună vreme de băutură,
trebue să aibă şi după ce s'o bea. D e altfel, de rândul mâncării nu vor duce
lipsă, deoarece la colindat vor primi delà fiecare casă un colac şi o bucată
de carne, din care apoi găzdoaia sau bucătarul poate găti. Mai vin apoi,
în sărbători, fetele şi aduc « cinste » şi aşa vor avea mâncare din belşug.
Ar putea fi însă Crăciunul Crăciun fără varză cu carne şi fără « găluşte »
(sarmale) ? Acestea nu pot lipsi nici de pe masa tineretului.
Varza acră de obiceiu o aduc fetele, în ziua întâi de Crăciun după
amiază, la gazdă şi aici se găteşte mâncarea. Forma în care se practică obi­
ceiul de a aduce varza acră şi a contribui şi cu munca la gătitul ei, e foarte
variată, după regiuni.
Mai interesante obiceiuri găsim în jurul Sibiului şi pe Valea Târnavelor,
cunoscute sub numirea «mânatul verzelor» (Marpod, I l i m b a v — j u d .
Sibiu).
î n Marpod, în ziua întâi de Crăciun, după vecernie, se strâng la gazdă
atât feciorii, cât şi fetele şi joacă numai trei jocuri. Dacă o fată s'a învoit să
fie jucată în cele trei jocuri, aceasta se socoteşte ca o declaraţie din partea
ei, că doreşte să ia parte la toate petrecerile din sărbători şi că vrea să se
supună unor mici obligaţii, cum e, în acest caz concret, de a contribui cu
varză şi cu carne pentru masa feciorilor.
După cele trei jocuri, toţi feciorii şi fetele se duc acasă. Pe vremea
cinei, feciorii vin din nou la gazdă şi vătaful trimite pe cei doi « pârgari »
după fetele care au fost la joc, să vie acum cu varza : e « mânatul verzelor ».
Dacă vreun fecior se are bine cu fata, de obiceiu merge şi el cu cei doi
pârgari până la casa ei; el rămâne apoi aici şi însoţeşte fata când aduce
« verzele ».
Până sunt duşi « pârgarii », toţi ceilalţi feciori stau la gazdă şi aşteaptă
să sosească fetele. Fiecare din ele aduce câteo farfurie de varză tăiată acasă,
pentru gătit şi o bucată de slănină. « Juzii » iau în primire « tăierile » cu
verze (Planşa I, 2) şi drept mulţumită din partea cetei oferă fetelor câte
un pahar de vin. Dacă au sosit toate fetele, începe jocul, care ţine până
pe la miezul nopţii.
Aproape la fel se practică « mânatul verzelor » şi în Nocrich şi în
Ilimbav, unde fetele duc curechiul gătit şi nu numai verze pentru fiert,
iar seara tinerii cinează din această mâncare oferită şi gătită acasă de fete.
î n Gusu-Sibiu e obiceiul ca în ziua întâi de Crăciun « judele » şi « juratul »
cetei să cheme fetele la « tăiatul verzelor » (Planşa II, 3). Fiind satul mare, se
întâmplă ca uneori să se facă mai multe cete. Fata poate alege deci la care
din ele să se ducă. Fiecare ceată cheamă toate fetele şi e o vrednicie pentru
ceata care are cât mai multe fete la joc. Seara, după cină, fata pleacă la
ceata care îi convine şi duce şi câteva căpăţâni de varză acră. Când s'au
strâns destule fete, încep să taie verze, altele să « toace » carnea, să umple
sarmalele. Cum şi feciorii sunt de faţă, se mai face din când în când şi
câte un joc.
Colindatul. î n timpul cât tineretul face pregătirile amintite mai sus,
aproape seară de seară se adună la gazdă, ca să înveţe colindele pe care
au să le cânte în noaptea din ajunul Crăciunului. Colindele le învaţă sau
delà unul dintre ei, sau delà un om mai bătrân, angajat anume în acest
scop. învăţatul colindelor nu e lucru uşor, pentrucă nu pot pleca numai
cu una ori două; într'adevăr, alta e colinda preotului, alta a primarului,
alta a fetei, sau a feciorului ; apoi (pe Ţara Oltului), la casă de « boier »
nu poţi să colinzi colinda iobagului, ci fiecăruia colinda ce i se potriveşte.
D e altă parte, cu cât e colinda mai lungă, cu atâta e şi cinstea mai mare
pentru colindători.
N u vom insista asupra felului colindatului, cam acelaşi în toate satele
din Ardeal. Vom aminti numai câteva obiceiuri pe care nu le găsim în toate
regiunile, ci numai în anumite sate.
Astfel, într'unele sate din părţile Sibiului colindătorii mai primesc
şi o lumânare de ceară. î n Cacova, când starostele mulţumeşte pentru
darurile primite, referindu-se la lumânarea primită spune :
« Ş'o lumină de stupină,
Ca Dumnezeu să-i ţină ».

î n câteva sate de pe Ţara Oltului, e obiceiul ca feciorii să umble la


colindat cu o icoană înfăţişând naşterea Mântuitorului. î n timpul cât
colindă în casă, vătaful pune icoana pe masă (Seleuş-Târnava Mare), ori
o ţine în mână (Şomărtin-Olt), iar ai casei vin pe rând şi sărută icoana.
U n alt obiceiu interesant e colindatul în turnul bisericii. Tinerii, în
seara Ajunului, înainte de-a începe colindatul pe la familii, iar în alte sate
pe la miezul nopţii, se urcă în turnul bisericii şi colindă patru colinde în
cele patru părţi ale văzduhului, vestind astfel lumii întregi naşterea cea
minunată şi dând de ştire în acelaş timp şi sătenilor, că de-acum le vin
colindători. Obiceiul de-a colinda seara în turnul bisericii îl găsim în Cârţa-
Făgăraş, Chirpăr-Sibiu, etc.
î n Biertan şi Bratei (jud. Târnava-Mare) era obiceiul până prin anul
1900 să înceapă să colinde de cu seara, iar pe vremea cinii să întrerupă
colindatul pela familii, să urce în turnul bisericii şi să cânte patru colinde.
î n Inoc, aproape de Ocnele Mureşului, e obiceiul ca tineretul să meargă
în ajun la vecernie. Seara, pe vremea cinei, se adună la gazdă, de unde
pleacă apoi la biserică, unde fac cerc în jurul vătafului şi zic rugăciunile
obişnuite, iar preotul dă fiecăruia câteo lumânare. Cu ele aprinse merg
la casa preotului şi îi cântă la fereastră trei colinde. Preotul îi pofteşte în
casă, le face cinste cu bani, vin şi colac. Delà preot merg din nou la bise­
rică, tot cu lumânările aprinse şi mai cântă o colindă. Acum lasă lumâ­
nările pe seama bisericii şi încep colindatul la familiile din sat.
î n satele din jurul Hunedoarei, e obiceiul ca în loc de muzicanţii cu
cetera, care însoţesc de regulă aproape în toate satele pe colindători, să
fie un « fluieraş » ori un « dobaş », care mergând cu ceata pe drum să dea
de ştire din fluier sau tobă că sosesc colindătorii.
Astfel în Almaşul de mijloc colindătorii, mergând pe drum, cântă,
joacă şi chiuie, iar fluieraşul zice din fluier. înainte de a intra în casă,
unul dă de ştire cu vorbele :
« La uşiţa mândrii mele
Răsărit'or două stele ;
Două stele luminoase,
Ca şi mândra de frumoase ».

Ori, dacă e ploaie şi lapoviţă, strigă :


« Slobozi-ne lele 'n casă,
C'afară ploauă de varsă!»

Iar dacă s'ar întâmpla să sosească târziu noaptea :


« Descuie leliţă uşa,
Că răsare găinuşa ! »

Dacă colindătorii sunt obosiţi, o spun şi aceasta cu cuvintele :


« Ieşi afară cu colacu,
Că pe noi ne doare capu ! »

î n Găunoasa, tot în jud. Hunedoara, e obiceiul ca în ajun să se strângă


la o casă atât feciorii, cât şi căsătoriţii mai tineri şi să facă sfat, să angajeze
un «fluieraş », un « dobaş » şi un « cimpoier ». Fac apoi cu aceştia o « probă »
să vadă cam ce fel de sgomot pot să producă instrumentele lor. Apoi, în
dupăamiaza zilei de Crăciun ies la o margine de sat feciori, fete, bărbaţii
5 Anuarul Arhivei de Folklor V.
cu soţiile şi toată ceata aceasta, căreia i se mai alătură şi altă lume, însoţită
de cimpoier, fluieraş şi dobaş, pleacă de-a-lungul satului chiuind şi jucând.
Intră în fiecare curte şi joacă, fără niciun rost. Acest joc înlocuieşte colin­
datul propriu zis, pentru care gazda le dă « cinstea » tradiţională ; colin­
datul obişnuit lipseşte.
î n Lucăceştii de lângă Baia-Mare întâlnim obiceiul numit « a răspunde
colacul ». Se colindă numai la casele cu fete mari. După ce au colindat
la fereastră, feciorii intră în casă şi se aşează în jurul mesei, pe care e
aşezat un colac mare şi o « iagă » (sticlă) cu băutură. Vătaful scoate
cuţitul delà brâu, ia colacul în mână şi « răspunde », adecă mulţumeşte
pentru colac :

« Când eram mai mititel Tata a zis să împing de cârceie,


Eram harnic plugărel. Io am tras de heteie.
M'am dus cu tata la plug Tăt am împins şi am tras
Pe baltă ; Şi iată cu ce am rămas ! »
S'o arat rău.

Şi arată o bucată tăiată din colac.


După ce a tăiat colacul felii, ia sticla şi, întorcându-se către fată, îi
închină astfel :

« Să trăieşti Mărie, Tri şi patru-i dobândi ;


Dumnezeu te ţie! De mi-i şti închina,
D e mi-i ştii mulţămi, Tri şi patru-i căpăta ».

(E vorba de pahare cu băutură).


Acum fata ia paharul delà fecior şi îi răspunde astfel :

« Io frumos ţi-aş mulţămi, D e pe marginea rîului


Da mă tem că nu ţi-oi şti ; Şi spicu săcării
Mulţămească-ţi spicu grâului D e pe marginea mării ! »

Apoi, gustă din băutură şi după ea, toţi colindătorii pe rând.


Chematul fetelor. După ce tineretul s'a îngrijit de toate cele de lipsă
pentru petrecerile din sărbători: de casă potrivită, de muzicanţi, băutură
şi mâncări şi în multe sate de lemne şi chiar şi de gazul pentru luminat, —
vine rândul petrecerii în înţelesul adevărat al cuvântului, cu joc, mese
şi voie bună, care în unele sate ţine zile întregi aproape fără întrerupere.
Fetele, deşi au şi ele partea lor de contribuţie la pregătirile ce s'au făcut
până acum, şi toate acestea cu învoirea părinţilor, totuşi nu pot să meargă
aşa, numai de capul lor. Se cuvine ca feciorii să ceară învoirea părinţilor
şi să le « cheme » la aceste petreceri.
Chematul fetelor nu e un lucru de toate zilele, de aceea i se şi dă o
importanţă deosebită. î n cele mai multe sate se aleg doi feciori, numiţi
« chemători », care au rolul de-a cere învoirea părinţilor ca să-şi lase fetele
să meargă la petrecerea tineretului. Cei aleşi trebue să fie feciori de cinste
şi omenie, din familii mai bune.
î n ziua ştiută: întâia sau a doua zi de Crăciun, după obiceiul satului,
chemătorii se îmbracă în hainele cele mai frumoase ; ei poartă următoa­
rele semne distinctive : pălăria ori căciula împodobită cu muşcată şi flori
artificiale ; peste umărul stâng, trecută pe subsuoara dreaptă, au câte o
năframă, sau chiar două; unul dintre ei, ori chiar amândoi, poartă câteo
ploscă cu băutură şi în mână fiecare ţine câteo « bâtă » de chemători, împo­
dobită cu fel de fel de panglici şi flori artificiale.
Intrând în casă îşi spun gândul cu care au venit, închină din ploscă
pentru stăpânul casei, care primeşte închinatul în semn de învoire, apoi
tinerii sunt poftiţi la masă.
Chematul fetelor e cunoscut mai ales pe Valea Târnavelor, pe Valea
Mureşului, pe « Câmpie » şi pe Valea Someşului.
î n Valea Sasului (jud. Târnava-Mică), chematul se face a doua zi de
Crăciun dimineaţa. Intrând chemătorii în casă, se adresează cu următoarele
versuri părinţilor fetei :

«Ieri a fost vremea ce-o trecut, D e veselie ne-am apucat.


S'o născut Domnu sfânt pe pământ; Faceţi bine şi iertaţi,
Oamenii s'or bucurat, Fătuţa să ne-o lăsaţi
D e veselie s'or apucat, Pân' la noi să s'ostinească
Şi noi de dimineaţă ne-am sculat, Şi cu noi să se veselească».

Amândoi părinţii răspund : « Mulţam ! », apoi unul dintre chemători


închină cu plosca spre tatăl fetei.
î n Sâmboleni, pe Câmpie, e obiceiul să se aleagă patru chemători.
A doua zi de Crăciun, doi merg pe la fetele care locuiesc în cătunuri, iar
doi prin sat.
Intrând în casă, are loc următorul dialog între unul din chemători şi
tatăl fetei :
— « Cu pace sunteţi ?
— Cu pace. Da, Dumneavoastră ?
— Şi noi cu pace!
— Noa, şădeţi la noi !
— Mulţămim, că mult n'om zăbovi » !

Şed apoi amândoi chemătorii pe laviţă, însă nu la masă. Şederea e


numai de formă, ca « să şadă peţitorii » ce i-ar veni fetei « în dulce »; apoi
chemătorii se scoală de pe laviţă, se postează unul lângă altul în ţinută
militară, iar unul dintre ei grăieşte tatălui fetei în felul următor :
« Este cuvântu lui Dumnezo La mai multă voie bună.
Ş'a feciorii satului dimpreună : Că noi nu umblăm a be ş'a mânca,
U n băieţăl mândru şi frumos, Că noi umblăm fete-fecioare a chema
Ce vi l-o rânduit Ristos Şi dacă li-ţi lăsa,
Să faceţi bine, să-1 lăsaţi Noi bine l-om ospăta ;
Cu feciorii satului, Şi dacă li-ţi îngădui,
La un scaun de hodină, Noi bine l-om omeni.
La un pahar de beutură, — « Mulţam. Să fiti sănătoşi ! »
răspunde stăpânul casei.

Se aşează apoi toţi la masă, care e încărcată cu mâncări şi băutură încă


dinainte de-a fi sosit chemătorii. Aceştia nu pot refuza cinstea, ce li se
dă şi, de formă, gustă din toate mâncările, apoi pleacă mai departe.
î n Diviciorii Mici de pe Someş, avem următoarea formulă pentru
chemat :
« Noi doi ficiori D e cinste
N e numim chemători. Şi de omenie,
Dimineaţa ne-am sculat Ca Dumnezo să vi-1 ţiie.
Şi pe obraz ne-am spălat, N'aveţi fân de adunat,
Lui Dumnezo ne-am rugat; Nici ovăs de săcerat,
1
Două măcauă ) am îmbrăcat Fără bine să-1 gătaţi
Şi la dumneavoastă am plecat, Şi la horă să-1 lăsaţi.
Că ştim bine Nu-1 cerem la scârbă şi ruşine,
Şi mai bine, Fără la joc şi voie bună,
Că aveţi şi dumneavoastă Cu mai mulţi tineri dimpreună ».
U n băietăl,

Obiceiul acesta de-a chema fetele, într'o formă de o atât de încân­


tătoare naivitate, îl găsim şi în cele mai multe sate de pe Valea Lăpu-
şului, pe la Baia-Mare şi Satu-Mare, cu unele variante locale.
Masa comună. După ce chemătorii şi-au făcut datoria îndemnând
fetele la joc şi la masă comună, la fiecare casă încep pregătirile, pentrucă
fata nu poate merge cu mâna goală. Pentru cinstea ce li s'a făcut de-a fi
fost chemate la joc şi la masă, fetele « duc cinste » pentru feciori diferite
mâncări şi chiar şi băutură.
De altfel, pentru această masă s'au îngrijit din bună vreme feciorii,
strângând varză şi carne ; în alte părţi duc şi găini, iar mamele au dus
făină şi ouă pentru tăieţei. Din acestea, precum şi din carnea căpătată la

l
) Bâte.
colindat, se gătesc mâncări în casa gazdei feciorilor. Cu toate acestea şi
fetele duc din partea lor diferite « coptături » (plăcinte, scoverzi) şi chiar
mâncări gătite anume, apoi câteun colac împletit, cât mai mare.
Mâncările şi colacul sunt puse în cele mai frumoase « merindări ».
Fetele de obiceiu predau « cinstea » vătafului, iar acesta o dă cămăraşului,
care o pune într'o cămară, subt lacăt şi e răspunzător pentru tot ce a
primit.
După ce au venit toate fetele cu « cinstea », începe jocul, care ţine
până seara târziu, ori, după obiceiul satului respectiv, până la miezul
nopţii. Atunci jocul încetează, feciorii aduc mese şi laviţe în casă,
fetele aştern masa, bucătarul sau bucătăresele aduc mâncările pe care
le-au gătit, butoierul aduce băutura din pivniţă, iar cămăraşul « cinstea »
delà fete; pune fiecare «cinste» în dreptul fetei care a adus-o şi masa
comună începe.
D e obiceiu ea se face a doua zi de Crăciun, pe Valea Someşului însă
şi în mai multe sate din Nordul Ardealului, la Anul nou.
Descrierea de mai sus a obiceiului corespunde numai în linii mari, p e n -
trucă aproape fiecare sat îşi are particularităţile sale.
Aşa în Pelişor (jud. Târnava-Mare), feciorii se strâng încă în ziua de
Crăciun la o cină comună. Fetele nu iau parte, în schimb e chemat la cină
atât preotul, cât şi învăţătorul. Mâncarea constă de obiceiu dintr'o zamă
acră cu carne şi de fiecare persoană o jumătate kilogram de vin. După
cină feciorii rămân mai departe la « tata ficiorilor » şi îşi petrec cu cântece
şi cu glume. Joc nu se face.
A doua zi, după liturghie, feciorii au altă masă comună la « tata ficio­
rilor », de astă dată fără participarea preotului şi învăţătorului. Pe la amiazi
vin şi fetele în uliţă şi joacă cu toţii până seara.
Dacă s'a înserat, fiecare fată pune într'o merindare « hencleşe » (pră­
jituri) şi o sticlă cu vin şi se strâng toate la o casă, aproape de « tata ficio­
rilor ». Până să vie fetele, flăcăii au întins mesele la « tata ficiorilor ». Când
intră fetele, feciorii se aşează la mesele «din jos», cele din fruntea casei
rămânând neocupate. Fetele pun « hencleşele » şi băutura pe mesele goale,
rezervate anume pe seama lor ; « mama ficiorilor », ajutată de două « fier-
bătoare », aduce mâncările pe care le-a gătit : zeamă şi varză cu carne şi
cinează împreună, fetele deosebit, la mesele « din sus », iar feciorii la
mesele « din jos ». După ce au mâncat din mâncările gătite de « mama ficio­
rilor », fetele îmbie feciorii cu « hencleşele » aduse şi cu băutură.
A treia zi seara iar e o cină comună, la care iau parte însă numai feciorii,
fără fete.
î n Orosia (jud. Turda), fetele merg cu « cinstea », un colac şi carne
de porc, a doua zi de Crăciun pe la amiazi. U n « chizeş », care e şi
staroste, când primeşte cinstea, o ridică în văzul tuturor şi o « starosteşte »
astfel:
« Uitaţi, ficiori, cu ce ne cinsteşte Cutare ! Da nu-i porcu 'ntreg,
C'un colac mare, frumos, De-ar fi un porc întreg,
Ca peliţa lui Ristos Cu nasu v'ar rîma,
Şi cu o pecie mare de porc. Cu coada la dracu v'ar da,
Nouă ni se pare că-i porcu 'ntreg, Numai pe mine şi pe gazda — ba ! »

După ce au venit toate fetele, se aşează la masă. Mamele feciorilor au


pregătit încă înainte cu o zi totul pentru acest prânz comun. Au frământat
pături de aluat pentru tăieţei, au tăiat varza şi au pus sarmalele la foc,
au jumulit găinile. A doua zi în zori vin din nou la gazdă să gătească
mâncările.
Când au venit toate fetele cu « cinstea », se pun la masă, însă numai
fetele, iar mamele feciorilor le servesc zeamă de tăieţei cu càrne de găină,
curechiu cu găluşte şi carne de porc, iar « chizeşii » aduc vin.
O fată mai isteaţă închină feciorilor un pahar de vin în numele fetelor :
« Uită, vere, ce-ţi închin :
U n pahar frumos de vin
Ce-i din măr de păltină ( ?),
Unde-i pasărea vrăjită.
Să trăieşti, vere, drăguţă ! »

La această închinare feciorii răspund toţi deodată, cu paharele pline


în mân ă :
«Să trăiţi, fete drăguţe!»

Fetele mănâncă şi nu prea, pentrucă se simt stânjenite ş'apoi nici nu


le este atâta de mâncare, cât mai mult de joc, care ţine până seara.
Pe cum vedem, în Orosia e obiceiul ca tinerii să dea o masă în cinstea
fetelor, iar ei numai asistă şi chiar mamele lor le servesc pe fete.
î n Mintiul Gherlei de asemenea aduc fetele « cinstea » a doua zi de Cră­
ciun, anume un colac mare şi « pancove » (gogoşi). Fiecare fată e însoţită
de un frate, văr, o rudă mai apropiată sau un vecin. Acesta aduce colacul
şi « cinstea », nu fata.
La poartă se postează de-a dreapta şi de-a stânga, cei doi « comarnici »
(vătaful şi ajutorul său), cu câte-o sticlă de băutură. Când soseşte fata cu
însoţitorul, « comarnicii » închină acestuia de bun sosit şi iau colacul, iar
« cinstea » o duce fata în casă.
După ce « au venit toţi colacii », se găteşte masa. Toţi colacii se pun
pe masă, în fruntea mesei aşez.ndu-se colacul cel mai frumos; de-a
dreapta şi de-a stânga alţi doi colaci, care sunt socotiţi mai frumoşi şi
aşa mai departe se aşează toţi colacii. Acum fiecare fată îşi cunoaşte colacul
şi se aşează la masă la locul unde i-a venit colacul. Fetele pun pe colac
şi « cinstea » adusă şi se aşează la masă cu feciorii, care s'au îngrijit de bău­
tură. Mâncarea e « cinstea » delà fete.
î n Remetea din Chioar începe « vergelul » a doua zi de Crăciun. După
amiază fetele merg la vergel, fiecare ducând un colac mare, apoi « coptături »
(plăcinte) şi « horincă » (rachiu). Toate se păstrează într'o cămară până
la miezul nopţii. Atunci jocul încetează, toţi se aşează la mese, în fruntea
mesei stând un staroste. U n fecior aduce din cămară, pe rând, « cinstea »
delà fete şi o dă starostelui, care le starosteşte.
Când ia colacul în mână, el spune astfel :
«Cutare a adus un colac de grâu frumos, Să aiv'a se bucura.
Trupul lui Domnu Ristos. Să strigăm toţi :
Cine din el a gusta, Să aivă fata noroc ! »

Starosteşte apoi plăcintele şi băutura :


«Plăcintele şi scoverzile, Şi iară mă 'ntorc înapoi,
Toţi cu manile prin ele. Să ne hie până Joi;
Şi nişte glăji cu beutură, Iar din glaja vânătă,
Să ne facem voie bună ; Să bem până Sâmbătă ;
Legate cu fir de cercuri, Tăte-s astupate cu stupuşuri de hârtie,
Să tăt bem de Marţi pân' Miercuri ; Ca să-mi ajungă şi mie ».

După ce au fost starostite toate « cinsturile », începe masa, cu glume


şi cu voie bună. Acum vine rândul să se umple paharele şi datoria unei
fete de-a închina în cinstea starostelui din fruntea mesei. Deşi mai anevoie,
totuşi se găseşte o fată mai îndrăzneaţă, care cu paharul în mână închină
astfel :

« îţi închin, staroste, Păharu nu ţi 1-oiu da,


C'un pahar galbin, Pân'ce nu mi-i săruta,
Dintr'un vârf de paltin, Nici 'mneata nu li-i primi,
Paltin din mlădiţă, Pân' ce nu mi-i şi 'nvârti ;
Delà dalba coconită. Aşa să mă 'nvârteşti de tare,
De'nchinat ţi-oiu închina, Că bumbii de pe piept să-mi saie ».

După închinatul fetei, toţi închină cu paharele, apoi începe jocul,


care ţine până dimineaţa.
î n Bucium (pe Valea Lăpuşului), la « cinstea » adusă de fete i se zice :
« fetele răspund ». Masa comună e la miezul nopţii, a doua zi de Crăciun,
după care joacă un « ştaier » (un fel de vals). Dimineaţa jocul se sfârşeşte,
toţi se împrăştie şi rămân numai « chizeşii » cu câţiva prieteni, care îşi
petrec cu ce a mai rămas delà cină.
E foarte interesant obiceiul din Săliştea Sibiului, cunoscut sub numirea
de « întâlnirea jocurilor » din alte trei sate vecine. Deşi astăzi obiceiul e
influenţat în amănunte de multe practice moderne, totuşi, în fond are ceva
specific, neîntâlnit în alte sate ; l-am putea asemăna cu obiceiul de-a « merge
lătureni » în satul vecin, practicat în multe părţi în duminecile de peste
an. Descrierea obiceiului în amănunte nu poate intra în cadrul acestor
spicuiri, ca şi alte multe obiceiuri interesante din alte părţi.
Dusul vedrei, dusul jocului. î n multe sate, mai ales de pe Ţara Oltului
şi Valea Târnavelor, e obiceiul ca feciorii care conduc ceata « să-şi aleagă
câteo fată ». Pentru « fetele alese » e o cinste aceasta, deoarece în sărbători
ele joacă în fruntea jocului. însă o cinste şi mai mare li se dă din partea
întregului tineret, când în sărbători feciorii « duc vadra » sau « duc jocul »
la casele acestor fete.
Aşa în Bărcutul de pe Ţara Oltului, e obiceiul ca feciorii să colinde în
ziua întâia de Crăciun până seara. Atunci cinează împreună la « gazdă »,
iar după oină joacă cu fetele adunate din bună vreme, până la miezul
nopţii.
La miezul nopţii încetează jocul, pentrucă acum «judele» sau vătaful
feciorilor « duce vadra ». Acesta s'a înţeles din bună vreme cu o fată că
în sărbători ea va fi aleasa lui. Fata, în schimb pentru această cinste, cu
învoirea părinţilor, e datoare să dea o cină pentru toată « ceata » în ziua
întâi de Crăciun.
Când a încetat jocul, « ceata » pleacă cu judele în frunte la casa alesei
sale. Judele duce o vadră de vin ca cinste pentru părinţii fetei. (De aici
vine şi numirea de « dusul vedrei »). La masă li se serveşte, de obiceiu,
o ciorbă cu carne de porc şi plăcinte, iar ca băutură vinul dus de jude.
După ce au cinat, se întorc la gazdă şi se continuă jocul până dimi­
neaţa.
A doua zi de Crăciun seara, e rândul « crâşmarului » să ducă vadra
la « aleasa » lui, iar a treia zi, rândul « bucătarului ».
Dusul vedrei îl găsim şi în Pojorta, pe Ţara Oltului, însă în altă
formă. Anume, într'una din zilele dintre Crăciun şi Anul nou un fruntaş cu
fată mare, cheamă « ceata cu vadra » la o cină, iar fata îşi invită prietenele.
Stăpânul casei dă de-ale mâncării, iar feciorii dau băutura. După ce cinează,
se continuă veselia cu joc.
Acelaşi obiceiu, numit « dusul jocului », îl aflăm în Vurpăr pe Târnava-
Mare. Dreptul de a duce jocul îl au cei trei conducători aleşi ai feciorilor :
judele, pristavul şi cârciumarul. Se deosebeşte de « dusul vedrei » din
Bărcut prin faptul că la cină ia parte întreg tineretul, fete şi feciori, adecă
tot jocul trece la casa respectivă.
Cu totul deosebit se prezintă « dusul jocului » în Zlagna (jud. Târnava-
Mare). A doua zi de Crăciun feciorii se adună la gazdă, unde au venit
şi fetele. Feciorii le împart în trei grupuri şi acum în cele trei seri
următoare merg cu jocul la fiecare fată, după ce s'a spus fiecărui grup
de fete în ce seară vor trece cu jocul pe la casa lor. Aceasta o fac în semn
de mulţumire pentru că i-au primit la colindat. Feciorii joacă la fiecare
casă cu fetele care sunt acolo, iar stăpânul casei îi omeneşte cu mâncare
şi băutură. S'ar putea întâmpla ca la vreo casă să zăbovească mai mult;
pentru ca să nu se facă niciun abuz şi să iasă cu obrazul curat, se fixează
delà început câtă vreme au de stat la fiecare casă.
î n Ghijasa e obiceiul să se constitue tinerii în trei « buţi ». A treia zi
de Crăciun cele trei « buţi » merg pe la fiecare fată şi joacă un joc sau două
cu fata. Pentru acest joc, fata dă cetei un kilogram de vin. Cele trei
« buţi » se întâlnesc apoi în mijlocul satului şi fac un joc comun.
Zoritul. T o t pe Ţara Oltului şi pe Valea Târnavei-Mari aflăm obiceiul
cunoscut sub numele de « zorit » şi « zăurit », practicat mai ales la Anul n o u .
D e fapt, acest obiceiu e un fel de urare de Anul nou.
Astfel în Pojorta tinerii umblă la zăurit în ajunul Anului nou seara.
Ca şi la colindatul delà Crăciun, merg la fiecare casă şi colindă la fereastră,
1
însă numai un fragment de colindă, apoi joacă « fecioreşte » ) un j o c .
Pentru acest zăurit primesc ca cinste bani şi câteva scoverzi.
î n ziua de Anul nou fac horă, la care, ca de obiceiu, vine aproape tot
satul. Cu banii căpătaţi la zăurit, feciorii au cumpărat încă de dimineaţa
băutură ; ei cinstesc pe toţi cei de faţă cu câte un pahar şi cu câte o scovarză.
î n Netot « zăoritul » se face în zorii zilei de Anul nou şi numai la casele
cu fete mari ori cu feciori. Gospodarii lasă anume deschise porţile peste
noapte, ca să poată intra feciorii la zăorit. Ei se grupează la fereastră şi
« zăoresc » astfel, acompaniaţi de ceteraşi :
« Ziori, ziori, Că murgu l-am cumpărat,
Dragi ziori, Delà târgu din Bănat
N u grăbiţi cu revărsat, Şi banii i-am numărat
Că ne-apucă ziua 'n sat Pe spinarea murgului,
Şi ni-i murgu de furat. î n mijlocul târgului ».
Noi murgu nu l-am furat,

La sfârşit, strigă toţi : « Vivat ! Să trăiască la mulţi ani ! ». Apoi joacă.


Gazda iese afară, le mulţumeşte şi îi cinsteşte cu bani şi cu scoverzi.
î n Buneşti-Târnava Mare, tinerii au obiceiul să « zorească » numai la
casele cu fete mari, în felul următor : Pleacă cu toţii în grup, de-a-lungul
satului ; când ajung în dreptul casei unei fete mari, slobod cu toţii pistoa­
lele. La auzul împuşcăturilor, fata iese şi pofteşte feciorii în casă. Aici,
tatăl fetei îi îmbie cu băutură, iar mama cu scoverzi.

1
) Numai feciori.
U n fel de zorit aflăm şi în Budacul de Sus, lângă Bistriţa, deşi nu i
se dă numele acesta. î n ajunul Anului nou seara e obiceiul ca feciorii să
se colinde unii pe alţii, prieteni pe prieteni, neamuri pe neamuri şi feciorii
pe fete, şi în tot locul să fie cinstiţi cu mâncare şi băutură.
Obiceiuri la Anul nou. Seara din ajunul Anului nou e un adevărat
caleidoscop de obiceiuri şi credinţe. î n pragul anului ce vine, în special
tineretul încearcă să pătrundă tainele viitorului prin o mulţime de practice
interesante.
N u voiu aminti variatele forme ale « vrăjitului », care tinde să descopere
cine va fi viitorul soţ şi ce calităţi va avea el, obiceiu practicat în fiecare sat
din Ardeal, subt numele « de-a ulcelele » (Avrig), « vărgelat » (Vidrasău-
Mureş), « a se învăsui » (Tiur-Târnava-Mică), « a se năsăvăi » (pe Valea
Mureşului), etc., nici obiceiul fetelor de-a ghici din grohăitul porcului
ori din lătratul cânilor, din care parte le va veni norocul şi peste câţi ani
se vor mărita, obiceiuri cunoscute mai ales pe Valea Mureşului şi Câmpia
Ardealului. D e asemenea nici obiceiul de-a afla dacă viitorul soţ va fi bogat
ori sărac, de pe « florile de ghiaţă » ce se aşează pe un spin împlântat în
ţărmurele unui pârâu, obiceiu cunoscut pe Valea Arieşului.
Voiu aminti totuşi câteva obiceiuri, care deşi răspândite, sunt prea
puţin cunoscute.
î n noaptea din ajunul Anului nou şi chiar în ziua de Anul nou, feciorii
au o libertate aproape nestăvilită. Multe lucruri care sunt interzise în mod
firesc, le sunt îngăduite în ziua aceea şi oricât de neplăcute ar fi pentru
cineva, nimeni n'are dreptul să se supere.
U n astfel de obiceiu, pe care îl găsim în întreg Ardealul, delà Dejani
(Tara Oltului) până la Lipău (lângă Satu-Mare), e «furatul porţilor».
î n noaptea Anului nou tinerii au voie să intre, bine înţeles pe furiş,
în gospodăria oricui şi dacă nu sunt observaţi, să fure porţile delà ogradă
ori diferite unelte cum e carul, plugul, grapa, etc., — pe care apoi le
ascund, fie în curţile altor gospodari, fie prin poduri ori prin văi. î n ziua
de Anul nou dimineaţa e mare forfoteală în întreg satul ; toţi îşi caută
uneltele furate, pe care adeseori le găsesc abia după umblat de două trei
zile.
î n Dejani e obiceiul să se fure porţile numai delà cei certaţi între ei.
Ele sunt schimbate, ca astfel cei certaţi să fie nevoiţi în ziua de Anul nou
să meargă unul la altul să-şi ia poarta, — prilej de împăcare.
î n Hopârta (jud. Alba), e obiceiul ca din porţile furate să se facă o
strungă (ocol de oi) în mijlocul satului, ca cei păcăliţi a doua zi « să meargă
la strungă » în văzul satului întreg.
Pe Valea Arieşului şi a Someşului, se schimbă porţile delà casele cu fete
de măritat şi cu feciori de însurat, făcându-se cunoscute în felul acesta
unele legături mai intime dintre anumiţi tineri.
U n alt obiceiu, tot atât de generalizat ca şi furatul porţilor, e « legatul
•drumului ».
î n noaptea de Anul nou tinerii au obiceiul să facă funii din paie răsu­
cite ori din rogoz şi cu acestea închid drumurile delà intrările în sat ori
răspântiile din mijlocul satului. Dimineaţa, cine vrea să intre ori să iasă
din sat, e nevoit să rupă mai întâi aceste funii.
î n multe sate legatul drumurilor e numai simbolic, întru cât tinerii,
se suie noaptea, bine înţeles pe furiş, pe arbori înalţi, ori pe acoperişul ca­
selor şi le leagă peste drum cu astfel de funii (Murăş-Uioara şi Turdaş-
Alba).
U n alt obiceiu din noaptea de Anul nou e cel cunoscut subt numele
« pune moşi la fete ». îl întâlnim mai des pe Valea Mureşului şi a Someşului.
Se pun « moşi » mai ales la fetele mai înaintate în vârstă, care nu mai au
nădejde de măritat.
î n noaptea de Anul nou tinerii se întrunesc la o casă. Aici, din haine
rele umplute cu paie, fac o figură de om, numită « moş », pe care în mare
taină îl pun la poarta fetelor bătrâne, — « care au întors », cum se zice
în Lucăceşti-Satu-Mare, — simbolizând peţitorul pe care îl mai pot
aştepta.
î n multe sate însă se pun « moşi » la casele fetelor, fără ca să fie supărare
pentru aceasta, deoarece nu se face nicio deosebire între fete, ci feciorii
încearcă să pună pentru fiecare fată câte un astfel de peţitor. Aşa în H o -
pârta, « moşii » sunt numiţi « peţitori » şi se fac din tuleu de cucuruz. îmbracă
în zdrenţe, imitând figura unui om, un tuleu cam de 30 cm lungime şi
îl pun într'un loc mai dosit, în gard, ori în straşina casei în aşa fel, ca fata
să nu-1 vadă cu uşurinţă din curte, în schimb trecătorii de pe drum să-1
vadă cât mai bine.
î n Filea de Jos-Turda, « moşul » poartă numirea « cârlicus » şi e pus
la casa fetelor, dacă se poate într'un pom cât mai înalt, ca să nu poată fi
luat uşor.
Pe Valea Someşului nici fetele nu se lasă mai pe jos şi dacă feciorii le
pun din batjocură « moşi » pe casă, şi ele pun « babe » în poarta feciorilor.
(Chizeni).
Spartul butii. Organizaţia tineretului în « ceată », « lădoiu » sau « bute »
încetează de obiceiu la Bobotează, în multe sate la Anul nou ori chiar a
patra zi de Crăciun. Atunci se « sparge butea », prilej pentru diferite
obiceiuri.
î n Şona-Făgăraş, a doua zi de Bobotează feciorii, însoţiţi de ceteraşi
merg cântând de-a-lungul satului, oprindu-se la fiecare poartă şi jucând
câte un joc. Prin aceasta dau de ştire că se « desface ceata ». Stăpânul
casei îi cinsteşte cu bani şi cu câte un pahar de băutură.
î n Ucea de Sus-Făgăraş, « ceata încetează » a doua zi de Bobotează.
Seara se strâng la « gazdă » feciori şi fete şi cinează împreună, e cina de
despărţire. A treia zi de Bobotează feciorii se urcă în sănii şi cutreieră
toate uliţele cântând şi chiuind, vestind că a « încetat ceata ».
î n Tiur (lângă Blaj), organizaţia încetează a patra zi de Crăciun ; atunci
« îngroapă Crăciunul ». Se ia o scară şi pe ea se întinde un fecior, care se
face mort. U n alt fecior e mascat ca preot, altul ca diac şi al treilea crâsnic,
iar ceilalţi împreună cu muzicanţii, bocesc mortul: Crăciunul. După
aceea patru feciori prind de scară şi cutreieră cu mortul întreg satul, —
duc Crăciunul mort să-1 îngroape.
î n cele mai multe sate de pe Valea Târnavelor şi chiar pe Valea Oltului,
spartul butii se face într'o formă hazlie. Câţiva tineri se maschează ca femei,
ca ţigani sau jidani şi însoţiţi de un convoiu întreg, în sunete de oale sparte,
clopote de oi şi alte instrumente cutreieră, cântând şi jucând toate uliţele
satului, vestind prin aceasta « spartul butii ».
î n Apoldul de Jos (jud. Sibiu) acest obiceiu se practică a treia zi de
Crăciun. î n ziua aceasta toţi tinerii se îmbracă în haine de sărbătoare şi
umblă în grupuri prin mijlocul drumului, cântând însoţiţi de ceteraşi.
Vătaful şi crâşmarul, cu câte-o ploscă în mână, merg pe lângă şirul de case
şi închină fiecărui om care iese la poartă. Şi iese toată lumea, pentrucă
cu ei e şi « buha », un fecior îmbrăcat în haine rele, înfoiate cu paie, ca
să apară cât mai diform, cănit pe faţă cu funingine, purtând pe cap o căpă-
ţ£nă de berbece, la picioare având legate clopote de cioaie, iar în mână
ţinând un biciu de curele, cu care alungă mulţimea de copii care se iau
după el.
îmbiatul cu plosca se face în semn de mulţumită pentru toate gazdele
care au sprijinit « ceata » cu darurile delà Crăciun.
După aceasta feciorii se mai întrunesc în fiecare zi de dimineaţă la
cântatul cocoşilor. Crişmarul dă fiecăruia câte două păhărele de rachiu
şi o felie de colac. Apoi din nou cutreieră satul, unii îmbrăcaţi în haine
de mireasă, alţii ca miri ; alţii îşi pun câteo cârpă femeiască pe după cap
— se fac « stolnicese ». Acum însă se opresc numai la casele părinţilor lor
şi ale fetelor, jucând câte un joc ; la sfârşitul jocului, pe comandă, sar în
sus toţi deodată, apoi pleacă la altă casă. Jocul acesta e în cinstea părin­
ţilor.
U n obiceiu asemănător găsim şi în Sângătin (jud. Sibiu). Aici feciorii
umblă mascaţi timp de trei zile, începând cu ziua a treia de Crăciun. î n
ziua aceasta se maschează ca femei, iar în celelalte două zile ca homari
şi ţigani corturari. î n ziua primă şi a treia cutreieră satul întreg pe uliţi,
pe când în ziua a doua intră şi în curţile gospodarilor fruntaşi, care îi cin­
stesc cu bani. A cincea zi de Crăciun seara se strâng cu toţii « la vivat ».
« Strânsul de vivat » e o cină comună de despărţire, care ţine de multe ori
până cătră ziuă. Atunci, la un semn dat de vătaf, toţi strigă deodată
« vivat » — semn că « s'a spart butea ».
î n Ernea (jud. Târnava Mică), « sparg butea » a patra zi de Crăciun,
î n ziua aceasta se organizează o adevărată parodie de conduct etnografic,
reprezentând o nuntă cu mire, mireasă, naşi, preot, terfari, etc., toţi dintre
tinerii delà « bute ». Iau apoi o căruţă rea, prind la ea o mârţoagă şi încarcă
căruţa cu zdrenţe : zestrea miresei. Acest cortegiu cutreieră tot satul,
feciorii luându-şi rămas bun în felul acesta delà cei care le-au fost mar­
tori şi sprijinitori ai petrecerii lor din sărbătorile Crăciunului.
Obiceiul acesta nu-1 aflăm în partea de Vest a Ardealului, afară doar
de Budacul de Sus (lângă Bistriţa), unde în noaptea de Anul nou, când
se umblă cu pluguşorul, feciorii sunt însoţiţi şi de « momâieţe » sau « mă-
tăhăli », închipuind un preot, un ţigan, un jidan, un drac, etc.

Tovărăşiile de Crăciun ale feciorilor români pe care le aflăm în întreg


Ardealul, delà o vreme au început să dispară. î n multe sate le mai găsim
numai în amintirile bătrânilor. A m crezut că e de datoria noastră să încer­
căm o descriere a lor acolo unde mai sunt în fiinţă, sau o reconstituire —
acolo unde aceste obiceiuri interesante aparţin trecutului.
TRAIAN GERMAN
T. GERMAN: TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN. Pl. I.

2. « M â n a t u l v e r z e l o r » la « j u n i i » din Tilişca.

Anuarul Arhivei de Folklor V.


T. GERMAN: TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN. Pl. II.

i. Ceata feciorilor din Boholţ, j u d . Făgăraş: Primirea « c i n s t i i » .


VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE
ARDELENE VECHI
Interesul scriitorilor şi al cercetătorilor pentru poezia noastră populară
a fost crescut în deosebi de culegerea de balade, din 1852, a lui Vasile
Alecsandri. Dacă, înainte de această dată, produsele cântăreţilor noştri
populari n'au stat în centrul de preocupare al cercurilor noastre intelec­
tuale, ele n'au fost cu totul ignorate, nici chiar în acest Ardeal, unde orien­
tarea latinistă a ţinut atâta timp muza populară la poarta literaturii. Se
ştie locul pe care îl ocupă folklorul în opera lui Ioan Budai Deleanu.
Autorul « Ţiganiadei » nu este însă un caz izolat. Ion Muşlea a arătat cum,
din cei dintâi ani de apariţie, foile lui Bariţiu au publicat versuri populare,
sau notiţe privitoare la ele, scrise fie de redactorul lor, fie de alţi colabo­
1
ratori, mai ales de Andrei Mureşeanu ) . Era prea mare bogăţia şi frumu­
seţea poeziei noastre populare pentru a nu fi observată de un ochiu inteli­
gent şi a nu fi înţeleasă de o inimă sensibilă, oricât ar fi fost de stăpânită
de teoriile fabricate în turnurile de fildeş ale filologilor latinişti. Mai ales
că străinii — în deosebi Saşii — culegeau, traduceau, comentau cu un
2
interes şi o admiraţie surprinzătoare ) .
Când a început interesul şi până unde a mers, se poate şti din unele
3
publicaţii ignorate — ca aceea dată de curând la iveală de O. Ghibu ) — ,
dar mai ales din manuscrisele păstrate în bibliotecile noastre publice şi

') ION M U Ş L E A , Interes pentru folklorul românesc în Ardeal înaintea baladelor lui
Alecsandri {1852), în Transilvania, L V I I (1926), p p . 5 5 5 — 5 6 2 . Despre articolele lui
A n d r e i M u r e ş e a n u privitoare la poezia populară cf. şi ION L U P A Ş , Activitatea ziaristică
a lui Andrei Mureşeanu, în A c . R o m . , M e m . Secţ. Ist., Seria I I I , T o m u l V , M e m . 6.
Bucureşti, 1 9 2 5 .
2
) D e s p r e poeziile publicate de M a r t i n S a m u e l M ö k e s c h în revista germană Tran­
silvania din Sibiu, în 1844, cf. G . B O G D A N - D U I C Ă , Un culegător de poezii populară:
Martin Samuel Mäkesch, în G â n d i r e a , I (1921), p . 332; despre Romanische Dichtungen,
Hermannstadt, 1 8 5 1 , făcută de acelaşi folklorist sas, cf. M U Ş L E A , art. cit. Despre cule­
gerile anterioare anului 1848 ale lui F r . W . Schuster şi J. M a r l i n , cf. BOGDAN-DUICĂ,
Alt folklorist saxo-român: Fr. Wilhelm Schuster, în Convorbiri Literare, L X I V (1931),
p. 604 şi urm. şi Folkloristul saxo-român J. Marlin, ibid., p . 208.
3
) O N I S I F O R G H I B U , Contribuţii la istoria poeziei noastre populare şi culte, în A c . R o m . ,
Mem. Secţ. L i t . Seria I I I , T o m u l V I I , M e m . 1. Bucureşti, 1934.
particulare, neexplorate până acum în deajuns din acest punct de vedere.
Ce surprize pot aduce aceste manuscrise ne-a dovedit-o culegerea din
1838 a lui N . Pauletti, publicată de regretatul Al. Lupeanu, care, prin fră­
gezimea, autenticitatea şi bogăţia ei, poate sta alăturea de culegerile făcute
1
astăzi cu priceperea şi interesul specialistului ).
Cu două decenii înainte de Baladele lui Alecsandri, Anton Pann pu­
2
blica şi el o culegere de versuri populare ) . Bucăţile date în această broşură
sunt mult mai îndreptate decât cele din culegerea lui Alecsandri, totuşi,
motivele şi chiar părţi întregi din ele pot fi identificate în unele tipărituri
şi manuscrise anterioare, răspândite pe întreaga întindere a pământului
românesc. E altă literatură aceasta, nu mai puţin populară însă, mai ales
dacă ţinem seama de marea ei circulaţie în satele noastre. Cercetările lui
Hasdeu şi Gaster, iar acum în urmă ale lui Drăganu şi Cartojan au dovedit
cât de mult au fost citite aceste versuri, inspirate din scrierile religioase şi
apocrife, ale căror autori sunt diecii şi psalţii bisericilor, călugării mănăstirilor
3
şi, mai în urmă, la începutul secolului al XIX-lea, elevii şcoalelor ardelene ) .

*) De pe Secaş. Cântece şi strigături româneşti de cari cântă fetele şi feciorii, şi strigă


Ia joc, culese de Nicolae Pauletti din Roşia, în anul iSjg. Date la tipar de Alexandru Lu­
peanu, Blaj, 1927. M a n u s c r i s u l lui Pauletti este înregistrat în Biblioteca Centrală din
Blaj sub N r . 93. L u p e a n u mărturiseşte, în prefaţa broşurii lui, că a ales din el « numai
pe acelea [cântece], care ni s'au părut mai frumoase ». C o n t r o l â n d acest manuscris, am
p u t u t constata nu numai această afirmaţie ci, şi « prelucrarea » pe ici, pe colo a origi­
nalului. D e aceea, dată fiind importanţa culegerii lui Pauletti, ea ar merita o ediţie cri­
tică completă. A l . L u p e a n u mai aminteşte (Folkloriştii Blajului, în C o m o a r a Satelor,
I I I (1925), p p . 1—5) de o culegere din 1830—1840, făcută de un Samuil P o p , pe care
n'am aflat-o însă în Biblioteca din Blaj, unde L u p e a n u afirmă că există. — Versuri
populare din manuscrisele ungureşti ale M u z e u l u i Ardelean a mai publicat O . GHIBU,
op. cit., p p . 28—36 (semnalate, unele, înainte de ATTILA T . SZABO, în Az Erdélyi Mu-
zeum Egylet XVI—XIX kéziratos énekeskô'nyvei, C l u j , 1929, şi Kéziratos inekeskânyveink
és verses kiziratai :k a XVI—XIX szdzadban. Z i l a u , 1934, passim), apoi N . DRĂGANU
în Junimea Literară, X V (1926), N r . 1 — 2 , p p . 6—7. Cf. ACELAŞI, Pagini de literatură
veche în Dacoromania, I I I , p p . 230—251 şi Versuri vechi, în Dacoromania, V ( 1 9 2 7 — 2 8 ) ,
p p . 52 şi u r m . , unde e descris un manuscris delà sfârşitul sec. X V I I I şi începutul sec.
XIX, din care sunt reproduse şi câteva versuri cu caracter popular. Manuscrisul din
1 8 3 1 , Pesmă cu cântări lumeşti şi veselitoare, al lui D . Ardelean, «preparând în cursul
al I I în A r a d », pe care G . Alexici afirmă (Texte de literatură poporană română, I, B u d a ­
pesta, 1899, p . 126) că 1-a dăruit bibliotecii Astrei din Sibiu, nu l-am găsit în această
instituţie. N . IORGA, Istoria'literaturii române, ed. I l - a , vol. I, p. 32, aminteşte de o
culegere manuscrisă din 1 8 2 1 , din M a r a m u r e ş . A c e s t e două manuscrise, avem impresia
însă că nu sunt decât nişte « cărţi de cântece », foarte numeroase la sfârşitul sec. X V I I I
şi în întâia jumătate a sec. X I X .
2
) Versuri musiceşti ce să cântă la Naşterea Mântuitorului nostru Isus Hristos şi în
alte sărbători ale anului. Bucureşti, 1830.
8
) Gaster, apoi N . D r ă g a n u , D a n Simonescu, N . Cartojan şi alţii, au arătat cir­
culaţia câtorva din cântecele publicate de A . P a n n (cf. Bibliografia dată de CARTOJAN,
Cărţile pop., II, pp. 2 1 8 — 2 1 9 ) .
Cu toate studiile atât de remarcabile ale cercetătorilor amintiţi, materialul
inedit în care se cuprind astfel de versuri e departe de a fi explorat în
întregime. Cartojan a arătat în excelenta sa lucrare Cărţile populare în lite­
ratura română cât de numeroase sunt manuscrisele din fondul Academiei
Române. Avem însă credinţa că întâia noastră bibliotecă nu cuprinde
decât o parte din aceste manuscrise. U n număr destul de însemnat din
ele se află în celelalte biblioteci din ţară şi pe la particulari. Mai ales manu­
scrisele care se găsesc în Ardeal, nu sunt de loc de neglijat. ( D e altfel multe
din manuscrisele Academiei sunt de provenienţă transilvăneană). O cerce­
tare sumară, pe care am făcut-o în bibliotecile delà Cluj, Blaj, Sibiu şi
Năsăud mi-au dat această convingere. Cunoaşterea lor este foarte utilă,
atât pentru circulaţia în timp şi spaţiu a acestor versuri, cât şi pentru stu­
diul comparativ — destul de anevoios — al motivelor pe care au fost
brodate. Ele nu pot fi încorporate în întregime în folklor; trăind însă în
imediata lui vecinătate, împrumuturile între un domeniu şi celălalt au fost
frecvente.
In vederea acestor cercetări am explorat manuscrisele din bibliotecile
din Cluj, pe care le înşir mai jos în ordinea vechimii lor:
Ms. A. — înregistrat în arhiva Muzeului Ardelean delà Biblioteca
Universităţii din Cluj, sub no. 3202. A fost cumpărat în Ianuarie 1914,
delà Aurel Filimon din Târgu-Mureş. Nedatat; după filigrana hârtiei
(care nu se poate reconstitui decât fragmentar) şi după scris, pare a fi însă
delà sfârşitul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea.
Pe fila ultimă este această însemnare : « Mesiţa Mai în 12 zile. Sfârşit şi
lui D[umneze]u laudă. Scris-am eu, Dascăl Toader, bătrânul, din Unguraş
aşte cazanii ». Sunt trei comune cu acest nume : una în jud. Satu-Mare,
una în jud. Sălaj şi alta în jud. Someş. Legătura este veche (probabil con­
1
temporană , d n pânză. Scrisoare cirilică, clară şi frumoasă. Formatul în
8°. Manuscrisul este nepaginat. Foaia de titlu lipseşte. Cuprinde : Cazanii
la morţi, Povestea lui Archirie, Povestea Sf. Ioan Bogoslov, Povestea lui
Alexie, Vers la oameni morţi şi Vers la Patimi. A m reprodus « versurile ».
Ms. B. — Face parte din colecţia de manuscrise a Muzeului Limbei
Române din Cluj. Are 8 foi nepaginate, în 8°. Foaia primă şi ultimă cuprinde
însemnări — mai mult nişte exerciţii de scris a acelora prin mâna cărora
a trecut manuscrisul. Pe fila a 7-a v. se află această însemnare : « Scris-am
eu, Aron Popovici din Poeniţa Tomii. Decembrie în 20, 1801 ». O comună
cu acest nume se află în judeţul Hunedoara. Scrisoare cirilică stângace,
dar clară. Cuprinde : Două Oraţii la Naşterea Domnului (una în proză şi
alta în versuri) şi două Cântece de stea. Am reprodus Oraţia în versuri şi
Cântecele de stea.
Ms. C. — In colecţia Muzeului Limbei Române. A fost dăruit acestei
instituţii în 1935 de către Alex. Miclea, student, care la rândul său
6 Anuarul Arhivei de Folklor V.
1-a găsit în Şieul Maramureşului, la cântăreţul de biserică Ioan Petreuş.
Manuscrisul este în 8° şi are 209 pagini, date de Miclea. Foaia de titlu,
apoi filele delà început şi sfârşit lipsesc. Scrisoare cirilică greoaie, nere­
gulată, uneori anevoie de descifrat. La p. 99 aflăm însemnarea : « Aceste
versuri sânt a lui Dunca Onuţ, din Şieu. Scris-am în luna lui Noembrie
30 zile, anul delà H[risto]s, 1814». însemnarea este însă de altă mână,
cu altă cerneală şi ulterioară, astfel că manuscrisul pare a fi delà sfârşitul
secolului al XVIII-lea, sau începutul secolului al XIX-lea. Cuprinde nu­
mai « versuri », în total vreo 60 şi anume : Mai multe versuri la morţi,
la Naşterea Domnului, la Dumineca Floriilor, la Patimi, la înviere, psalmi,
Versul Precestii, al lui Adam, al Sf. Dumineci, la Botejiune, al întrebării
dascălului, al lui Iosif, al Judecăţii, al Pustnicilor, al lui Brâncoveanu, al
Hotinului, al Fforincii, al Streinătăţii, al Bradului şi al Teiului, etc. La
p. 121—124: «Verşu' verbuncului Şuhai Mihăila, tălhariul care au omorît
pre Isaie Arhimandritul delà Mănăstire Bicsadului » — singurul din întreg
manuscrisul, pe care nu l-am putut descifra decât parţial. A m reprodus
şi din acest manuscris patru « versuri ».
Ms. D. — In posesiunea Bibliotecii Universităţii din Cluj, care 1-a
cumpărat delà d-1 A. Profeta. Foaia de titlu are următorul text : « Carte
de versuri frumoasă, scrisă de mine cel mai mic al tuturor de binevoitor,
Alexander Kempner, Kiz Baie, Maiu 30, 1830 ». (Com. Chizbaia se iaflă
lângă Baia Mare). Manuscrisul are 82 pagini în 8°, numerotate de copist.
Pe pagina a doua a foii de titlu este o « Scară de cele ce se află în această
carte », din care se poate vedea că manuscrisul cuprinde vreo 30 de « ver­
suri » : la Naşterea Domnului, la Sf. Vasile, la Botez, la Dumineca Flo­
riilor, la înviere, la Sf. Gheorghe, înălţare, Pogorîrea Sf. D u h şi la alte
Dumineci şi sărbători de peste an, precum şi Versul lui Adam şi al lui
Moisi. A m reprodus versul «la Dumineca Floriilor».
Ms. E. — înregistrat la Biblioteca Universităţii din Cluj subt Nr.
5-1933. Dăruit de regretatul Francise Hossu-Longin, care 1-a primit delà
Mărioara Pop, născ. cpt. Pretor Sorescu din Someş-Odorheiu (jud. Sălaj).
Format în 8°. Scriere cu litere latine, clară şi regulată. Paginat de copist.
Paginile delà început (1—62) şi delà sfârşit (348— ) lipsesc. Nedatat ; la
pagina 316 se află însă un « Vers care s'a cântat la Theatrumul. . . 1838 »,
din care se vede că manuscrisul a fost scris după această dată. După hârtie
şi scriere nu pare a fi însă posterior lui 1850. Copistul, probabil, a fost
un elev (mai de grabă teolog) al şcoalelor din Blaj. Cuprinde numeroase
versuri româneşti (cele mai multe) şi ungureşti. Unele din cântecele româ­
neşti sunt traduceri stângace ale celor ungureşti. Amintim din cuprins :
Versul Judecăţii, al Floriilor, al Răstignirii, al lui Bonaparte, al Botezului,
al lui Iosif, al lui Banfi, al streinătăţii, mai multe versuri la morţi, cântece
de stea, de dragoste, de întristare şi de veselie. Unele sunt de origină evi-
dent cultă şi sunt copiate din diferite publicaţii ale vremii. Cele mai multe
din versuri le-am reprodus din acest manuscris.
Ms. F. — înregistrat su bt Nr. 988 al «Arhivei de Folklor a Academiei
Române» din Cluj. Manuscris cu cirilice, cuprinzând 21 de «versuri»,
comunicat de d-1 Vaier Literat profesor în Făgăraş, căruia îi exprim şi
aici cele mai vii mulţumiri pentru informaţiile ce mi-a pus la dispo­
ziţie. « N'are dată, nici iscălitură — spune d-1 Literat, — după scris însă
bănuesc că [textele] sunt copiate de Ion Breazu din Luţa, jud. Făgăraş,
«popa din Vale», pe la 1850 ». D-sa n'a avut, la Făgăraş, posibilitatea de
a constata provenienţa textelor. Bănueşte însă că au fost copiate, în
parte, din Spitalul amorului, de Anton Pann. D-1 Literat are dreptate:
trei sferturi din «versuri» sunt copiate din această culegere, care ase­
menea celorlalte broşuri ale lui Pann, s'a bucurat, îndată după apariţie,
de o mare circulaţie. A m reprodus din acest manuscris «Verşu beuto-
riului » şi « Vers la Anu nou ».
A m reprodus din manuscrisele amintite numai acele cântece care mi
s'au părut inedite, sau variante mai desvoltate ale unor motive cunoscute.
Manuscrisele cu cirilice le-am transcris cu eliminarea lui w; versu­
rile din M s . E. cu ortografia de astăzi. Cifrele din capul versurilor arată
pagina din manuscris.
Mulţumesc d-lui prof. O. Ghibu pentru bunăvoinţa de a-mi fi pus
la dispoziţie, pentru compararea unor texte frumosul manuscris al lui
Picu Pătruţ din Sălişte, iar d-lui D . Prodan, bibliotecar la Biblioteca U n i ­
versităţii din Cluj, pentru ajutorul dat la descifrarea unora din m a n u ­
scrise.
ION BREAZU
« VERS L A O A M E N I M O R Ţ I » Rugaţi-vă sfinţilor,
Ca să fie într'ajutor,
<v.) Acum ciasul mi-au venit Şi să li se facă milă,
Şi lume am părăsit, Să mă izbăvască din silă.
Acum lume[a] părăsăsc Şi mai întâi mă rog,
Şi îndată mă arăduesc, Cu lacrimi ca de foc,
Şi mă duc cale departe, La toţi cei besericeşti
N'am soţie nici de o parte. D i n slujbe dumnezeieşti,
O, dar cum mă vor duce, La ceata preoţească
Delà tine lume dulce. Şi ce diaconească,
O, cum mă vor depărta, Tocma şi aice în sat,
Singur pre calefa] aceasta, Câţi aice s'au aflat.
Singur fără soţie, Mă rog foarte cu dedins
Pre ace cale pustie. Cu lacrămi şi cu mare plâns
Niciodată n'am urmat, Neîncetat să roage pre D[umneze]u
Picioarele nu mi-au călcat, Ca să iau ertăciune e u ;
Intr'ace cale streină Apoi celor dinafară,
U n d e nu ştiu ceva milă. Mă rog cu inima amară,
Şi cine au urmat Sătenilor de aici,
D e acolo n'au mai înturnat, Celor mari şi celor mici,
<r) Să spue şi să vestească Cu cari am vieţuit
T o t omul sufletul să-1 păzască. (r) In lumia şi am trăit.
O, cum mă vor depărta, Ştiu că mult le-am greşit
Neamul mieu, de dragosta ta! Până voia mi-am plinit,
O, cum mă vor arădui Ce pană veţi fi pre lume
Pre cale, şi voi porni N u mă uitareţi pre mine,
Intr'ace streină[ta]te Ce rugaţi pre D[umneze]u
U n d e n'am nicio parte, Voi, pentru sufletul mieu,
Nici de streini, nici de frate; Cu fraţi şi cu toţi,
Pre ace cale departe Cu veri şi cu nepoţi.
N'am cunoscuţi nici milă, Că iată limba mi s'au legat,
Ştiu că-m[i] vor face silă. Ochii s'au întunecat,
Mă rog tuturor, Faţa s'au ponegrit,
Micilor şi marilor, Tot trupul mi-au putrezit,
Boiarilor tuturor, Mânule mi s'au legat
încă şi săracilor, Şi picioarele de umblat.
La femei şi la bărbaţi, Pentr'ace mă rog de ertăciune
La toţi şi cei depărtaţi : Să mă sloboziţi din lume,
(v.) In genunche să staţi, Că sufletul m'au lăsat,
Lui D[umneze]u să vă rugaţi, Viaţa mi s'au ciuntat.
Preacistii, Pentr'ace, D[oa]mne sfinte,
Ca milos[ti]vii maicei, Să-mi iai sufletul aminte,
Din munci să mi-1 izbăveşti, Vino şi tu, a me soţie,
Unde-i apa vieţii Ce mi-ai fost din cununie ;
Şi odihnă la toţi drepţii, Veniţi şi voi, copilaşi,
Acolo să lăcuim Dragi tati[i] coconaşi ;
In veci să ne veselim Veniţi pretini şi vecini
D e acum până în vecie Că de acum sânt strein.
Pomenirea lui să fie. Iară eu sânt cunoscut
( M s . A . •— Cf. o v a g ă asemănare între După c u m m-aţi şi văzut.
acest « vers » şi cel publicat în broşura Fiţi toţi sănătoşi
Cântecul lui Adam, Braşov, 1900, Ed. Şi împreună veseloşi,
Ciurcu, pp. 41—43).
Că iată eu am gătit [sic],
D e toţi fraţi[i] m'am lipsit.
«ALT VERS A MORŢILOR» Pe la locuri streine trec
(44) Şi nu ştiu unde merg
; 42) O amar şi grea durere Ca un nemernic privesc
La noi fără mângăere, La împăratul cel ceresc.
Şi o, moarte mânioasă, Ce vă rog nu vă întristaţi,
Astăzi mă scoase din casă, Ce pre Dumnezeu rugaţi
Şi alt nu mi-au dăruit Să gătească loc de verdiaţă,
Eără pust ul mormânt, Să văzi a Domnului faţă;
( Ca să trăesc în vecie, Să gătiască loc înverzit,
Cu gele şi cu urgie, La raiul cel înflorit,
Şi de acum înainte Şi să mă odihnească la loc lin
/ N u voi mai grăi cuvinte. Că în lume-am fost strein,
K
Iată mă călătoresc Şi sânt mare păcătos,
Şi nu [mă] mai chem om lumăsc, Doară voi ave folos,
Ce mă chem un lut uscat, Şi cufundat în păcat mare,
Ca mâne voi fi uitat. Doară voi ave ertare.
Soarele pe la upus [sic], Că acest cumplit pahar
Eu din lume că sânt dus, îmi păru foarte amar;
Mă duc la loc de suspin Oh, ce pahar veninos
Şi la un lăcaş străin, Că mă supăra de tot jos ! [sic]
Şi [în]tru un codru întunecat, (45) Şi m'am dat de periciune
Cu mâni streine-am întrat La moarte şi la putregiune.
(43) D e am gândit am dat Ce do[a]r şi voi gândiţi,
Cu moarte m'am întimpinat. D e aceasta vă gătiţi,
Gre fortuna [?] şi geroasă Că nu ştiţi ziua şi ceasul,
Cu[m] mă scoasă mort din casă. Când vi se va închide glasul.
Veniţi fraţi, de vă strângeţi, După c u m mă vedeţi
împreună de mă plângeţi La stare c u m mă aveţi
Şi vă luaţi ertăciune Fost-am înverzit ca o fecioară
Cu lacrimi şi întristăciune. Şi m'am uscat ca o ciocoară [sic].
U n d e sâmpt fraţi « V E R S CARE SÄ C A D E SÄ
D e aproape şi cunoscuţi! SÄ C Â N T E L A C O C O N I CARE
' Veniţi rudenii şi părinţi, MOR ŞI-S MICI »
D e vărsaţi lacrămi ferbinţi.
Veniţi fraţi şi surori, (83) O, fiul meu cel pre dulce,
D e mă împodobiţi cu flori. Cum au grăbit a te duce!
Cărare mi s'au închis Părinţii ai părăsit
Şi făclie mi s'au stins, Şi de viaţă te-ai lipsit.
Şi simt ca un vinovat — O, multă bucurie avem,
Cu pânză înfăşurat, înainte când te vedem!
Bună înţelepciune ta,
(46) Şi cu manile pre pept,
Nici nu o poci uita!
Muncă gre aştept;
Căci m'am lipsit de lume,
Cu fruntea posomorâtă
Că mă duc la mai mult bine,
Şi cu faţa veştezită.
La Tatăl ce m'au zidit,
Demnezeu [sic] împodobit
Că aşe mi-au poruncit.
In pământ s'au pogorît
Să las lume ce cu răutăţi,
Şi lut negru s'au făcut.
Să merg la veşnicile bunătăţi.
Spalaţi-mi trupul cu apă
(84) — O, fiul meu cel iubit,
Şi mă petreceţi la groapă,
Cât am rămas de năcăjit!
Spălaţi-mă cu vin
D e pre mine m'ai lăsat
Ca pre un rob strein. Şi de aice te-ai mutat,
Plângeţi, fraţi, şi mă sărutaţi, Că bună nădejde avem,
Zioa bună vă luaţi, Că cu tine mă voi ţine
Că mă duc unde nu ştiu Şi vei rămâne în lume,
Şi la voi nu voi să mai viu. Pomenindu-mă pre mine.
Cuvântaţi toţi cu săte — Intru tot cinstite părinte,
Ca Dumnezeu să mă erte, Tatăl meu cel cuminte,
Că eu ca un vinovat Pentru tine mă voi ruga
Multe voi fi strâcat. La Dumnezeul meu I[su]s
Şi toate mi le lăsaţi jos, H[risto]s
Că sânt mare păcătos. Ca să-ţi fie de folos,
Şi vedeţi a me smerire Să dee alesului ajutori
In mormânt putoare rămâne, Şi cuget mângăitori.
Că iute eu am plecat (85) N u este nici un lucru mai cu jele
In mormânt m'am aşezat. Şi la inimă cu durere
Părinţilor şi maicelor,
Când le mor c»conii lor,
(Ms. C . — Cf. «versul Nr. VIII,
Aducându-şi ei aminte
din EMIL TURDEANU, Un manuscris mis-
Cum trăe ei mai nainte,
eelaneu necunoscut, în Arhiva pentru
Ştiinţa şi Reforma Socială, X (1932,
Fiind bine grăitori.
p. 381). — Ascultă, fiu, pre maică ta
Ce va cuvânta : Mila Domnului să fie
— Vai, fiul meu cel pre dulce, Şi la unţi [sic] şi la mătuşi,
Cum ai grăbit a te duce, Cari aicea sâmt.
Rău din lontru mă rănesc Şi iară mă rog foarte cu diadins
De nu poci să te privesc; Şi cu lacrimi şi cu plâns,
Inima mi să pătrunde La boeri la jupânese,
Cu amarul cel pre iute [?]. Şi la mici şi la mari,
(86) — O, iubită a me maică, De la mic până la mare,
Ştiu că inima ţi-i sacă, Delà toţi eu cei ertare.
Cu plângere mestecând, Părinţii mei cei cinstiţi
Ochi[i] tare lăcrămând, Mă rog să nu vă bănuiţi.
N u plânge maică de mine Faceţi bine de mă ertaţi
Că mă duc la mai mult bine, Şi Domnului vă rugaţi.
Unde-i bucurie nespusă, Şi eu vă las în mila Sfinţiei Sale
Şi văsălie [?] cumplit neajunsă. Şi iarăşi mă rog de ertare :
— O, fiu meu cel pre dulce, Faceţi bine de mă ertaţi
In mult năcaz rămâi, Cu Domnul în veci să fiţi.
Pre cine voi ave mângăere, (Ms. C ) .

Intr'a me gre durere ?


Cum pre maica ta ce dulce « VERS LA MORŢI »
Intr'atât [ ?] amar [o laşi] ?
Pre tine, fiul meu, (121) Bunurile pământeşti
<87) Nădejde avem, N u sunt alta făr' poveşti;
Că la bătrâneţe mă vei ţine. Toate câte sunt pe lume,
— O, părinţi cei cinstiţi, N u sunt alta fără glume;
Delà mine vă poftiţi [ ?] Că 'n lume moartea-ai mai mare,
Pentru a voastră ostănială multă, Pre nimeni pretin nu are,
Că aţi avut cu mine trudă. De bătrân nu i ruşine,
De multe ori somnul v'am stârnit. La cei tineri încă vine.
Ce vă rog să mă ertaţi. N u se teme de voinici,
Şi Domnului vă rugaţi. N u i milă de prunci mici.
O, iubit al meu moşu şi moaşă, Mor şi tarii împăraţi,
Mult am greşit nu poci ca să mă Chiar craii cei minunaţi,
[ertaţi şi pre mine, (iaz) Unde-i acel lăudat,
Măcar n'am făcut nici un bine. Alexandru împărat?
Ce mă rog ca la un iubit Unde-i Neron cel tiran ?
Să-mă ertaţi ce-am greşit Unde-i Diocleţian,
Şi vei rămâne în pace în lume Care 'n lume stăpânea,
Rugându-te pentru mine. Peste totu'împărăţea ?
O, iubiţi fraţi şi surori, Unde-i Samson cel puternic ?
Că mă rog foarte cu rugă multă Au murit, o, lucru jelnic :
Că şi voi să mă ertaţi. Solomon cel înţelept,
împărat bun şi drept, Mă despărţii şi de fraţi,
împăratul Adrian D e surori de ceialalţi ;
Şi foarte blândul T r a i a n . . . Că eu merg la judecată
O, lume înşelătoare, Pentru fapte să dau plată;
Şi foarte amăgitoare, Voiu să-mi dau seama de faţă,
Spune-mi acum odată : D e câte-am făcut în viaţă.
Unde-i acea mare ceată Deci voi, staţi şi vă rugaţi,
Şi multora minunată Rugându-vă, lăcrămaţi,
Şi lăudaţi împăraţi ? Că mai mult nu-mi veţi slugi
Unde-i Constantin cel Mare Cât în lume ve-ţi trăi.
Foarte bun spre creştinare ? (Ms. E. — Comp. începutul cu Ni
S'au săvârşit, au pierit, 34 din MÖKESCH, op. cit., p. 86).

Cu lut s'au acoperit !


O, oameni cum vă 'nşălaţi,
«VERS LA MORT TÂNĂR
D e trupul vi-1 îngropaţi ?
Vermilor sunteţi mâncare (iz4> Oh, vai, ai mei iubiţi fraţi,
O, durere, mare jale! Cei aicea adunaţi,
T o t ce creşte şi 'nverzeşte, (i2S) Curund m'am mutat din lume :
In pământ se veştejeşte ; Moartea nu ştie de glume.
Pere ruja din obraz N u vă fie dar mirare,
O, moarte, cu mult năcaz; Ştiu că moartea pretin n'are,
Se 'închid ochii cei frumoşi, La mine inc' au venit,
Tineri veseli şi voioşi ; D e boale m'a mântuit,
Putrezesc sprâncenele, D e boale şi de năcaz,
Negre ca şi murele. N u mi-a dat mai mult răgaz.
Aceasta chiar ne învaţă M'au mutat ca pre o floare,
Acest mort ce stă în faţă, Acum nimic nu mă doare,
Fără glas, fără suflare, A m dobândit al meu sfârşit,
Fără o ţâră de strigare. D e Dumnezeu rânduit.
Şi aşa zicând, grăeşte O, tare mă veseleam
Şi pe toţi ne dojeneşte : Când la olaltă trăiam,
Veniţi, ai mei fraţi iubiţi, Dar acum în cel ceresc
D e cu min' călătoriţi, Mai tare mă veselesc.
Că : r.stăzi mie, Şi sunt floare înflorită
Mâne ţie, Anume N numită
Cel ce cântă bine ştie ; Oh, iubiţi ai mei părinţi,
Că şi eu nădăjduiam N u vărsaţi lacrimi ferbinţi,
Şi socotind socoteam, Că Christos îmi este taică
Zile multe să trăesc, Şi Sfânta Fecioară maică,
Pe lume să vieţuiesc, Sfinţii îngeri dimpreună
Grea poruncă îmi veni Mi-au dat o sfântă cunună,
Şi de voi mă despărţii, Cunună neveştejită —
N u fii, tu, maică, mâhnită. Hanibal tare 'n răsboiu,
Oh, fraţii mei cei rămaşi, Cu Hasdrubal amândoi,
Care-mi ieraţi foarte dragi, Gallenus şi Hipocrates,
N.N.N.N. Toţi aceştia-acum unde-s ?
D e toate vă mulţumesc Numai numele rămâne
Eu de voi mă despărţesc : Pentru că aşa se cuvine.
Să trăiţi viaţă bună! Voinicuţi [?], mândre mlădiţe,
Mare, cerească cunună Tinerele coconite,
La cinstiţi ai mei părinţi, Cad în vârsta cea frumoasă
Cari pe mine mă jeliţi. In amara morţii coasă,
Şi mâna vi o sărut, Abia în lume înfloresc,
N'oi vorbi cu voi mai mult. Iată 'n pământ veştejesc.
Iertaţi-mă de v-am greşit O, moarte, cât eşti urîtă,
Ca să pot fi fericit Cât groasnica şi cumplită!
Intr'a raiului dulceaţă, De ai avea feciori şi fete
In mult dorita viaţă. Şi nepoţi mulţi şi nepoate,
(Ms. E.)
Preot sau vlădic să fie,
La moarte coată să vie.
(129) Trebue toţi să se mute
« VERS L A M O R Ţ I »
De aici toţi şi nu ştiu unde.
(127) Desfătările lumeşti Oh, batăr mai bin' de ar fi,
N u 's făr' umbră şi poveşti ! Unde dânşii vor sosi ! . . .
In scurtă vreme se ţin' Unde-i virtutea lui Hector,
Cu trupu' trăesc puţin, Şi înţelepţia lui Mentor,
Cea mai bună parte-o strică, Stăpânia lui Kesariu,
Sufletul ţi—1 fac nimica, Strânsă prin răsboaie mari ?
In groaznicul iad te-aruncă, A morţii amară silă,
Focul veşnic aduc muncă. Sărac, găzdac, fără milă,
Fie faţă luminoasă, Din dreptate pe toţi duce
Ca soarele de frumoasă; Şi ce poate pe toţi strânge.
Fie vorbă iscusită, De-ai fi în chedve [sic] la 'mpăraţi,
Fie voinică virtute : De-ai avea pretini bogaţi,
In groapă toate se strică, D e pretin moartea-ai lipseşte
Ca fumul se fac nimica. Şi-a fi singur te sileşte.
Când vine groasnica moarte De-ai avea curţi aurite,
Le coseşte acestea toate. Palate cu pietre scumpe,
Unde-i vorba lui Tullie, Lăzi umplute cu argint:
Dulceaţa lui Hortensie, La moarte-i mere, curând.
(128) înţeleptul Socrates, Nu-i pe bani răscumpărare,
Marele Aristoteles Moartea nici o lipsă n'are.
Alecsandru împărat tare (130) Vezi, oame, şi nu te'ncrede,
Şi Scipio, vitezu' mare ? De lume nu-ave nădejde !
T o t ce vezi îi trecătoriu Unde-s ochii cei frumoşi
Şi nimic nu-i stătătorul. Oare când desfătăcioşi ?
A te ruga nu curma, Şi mâinile cele tari,
Fii totdeauna gata, Puterile cele mari ?
Ca nu moartea să sosească T o t trupu' cu un cuvânt,
Negata să te răpească. Dacă se bagă 'n mormânt
(Ms. E.) Se face tot puţiciune,
Pulbere şi putrejiune,
Urîţilor viermi mâncare,
« VERS L A M O R Ţ I »
Pământului îngrăşare. "°"
(130) Tristă-i soarta omenească — Aşa trupul se de face
Cine să tăgăduiască ? Şi putred în pământ zace,
O, a mei prea iubiţi fraţi, Iar micuţul sufleţel,
Cei aicea adunaţi, Scos fiind din trup şi el,
D e aici puteţi vedea, îngerii îl duc în grabă
Foarte chiar şi aevea, La Dumnezeu, de-1 întreabă,
Ce este omul anume Să-şi dea seama chiar în faţă
In astă de necaz lume, D e faptele în viaţă,
Şi din el ce se alege, Pentru ce n'au făcut bine,
Şi cum foarte iute piere Cum la creştin se cuvine ;
Toat' a omului putere. (133) Pentru ce au făcut rău,
(131) Că acest frate al nostru In contra lui Dumnezeu;
N u de mult cu noi au fostu, Sufletul ce i l-au dat
Şi era om simţitoriu, Pentru ce l-au întinat ?
D e cinste şi vorbitoriu, Şi dacă l-au întinat,
Iară acuma s'au lipsit, Cu mare şi mult păcat,
Ca când nici n'ar fi trăit. Pentru ce nu l-au spălat
Simţirea lui şi cuvântul Cu lacrimi rău supărat?
Au încetat, ca pământul. Pentru ce n'au ascultat
Iată, cât el a trăit, De preoţi ce l-au 'nvăţat,
Ce s'au mai agonisit : Că de rău să se ferească
S'au fost făcut casă 'naltă, Şi de bine să grijească?
Fără uşi, fără fereastă, De are vreo bună faptă,
Fără caferi, încunjur stă î n cumpănă o îndreaptă.
Iată acum în ce casă, Cumpăneşte răutatea,
Gătat cătră groapă pasă împreună cu vârtutea,
Şi să bagă în mormânt, Ca de acolo el să vază
Ca să se bată pământ. Apriat şi să şi crează,
Unde e a lui frumuseţe Din fapte ce au făcut
^**"»Ce o avea în tinereţe ? Cari va cumpăni mai mult.
(132) Unde e rumăna faţă (134) Dacă răul cumpăneşte,
Care-o avea în viaţă ? Mai mult Dumnezeu vorbeşte :
— O, suflete de ocară, « V E R S LA O M O A R T Ă F A T Ă
A păcatelor povară, FECIOARĂ »
Ce le făcuşi, ia, te duce
La iad ca să te îmbuce! (147) Mult amăgitoare lume,
Acolo îţi \ e i lua Toate câte ai sunt glume
Pentru fapte, plata ta. Şi visuri prisositoare,
D e mine n'ai ascultat, Ca negura trecătoare!
Acum fii în iad băgat. Cât ne naştem în viaţă,
Dimonii întunecaţi, Cât ne dăm ţie în braţă.
Ca şi nişte lei turbaţi, De tin' ca 'ntr'un laţ ne prindem,
îndată îl şi răpeşte Ca viaţa să ne-o 'ntindem.
Şi în besnă îl trânteşte. Ne iei tare cu celşag,
Acolo se va munci Ne faci de'n tine ni drag.
Până când vecii vor fii. Te ţinem tare de mână,
Iară dacă cumpăneşte Cum ţine scaiul pe lână.
Binele, Christos grăeşte : (148) Ne facem podoabe scumpe
— Făptura manilor mele, Ca să nu se poată rumpe.
Plinişi poruncile mele. Ne stângem dup' avuţie
Pentru purtarea cea bună Ca cum ea ne-ar fi moşie.
Da-ţi-voiu slăvită cunună! Şi, o, ce deşertăciune,
(135) Că în veci vei fi cu mine; O, ce mare 'nşelăciune,
î n fericire şi bine. Că când lumea ni mai dragă
Şi aşa îl bagă 'n raiu, Şi chedvea ni mai întreagă,
Unde e desfătat traiu. Vine-atunci cumplita moarte
Acolo e fericire Şi 'ntr'un ceas lăsăm toate.
Care nu va avea sfârşire. Lăsăm cei strâns cu sudoare
Drept aceea, iubiţi fraţi, Ş'a tinereţelor floare.
Precum vedeţi apriat
Cei aicea adunaţi,
Pilda ce m'am întâmplat,
D e vreţi raiul să-1 luaţi
Că, tirana Atropos,
Fapte bune să lucraţi.
y Are-un cuget nemilos,
Cari fapte bune va face
Mi-au ciuntat firul vieţii,
D e aici în raiu va trece ;
Când trecea de miezul nopţii.
Cari va avea fapte rele
Eu ziceam să nu grăbească
Va arde în iad cu ele.
Batăr ziua să sosească
Lumea e deşertăciune —
Ea zice : Gată-te iute,
Noi să facem fapte bune
N u face cuvinte multe,
Dacă vrem să dobândim
(149) Că de aseară îs trimisă,
Raiul şi să-1 moştenim,
Sabia eşi, lucisă;
Să luăm sfânta cunună
Nu te pociu dar aştepta,
Cu îngerii dimpreună.
Batăr cât de mult mi-ai da,
(Ms. E.) Că şi io-s subt ascultare
Şi mi-au dat poruncă mare, Cari sânteţi ca neşte flori,
Să-ţi ciunt eu a ta viaţă, învăţaţi dintr'a mea soartă
Dintr'a lumii mare ciaţă, Cum vine cumplita moarte,
Şi să te duc la vecie, învăţaţi, o, tinereţe,
La cereasca 'mpărăţie. Ce sunt a lumii frumuseţe :
Eri ai venit, azi te duci, Praf, cenuşe, putrejiune,
Delà părinţii cei dulci Ochilor deşertăciune.
Pe cale nepovestită, Iar, ai satului creştini,
La maica ta cea dorită, Şi dimprejur strânşi vecini,
Şi, ducându-te, oftează, La toţi mă rog de iertare,
Oftând aşa cuvântează : Cui am făcut supărare.
— Rămâi, taică, sănătos (152) Şi la toţi, ca neşte fraţi,
Rămâi, taica meu, duios! Ce-aţi venit cinste să-mi daţi,
(150) Taică, de eu ţi-am greşit La toţi eu vă mulţumesc —
Cu 'n nepriceput cuvânt ; Mai mult nu vă mai vorbesc.
Maică, de n'am ascultat, Iubiţi veri ş'a mele vere,
Sau cumva te-am întristat; Iertaţi greşelile mele,
Taică, mă blagosloveşte, Şi-a legii lucru sfinţind :
Mă rog să faci, părin'eşte. Mă petreceţi la mormânt.
Ertaţi slăbiciunii mele Iar la domnii cei din loc,
Şi firii cei tinerele. Stau umilită 'n mijloc,
Iubită, lele Marişcă, Rugându-vă de iertare,
Şi mult dorită Iulişcă, D e n'am fost cu ascultare.
Ştiu c'acum îţi lăcrăma, (Ms. E . — Cf. versul N r . X I X (A)
Dimpreună cu Ana, din G A S T E R , Colinde, cântece populare şi
cântece de stea inedite, în Revista pentru
Pentru a mea despărţire
Istorie, Arheologie şi Filologie, vol. II
D e voi, cu multă dorire,
(1883), p . 3 1 3 ) .
Şi de ai mei iubiţi fraţi,
N . N . mă iertaţi
«VERSURI LA MORŢI
Ca pre-o sor' a voastră dragă,
ŞI LA P R U N C I T I N E R I ŞI
Ce 'n pământ acum mă bagă.
LA OAMENI BĂTRÂNI»
Pentru toate mă iertaţi,
Ca în ceriu plată s' aflaţi. (210) Moarte, minunată eşti,
(•so întristaţi-vă odată, U n d e vrei curund soseşti !
Schimbaţi în plâns faţa toată, Omul gândeşte că-s glume,
Că sora voastră cea dulce T u , iute îl muţi din lume!
Acum în pământ se duce. Şi la tine nu-i iertare
Cântaţi-mi cântări de jale Că pe slab şi pe cel tare,
Tristei petrecerii mele. Cu a tale groasnici mâni,
î n loc de mărităciune Pe tineri şi pe bătrâni
Iată, că-i îngropăciune. (211) Ii răpeşti şi nu te uiţi
Voi tineri, fete, feciori, D i n lume curând îi muţi.
Mult ţie unii ţi-ar da, N., fratele meu,
Dar de ce nu-i poţi ierta? Pue-şi mila Dumnezeu
Ai, tu, o groasnica fire, Deie-ţi păcatelor iertare,
Cătră nime n'ai iubire; î n raiu şi ţie iertare.
Ai un cuget nemilos, N.N.N.N.
Groasnica eşti, Atropos! Care mi-au dat tatăl mie,
Mi-ai scurtat firul vieţii, Rugaţi-vă lui Dumnezeu
Tocma 'n vremea dimineţii. Pentru sufleţelul meu,
Când de ziuă se revărsă Cu N . dimpreună,
Steaoa mea încă pică. Dee-vă Dumnezeu cunună,
D e boală m'ai mântuit — Cunună neveştejită,
Pociu să nu fiu eu mâhnit? De Dumnezeu împletită,
Acum nimic nu mă doare — Şi totdeauna 'nflorită.
Aşa-i omu' dacă moare. N u gândiţi că sânteţi tari,
Acuma nu mai bolesc, Că şi 'mpăraţii îs mari,
M'ai dus la Tatăl ceresc, (214) Mai bine ar da comoară
Acolo mă veselesc, D e cât dânşii să mai moară.
Şi bine mă odihnesc, Nurori, nepoţi, ceialalţi,
<zi2) Cu toţi sfinţii dimpreună. Faceţi bine şi iertaţi,
Mi-au dat' în mână cunună, Că eu bine-am adormit
Cunună neveştejită, Şi sufletul mi-a ieşit.
D e Dumnezeu împletită. Face-ţi bin' şi voi creştini,
Aceasta, de-aici, în raiu, Ai mei prieteni şi vecini,
Nu-1 schimb cu al lumii traiu. Mai pre urmă încă, tare
Toate cele îs frumoasă Mă rog de voi de iertare,
Iară raiu n'are soaţă. Ca să pociu mere curat
Că lumea-i înşelătoare La marele împărat,
Precum floarea când dă soare ; Ca să pociu mere frumos
î n raiu floarea nu veştejeşte La împăratul Chrisots.
Şi totdeauna 'nfloreşte. Nepoţi, nepoţi vă sărut —
Unde să ne 'ntâlnim toţi, A vorbi nu pot mai mult,
Cu ai mei mărunţi nepoţi, Dar mai multe v o m vorbi,
Domnului să mulţămim frumos Când în raiu ne-om întâlni.
Pentru al nostru folos? Fii, acuma ce să fac,
Delà ai mei cei de acasă N u pot porunca s'o calc,
Inima chiar nu mă lasă, (2îs) Duceţi-mă la mormânt
Ca să nu-mi iau iertăciuni, Şi mă puneţi în pământ,
Prin a mele rugăciuni : Şi-mi puneţi voi la cap semn :
(213) — N., soţul meu, O cruce scrisă, de lemn,
Rânduit de Dumnezeu, Ca să ştie locul meu,
Foarte mă rog de iertare Unde m'am îngropat eu,
D e ţi-am făcut supărare. Nepoţii cei viitori —
Deie-vă Domnul mult sporiu. Când în raiu ne vom întâlni.
Acuma mă despărţesc La gazdă de bun sălaş,
Cu pământ m' acoperesc. într'a Blajului oraş,
(Ms. E.) Le mulţumesc eu de toate —
Mi-au fost buni până la moarte.
(Ms. E . — Cf. N o . II (A) din GASTER
« A L T U L LA MORT »
op. cit.).
2,
C 5) O, a mea jalnică soarte,
Fără milă eşti tu moarte! « VERS L A M O R T »
M'ai rupt tu din pruncie —
Trebuia milă să-ţi fie, (217) Oh, tristă ş'amară moarte,
Să mă laşi să învăţ carte Oh nemilostivă soarte,
Şi învăţătură mai 'nalte, Ce eu ţie ţi-am greşit,
Apoi să mă fi luat — D e din lume m'ai răpit ?
Atunci te-aş fi lăudat. Când gândeam să mai trăesc,
(2.6) Ştiai că nu am pe nime — Părinţii să-i veselesc,
D e ce ai venit la mine ? (218) Săgeata ţi-o ai împlântat
Că n'am taică nice mumă, Când eu nici n'am aşteptat!
Ba' sam' tu nu ştii de glumă. Venit-ai cu-a ta otravă
Delà al meu profesor La mine, fără zăbavă.
Mă despărţesc chiar cu dor Oh, moarte, tiran cumplit,
Şi mâna i o sărut — Că aşa m'ai pismuit,
A vorbi nu pot mai mult. D e săgeata cea cumplită
Am dobândit altă şcoală, î n mine-o ai lăsat înfiptă,
î n raiu, unde nu e boală, Şi faci să mă despărţesc,
î n loc unde-ai mei părinţi La cer să călătoresc,
I-am aflat şi cu toţi sfinţi. La prea sfânt al meu Părinte,
Delà ai mei fraţi de-acasă Ca eu să cânt cântări sfinte.
Inima chiar nu mă lasă Mă mut dintr'această cetate
Ca să nu-mi iau iertăciune : La a cerului polate.
Le poftesc tot zile bune. Oh, trista mea despărţire,
Faceţi bine şi iertaţi, D e părinţi, cu grea mâhnire.
Iubiţilor ai mei fraţi, Părinţi şi voi, surori toate,
M'aţi grijit într'a mea boală Rămâneţi în sănătate,
Cu care-am fost într'o şcoală. Căci eu mă despărţesc,
(2i7) Scrieţi carte la a mea doamnă, La raiu călătoresc.
Care mi-a fost bună patroană, (219) Oh, moarte nemiloasă,
Că frumos m'am îngropat Cum ai venit de pismoasă,
Cu banii care mi i-a dat. Nicio ţâră de răgaz
Manile i le sărut — N'ai dat la al meu năcaz,
A vorbi nu pociu mai mult. , Şi într'o frumoasă floare
Dar mai multe vom vorbi \Ai făcut stricare mare.
Gura, limba i-ai legat, Cu acest grăit cuvânt,
Duceţi-mă la mormânt.
/ Cuvântul i l-ai luat,
Faţa tu o ai scămoşit, (Ms. E.)

Manile i le-ai lipit,


Ochii s'au împăirjinat « V E R S LA U N CLERIC
Prin leacul de tine dat. MORT »
I Oh, moarte, pricină mare,
Multora spre întristare, (221) D e tine m'am mântuit,
j Oh, mare putere ai, Seminar, foarte dorit.
I Cum tu nu cruţi nici pe crai, Făcură groasnica moarte
J Pe tineri şi pe bătrân Ca mai mult să nu 'nvăţ carte !
( îi cuprinzi în al tău sân, Iată, din Theologie
Şi ori unde tu gândeşti M'am mutat eu la vecie.
Acolo de faţă eşti. Ba chiar din primianită [sic]
(220) N u te uiţi cum lăcrămează, M'ai mutat moarte cumplită.
Cum suspină şi oftează. De Marţi seara până Joi,
Oh, moarte, tirană eşti, M'am mutat fraţi dintre voi,
Că prea mulţi din noi răpeşti, Adică, la altă lume —
Precum şi pre mine încă, M'ai mult examen n'oi pune.
Cu-a ta suliţă adâncă, (222) M'au examinat în raiu
De părinţi m'ai depărtat Dumnezeu cu al său graiu.
Şi mult m'ai înstrăinat. Sfinţii îngeri împreună
Pentru aceea, părinţi iubiţi, Mi-au dat în mână cunună,
Nu vă aşa deosebiţi, Cunună neveştejită
Căci că şi voi trebuiţi Şi viaţă fericită,
Aceasta să o 'mpliniţi. Şi-o veşnică bucurie
Da fiind că când porneşte De mult gătită-au fost mie.
Omul, de călătoreşte, Pretini, iubiţii mei fraţi,
Ori care-şi ia ziua bună, Faceţi bine şi iertaţi.
De cătră toţi dimpreună, Om am fost de v'am greşit —
Pentru aceea şi eu Am venit 1-al meu sfârşit.
Astăzi ziua bună-mi iau Delà care m'au învăţat —
Şi mă rog de iertare, Mă rog ca să fiu iertat.
De-ai mei părinţi, cu plecare, Delà Rector, Vicerector,
Şi zic : Iubiţi părinţilor, Precum delà Prodirector,
(221) Şi voi dragi, surorilor, Delà toţi eu, dimpreună,
Rogu-mă să mă iertaţi, îmi iau acum ziua bună.
Acuma să mă despart, De toate le mulţumesc,
Şi de-acum călătoresc Cătră groapă mă grăbesc.
La lăcaşul cel ceresc Delà care îi mai mare
Mai pe urmă de iertare Mă rog eu de deslegare
Mă rog de toţi, cu plecare. (223) Archireu, c'o 'naltă minte,
Care-i de obşte părinte, Şi se ţin în someţie,
Sfânta dreaptă i-o sărut. Pre toţi afară din lume-i scoate,
Oh, foarte rău mi-a părut Fără oşti şi fără gloate.
Că n'au fost aici de faţă Că crai[i] şi împăraţi[i]
Când am trecut din viaţă, Fac cetăţile cu alţi[i],
Ca să-mi vază îngroparea — Cu ziduri, cu baci frumoasă
Mi-ar fi cetit deslegarea. (53) Şi cu şanţufri] scufundoasă,
Totuşi eu nădăjduesc Nimica să nu gândiască,
Că va face ce doresc Că în iele va să trăiască,
Dară ai mei : cei de-acasă, Că moarte să nu le găsască,
Pot avea inimă arsă, î n pământ să nu-i trântească.
Auzind de al meu nume Spune, lume, spune,
Că m'am mutat eu din lume. Cum mă vei răpune
( M s . E . — Asemănări vagi (de multe Unde, focul, mă vei pune
ori versuri identice) cu aceste cântece Când mă voi duce din tine, lume ?
la morţi mai au cele care se găsesc Ş'au grăit cuvânt adevă[ra]t
în M s . C . ; apoi cele publicate în I O N
Că eu te voi băgat [sic],
S B I E R A , Colinde, cântece de stea şi urări
la nunţi. Cernăuţi, 1888).
î n curţi desfătate
î n paturi de voi gătate,
Şi la tine vor veni,
A ) C « VERŞUŞUL SFINTEI
î n groapă unde vei fi
DUMINECI »
Broaştele cele râioasă
j
<s ) Acum toţi cu frică Şi şerpifi] cei fără oasă.
Şi cu mare grijă, T u sama să-ţi dai,
î n Sfânta Duminecă, La zioa ce de întrebare
Des de dimineaţă, Când va fi frica mai mare,
Noi să ne sculăm Socoteşte-te, creştine,
<52) Şi lui Dumnezeu să ne rugăm. Până eşti cu vii în lume,
Că trupul se hodineşte, Şi tu mai te canoneşte
Şi lui Dumnezeu slujeşte,
Iară sufletul să munceşte.
Că cei ce nu să canonesc
Vai, suflete amărîte,
î n mare muncă muncesc.
Cum te vor duce în munci c u m -
D e acum până 'n vecie
[plite,
Slava Domnului să fie.
Tot în paturi de aramă
Pentru răle să-ţi dai samă, ( M s . C . —• C f . « versul » delà p. 46—48
din Cântecul lui Adam, op. cit.).
Unde-s ploi cu lacrămi crunte
Pentru ale voastre păcate multe,
« V E R S CUVIOS
Unde-i Geena ce împuţită,
D E P O C Ă I N Ţ Ă CA SĂ
Păgânilor îi gătită.
FACĂ B U N E » [sic]
Ia pe crai şi pe împăraţi
Pre domni şi pre ceilalţi, ( 158) Cearcă, oame, pocăinţă,
D e vorbesc de avuţie D e păcate părăsinţă.
Lasă-te de strâmbătăţi (+v) Născu pre H[risto]s
Să nu ptei [sic] cu răutăţi, Lumi[i] spre folos.
Că veacul ţi să scurtează O, stea prea luminoasă,
Şi munca ţi să rătiază. Din toate aleasă,
Părăseşte-te de rău, Cu a ta ivire
Să nu caz[i] în mare greu. N e înveţi întocmire.
Când faci pe săraci neparte [sic] Şi noao ne scrie
Vei cade în mare prăpaste. î n astronomie
Că pe toţi făcători [i] de rău Că s'au născut jos
Lega-vor cu lanţuri de fer, rău împăratul H[risto]s,
Şi la Geena îi vor trimite, î n cetatea lui David
Unde-s muncile cumplite. Pildă arătând.
Cumu-i cerul de pământ Şi, dacă au văzut,
Şi-apusul de răsărit, Au călătorit
(isc) Aşa vor sta de departe, Trei crai delà răsărit,
Toţi, care fac strâmbătate, î n Vitleem au venit
D e raiul cel cu rază Şi îndată au aflat
î n veci lumină să nu vază. Pre cel ce-au căutat
Staţi la rugă cu plecare (sr) Şi lui i sau închinat,
D e păcate înfrânare Ca unui împărat,
Şi aşa de muncă veţi scăpa Daruri în mâni ţiind
Şi la noi vă veţi afla. Şi lui H[risto]s cântând :
Acolo să vă veseliţi Coco[a]ne împărate,
î n veci nesăvrăşiţi. Şi prea luminate
(Ms. C.) Te ştim cine eşti mărit
î n Troiţă slăvit,
î n ce chip ai venit
« VERS F R U M O S »
Şi din fecioară te-ai născut,
<4r) Steaoa de sus răsare Din fecioară curată
Cu o taină mare, Şi prea nevinovată
Steaoa străluceşte Pentru aceia ne rugăm
Şi mărturiseşte, Că şi delà noi să primeşti
Steaoa îş dă rează Daruri lumeşti.
Pe magi luminează. ( M s . B . — Cf. C â n t e c u l delà p. 3 7 — 4 0
Şi magii grăesc din Cântecul lui Adam; apoi N r . 1 din
N. I. D U M I T R A Ş C U ş i P r . V A L . C R I Ş A N ,
Grai filosofesc :
Steaua delà răsărit, « B i b i . pop. a A s o -
T u eşti cea prorocită, ciaţiunii », N r . 174 (1930).
D e Valam ( ?) vestită,
Că de când pământul «VERSURI LA NAŞTEREA
N'au născut cuvântul. [LUI] H[RITO]S. »
Şi fără de această (5v) O, ce slavă sufletească,
N'au născut Preacestă. Şi mărire îngerească!
7 Anuarul Arhivei de Folkloy V.
O, ce fecioriţă sfântă N u pre tare nalt şi cam gros
Şi de tot neamul cinstită! Şi ciudat, portul îmi este cam
Că s'au născut Mesiia. [prost,
Săltează' pământule, Că aşe portă neamul nost.
Bucură-te norodule, Eu aşa socotesc
Că s'au născut Mesda. D e neamul cel rumânesc,
O, ce zi blagoslovită, î n ţara Ardealului
O, ce no[a]pte luminosă, De-a trăirea o m u l u i .
Că s'au născut Mesiia. Care cum va să trăiască,
Minune înfricoşată Mult îi caută să muncească
Şi pre o fală minunată. Şi nice să socotească.
O, ce mângăere mare Bună-i ţara, cu dulceaţă
Că au venit la arătare (iv) Şi nu le ajung la toţi
Că s'au născut Mesiia. Moşâi şi locuri să le împartă.
Praznicele lumino[a]să Şi trăesc care cum po[a]te
împodobi cu ele frumoasă. întru aceşti neamuri şi glo[a]te.
Pila cornuri de oltari Nici pre tare de mine să nu te
împodobind cu liti [sic] mari, minunezfi]
Că s'au născut Mesiia. Că aşe gol mă vez[i] !
O, Iro[a]de, ce mânie, Ţundra-m[i] este ponosită
D e ţ-ai tăiat prunci cu mii! La uşcolă find sâlit;
Spune vai, vai, ce mânie, T u n d r a îmi estă spartă şi sură
Spune ce fel de urgie Şi nu o poci face la învăţătură.
D e ţ-ai tăiat prunci cu mii ? («) Şi acum având acest bun prilej
Slavă ţie, împărate, Să vă cetesc acest verşi,
I[su]s adevărate, Ca să înţălegeţi şi dumnevo[a]stră,
(6r> Că s'au născut Mesiia. Care sânteţi de limba no[a]stră,
Slavă sus, lui D[u]mnezău, Uitându-vă toţi la mine,
Ca să poci să dau şi eu. Luaţi sama, fo[a]rte bine :
Slavă şi întru înălţime N u vă pae pre cu greu
Ca să să vestească în lume D e versul cel prost a mieu,
Slavă, şi până 'n vecie Ci fieştecarele manile să-şi tinză
Mila Domnului să fie. Şi de pungă să se prinză,
(Ms. B.) Toţi să scoată câte un leu,
Cari aţi auzit versul meu,
Sau bătâr marieşu'
« URAŢIE LA NAŞTEREA
(zv) Pentru că v-am spus verşu',
LUI H[RISTO]S. »
Au colacul, cu petacul,
(ir) Cine po[a]te să socotească Să-1 împărţi[m] cu ortacul.
Şi să nu să ciudească, Cun [sic] staţi la mine şi vă uitaţi
Fiind aşe cu capu' mare Aşa bani trebue să-m[i] daţi.
Şi cu păru' sucit tare, Că jupâneasa cumătră
Ştiu că nu va pregeta, Să nu rumpă credinţa
Ci s-o băga în cămară Cui au plăcut Anuţa;
Şi va sco[a]te un colac mare Floarea fie cu bărbat,
Şi o spată lată, Cu care s'a cununat.
Ca nime să nu mă bată, Milostivul Dumnezeu
Şi un cârnaţ cât de lung. Să vă ferească de rău
Că acela ştiu că mă ajung. Şi să trăiţi făr' de nori
(Ms. B. — Comp. cele două oraţii Anii cincizeci de trei ori.
publicate în V . STANCIU, Colinde, Cântece (Ms. F . , N r . 95)-
de stea şi Cântecele Irozilor, Bibi. « Să-
mănătorul », A r a d , N r . 2 2 ) . « VERS LA D U M I N E C A
FLORI[I]LOR »
« VERS LA A N U ' N O U » (39) Astăzi H[risto]s călări vine
Vă poftim din nărav vechiu : Pre mânzul unii asâne;
Trei căzi pline cu curechiu, Astăzi vine chitinel,
Şepte clise, cârnaţi lungi, Cătră patimi, ca u n miel,
Până toamna să te-ajungi; î n Dumineca florilor,
Podromuri cu vin ales; Bucurie noroadelor,
Poduri cu grâu şi oves; Care l-au întimpinat
Coşerci pline de mălaiu, Ca pre a slavi[i] împărat,
Cepe multe şi mult aiu ; D e pin [sic] copacii văz' stâlpării,
Car nou, bine ferecat, D e biruinţă însămnări,
Plug ales şi înfierat; Tăia şi în manile purta,
Patru vaci şi boi frumoşi, Plecăciuni arăta.
Şepte găini şi-un cocoş, Alţii cale ce vârtoasă,
Gâşte albe, multe oi, Să o facă mai cuvioasă,
Zece reţe, doi răţoi, Cu verdeţ' o împodoabă
Patru scroafe cu purcei, Şi hainele aşternă.
Cu purcariu după ei; (40) Dar la pruncii jidoveşti,
Moşii, pline cu pomi buni : Să tot stai să te ciudeşti.
Pierseci, meri, peri, pruni, aluni. Sugători la ma[i]ci din braţă,
Şi să-ţi umple ciurcele [ ?] Glas de laudă înalţă.
Curtea şi grădinile. Osana întru înălţimă [sic]
Poftim încă tuturor Blagoslovit cel ce vine,
Multă roadă viilor, î n numele Domnului,
Bălvani [?] groşi, lungi, din pă- Ff[risto]s fiiul omului.
[duri Când pre Lazar chiemat,
Fân şi pae din câmpuri; La viaţă l-au sculat,
Mirese voinicilor, Fiind mort şi împuţit,
Fetiţe flăcăilor; D e patru zile în mormânt,
Carii sânteţi însuraţi Minunea au săvârşit,
Să rămâneţi înjugaţi ; Veste mare au eşit.

r
Atunce călători Astăzi pre Domul cinstesc,
Prorocia săvârşi. Pastă puţin îl urăsc ;
î n loc de şea haine i-au pus Astăzi înainte îi es,
Ucenicii lui H[risto]s, Mâni oare aceia unde-s?
Aşe zmerit încalecă Astăzi clătesc ramurile
Mândria lumii culcă. Şi-şi aştern pre drum hainile,
<4i) Bucură-te, Sion Sfânt, Apoi mâni să-1 prinză caută
Ierusalime iubit, Ca pre un tălhariu cu gloată.
Că împăratul tău cel blând (43) Astăzi sporesc laudele,
Vine pre asân aşezând ! Mân' alaltă ocările ;
Vine din Vitanie Astăzi strigă Osana,
Să-şi cercetează moşie, Mâni alaltă patima ;
î n cetate când intra Astăzi ca pre un împărat,
Toată să cutremura. Toţi bine l-au cuvântat,
Atunci popi[i] cei mari, Vineri căznit, despoet,
Bătrânii şi cărturari, Stând pre cruce spânzurat.
Văzând pre H[risto]s cinstit, Is[us]e, mieluşel blând,
D e noroade ocolit, Spre aceste tu vii voind,
D e mânie s'au umplut, Că nu slavă pre pământ
D e H[ristoJs rău au gândit, Ce în ceruri faci aşezământ.
Cinste să i-o năduşască, Vino, dulce împărate;
De-ar pute să-1 potopască, La a ta creştinească parte.
Căci la H[risto]s strâ[n]ge Noi de tine ne lipim
Cei ce ştie minune, Cu credinţă te cinstim.
Şi pre Lazar cel înviat Tot pre tine aşteptem
Iară a-1 omorî fac sfat, Şi bine te cuvântăm
Că aşa face pizmarea Cântând ţie, Osana!
Nu-şi vede cercetare, î n veci şi totdeauna.
Nu-şi cunoaşte bunul său (Ms. D . — Un « vers al Floriilor »,
Ce 1 răsplăteşte cu rău. care seamănă mult cu acesta, în M s . E . ;
cf. şi versul delà p . 1069 din msul lui
< 2) O, Sion, cetate tare,
4
Picu Pătruţ din Sălişte (din 1844), în
Cum îţ[i] plăzmueşti surpare! posesiunea d-lui prof. G h i b u ; apoi cel
Domnu' înainte au spus delà p. 94 din X . I . D U M I T R A Ş C U , Carte
Când de jelea ta au plâns. de stea şi colinde, Bucureşti, 1935).

O, slavă nestătătoare,
«VERS LA PATIMI»
î n grabă eşti trecătoare!
O, cugete omeneşti, (v) Cruce[a] era foarte gre
La noroade jidoveşti ! Şi sudorile-i merge,
Aşe-i slava pământească î n Golgotha l-au suit
Na agiunjă [sic] să se învetească Pre cruce l-au răstignit.
Ce curund se întoarce în scârbă Câţi acolo venia
Şi în ocară să schimbă. Şi pre I[su]s îl vedea,
Toţi pre dânsul hulia La Jidovii au lergat [sic]
Şi cu capul clătia. Şi în 30 de arginţi l-au dat.
Fiere i-au dat de-au mâncat, Jidovii la el gloate au mânat
Cu oţăt l-au adăpat, Şi pre H[risto]s l-au legat.
H[risto]s pre Tatăl au rugat Prin divanuri l-au purtat
Şi sufletul lui l-au dat. Şi mult l-au judecat.
Soarele s'au întunecat, Lui Pilat l-au dat,
Pământul s'au tremurat. Pilat mult l-au întrebat,
Cu suliţă l-au împuns, Vină pre el n'au aflat
Sîngele i-au curs. Şi pre mâni s'au spălat,
Atunci Iosif la Pilat D e singe s'au lepădat,
Au venit de s'au rugat. Să nu fie vinovat.
Pre H[risto]s lui l-au dat. Jidovii toţi au strigat
D e pre cruce l-au luat Singe pre dânşii au luat
(r) Şi cu joljiu l-au înfăşurat W Atunci Pilat l-au judecat
Şi în mormânt l-au îngropat. Să-1 răstignească l-au dat.
Atunci Pilat au poruncit Şi Jidovii l-au luat
D e piatră au pecetluit Cu spini l-au încununat,
Jidovii au rânduit Multe bâte i-au dat,
Voinici de l-au străjuit. Tot trupul i-au cruntat.
H[risto]s iadul au prădat Să-1 răstignească l-au dat,
Şi pre moarte au călcat Cruce în umări i-au pus,
Şi din morţi s'au sculat Sus la deal de au dus,
Şi toţi sfinţii au strigat Şi el tare au ostenit
Aliluia. Când la deal o au suit.
(Ms. A.) I[su]s H[risto]s, zi întâi.
(Ms. A . — Versuri « la Patimi » sau
[VERS L A P A T I M I ] « a Răstignirii » sunt numeroase în toate
manuscrisele cercetate de noi, precum
I[su]s Ff[risto]s, Domnul sfânt
şi în culegerile citate. Acestea două p a r
Când din ceriu s'au pogorât, a fi însă cele mai vechi).
Din fecioară s'au născut
întrupat din Duhul sfânt,
« V E R S CE SĂ S P U N E L A
Cu oameni au petrecut,
MASĂ P E N T R U VESELIA
Multe minuni au făcut.
BOERILOR, A D E C Ă L A
Jidovii s'au miniat [sic]
BOTEGIUNE »
Pre dânsul s'au rădicat,
Şi când vreme i-au venit (192) Boeri, ce staţi la masă,
D e el cina s'au gătit, într'această cinstită casă,
(v) Cu ucenicii au cinat Ce-aţi venit de aţi cugetat
Şi multe i-au întrebat. Şi pre cine aţi căutat,
Dracul în Iuda au întrat Ca să faceţi veselie,
Şi el cina au lăsat împreună cu toţi mesenifi]
Cu gazda împre soţie [sic] î n mulţi ani cum se cuvine,
Să aveţi mare bucurie. D i n micuţa tinereţe
N o o ne-au venit în ştire, Păn' la albe bătrâneţe.
La cei cu puţină fire, Fiţi meseni cu voe bună
Şi versul aşa ne spune Toţi cu toţii dinpreună.
Că aveţi o botegiune. Beţi, mâncaţi vă veseliţi
Aceasta s'a sovărşit Şi pre Domnul pomeniţi.
Şi taina s'au rânduit. Că voi zice şi amin
Laudă Domnului să fie, Voi numai ne închinaţi [?]
Ce au vrut aşa să fie! Şi vro doi tri băni sori
Ce voi zice cătră voi, Să aveţi la Domnul spori.
Noo pre buni voitori Şi iar voi zice amin
093) Celor mari şi celor mici Că şi versul mi deplin
Să fiţi în rai fericiţi ( M s . C . — U n « vers » aproape identic

întăe voit [ ?] aşa : în M s . E . , p . 1 1 9 ) .

Părinte, «VERS L A G A Z D A CE T E
Părinte, Sfinţia-ta, OSPĂTEAZĂ »
Să fii la multe aşa, (104) Caută din ceriu, Doamne Sfinte,
î n loc gata cu slujba. Spre ruga me ia aminte.
A doile, voi, nănaşi mari, Caută dintru al tău lăcaş
Să custaţi bine cu trai, întru acest sălaş,
Să puteţi la mulţi să fiţi Şi pre această gazdă bună
Sufleteşti cinstiţi părinţi. întăreşte-1 cu-a ta mână,
A treia, că voi răspunde Că ei pe noi ne-au chemat
La [al]ţi meseni de frunte, 10
( 5 ) Şi bine ne-au ospătat.
Pentru masa săvârşită Pentru aceea, Doamne Sfinte,
Ce d e . . . rânduită [ ? ] . Ie spre ruga noastră minte,
A patra, dar ca să fie, Casa lui o întăreşte
Gazdi[i] mare bucurie,
Şi pânea o îmulţeşte,
într'un loc co a sa soţie
Precum acele cinci pâni,
Ca să aibă bucurie.
Ce le-ai dat cu-a tale mâni,
(194) Că Domnul li-au dat
Celor cinci mii de noroade,
U n cocon frumos,
Ce merge după tine toate,
Ca de dânsul să aibă parte
Mâncând toţi s'au săturat,
Rugători pentru păcate.
Pre tine te-au lăudat.
A cincia, voi şi găti,
Aşa tu blagosloveşte,
Coconului voi pofti
Bunătatea îmulţeşte,
Să trăiască şi să crească,
D e tot răul îl fereşte
Părinţilor să slujească,
Şi mulţi ani îi dărueşte.
Să trăiască şi să custe
întru mila ta să fie
Şi pe părinţi să-i asculte,
D e acum până 'n vecie.
Să trăiască cu mult bine (Ms. E.).
103

A L T VERS C U M S'AU M U ­ Ploile ti-aru ploa


STRAT TEIUL CU BRADUL » Şi aurul ţi s'ar spăla.
Dară eu îţî ţii [?]
(137) Plaiul muntelui, Să trăim ca fraţi,
Po[a]la codrului, Să nu mai pricim
D e mustră-să mustră, Că amândoi că trăbuim
Teiul cu bradul. Cu toţi[i] fraţi dinpreună, amin.
Bradul aşam căm grăeşte (Ms. E . — C f . variantele publicate în
G . D E M . TEODORESCU, Poezii populare...,
Şi pre teiul dosădeşte :
p. 353—354 (după A . P a n n , O şezătoare
— Da, lemn tupălăcios,
la ţară), apoi cea din J A R N I K - B Â R S E A N U ,
Şi putrăgăios, Doine..., p. 508—509).
Cui te bizueşti
D e tu de miş creşti, [FĂRĂ T I T L U ]
î n rând cu brazi şi cu molitvi ? (198) Prost am fost şi n'am ştiut,
Iară teiul că-i răspunsă Cu prostie m'am ţinut,
Şi cătră brad aşa zisă : Cu proştifil m'am năcăjit
— Ale, brad minunat, Multă scârbă am păţit.
înalt eşti şi minunat, Ochi avui şi nu văzui,
(13)8 Rău grăeşti şi fără sfat, Urechi avui şi n'auzii.
Că eu sânt tei pălăcios [sic] Şi minte câtă avui
Şi putregăios, între proşti o perdui.
Ce eu sânt un lemn de triabă, Când îmi aduc aminte,
Că vin măştri de mă 'ntreabă Cum trăem mai înainte,
Şi mai bine mă chitesc T o t în voe desfătat
Şi ico[a]ne mă croesc Fără muncă de răutate [?]
Şi în biserică mă bagă, Şi cu gândul gândem
Totă lume şi să rogă. Eu pre to[a]te le plinem,
N u - s ca tine un brad înalt, Şi încătro mă întorcem,
Vedeti-aş uscat. Tot veselie facem,
La vârvuri eşti ciot ros, Şi pre cei
La trupină răşinos îndată mă folosem.
Şi nu ai nici un folos. Avut-am bani de cheltuială
Bradul foarte să mâhni Şi haine fo[a]rte de triabă
Şi din gură aşa-i grăi : (199) Haine scumpe şi frumosă
— Da, lemn tei, fără telemei : T o t de fit [sic] şi de mătasă.
N u mă mai grăi aşe greu, Şi gădăoi [ ?] de materie [ ?]
Pentru sinătate ta Că aşe-mi place mie.
Mă rog nu mă mai mustra, Avem şi cai buni de încălecat
Că şti frate, dar nu şti, D e cari mulţi s'au mustrat
O39) Că mulţi voinici că să bat Şi şei în tot chipul poleite
Până şindila me fac D e mulţi voinici era dorite.
Şi de n'ar fi şindila, Arme încă avem bune,
ic-4 ION BREAZU

Ca orice ales din lume. Câte muieri vrăjitoare


La boeri eram cinstit Şi babe descântătoare,
Cu de toate ce-am poftit. Toate vie să-mi descânte —
Iar acum m'am osândit Tot oi fi ca mai 'nainte.
. . . . [ ?] sosit. Vie moartea să mă spaie,
Dumnezeu să să milostivească Că m'a duce în văpaie,
Şi pre mine să mă scote Dragostea nu vrea să iasă
D i n prostia cei cumplită D i n inimă şi din oase.
Care tuturor orită [ ?] Când apa din jos în sus,
D e iar să dobândesc Soarele delà Apus;
To[a]te cele ce doresc. Când pe pământ vor fi stele,
(Ms. C ) . Pe cer or tăia nuiele,
Când dibolii [sic] or sbura
«VERSUL L U I BANFI » Şi paserele-or umbla,
După nor vine senin, (76) Nici atunci nu te-oi uita,
După dulceaţă pelin. Capu' de mi l-ar ciuntă.
Amar mie şi suspin, Eu mă duc doru-mi rămâne,
Lacrimile vale-mi vin, Dar mă rog ţine-mi-1 bine
Inima mi se despică, într'a tale scumpe braţe,
Sudori de pe mine pică, Păstrează-mi-1 cu dulceaţă,
Ce văz nimica îmi place, Când şi când cu hori de jale.
Că manile întinse-mi zace. Şi 1 scaldă în lăcrămele,
Săracă inimă darsă, Că eu de voi mai trăi
Varsă lacrimile, varsă. Drept la tine voi veni,
Săracă faţă frumoasă, Şi te-oi cuprinde în braţe
D e jele mai toată stoarsă, Şi voi trăi cu dulceaţă,
Săraci ochi nevinovaţi, întru dreapta cununie,
Vale de lacrimi vărsaţi. î n sfânta căsătorie,
Voi sânteţi acum de vină, D e acum până 'n vecie
C'aţi iubit faţă streină, Domnul lăudat să fie.
Voi sânteţi fără dreptate, (Ms. E. — Câteva versuri identice
C'aţi iubit un dor departe, în V . B 0 L 0 3 A , Poezii poporale din Ardeal,
Tocma din streină ţară Sibiu, 1936, p . 127—128).

O, dor, flacără şi pară.


Cât soarele încălzeşte « VERS D E Î N T R I S T A R E »>
î n lung şi 'n lat se lăţeşte
Nu-i doftor leacuri să-mi deie dog) Auzi-mă, Doamne Sfinte,
Boala din oase să-mi ieie. Şi de mine-ţi fie-aminte :
Câţi preoţi blagosloviţi Turture, pasere vie,
Şi călugări preacinstiţi, Să-mi fii mie mărturie
Toţi să vie să-mi cetească D e mă scoate din robie,
N u pot să mă mântuiască. Să mai am şi eu bucurie!
S'au sculat duşmanii mei Şi mâncatu-s şi de-ai mei
Să-mi numere anii mei Ca iarba de mieluşei.
Pre mine să mă gonească (Ms. E.)
Din casa cea părintească.
Dumnezeul ceriurilor,
« VERSUL STRĂINĂTĂŢII »
Care ştii gândurile lor,
Opreşte-i şi nu-i lăsa (m) De voi prinde a cânta,
Să-şi 'nplinească voia sa. Munţii s'or cutremura,
D e suspinuri şi de jale Pietrile s'or despica,
S'au umplut oasele mele Văile s'or turbura,
Şi ca corbul cel de noapte Câmpurile s'or întinde,
îmi petrec zilele toate, Florile-or începe-a plânge,
Ca o pasăre rămasă, Cerul se va 'nsenina,
Subt o streşină de casă; Aerul va răsuna,
(no) Ca o biată turturea Paserile vor înceta,
Ce şi-a pierdut soţia, îndată de a sbura
De cleangă verde se fereşte, (uz) Şi toate vor lăcrăma,
Pe-uscată s'odihneşte Cât voi începe-a cânta!
Şi tot cântă şi jeleşte, Că de dor şi de bănat,
La inimă nu-i tigneşte. Văzându-mă 'nstreinat,
Unde-i apa limpede D e satul meu depărtat,
O turbură apoi be. De streini încunjurat,
Aşa sunt acum şi eu Mare jele m'a aflat,
Şti-mă singur Dumnezeu. Din ochi lacrimi am vărsat.
Că tot stau şi mă gândesc Săracă streinătate,
Cum în lume să trăesc ? Mult eşti fără de dreptate
Câte frunze prin păduri, încunjurai ţările toate
Câţi muguri pe la vârfuri Şi de bine n'avui parte.
Şi de ploaie câţi picuri, Că de mic am pribejit,
Atâtea mă bat gânduri ; Tot cu streini am trăit.
Câte păsări sunt pe lume Nicăiri cât am umblat
Toate cină şi s'alină Odihnă n'am căpătat.
Numai eu n'am ce cina, Câte cloambe prin păduri
Nici unde mă alina. Şi muguri pe la vârfuri,
( m ) Vai mâncatu-s de duşmani Atâtea sunt mari a mele
Ca câmpul de bolovani; Năcazuri gânduri şi jele.
Vai mâncatu-s de streini Mă rugai lui Dumnezeu
Ca iarba de boi bătrâni. Să-mi arate drumul meu.
Că mila delà streini, (113) Vino, dragă turturea,
îi ca umbra cea de spini, De-mi arată calea mea,
Când gândeşti că te umbreşte, Să pot trece Dunărea
Mai tare te dogoreşte. Să mă duc la maica mea.
Jele-i Doamne cui i jele, N'am cui să-i spui pribejirea,
Jele-i inimuţei mele, Cui să-i descopăr dorirea,
Jele-i la tot neamul meu Care o am de părinţi
D e rău noroc ce am eu. Cei mie prea mult iubiţi,
Vine-mi dorul câte-odată D e fraţi toţi şi de surori,
Să mă sui pe munţi cu piatră, D e toate-a mele neamuri.
Să plâng cu lacrimi fierbinţi Că când gândesc eu acasă
Pentru-a mei prea dulci părinţi. Ochii părău lacrimi varsă,
Şi îmi vine, uneori, Inima mi se despică,
Să mă sui pe munţi cu flori, Sudori de pre mine pică,
Să mă jăluesc în hori, Plâng cu mare lăcrămare,
Pentru a mele surori. Fără nici o stâmpărare,
Strein sunt de-ai mei de toţi, Suspinez şi oftez tare,
Ca şi mierla fără soţ, Ca nopţile după soare,
Dară mierla tot îşi are D e dureri necontenite
încă pe cuc văr primare. In inima mea înfipte,
Doar maică când m-ai băiat, Care nu mai au sfârşit,
Cu'n picior mai legănat, D e când eu m'am despărţit
C H ) Cu gura mai blăstămat, (116) D e taică, maică, surori
Scăldătoarea mi-ai ţipat Şi de ai mei frăţiori,
î n grădina cea cu brazi, Veri, vere, de cruce fraţi,
Să nu trăesc între fraţi, D e mătuşi, unchi şi cumnaţi,
î n grădina cea cu flori D e şogori, fete şi pretini
Să nu trăesc cu surori, Şi de ceilalţi vecini,
î n grădina cea cu spini Pe cari iubiţi i-am avut,
Ca să trăesc cu streini. Cât cu dânşii am şezut.
Eu, când la voi toţi gândesc, N'am cui să mă jeluesc,
Tot stau şi mă socotesc, Dorul să mi-1 potolesc.
Cui foc să mă jeluesc Jeluim-aş cerbilor,
Ca dorul să-mi potolesc? Cerbilor şi ciutelor.
Vine-mi dorul câte-odată Cerbul este vită mută
Să mă sui în munţi cu piatră Şi pe mine nu m'ascultă,
Şi să-mi întorc ochii roată Că el fuge foarte tare,
Să mă uit în lumea toată, Eu rămâi cu supărare.
î n sus cătră răsărit Iar tot stau şi mă gândesc
Şi în jos cătră sfinţit Cui foc să mă jeluesc ?
D e unde eu am venit I Jeluim-aş munţilor,
D e m'am pe-aici rătăcit? D e dorul părinţilor.
(us) Şi iar stau şi mă gândesc Munţii sunt tot pietrii surde
Cui foc să mă jeluesc? Şi nu pot să mă audă.
Jeluim-aş şi n'am cui, Jeluim-aş şi n'am cui
Cui năcazul să mi-1 spui, (117) Cui jalea să mi-o spui?
Jeluim-aş florilor, scrise sau care au fost publicate până
acum, sunt foarte numeroase. Aceasta
Florilor, câmpurilor,
mi se pare însă cea mai desvoltată. Cf.
D e dorul surorilor. M Ö K E S C H , op. cit., p . 20; J. K . SCHÜLLER,
Câmpul este loc întins, Romanische Volkslieder, Hermanstadt,
E u cu dorul m'am aprins. 1859, p . 29—30, 6 7 — 6 8 ; GASTER, op.
Jeluim-aş şi nu-i cine cit., p. 320 ( N r . X I I A ) ; ANTON PANN,
Spitalul amorului, Bucureşti, 1852, v o l . I,
Să mă asculte pe mine,
p. 1 1 4 ; E M I N E S C U , Literatura populară,
D e cari le voi spune eu
(Ed. MURĂRAŞU, în « Clasicii r o m â n i c o ­
D e amărunt traiul meu. mentaţi »), p. 2 1 3 — 2 1 4 ; Şezătoarea, VIII
Jeluim-aş văilor, (1882), p . 40; N . DRĂGANU, Versuri vechi,
Văilor şi brazilor, în Dacoromania, V , p . 5 1 6 — 5 1 7 ; etc.).

' Eu de dorul fraţilor.


Vino, taică prea iubite, « VERS D E V E S E L I E »
Vino, mie mult iubite, (228) Mărişcuţă delà beciu, trala,
Vino, maică, de mă vezi Vin cu luntrea de mă treci.
Şi cu mine-odată şezi. De mă treci să nu mă 'neci,
Veniţi de mă mângâiaţi Că n'ai bani să mă plăteşti,
Şi mă scoateţi din năcaz, Numa o sută şi cincizeci.
Veniţi să vă povestec
Cum între streini trăesc. D e cât pită cu comleu,
< t i 8 ) Că traiul care îl am S'o mânci cu un meteleu [sic],
Nu-1 poftesc nici la duşman. Mai bine spuză pogace,
Fie plătit neamul meu, Să o mânci cu cine-ţi place.
Cu cât am pribejit eu.
A m umblat prin ţări streine (229) Decât pită prin sită deasă,
Şi n'avui parte de bine. S'o mânci cu o urduroasă,
Oh, de m'aţi putea vedea, Mai bine prin sită rară,
î n streinătatea grea, Să o mânci cu-o domnişoară.
Inima rău v-ar durea, (Ms. E.)

Văzând obidarea mea.


V o i u să mor de dorul tău, «ALTU »
Dulce părintele meu. (265) Scrisu-ţi-am vers cuvios
Vin acum, taică, la mine, Din cuvinte mai în jos.
Că eu sunt strein în lume. Scriu-ţi, draga mea viaţă,
Vino, maică, şi voi, fraţi, Carte mândră cu dulceaţă.
Veniţi de mă desfătaţi, Porumbiţă ce voi face
Că a mele lăcrămele, Că dorul tău nu-mi dă pace ?
Ca şi neşte râurele, N'am pe lume nici un bine
Să varsă cu grea durere, Că sunt departe de tine.
Cu dor şi cu mare jele. (266) Rău bolesc, rău pătimesc,
( M s . E . •—• Variantele « Versului Străi­ Când mândră la tin' gândesc
nătăţii », pe care le-am văzut în m a n u ­ De binele ce aveam
Când mai aproape şedeam, « ALTU »
Că atâta nu gândeam, (264) Prin dumbravă trecere-aş,
Nici de dorul tău boleam. Frunză verde rumpere-aş,
D e când mă "nstreinaiu eu Slovă neagră scriere-aş,
D e N satul meu, La mândră trimitere-aş.
Dorul mândră delà tine, î n toate patru cornurele
. Peste multe dealuri vine Picături de lăcrămele.
Şi-aşa vine de ferbinte
La mijloc pară de foc,
Că de-aş sta 'n loc m'aş aprinde.
Ca să vază şi să crează
N i m e nu-1 poate 'nturna,
Că precum este slova
Nici Ţigan cu cetera,
Aşa mi-i şi inima.
Nici Român cu fluera,
D e când de tin' m'am lăsat
Nici Neamţu cu flota [sic].
(265) Şi pe-aici m'am depărtat,
Până când nu viu la tine
Eu mândră a mea inimă,
Inima oftează 'n mine.
D e o aş vedea la fântână,
Când eram printre hotară
N u aş cunoaşte-o din tină,
Gândeam că-s într'altă ţară,
Aşa mi-i de supărată,
Aşa departe părea
D e dorul tău întristată.
D e dor inima-mi bolea,
Când gândesc mândră la tine,
(267) Şi socoteam întru mine
Dorul tău s'aprinde 'n mine
Că de-aş ajunge la tine,
Şi arde cu bobotaie,
Cu tine să povestesc,
Ca o jireadă de paie,
Dorul să mi-1 potolesc.
Foarte rău mă năcăjeşte
Când peste păduri treceam
Până când se potoleşte.
î n toate laturi priveam
(Ms. E.)
Că doară te pociu vedea.
Oh, foarte mult îmi părea
Până voi sosi acasă, « VERŞU BEUTORIULUI »
Oh, vai, vai, inimă arsă. Vai, săracu' beutoriu,
Deci cât acasă soseam Au rămas ca cerşetoriu.
î n toate laturi priveam Au băut una şi două
Că ieşind din casă doară Până au plinit şi nouă.
T e pociu vedea pe afară. Dac' au văst că-i bine-aşa
Socoteam că-mi alinez, Şi-au băut şi cămaşa.
Dorul numai să te văz. Crâşmăriţa mare duşmană
Inima-mi părea căznită N u vrea să-i dea de pomană,
D e boală nelecuită. Dar crâjmarul ca măgariu
Arză-te focul urât, î i luă zechea şi pieptariu.
Boală fără crezământ, Ce voiu să zic mai multe
Arză-te focul iubire, Că le svârle lângă bute,
Boală fără lecuire. Şi începe a-i aduce
(Ms. E.) Beutură de cea dulce,
Vin roşiu, roşior, Ce-i mi de mintea lui
D e care-i era lui dor. Dacă nu-s cu dumnealui.
Şi dacă s'au îmbătat Păsăruică de pe lac,
Cătră casă au plecat. N u mă blestema să zac,
Câte bălţi le întâlnea Că n'am pe nime cu drag,
Tot prin mijloc le plesnea, Să-mi pună mâna sub cap
Unde era apa noroioasă, Să mă 'ntrebe de ce zac.
î i părea că-i mai frumoasă. Păsăruică de pe iaz
Unde era turburată, Mândra moare de necaz.
î i părea că-i mai curată,
Câţi pe cale întâlnea Câte flori pe iaz în sus
El la toţi se închina. Toate cu mândra le-a pus
Toţi fugea ca de un câne Şi-am plătit de le-am 'ngrădit,
Nevrând să i se închine. Nici cu pari, nici cu nuele
Şi dac-au ajuns acasă, Numai cu cuvinte rele.
La globana de nevastă,
Mărita-maş, mărita,
Ea au început a-1 mustra
Cu suveica nu ştiu da,
Şi din gură-aşa grăia
Ţ e s un cot, arunc în pod,
Bărbate, sufletul meu,
Ţes o natră, rup o spată.
mi-te tată-tău, Mărita-m'aş, mărita,
Dar de-aseară-unde-ai fost, Pita n'o ştiu frământa
Ai băut la crâjmă gros. Cu feciori mă ştiu juca.
Unde-i zeghea şi pieptariu ?
O! le-ai beut cu crâjmariu. Doamne bate şi trăsneşte
Şi luă o despicătură Cine-o făcut drumu' lat,
Şi-1 atinsă peste gură De-o trecut badea 'n Banat.
Şi luă alta mai mare Doamne bate-1 şi trăsneşte
Şi 'ncepe a-i da pe spinare. Cine-o făcut drumu roş
(Ms. F., N o . 94). De-o trecut badea 'n Lugoj.

«MĂŞ» [ = ALTUL]
[FĂRĂ T I T L U ]
Săraci Bucureşti vestiţi,
Că se duc cătanele
Câtu-i lumea şi veleag,
Şi rămân cocoanele,
N u mă ia cine mi-i drag
Sub păru' cu perele
Şi mă [ia] un blestemat
Unde joacă sârbele,
Care-i mai urît în sat.
Sub măru' cu frunză lată,
Unde joacă Turcii roată.
Frunză verde zoralie
Cel voinic cu pălărie Coconită delà ţară
Trimisei la glătărie [sic] Ce ţi-e gura aşa amară
Să-mi cumpere doi mintie. Doar de pită de secară
ION BREAZU

Hai la noi la Bucureşti, le-am aflat în Ms. 69, Cutia V din


arhiva M u z e u l u i A r d e l e a n delà Biblio­
Ca gura să ţi-o'ndulceşti,
teca Universităţii din C l u j ; manuscris
Cu afine, cu migdale,
cu cântece ungureşti, nedatat, probabil
Cum îţi place dumitale. însă delà începutul sec. X I X . In origi­
(Aceste două « versuri » din urmă nal cu ortografie ungurească).
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
La apus de orăşelul Câmpeni, pe văile celor două Arieşuri şi ale afluen­
ţilor lor şi peste munţii dintre aceste văi, se întinde « Ţara Moţilor » propriu
zisă. Mergând pe şoseaua naţională care pleacă delà Câmpeni pe valea
Arieşului Mare în sus, trecând prin comunele moţeşti Săcătura şi Albac,
1
se ajunge în cea mai mare comună, ca număr de locuitori (5225) ), din Ţara
Moţilor : Scărişoara. D i n punct de vedere administrativ e o comună ; pentru
călătorul care urcă valea strâmtă, adeseori de o frumuseţe sălbatică, a
Arieşului Mare, Scărişoara se arată ca un şirag de cătune neînsemnate,
compuse din vreo 2—3 case. Două dintre aceste cătune, deoarece au
biserică şi şcoală, formează un fel de centre : Gârda-de-Jos şi Gârda-de-
Sus. Majoritatea celor aproape 5300 de suflete nu trăiesc însă în aceste
cătune de pe valea Arieşului Mare şi nici în cele de pe văile afluenţilor
2
lui, ci prin poienile ), adeseori foarte mici, risipite prin nesfârşitele păduri
de «sîlhă» (molid) şi de «bradü» care acopăr dealurile şi podişurile ce se ridică
deasupra văii Arieşului Mare până la altitudinea de 1300 m, prin sutele
de «cringuri» (cătune) formate din 2—3 càfee, numele cringului fiind format
3
din numele familiei care îl locuieşte : cringul ) unde stă familia Pasca se
chiamă Păşceşt'î, unde stă familia Morcan, Morcaiîeşt'î*), etc.
D e altfel numele acestor cătune nu au vieaţă prea lungă. Ele se mută
împreună cu familiile care formează cringurile. Astfel, pe harta militară
austriacă de pe la mijlocul secolului trecut, cringul Păşceşt'ilor e arătat î n
altă parte, nu unde este astăzi. Făcând această observaţie într'un grup de
Moţi, am primit răspunsul că Păşceşt'ii s'au mutat de mult de unde erau
înainte.
*) V . Indicatorul statistic al satelor şi unităţilor administrative din România. Bucureşti,
1932, p. 386.
2
) M o ţ i i zic poienii « cîm'pu, c î m p u l u - m pădure ». (Sistemul de transcriere îl d ă m
mai j o s , la p . 1 3 3 — 1 3 4 ) .
3
) N'am auzit niciodată pronunţându-se crîng, cum scrie TACHE PAPAHAQI,
Cercetări din Munţii Apuseni (Extras din « G r a i şi Suflet »), Bucureşti, 1925, p. 1 6 , ci
totdeauna cring. V . şi Dacoromania V I I I (1936), p. 1 5 3 .
4
) A c e s t a este numele cătunului din j u r u l bisericii, n u m i t oficial Gârda-de-Sus.
Iată încă vreo câteva n u m e de cringuri : Pleit'eşt'î (delà porecla Pleita), Morareşt'î,
Haiduceşt'î, Suceşt'l, Pt'iţardşt'î, Fluţareşt'î, Pleşeşt'î, Dodoieşt'î, Gond'eşti, Curpeşt't.
Pentru ancheta pe seama Atlasului Linguistic Român şi pentru cea
destinată adunării de material folkloric, pe seama Academiei Române, am
cercetat, în verile anilor 1935 şi 1936, cringurile din apropierea Gheţarului
(la D'eţariu), situate la vreo 1200 m înălţime şi cringurile de pe Valea
d'ila Iarba Ra până subt Bd'ihârm, cel mai înalt vârf din Munţii Apuseni
La Gheţar am fost găzduit în frumoasa şi confortabila casă de adăpost a
Turing-Clubului României, iar expediţiile până la Iarba Ra le făceam
delà cârciuma din Gir da d'i susii, adică din cătunul numit Morcaneşt' î.
Regiunea delà D'eţariu şi Valea d'ila Iarba Ra reprezintă numai o mi­
nimă parte din colţul de ţară care formează hotarul comunei Scărişoara.
Fiind nevoit să continuu anchetele Atlasului Linguistic Român, cu părere
de rău a trebuit să renunţ la cercetarea altor « cringurî » din Scărişoara şi
mai cu seamă la cele din comuna Arieşeni, care e aşezată şi mai sus, mai
aproape de « Bd'iharea » şi unde cu siguranţă se poate face o bogată recoltă
de folklor.
Casa de adăpost a Turing-Clubului din apropierea Gheţarului (alti­
tudinea circa 1200 m) e situată într'o poieniţă pe care ai crede-o înconjurată
de păduri nesfârşite de molizi şi brad. D e fapt, îndată ce te depărtezi puţin
de casă, te crezi la cine ştie câţi km depărtare de orice aşezare omenească.
Pădurea deasă de molizi uriaşi pare de nepătruns. Cărarea ce duce în Valea
Arieşului anevoie se strecoară printre trunchiurile putrede acoperite cu
muşchiu ale molizilor căzuţi. Abia ai făcut însă vreo 500 de metri, se deschide
un alt « cîmpu » cu o căsuţă de Moţ în mijloc şi cu o bucăţică de loc cultivat
2
unde cresc câteva fire de cânepă ) şi câţiva cartofi («piciocï» IV). Dacă e
3
mai înstărit, Moţul mai are şi alte,« maitorï » ) pe lângă casă: o « cămară »,
o « cocină », iar jos în vale, rar, şi câte o « colnă » unde îşi adăposteşte
căruţa. D e curte, nici urmă nu se vede pe la Moţi.
Poienile acestea locuite sunt risipite peste întreg masivul păduros ce se
ridică din Valea Arieşului Mare, spre miază-noapte, până la înălţimea de
1300 m, subt muntele Călineasa. La casa de adăpost T C R nu eşti, cum ţi
se pare la început, în mijlocul unui codru sălbatic, ci în mijlocul satului.
Dacă asculţi mai cu luare aminte, auzi, dincolo de perdeaua de molizi care
te înconjură, vorba vecinilor şi fâsâitul coaselor (e timpul când se coseşte
J
) Vârful cel mai înalt se numeşte Curcubăta (accentul e pe silaba penultimă), fiindcă
e acolo pe munte o pt'atră ca o curcubăta « bostan ». Explicaţia mi-a dat-o Fluriia N'egri
Ionasă delà Valea D'izd'itului. C f . şi T . P A P A H A G I , op. cit., p . 48.
*) Informatoarea I I I (vezi numele lor la p. 135) îi zice « ogor d'i cîripă », iar infor­
matoarea V I I , « ogorul cel d'i cîripă ».
3
) A ş a a pronunţat cuvântul informatorul I V . L a singular zice « maitore >\ Maitorile
sunt: «şura, casa, camata, puieţîli r. Informatorul I numeşte porumbarul (colivia
porumbeilor), de care de altfel nu există prin Ţ a r a Moţilor, > măietcrea p o r u m b u l u i ». C f .
F R Â N C U - C A N D R E A , Românii din Munţii Apuseni. Bucureşti, 1888, p. 2 5 : « măetoare ».
F o r m a « măieturi », dată de T A C H E P A P A H A G I , op. cit., p. 1 7 , e greşită.
fânul). Seara, flăcăii chiuiesc dintr'o poiană într'alta, mână cu strigăte vitele
la adăpost. Vuiesc pădurile seculare de zarva atâtor oameni pe care nevoile
2
i-au silit să se aciueze pe aceste înălţimi reci *), lipsite de a p ă ) . După ce
s'a întunecat, liniştea, coborîtă în sfârşit peste vârfurile nemişcate ale m o ­
lizilor, e turburată numai de sunetul melodios al tulnicelor care îşi răspund
dintr'un « cîmpu » într'altul, mai aproape, mai departe şi, stins, ca din alte
lumi, din cine ştie ce depărtări, de prin cringurile delà Măgura sau delà
Pt'atra graitçri.
Ocupaţia. Aşezările acestea moţeşti din văgăunile afluenţilor Arieşului
Mare, de subt Biharea şi Călineasa şi din poienile de pe podişurile care se
ridică deasupra acestor afluenţi, nu sunt vechi. Tradiţia despre urcarea
recentă a Moţilor în cătunele Scărişoarei mi-au repetat-o adeseori infor­
matorii. Cea despre aşezările delà Iarba Rea, am dat-o la Texte (246—7).
î n căutarea lemnului cât mai bun şi cât mai ieftin pentru « vasaritü »,
Moţii din satele moţeşti mai vechi, ca de pildă A^idra, şi-au făcut, la început,
în pustiurile acestea « mutături » unde se adăposteau până tăiau « doje »
(v. textul 246). Cu încetul, mutăturile au devenit aşezări statornice : în
locul mutăturii, Moţul şi-a durat măietoare.
3
Toţi Moţii sunt « vasarî » ) . Cu « vasili » se duc « în ţară ». Cei de pe la
Gheţar ajung până la Săgmarî (Satu-Mare), Carat (Cărei), Zăldvu (Zălau),
Şumleu (Şimleul-Silvaniei), Baia Marie, Baia Sprie, Lăpuşul (Lăpuş). Cei
delà Iarba Rea cutreeră mai ales Ungureasca = Ţara ungurească, pe la
Hălmagiu, Arad, Cohul (Vaşcău), Beiuşul (Beiuş). Cei din valea Arieşului
i
vin în Ard'cliü, spre Bălgâratu ) (Alba-Iulia). Cei mai bogaţi, care au
căruţe solide, trec pe la Turnu-Roşu în Rumîhiia până în Dobrogea. D e
când au început a colinda, acum 20 de ani, Vechiul Regat, văsarii au fost
nevoiţi să fabrice articole pe gustul nouei lor clientele. Astfel, acuma fac
6
mai cu seamă «put'iri» ) enorme (v. planşa I I , 3) în care Oltenii şi
Muntenii acresc varza.
N u toţi Moţii au însă « cocii » (căruţe). Mulţi dintre ei, mai săraci,
încarcă vasele pe spatele cailor şi le duc la târgul delà Vidra, unde le vând
altor Moţi, adevăraţi angrosişti, care le transportă cu trenul până la Craiova,
Galaţi, Constanţa.

*) Fragile se coc abia în A u g u s t .


2
) î n toată regiunea G h e ţ a r u l u i , abia sunt vreo două izvoare. î n vara secetoasă a
anului 1935, numai unul n'a secat. L a acesta se dădeau în fiecare seară adevărate bătălii,
atâta norod se aduna delà distanţe de kilometri, ca să ducă în bot'ele (sing, botă) aşezate
de o parte şi de alta a şelei, pe cai mititei de munte, o apă turbure, roşcată.
3
) C u v â n t pronunţat de informatoarea I V . Cuvântul CIUBARAR nu l-am auzit
niciodată la M o ţ i . M o ţ u l trăieşte din «vasaritü», «vasareşt'e», face « v a s e » . Cf. F R Â N C U -
CANDREA, op. cit., p. 61. Greşit (ciubară) la T A C H E PAPAHAGI, op. cit., p. 17.
4
) A c c e n t u l e pe întâia silabă.
5
) C u v â n t u l e nou, adus din V e c h i u l R e g a t .

S Anuarul Arhivei de Folklor V.


Să încercăm să înşirăm deosebitele lucrări care ţin de « vasaritü »
2 3
întâi caută o « sîlhă » ) (IV), o « ţîpă josü » (I), o « dârîmă d'e clombe » ) (I),
4 5
taie « b o c î ) cu h'arastău d'î sîlhă» (IV) acolo unde e « mîtcă pi s î l h ă » )
(IV) ; «om boc să creapă-m patru» (VII) « cu sacurea şî cu maiu » (IV), iar
doagele se numesc « doji-n ciozvîrt'i » (VII) ; dacă se creapă bocul în două,
se zice că sunt « doşt'est'i » (VII). Doagele « le curăţim, le cioplim cu
6
mezdreala » (IV) pe « scâundu cel d'i vasaritü » (IV) ) . Apoi « dă cu doga
pi jilău » (IV) (v. planşa III, i ) şi o pune « p i prïsori » (IV) (v. planşa I I I , 2)
cu « clestili » (IV). Apoi face « cercii » (IV) din « cep d'i sîlhă » (creangă
7 8
de molid) (IV); cu o «custura ca un cuţitii taa ) muşcatorili ) d'ila
9
cercu » (IV). Apoi « faişest'e ) cu mezdriala » (IV) vasul (v. planşa I I I , 3)
1 0
şi-1 « d'irează » (VII), «d'îfează» (IV), « d'inează » ) cu « d'eratorea »
1 0
(VII), « d'aratori, d'ahatori » (IV), « d'inatori » ) (v. planşa I I I , 4) pe
dinăuntru. Apoi îl « rostiază pe la gură » (VII) cu « mezdreala », îl « gar-
1 0
d'irează» (VII) cu «gard'irariu » (VII), « gard'inariu » ) . După ce « ciubăru-i
n 1 2
gard'ihatü » (IV), « măsură ) fundu cu masürili » ) (IV), «faci o sară cu
masurili » (IV), taie fundul « pi şară » (IV) şi « pure fundul pi locu gâr-
13
d'irului » (VII). Apoi « cercuiest'e », trage «cu tragatorili, tragăşîli )
d'i cercü » (IV) sau « dă cu maiu pi bătători » (IV) să se aşeze bine cercul.
Pe urmă găureşte, « tortarest'e », toarta ciubărului cu « tortariu » (v. planşa
IV, 1).
Când a făcut vreo 12, 16 « darâbi » (IV), îi zice « o t'işiţă d'i vasi » (IV).
Pe acestea le încarcă pe cai şi coboară cu ele (v. planşa II, 3) până la
14
« fagadău ». Aici « stau-n colnă cöcili » ) (IV) Moţilor (v. planşa II, 4).
16
Cârciumarul «capătă a r î n d ă ) după içli » (IV). La «fagadău» văsarul
încarcă « t'işiţa d'i vasi » în « cöcie » şi pleacă « în ţară ».

*) Cifra romană în parenteze indică pe informatori. N u m e l e lor sunt date la p. 135..


-) Informatoarea I I I zice şi « m o l i v ü ».
3
) O curăţă de crengi.
') Bocu (bucata din trunchiu din care se fac doagele).
6
) Partea trunchiului fără « cep ».
6
) V . planşa I I I , 1. Scaunul are un cap, n u m i t « cigcă » ( I V ) , şi un talpig, n u m i t
« talpa scaunduli » ( I V ) .
7
) Taie.
8
) C e l e două capete ale cercului care se îmbucă. L a singular : « muşcători la
cercü » ( I V ) .
9
) Netezeşte pe dinafară.
10
) F o r m ă auzită delà bărbaţi.
11
) A c c e n t u l pe întâia silabă.
1 2
) Compas.
13
) A c c e n t u l pe â.
1 }
) Stau în şopron căruţele.
") C h i r i e .
Cei mai mulţi nu-şi adăpostesc însă căruţa, de altfel sărăcăcioasă, î n
« colna » cârciumarului, ci o lasă la marginea drumului. A m văzut adeseori
astfel de căruţe părăsite în şanţul şoselei, în câte un loc unde nu se zărea
nici urmă de aşezare omenească. Casa Moţului care e nevoit să-şi lase astfel
căruţa, este aşezată pe vreo coastă de deal, cu câteva sute de metri deasupra
Văii Arieşului, unde anevoie urcă şi omul şi animalul. D e drumuri
pentru căruţe, nici vorbă nu poate fi pe aşa locuri.
Alteori Moţul îşi ia uneltele « ciriiili, t'isigurili cele d'i vasaritü » ( I V ) ,
ia cercuri şi doage, le pune în căruţă şi porneşte cu ele în ţară. Vasul îl face
la faţa locului, după indicaţiile muşteriului. Doagele le leagă, vreo 50 de
bucăţi, în formă de semicerc; acesta se chiamă « o corciie d'i doji d'i -
pus pi calü » (IV), (când le aduce din pădure acasă). Când pleacă cu ele în
ţară, leagă vreo 100 de bucăţi cu un cerc; i se zice « o rotă d'i doji d'i p u s
pi carü » (IV).
Agricultură se face foarte puţină la Scărişoara. Pământul e prea « pt'a-
trosü » şi clima prea rece. î n « holda » Moţului abia creşte puţină « sacară »
nişte « picioci » şi câteva fire de « cîripă » (VII). Arătura se face cu plugul
de lemn, dispărut demult în restul ţării.
Nici creşterea vitelor nu poate înflori în această parte a Munţilor A p u ­
seni. Păşunile de pe munte sunt slabe, iar lipsa izvoarelor zădărniceşte orice
încercare de a face un păstorit mai intens.
Fiecare Moţ creşte vreo 2—3 oi (« ţirem uoi » VII) ; primăvara se înto­
vărăşesc (« le strângem laolaltă » ), fac « o turmă » şi angajează un cioban
x
(« ni naravim cu pacurariu » ) , « ciobanu cari faci brîndza »). Acesta îşi
angajează un băiat strungar « pacurariu cel mnicü » şi « ciobanul la stăr-
părî ». Apoi se măsură laptele (« măsurăm lapt'ili », v. textul 242) şi se începe
facerea brânzii (« băgăm uăili-m brîndzâ »).
2
Brânza se face la « coliba » ) . Se « mulgi » în « găleată », se « strecură »
cu o « strecatori » într'un « pîrlău mari ». Apoi ciobanul pune « t'agü » în
lapte şi « îlu-nt'agă ». Chiagul « ăl cumpără şî mai faci şî d'i porcü (rasa-
turili cçlea d'i maţi, pt'çlça d'i pi burtuşu ») ; îl ţine « într-on d'obü »
sau « în uiagă (cel d'e cumpărată). Lapt'ili-nt'egatü ăl zolcşt'i aşa-m
brîncî, îl strîngi laolaltă cu pumni » şi îl pune « într-o cârpă ». După ce n'a
mai rămas în el « dzăru », îl pune pe « poliţa ». D e acum se numeşte « caşu ».
3
Pe « poliţa să zd'iciulă ». Apoi « lu-mfrămîtă ) cu brîncili. Brîndza o
t'ascuicşt'i cu brîncili în d'obă », pune un « fund », pe acesta un « bocü »
şi deasupra o piatră. Fundul cu bocul şi cu piatra se numesc « t'ascü ».

') Se zice şi « c i o b a n ü » ( V I I ) .
2
) Se ştie că în alte părţi, pe la M u n t e l e R e c e , în j u d e ţ u l C l u j , se zice « stînă » ( c u v â n t
pronunţat de flăcăi de 1 5 — 1 7 ani). Subiectul V I I pronunţă « s t î r ă » ; pretinde că tinerii
încep să întrebuinţeze tot mai m u l t cuvîntul din urmă în loc de « c o l i b ă » (VII).
3
) A c c e n t u l e pe -fră-,
8*
D i n « dzăru » se face, rar, « urda » după ce « ăl h'erbu-n căldări », în care
J
« jîntuie » ) cu o « lingura d'i lemn », ca să nu se prindă « scrumn » pe fundul
căldării. Lingura cu care scoate urda se numeşte « lingura mari ».
î n « iarnari » stau oile lângă casă, « în tiirişt'i afară », după ce toamna,
fiecare şi le alege pe ale lui (« le-alejem, li-aducem acasă d'-a-munt'i »).
2
Noaptea se adăpostesc în « puiâtă » ) .
Locuinţa. Casa Moţului e foarte simplă şi sărăcăcioasă. E făcută din
« grindz » (bârne) de câte un « meşt'er d'e face case » din comuna Sohodol
de lângă Câmpeni, de unde se recrutează constructorii de case pentru
toate satele din Munţii Apuseni, până la Măguri şi Mărişel (judeţul Cluj).
Meşterul din Sohodol aşează întâi « talpa casi » pe « pt'atră » (temelie simplă
făcută din bolovani), face apoi păreţii, « arjâua casi pără la acuperişu », din
« grindz » (bârne), iar sus, pe păreţi, pune « cununa », « curura » (VII)
3
(cosoroaba). Peste cunună sunt aşezate « grindzçle » ) (grinzi). Apoi vin
«cuornili » (căpriorii). Câte doi căpriori sunt prinşi, sus, cu o chingă numită
« găinariu, gairariü (VII), gairâreţu » (VII). Peste căpriori se bat « laţuri »,
iar pe laţuri « şind'ile » sau « doşt'e » (şiţe). Măietorile de pe lângă casă
4
sunt acoperite mai mult cu « cet'ină » ) . Pe « tre_pţ » (trepte) urcă omul
în « tîrnaţ » sau « t'indă », iar de acolo intră în « casă ». Mobila e sărăcăcioasă :
un pat, o masă, două laviţe de-a-lungul păreţilor, într'un colţ al încăperii
un « pod'işoru » (un fel de dulăpior, în care se pun vasele de bucătărie)
şi în mijlocul casei, o mică maşină de gătit, numită de Moţi « sobă ». F i ­
reşte, mai demult, în loc de sobă, aveau « vatră » deschisă, formată dintr'un
fel de platformă de piatră numită « câmeniţă » (VII), de-asupra căreia se
s
deschidea « coşul » larg, pătrat. Acoperişul era ferit de scântei, de « băbură » ) ,
făcută din piatră, deasupra coşului, în « pödulü » casei. Pe « gura băburi »
6
ieşea fumul în pod ) .
Portul. Astăzi portul Moţilor e foarte împestriţat cu elemente orăşe­
7
neşti ) . Femeile poartă « rôt'iie » (fustă). Numai bătrânii mai ştiu că demult
purtau « poli » (poale) albe şi două « zâd'ii » (fote), una înainte şi una
înapoi. La bărbaţi tot mai rar se văd « c i ç r i c i » : tinerii poartă mai mult
« pantalon ». Vara, pe acasă, la adunatul fânului, Moţii poartă pantalonii

x
) A m e s t e c ă . A c c e n t u l pe silaba iniţială.
2
) T o a t e formele dialectale ale termenilor privitori la păstorit sunt delà subiectul
IV. O singură dată am notat cuvintele subiectului V I I : « ţirem uoi ». D e asemenea
în nota 2, p. 1 1 5 , am însemnat odată pronunţarea unor flăcăi (« stînă »>) şi cea a infor~
matoarei V I I (« stîră »).
3
) A c c e n t u l pe -dzç-.
4
) « C u cet'ină şî cu paie » ( V I I ) .
5
) A c c e n t u l pe silaba iniţială.
6
) T o a t e formele referitoare la casă sunt delà informatorul I, afară de acelea care
poartă indicaţia V I I .
') V . planşele I I I şi I V .
largi de pânză ai Crişenilor : « izmçni cu ciucuri » (IV) (v. planşa IV, 2).
î n loc de « opt'incî » încalţă tot mai mult « papuci » (ghete), iar în loc de
« învîrt'itori » (obiele) (IV), iau « colţuri » (ciorapi) (IV) (v. planşa IV, 1).
Mai demult, bărbaţii aveau « t'ică » (VII) : purtau părul lung împletit
1
în două cozi care le cădeau pe piept (v. textul 74) ) .
Hrana. Moţul trebue să-şi aducă aproape toată hrana din « ţară ». La
el acasă poate cultiva numai câţiva cartofi şi puţină secară. Din făina
de secară sau de grâu — adus din « ţară » — , câte odată şi din făină de orz,
2
femeia face « pîre » ( I I I ) ) . Se mănâncă, fireşte, şi « mămăligă » (VII), precum
şi « balmoşu d'in groşt'oru » (VII), un fel de mămăligă fiartă în smân­
tână.
Dar mâncarea cea mai caracteristic moţească este un fel de mămăligă
apoasă din făină de grâu sau secară, sau porumb sau orz, numită « cirü »
3
(IV). Comparat cu mămăliga « cirulu-i mulcelü » ) (IV) şi se prepară
foarte repede (v. textul 148). E o adevărată mâncare de oameni săraci.
Câştigând aşa de greu grăunţele, e firesc ca Moţul să nu prea poată
4
creşte pe lângă casă multe păsări şi porci ) . Moţul nu prea are, ca ţăranii
5
din alte regiuni ale Ardealului, Crişanei şi Banatului, « clisă » ) (VII) cu ce
să-şi îndulcească pânea făcută dintr'un amestec de făină de porumb, de
secară şi de grâu (ba chiar şi de orz). Moţul mănâncă adeseori pânea sau
6
cirul fără « liagumă » (VII) ) .
Se mănâncă şi în Ţara Moţilor, la sărbători mari, « tocană » (VII),
« râtâtă » (VII) (jumări de ouă), câte un « pui friptü » (VII), « on darâb
d'e mnelü » (VII) (o ciosvârtă de miel). D e obiceiu, însă, Moţii se
7
mulţumesc cu « mâziri ) h'artă » (VII) (fasole frecată), zamă acră (VII) —
acrită cu lapte acru, « borşu » (VII) din tărâţe dospite, « curit'ü tiiatü »
(VII) (varză tocată). Despre sarmale, numite « b o ţ » (VII) (sg. « boţu »
VII), « spurü drumari că facü Crişcni, bagă carrii şî pasatü » (VII) ; la Moţi
însă nu se face aşa ceva.
Sărăcia în hrană a Moţului şi teama lui de foamete e foarte bine ilustrată
prin textul 207. La Moţi, cuvântul « fç>mi » (foamete) nu trebue niciodată

*) Formele referitoare la port sunt date după rostirea informatorului II, fireşte,
cu excepţia cazurilor când sunt indicaţi, după o formă dată, alţi informatori : I V sau V I I .
2
) Bărbaţii care cutreeră tot Ardealul, Crişana şi Banatul, au învăţat delà A r d e l e n i ,
Crişeni şi Bănăţeni să numească pânea : « pită ». Femeile zic însă numai « pîne ». F i r e ş t e ,
cele mai bătrâne păstrează urme de rotacism : « pîrie », « pîh(r)e », « pîre », etc. (V. D a c o -
romania, V I I I , p. 1 5 5 ) .
3
) Moale.
4
) Cutreerând cringurile Scărişoarei, n'am v ă z u t niciun câne pe lângă casele M o ­
ţilor.
°) Slănină.
6
) Informatoarea e x p l i c ă : « l i a g ü m a » pe lângă pâne e laptele, « c l i s a » (slănina).
') Bărbaţii şi femeile tinere pronunţă « m â z i n i ».
pronunţat; e « cob rău » (IV). D e aceea Moţul nu zice « mi-e foame », căci
ar cobi a rău, ci « mri-i flamîntă » (IV) *).
2
Poame nu există aproape de loc. Prin pădure se găsesc « âfire » ( V I I ) ) ,
fragi şi smeură. Toate se coc foarte târziu ; fragile abia la sfârşitul lui Iulie.
Tot atunci, ba chiar la începutul lunei August, se coc şi vişinile Moţilor,
foarte acre. Mai au pe lângă casă şi vreo 2—3 pruni şi meri, care nu prea
aduc roadă. Prin cringurile de pe platouri nu este însă niciun pom roditor.
D e aceea vezi toată ziua copiii Moţilor mestecând « mesteacă d'i pi sîlhă »
(III) (răşină de molid) («să mesteâcă-n gură» III), care le ţine loc de mere,
de pere, de cireşe. A m gustat şi eu mesteaca; nu e de loc plăcută.
Starea culturală. Prin cringurile risipite pe toată imensa întindere a
Scărişoarei, foarte greu pătrunde ştiinţa de carte. Mai cu seamă în vreme
de iarnă copiilor din cele mai multe cringuri le este de-a-dreptul imposibil
să frecventeze şcoala. D e aceea şi azi majoritatea copiilor din satele moţeşti
rămân fără carte. Informatorul II, de 11 ani, cu toate că delà vârsta de 8
ani a cutreerat cu tatăl său tot Nordul Ardealului, n'a intrat niciodată în
vieaţa lui în vreo şcoală sau în vreo biserică. î n aceeaşi situaţie erau şi
tovarăşii lui cu care ziua întreagă se juca prin preajma Casei de adăpost
TCR. La şcoală şi la biserică merg numai copiii din cringurile apropiate
de Gârda-de-Jos, Gârda-de-Sus şi Iarba Rea.
Cu toată lipsa de învăţătură, Moţii sunt foarte desgheţaţi, ceea ce se
datoreşte cu siguranţă peregrinărilor lor prin toată ţara.

FOLKLORUL

Tache Papahagi afirmă, în « Cercetările din Munţii Apuseni » citate mai


sus, că « Moţul n'are literatură folklorică : doină, bocet, colindă, baladă,
basm, tradiţie, etc. N'are nici alte genuri, ca strigături, ghicitori, etc. »
(p. 25). Dintre toate genurile înşirate de Tache Papahagi, numai balada nu
e reprezentată la Moţi. Motivul Mioriţei, al ciobanului care şi-a pierdut
oile, etc., nu sunt cunoscute la Scărişoara. Despre Novac, informatoarea
VII a ştiut să-mi spuie următoarele : « Or povestitü şî batrîhi că Novacü
o fost hoţ măre, că o făcut mult'i cejea », iar acuma, cei tineri, citesc din
cărţi despre Novac.
î n ceea ce priveşte celelalte genuri, la începutul anchetei şi eu eram
convins, cu siguranţă influenţat de cele spuse de Tache Papahagi, că folk-
lorul Moţilor e aproape inexistent. întrebând pe informatoarea Sănh'ira
N'egri (III) de lângă Gheţar, dacă ştie poveşti, am primit răspunsul că
1
) Şi în alte părţi ale Ardealului şi Crişanei se zice numai << sânt flămând », iar n u
« mi-e foame », cu toate că e curentă expresia « m i - e sete ». E probabil că în aceste regiuni
cuvântul « foame » a însemnat « foamete », ca la M o ţ i .
2
) « A f i r î ş u l face âfirç » ( V I I ) .
pe la ei nu se adună lumea la poveşti seara şi în sărbători. Casele sunt prea
îndepărtate unele de altele, iar iarna zăpada e aşa de înaltă, încât nu pot ieşi
din casă. Ca să poată circula delà unul la altul şi ca să se poată aproviziona
cu apă, trebue să se înţeleagă mai mulţi inşi să facă pârtie cu lopeţile prin
1
zăpadă până la izvor ) . Totuşi, delà acelaşi subiect (III), am putut culege,
îndată după aceea, descântece interesante (textele 190, 191, 192 şi 193).
î n aceeaşi vară (1935) am primit un răspuns categoric delà Fluriïa
N'egri IoÉasâ, că nu ştie poveşti, cântece, etc. Mare mi-a fost surprinderea
când, în vara anului următor, am recoltat o adevărată comoară de « horî »
2
(doine) şi « strigaturi » — delà acelaşi subiect ).
Prin urmare, contrar celor afirmate de Tache Papahagi, trebue să con­
chidem că genul liric al doinelor şi strigăturilor e foarte bine reprezentat
în folklorul Moţilor.
E interesant că informatoarea VII, cu toate că mi-a dictat mai mult de
o sută de « horî » şi « strigaturi », nu cunoaşte renumitul cântec atribuit
Moţilor :
A plecat Moţul la ţară,
3
Cu cercuri şi cu ciubară ) .

De_altfel e uşor de recunoscut că acest cântec nu e moţesc : Moţul nu


zice « la ţară », ci « în ţară » ; de asemenea Moţul merge « în ţară » cu cercuri şi
4
cu « vase », nu cu «ciubară» ). Dealtfel, dintre toate doinele pe care le-am
notat, numai cea de subt No. 83 aminteşte despre vieaţa drumeaţă a Moţului.
Şi ghicitorile, basmele, colindele, bocetele sunt tot aşa de obişnuite la
Moţi ca în alte părţi. Ceea ce a spus informatoarea III, anume că Moţii
n'au obiceiul să se întrunească, poate fi adevărat pentru cringurile delà
Gheţar. î n vale însă, de ex. la Iarba Rea, se fac « strânsuri pi la casi » (VII),
se fac « clăcî cîn să torc cîlţi » (VII), iarna fac femeile « torcarie » (IV) (şe­
zătoare) : « D'inü aicea muieri şî fçt'i şî mai ficiori ş-âpu acolö horescü şî
ciumelescü ciumeliturï» (IV). Se mai întrunesc apoi la nunţi, la «prevedehie»
(I) (priveghiu). Iată deci atâtea ocazii unde să se spuie « ciumheliturî »
(VII), poveşti, snoave, etc.

*) Informatoarea a sfârşit plângându-se de sărăcie. A ş a sunt de săraci, încât n u p o t


să-şi facă nici provizie de sare. N u m a i atâtea parale au, ca să-şi poată cumpăra un k g .
Peste câteva zile sunt nevoiţi să coboare iar în vale, să-şi c u m p e r e din n o u .
2
) Pe urmă am aflat că informatoarea V I I a fost bolnavă toată vara anului 1 9 3 5 .
Aceasta e explicaţia răspunsurilor ei laconice şi repezite de atunci. î n s c h i m b , în 1 9 3 6
a fost foarte veselă şi comunicativă, cu toată vârsta ei înaintată (80 de ani).
3
) Cf. T A C H E PAPAHAGI, op. cit., p. 18.
4
) C u v â n t u l « ciubăru » există la M o ţ i . E vasul cu două toarte în care se opăresc şi
se spală cămăşile. T e r m e n u l general însă pentru tot ce confecţionează văsarii este : « vase ».
D e altfel pluralul pentru « ciubăru » este « ciuberă » ; prin urmare nu poate rima cu
« ţară ».
1
Şi în timpul anchetei mele duble ) la casa subiectului I X , se făcea
acolo o adevărată « strînsură ». Pe lângă informatoarele I V şi VII, se adunau
o mulţime de femei, flăcăi, copii din vecini. Bărbaţii, care coseau fânul
pe coastele apropiate, făceau repausuri destul de dese, ca să vie să facă
haz de întrebările ciudate — cum de sigur le păreau lor — ce le puneam.
2
Zile întregi a fost acolo un du-te-vino ca la bâlciu ) ; glume, câteodată cam
pipărate, provocau hohote de râs de răsuna Valea D'izd'ituli. Femeile se
întreceau să-mi spuie strigături cât mai hazlii. Unele din acestea n'au putut
fi publicate din cauza cuprinsului lor prea crud. La fel şi unele ghicitori.
3
Oare e adevărat că Moţul are o fire bănuitoare ? Că nu e comunicativ ) ?
Notez că, atât pentru Atlasul Linguistic cât şi pentru Arhiva de Folklor,
am interogat aproape exclusiv femei. La Moţi, mai mult ca în alte regiuni,
femeia e păstrătoarea vechilor obiceiuri şi a graiului strămoşesc, deoarece
numai dânsa stă acasă tot anul, pe când bărbatul, delà vârsta de 8 ani,
cutreieră într'una toată ţara. D e aceea se şi deosebeşte graiul bărbaţilor,
împestriţat cu fel de fel de elemente culese din toate regiunile ţării, de cel
4
al femeilor, care e mai arhaic, mai bătrânesc ) . Folklor moţesc şi graiu
adevărat moţesc poate fi cules numai din gura femeilor. Dacă cercetătorii
de până acuma n'au reuşit să învingă pretinsa neîncredere a Moţilor şi
5
mai cu seamă a Moaţelor, vina, cu siguranţă, nu e a Moţilor ) . Firea ne­
încrezătoare şi închisă a Moţului, precum şi lipsa folklorului la Moţi sunt
basme născocite de oameni care nu ştiu să se apropie, cu destul tact, de
ţăranul nostru de pretutindeni.

1
) Pentru studiul g r a i u l u i p e s e a m a A t l a s u l u i L i n g u i s t i c R o m â n a u fost p u s e şi la
S c ă r i ş o a r a , c a î n a l t e p ă r ţ i , 4800 d e î n t r e b ă r i . P e l â n g ă a c e a s t ă a n c h e t ă l i n g u i s t i c ă , a m
î n t r e p r i n s şi u n a f o l k l o r i c ă , p e c a r e î n s ă n ' a m p u t u t - o a p r o f u n d a c u m a ş fi d o r i t , d i n
cauza lipsei d e t i m p .
2
) î n f o t o g r a f i i l e d i n P l . I I I , s e p o a t e v e d e a c ă e a d u n a t ă m u l t ă l u m e l a c a s a l u i Patru
N'egrea. Fiind vorba d e văsărit, toată l u m e a se î m b u l z e a să-mi fie c â t m a i d e folos.
3
) Cf. T A C H E PAPAHAGI, op. cit., p p . 20—23 ş i D . Ş\NDRU, Enuète dans le pays
des Motzi î n « B u l l e t i n L i n g u i s t i q u e », I I (1934), p . 203.
4
) C f . D . Ş X N D R I ' , op. cit., p . 202 ş i Dacoromania V I I I , p p . 153—156.
5
) Vina e a cercetătorilor. C u msă-şi deschidă M o ţ u l sufletul u n u i o m care se a p r o p i e
d e e l c u s e n t i m e n t e l e p e c a r e l e v ă d e ş t e d - 1 T a c h e P a p a h a g i î n s c e n a p o v e s t i t ă î n op. cit.,
p . 20. C e r c e t ă t o r u l n o s t r u s ' a î n t â l n i t c u d o i M o ţ i î n p ă d u r e . I i t r e c c u v â n t u l : « D e ş i
t r e c e r e a m e a — o m s t r e i n p e n t r u e i — î n a c e s t e l o c u r i li s ' a p ă r u t c u t o t u l c i u d a t ă p e n t r u
f i r e a l o r b ă n u i t o a r e , t o t u ş i « b u n ă z i u a » a l m e u f u î n t â m p i n a t c u « D u m n e z e u ţ ' a j u t e >>
a l l o r , f ă r ă c a s ă m i s e a d u c ă n i c i c e a m a i m i c ă n e p l ă c e r e ». — C e n e p l ă c e r e p u t e a u s ă - i
a d u c ă ? S ă - 1 c i o p â r ţ e a s c ă c u s ă c u r i l e s a u să-1 j u p o a i e d e v i u ? S ' a a u z i t v r e o d a t ă î n M u n ţ i i
A p u s e n i s ă i s e fi f ă c u t v r e u n r ă u u n u i e x c u r s i o n i s t , « ş t ' u d ' e n ţ u » ( V I I ) , c u m z i c M o ţ i i
o r i c ă r u i e x c u r s i o n i s t d e l à o r a ş , l a G h e ţ a r , l a G ă i n a s a u p e C u r c u b ă t a ? S e p o a t e c a d-1
Papahagi, î n calitatea d-sale d e folklorist şi etnograf, să treacă p e lângă d o i o a m e n i
întâlniţi î n creştetul m u n ţ i l o r c u u n rece « b u n ă ziua »? Bieţii M o ţ i lucrau, poate, d e o
s ă p t ă m â n ă întreagă la doage, singuri î n pustietăţile acelea şi a r fi stat b u c u r o s o leacă
la t a i f a s c u c i n e v a c a r e v i n e d i n t r e o a m e n i .
Să revenim însă la genurile noastre folklorice. Despre « doina », numită
la Moţi « horă », şi « strigătura » delà Scărişoara, pe lângă cele spuse mai
sus, aş mai avea de adăugat următoarele : E greu de trasat hotarul între
« horă » şi « strigătura ». Strigătura e mai scurtă şi conţinutul ei e totdeauna
satiric. Totuşi, informatorii mi-au dat drept « hori » bucăţi având acelaşi
caracter ca şi strigăturile. Adeseori nici informatorul nu ştie ce nume să-i
dea vreunei bucăţi. Astfel textul 96, relativ lung, e « şî horă şî strigă­
tura » (VII).
Majoritatea horelor şi strigăturilor publicate aici sunt cu siguranţă
originare din alte regiuni, căci graiul lor nu este cel moţesc. Astfel, informa­
toarea VII, care rotacizează absolut consecvent şi care în conversaţie zice
1
de ex. numai « yirü » (vin), « yirul » (vinul) sau « d'irü, d'irul » ) , în hori
1
rosteşte adeseori «vinul». î n textul 1 1 , «vinul» rimează cu «strinul» (străinul ,
iar în textul 70, «vinü» cu «strinu».în graiul adevărat moţesc, «strinul» rămâne
nerotacizat din cauza efectului disimilator al lui r (Cf. Dacoromania V I I I ,
p. 156—157), iar «vinul» ar trebui să fie rostit «yirul, d'irul». Şi în textul
12, informatoarea VII pronunţă « viriişoru », dar « birişoru » şi «d'irul». Să nu
uităm însă că, la Moţi, vinul e importat din alte regiuni, aşa încât, î m ­
preună cu lucrul, a putut fi importat şi cuvântul. D e altfel Moţii rar beau
2
vin, ci « yirarsü », « d'irarsü » (VII) (rachiu) ).
Tot o rimă adusă din alte părţi, unde nu există rotacisme, avem în
3
textul 85 : « t'ire » (tine) — « strină » (VII). La fel, în textul 120, « batrînu » )
4
rimează cu « f î i u » ) (fân) sau în textul 121, «batrînile» cu « cîrile »
(cânele).
Sunt, fireşte, şi rime care sunt posibile numai la Moţi, de ex. în
textul 4 : « bură —• matragură », în textul 28 : « sură — bură », în textul 40 :
5
« şură — bună » ) , în textul 68 : « burii — sînguru ». Textele acestea au fost
deci compuse sau modificate de Moţi. Cu siguranţă moţeşti sunt şi textele
74 Şi 83-
6
A m amintit că, după Tache Papahagi ), folklorul e aproape inexistent
la Moţi, şi acela, după părerea sa, imposibil de cules. î n materie de
credinţe şi superstiţii, îi ajunge mai puţin de o pagină (p. 25—26) ca să
înşire tot ce a găsit. î n puţinul timp de care am dispus pentru ancheta
folklorică la Scărişoara, am reuşit totuşi să culeg descântece interesante,
unul chiar delà un bărbat (text 195).

1
) Informatoarea I V pronunţă numai d'irü.
2
) I n f o r m a t o a r e a I V r o s t e ş t e « d ' i r a s ü ». î n t e x t u l 7 3 , i n f o r m a t o a r e a V I I a p r o n u n ţ a t
î n s ă « v i n a r s ü ».
3
) C f . Dacoromania V I I I , p . 157.
4
) Vocala î a fost p r o n u n ţ a t ă nazal.
5
) I n f o r m a t o a r e a I V c a u t ă s ă e v i t e r o t a c i s m u l . ( C f . Dacoromania V I I I , p p . 155—156).
°) Op. cit., p p . 24—28.
1 2
Se vorbeşte de câte o femeie care « şt'i vrăji ), şt'i vrăji » ) (III). Sunt
interesante vrăjile de dragoste din textele 204 şi 205.
O descântătoare foarte căutată e informatoarea IV. A m asistat când a
descântat, într'o oală plină de apă, unei femei, pentru o vacă muşcată de
« navîscă ». E şi veterinara cătunelor din apropierea văii D'izd'ituli.
« Cin să bet'ejest'i d'ita, trud'escü şî jeu cu ieji. O-mpungü pi limbă,
în splină, pi uret'î, în rarunţ, în splină sacâ [la a treia coastă a vitei] şî-n
săli şî-m vîrvu cozi ».
Se crede în nişte fiinţe supranaturale numite « moroi », care fac mult rău
prin farmece : « d'e fărmăcat, moroile acejç farmăcă, răutăţile cçle_, fărmă-
căturile ce_le_ » (III). T o t « moroile » iau şi mana vacilor (text 234).
Cei doi demoni caracteristici pentru regiunea Moţilor sunt « vîlva » (XII)
sau « vîlfa » (III) (textele 227, 228) şi v şolomăţul » ) (textele 230—232). Vâlva 3

seamănă, întru câtva, cu mama-pădurii, iar şolomăţul e solomonarul din


alte părţi.
4
Se mai ştie la Scărişoara de « cătcăiini, d'-o fo ) mîncîn uomeni» (III).
Informatoarea VII le zice << capcaiirî ».
5
« Zmei şî d'avulî îi sudalmă [înjurătură] »; « naima iară, tă ) sudalmă »
(VII) : « N u t'-o adus naima aici, d'i mn-ai stricatü ceva ? » (VII). « Cîn südue
omul zîce d'i zmei : draci. Auzià spuiin ü uom la o moră c-o avut zmei » (IV).

GRAIUL

Nu în toate cringurile din Scărişoara se vorbeşte la fel. In cele din spre


apus, delà Iarba Rea şi de către Arieşeni, orice â urmat de accent se pro­
nunţă a : oparimă (VII), pasatü (VII), cămară (IV), etc., pe când în cele
din spre răsărit, de pe platoul din jurul Gheţarului până la Călineasa, se
păstrează ă în toate poziţiile. Scărişorenii îşi dau foarte bine seama de
aceasta : « D'ila Valea Ordîncuşî-n susü, aclo-ntr-altă formă vorovăs-
cü » (IV).
De asemenea, cei delà Gheţar formează aoristul în mod cu totul arhaic :
6
mîncaiă, mîncaş, mîncă ), mîncămu, mîncată, mîncară (III), sau făcută,
făcuş, făcu, facümü, făcută, făcură (III), pe când cei delà Iarba Rea zic, la
7
i-a şi a 2-a persoană a pluralului : mîncarămu, mîncârătă ) (VII), facurătnu,
7
facurată ) (VII).

x
) Ştie vrăji.
2
) Ştie vrăji.
2
) A c c e n t u l p e -mă-. I n f o r m a t o a r e a I I I î i z i c e ş i « ş o l o m a r i u ».
4
) Fost.
6
) Tot.
6
) Accentul pe ă final.
') S ă se citească n u ţ ! C f . Dacoromania V I I I , p . 162, l a c u v â n t u l yin.
Dintre informatorii înşiraţi la p. 135, IV, V, VI, V I I , IX, X şi X I
vorbesc de obiceiu cu a, pe când I, II, III, VIII şi X I I vorbesc cu ă.
Pe lângă deosebirea aceasta « geografică » constatată în graiul delà Scă­
rişoara, cercetătorul descopere repede că, în acelaşi cring, vorbesc deosebit
femeile şi bărbaţii, generaţiile mai în vârstă şi cele tinere.
Deosebirea de graiu între femei şi bărbaţi am amintit-o mai sus
2
Femeile rotacizează mult mai des ca bărbaţii ). D e asemenea ele palata-
lizează labialele mult mai consecvent ca bărbaţii. Pe lângă aceasta, graiul
femeilor păstrează cuvinte caracteristice moţeşti care tind să dispară în
graiul bărbaţilor. A m amintit cazul lui pită, întrebuinţat de bărbaţi, şi pîne,
3
întrebuinţat de f e m e i ) . D e asemenea femeile zic numai vase, vasarï, pe
când bărbaţii încep să zică ciuberă, ciubărarî, c u m se zice prin Ardeal,
4
Crişana şi Banat ) . Şi cuvântul brîncă (mână) e întrebuinţat azi aproape
5
numai de f e m e i ) .
Influenţa graiurilor ardeleneşti, iar după războiu şi a limbii literare,
e, fireşte, mai puternică la generaţiile tinere.
Informatoarea V I I (în vârstă de 80 de ani) constată şi ea schimbarea
aceasta în graiul tinerilor, formulând-o în felul următor : D e vreo câţiva
ani « s'or motocosit vörbile ». Pentru a ilustra deosebirile în graiu delà o
generaţie la alta, să dăm formele imperativului verbului « a veni » (a 2-a
pers. sing.), auzite la Scărişoara. î n loc de vino, printr'un fel de anticipare
a elementului labial al lui o final, informatoarea X I (de 10 ani) zice viună,
fără a labializa pe v. Informatoarea I V (de 45 de ani) palatalizează pe v,
dar se trudeşte să-1 păstreze pe n: d'ună. Totuşi, nu se poate controla tot­
deauna şi zice de obiceiu d'ună, d'ură, d'ură. Informatoarea VII (de 80
8
de ani) zice numai yură ) sau d'ură.
La cele spuse despre rotacism în Dacoromania, VIII, p. 149—163,
aş adăuga următoarele : Abia în vara anului 1936 am descoperit că infor-

*) Cf. şi D. ŞANDRU, op. cit.


2
) C f . Dacoromania, V I I I , p p . 153—156.
3
) V . m a i s u s p . 1 1 7 , n o t a 2.
4
) V . m a i s u s , p . 113, nota 3.
5
) A s t ă z i M Â N Ă e u n c u v â n t n o u l a S c ă r i ş o a r a , t o t u ş i i n f o r m a t o a r e a V I I îl p r o n u n ţ ă
miră (cu u n î puţin nazal). Trebue deci să p r e s u p u n e m că B R Â N C A , venit din
B i h o r , n ' a î n l o c u i t n i c i o d a t ă c o m p l e t la M o ţ i p e M Â N Ă . D e altfel, d u p ă c u m s e v e d e
î n A t l a s u l L i n g u i s t i c R o m â n , p a r t e a I , v o l . I , h a r t a N r . 49, r e g i u n e a M o ţ i l o r e l a m a r g i n e a
ariei c u v â n t u l u i B R Â N C Ă . î n p u n c t u l 93 ( c o m u n a A r i e ş e n i ) i n f o r m a t o r u l , u n b ă r b a t ,
a r ă s p u n s , d e a l t f e l , mină. E p r o b a b i l c ă o f e m e i e a r f i r ă s p u n s c o l e g u l u i S e v e r P o p ( c a r e
a făcut a n c h e t a la A r i e ş e n i ) brîncă.
6
) I n f o r m a t o a r e a V I I a r e d e obiceiu u n y î n locul u n u i v palatalizat. P e acest y l - a m
auzit şi delà alţi b ă t r â n i . C e i m a itineri, dacă n ' a u părăsit c o m p l e t palatalizarea labialelor,
a u n u m a i a".
C u v â n t u l m o ţ e s c yură, d'ură n ' a r e d e c i n i m i c d e a f a c e c u u n g u r e s c u l gyere, cum
susţine D . Ş A N D R U , op. cit., p . 206, n o t a 2. V . Dacoromania, V I I I , p . 162, n o t a 2.
matoarea V I I rotacizează absolut consecvent. Numai în « hori » (doine)
J
menţine uneori forme nerotacizate ) . D e asemenea nu rotacizează pe n
din cuvintele în care este un r : Craciunü, creşt'inu, frasinii, carpănu, batrînu,
tînăru, viûerï, prună, arinü, etc. Nici în cuvântul jupînu (jupinasa), titlu
ce se dă Ungurilor (Unguroaicelor), n'are rotacism. Acesta e, cu siguranţă,
un cuvânt intrat în graiul Moţilor din alte regiuni, deoarece în Ţara Moţilor
nu se găseşte niciun Ungur şi nici n'a existat niciodată. T o t din alte părţi
trebue să fi venit şi cuvântul paunü. î n toată Ţara Moţilor nu se găseşte,
fireşte, niciun păun. N u are un r adevărat, ci numai un n, în d'imeniaţă,
2 5
măhîncă, mănînţei. Are numai r mmîră ), smintiră d'ila uoi ), stîră*), sta-
pîrîi, stapîresc ieu, cîrcpt'iţă (ştir), racuiiră (plantă pe care o mănâncă cu plă­
cere porcii, pronunţată racuiină de informatoarea XI), Urişt'i (lâna broaştei,
5
pronunţată de informatoarea X lihişt'i), ţîţîră (ţâţână), cremihfr)e ).
Salutul obişnuit al informatoarei VII era : « Deee_ Dumnizău bire ! ».
La sfârşitul anchetei, când, după ce am strănutat (după ce « am zdramnitü »)
şi informatoarea V I I mi-a strigat saratat'e !, am întrebat-o dacă dânsa nu
6
poate zice sanatat'e ca cei tineri, mi-a răspuns: «nu mri-i-nd'emîră ) ,
7
numa saratat'e » ) .
Ar fi încă multe observaţii de făcut referitoare la rotacism, u scurt final,
8
/final al articolului ) , palatalizarea labialelor, etc., dar ar cere prea mult loc.
La fel şi morfologia ar trebui studiată într'o monografie. A m amintit
mai sus aoristul. Iată şi alte forme : Dacă n-ari h'i, nu s-ari povesti (VII) ;
îm-va Iq (IV) [mi-ar fi luat] ; mama o vrq şt'i [mama ar fi ştiut-o] ; să va
prind'i (IV) [dacă ar fi prins] ; să vrea put'à guri aclo (VII) [s'ar fi
putut urca acolo] ; nu cîntareţ !, nu fachet ! (VII) ; o is (VII) [au zis] ; simţii
(IV) [ei sunt] ; mişt'u ŢîgaA (IV) [nişte Ţigani] ; nûst'e (VII) [nişte] ; taa
(IV, VII) [taie] ; pâa (IV) [paie] ; imblă (VII) ; câlmirî (VII) [scarmeni] ;
om mai avea ce scriiâ (VII) [vom mai avea ce scrie]; arü (IV) [ei a u ] ;
pola-i Sîntămărie (III) [poala Sfintei Marii] ; etc. etc.
Cuvintele dialectale ar cere un întreg glosar. Iată câteva din ele : va
guriţ (IV) [urcaţi] ; urlat (IV) [coborîţi] ; buciră V I I , bucină (IV) [lupul,

*) V . m a i s u s , p . 1 2 1 .
2
) C u u n î puţin nazal.
3
) Smîntîră se n u m e a m a i demult întreg fruptul delà oi : lapte, brânză, urdă, zer,,
d a r m a i ales brânza.
4
) M a i d e m u l t s e z i c e a n u m a i colibă ; a c u m t i n e r i i î n c e p s ă z i c ă stînă, pronunţat
aşa d e nişte flăcăi, (v. m a i s u s , p . 115,n o t a 2).
3
) Cremih(r)e, racuiiră ş i cdmekiţă , v . m a i s u s , p . 116), s u n t singurele cuvinte
d e origine sigur slavă care prezintă r o t a c i s m u l î n rostirea informatoarei V I I .
B
) C u î şi r nazali.
' ) C e l c ă r u i a î i d o r e ş t i saratat'e r ă s p u n d e : « M u l ţ a m , să h ' i j saratösü ! » (VII).
8
) D e s p r e u final şi / al articolului, v . D . Ş\NDRU, op. cit., p p . 205 ş i 2 0 7 ; Daco-
romania, V I I I , p . 149, n o t a 2.
l
cânele urlă] ; d'esiiiă (VII) [descăleca] ; bat la donăţurî ) (IV) [stau la taifas] ;
j>qrcă (IV) [scroafă] ; fişcgc d'i bonciagü (IV) [bucium de cucută, o jucărie
ce-şi fac copiii] ; s-arameşt'i, s-o aramnitü (VII) [se cocleşte căldarea] ;
turul (VII) [tunetul, trăsnetul, tunul], groră, grorï (VII) [cocor] ; ţîrău
{VII) [izvor] ; etc., etc.

OBICEIURILE

Impresia mea este că la Moţi sunt mai puţine obiceiuri în legătură cu


sărbătorile, ca în alte părţi. Mai ales obiceiurile la nuntă îmi par sărace.
E şi natural ca în regiunea aceasta, unde alimentele sunt aşa de rare şi
scumpe, să nu se facă nunţi mari, costisitoare.
înainte de a înşira diferitele sărbători mai importante din punct de
vedere folkloric, sărbătorile băbeşti, să amintim u n târg care se ţine la
« Sîmt'etru » la muntele Călinasă.
Pe lângă renumitul târg de fete delà Găina, mai există în Ţara M o ­
ţilor, chiar în hotarul Scărişoarei, un târg care se chiamă :
« Tîr[g] la Călihasă. La Sîmt'etru să strîng la munt'e, la Călinasă, să gur
{se suie) la Călihasă. Să strîng oameni cu băutură şî cu hegooţe d'e çstea,
haine, cose. Petré[c], joocă. D'e cînd îi lumea tăt tîrg o fost la Călihasă ca
şî la Găiina » (III).
Se mai numeşte în glumă şi « tîrgu d'e datü » adecă de dat pumni, deoarece
în fiecare an se întâmplă bătăi între unii prea pătimaşi de băutură.
La sărbători. La Anul N o u se face « d'isparţeha colindatorilo ». Iată c u m
2
o descrie pe scurt informatoarea I V : « Imblă ) colindători d'i eşt'a marî
la Crăciun. Ş-âpu la Anu nou fac d'isparţeha colindatorilo. Fac ü uspăţu
mari colindători aciia la o casă. Ş-âpu acolo jocă şî-ş petrecu. împart
bucat'ili cari li-o capatatü imblînd a colinda » (IV).
Alte obiceiuri nu există la Anul nou (I). N u se umblă cu uratul, cu
pluguşorul, cu sorcova. Subiectul I zice : « N u imblă la noi » (I), căci pe
3
la Anul nou zăpada e aşa de mare, încât nu pot ieşi din casă ) .
La Apă-bot'ază (Bobotează) « imblă cu crucea d'iiçci (cantorii) d'ila
biserică » (I). Li se dau « bucat'e »; acestea sunt « a popi ş-a lorii care imblă,
c u bosiiocü şî cu cofiţă nouă » (I).
Urmează apoi, după Bobotează, Sîmt'ionul (I) (Sf. Ioan Botezătorul),
4 4
Stret'enia ) (I) (întâmpinarea Domnului), Blagove şt' enile ) (I) (Buna*
vestire), fără obiceiuri deosebite.

1
) Accentul p e -na-.
2
) Trebue c i t i t imblă, nu îmbla.
3
) S ă n u u i t ă m c ă i n f o r m a t o r u l I e d e l â n g ă G h e ţ a r , p e l a 1200 m a l t i t u d i n e .
4
) Informatoarea V I I p r o n u n ţ ă : Stret'ena, Blogovăşt'enile.
Se serbează şi « Sînt'etru cel d'i iarnă. î i cam iut'i, premejd'ios, că n-are
post « (III). D e asemenea şi Aflarea capului Sf. Ioan (24 Febr.) numită
1
Capu primăvări ) : « N u lucră atuncia » (III).
Nici la Patrudzăcî d'i moceéicï « nu să cad'i să lucri » (III).
«La Moş, Săptămîna Moşilor, în făşangu [câşlegi], cîn să prind'e Postul
Păşt'ilor. Cin(f)e are vreme, duce la biserică colacii şî să rogă pintru iii
[pentru ei, pentru moşi, pentru cei morţi] ; le cere iertăciune » (III).
Haralampi. Pe la lăsata secului. « N u lucrămu » (I).
2
« La Sîntçd'eru facim colibă, h'erbem grîu ) » (IV).
A treia săptămână înainte de Postu Paşt'ilo (IV) se numeşte saptamîna
cu hîrţ (IV) sau hîrţi ogaruli (IV). « Dacă nu mîncă d'i dulci mnercurea şî
viriirea, apu sărută ogaru-n curii » (IV).
3
Săptămâna următoare e saptamîna clisi ) (IV) ; urmează apoi lasatu
d'i clisă (IV) cu care începe saptamîn(r )a albă (IV) sau saptamîna brîndzi
(IV).
Apoi « prind'im postu d'i tăt'i » (IV): Prind'erea Postul Păşt'ilor (III).
N u se lucrează nici la mijlocul postului mare numit Mnezi părie'si (I) sau
Trîmt arăint'e-trîmt arăpoie (III). «Zice că o d'epănat o muiere-âpu
tăt o d'epănat păr o murit. Să păzez-muierile, nu lucră. — C i r e - a lucra,
să pată ca mini » [a zis femeia care a depănat în această zi] (III).
La Flori, Florii, fireşte, se duce la biserică « clombă d'e răt'ită » (I),
« stîlpărî » (IV), c u m le zice preotul.
La Fast', ouăle « n u li prea vapsim, că n-âven cu ce-li » (IV).
După Paşti « şept'e joi nu-i bire să lucri, că-i rău d'e tun (trăsnet) şî
pat (păţesc) mulţ » (III).
« Cîn lucri gioile dupa ce trec Past'ili, tună, bat'i bohöltü ( = pt'atră) »
(IV).
« La Joia verd'e pure fruză d'e fag pin casă, pi la grăd'ină » (III).
« La Armind'in (1 Mai) ţîrem Armind'inu. Prind acölea lingă casă,
puiie-m pămînt armind'inu d'in muzûcï (brazi tineri) d'e sîlhă (molid) » (III).
Germanul « e sărbătore mare ». « N u lucră nici în G'ermanü. Zîce că-i
iut'e » (III). Subiectul I spune că Ungurii numesc această sărbătoare
O'rban (I).
Cu trei săptămâni înainte de Rusalii sunt Sfréd'ele Rusălloru. « Le ţin
tri zîle » (III).
« La SîndzîieAe ies la apă popt'i şî-ncujură besereca ; d'e cînipă, să să
facă cînipa; să n-o bată pt'atra. Culeg [femeile flori], fac cun(r)unî, mai
dau şi pi la yit'e, că-s curat'e » (III).

*) A c c e n t u l p e -vă-.
2
) î este nazal.
3
) Clisă = slănină.
[Femeile fac] « cururi d'i flori d'i pi cîmp şî d'in grad'ină. Li puri
pi-aclö pin casă d'i feliie [mândrie] » (VII).
Informatoarea I V pronunţă : « Sîndzenili. Facim curunî, cununi, d'im
peni d'i pi cîmpu. L i punim aşa pi sus. Iarna, cîn tuşim or ni dori capul,
punim pi jar [din florile delà Sânziene] şî ri-afumăm cu ieji. Şî li mai punim
şî d'i h'erbü ş-apu b e m dzamă d'-acçç. Mai dăm şî-n sari la vaci, ş-âşa-z
bufii » (IV).
La 17 Iulie e Marina Măcinică. « Marina incă-i mare. Atuncia iară n u
să lucră » (III).
«Foca şî Palia şî Ana. Atunfcî] n u lucră, că zîce că pălesc hold'ile şî
nu-i bine » (III).
« Vîrtolomei. Atuncia să duce cucul d'ila noi. Zîua cucului » (I). « Vîr­
tolomei îi rău d'e tün(r)ü » (III).
«Ilisie, tupă Vîrtolomei, sărbătore mare» (I).
« La Pant'ilimonü iară nu să lucră. Ş-âcela-1 ţîn(r)u. î i rău d'e tun(r)ü
[trăsnet]. Să tîmplă rău » (III).
« Colo cătă Sîntămărie, înt'id muierile t'ept'ini. [Bagă pieptenii de
pieptenat lâna unul într'altul]. înt'id'e gâd'iriile [fiarele] celea răle » (I). C u m
se încleştează pieptenii unul într'altul, aşa să se încleşteze şi fălcile lupului,
să nu poată sfăşia vitele.
1
« Hărhăjeli ) [Arhanghelii] îi ţîr. î i rău d'e bet'eşugu şî d'e yit'e,vez» (III).
«Indrii, ş-âcela-1 ţîn(r)u. Zîce că-i bine tare cin(r)e-l ţîn(r)e» (III).
2 3
« D'ila Sîntă Bärburä-nda\uie-a. crçst'i ) zçua. întorci anul » ( V I I ) ) .
La Ajurul d'i Craciunü (VII) umblă copii mai mici din casă în casă. Se
4
numesc « pt'iţarăi » ( I ) ) . Când intră în casă z i c : « Bur Ajurul d'e
6
Craciunü » ) (VII), iar când ies : « noi ieşim, Dumnizău intră » (I).
La Craciunü (VII) « colindă colindători » (I), flăcăi mai mari. D e câtva
timp « imblă cu stiaua » (I). T o t nou e şi obiceiul de a umbla cu Irozii :
« imblă cu craii » (I). Acuma nu se mai « imblă cu tulea » [brezaia] (I).
Informatorul, care e de 80 de ani, a văzut « tulea » în copilărie.
Iată şi numele sărbătorilor obişnuite, neamintite în înşirarea de mai
sus : « Z'öi-mari (I), Viiiirea cea Mari (VII), Dumineca Torni (VII), la
Ispasü (I), Rusali (I), Ilina şî Costant'in (I), Costant'in şî Ilina (VII),
Sînt'ilii (I), la Obrâj [Schimbarea la faţă] (I), Sîntămăriie (I), Tiiçrea l u i
6
Iuan (I), Zîua Cruci (I), Vifiirea Mari [Sf. Paraschiva] ) (VII), Sumedru
(Sf. Dumitru) (VII).

x
) Informatorul I pronunţă harhăzirî c u a c c e n t u l p e a n a z a l : ă.
2
) începe a creşte. Accentul p e -dă-.
8
) Sf. M a r t i r ă V a r v a r a e s ă r b ă t o r i t ă î n z i u a d e 4 D e c e m b r e .
4
) Sg. pt'iţarăy (I).
5
) I n f o r m a t o r u l I p r o n u n ţ ă : Bun Azunul d'i Crăciun.
') P o p a îi zice «P a r a s t é v a » ( V I I ) .
La naştere. Ca şi în alte părţi, femeia însărcinată trebue să urmeze o
serie întreagă de prescripţii.
« N u - i biri(r)i să furi himhica. Nici-o pană d'in grad'ină nu-i bini să
furi. Dac-o puni pi pt'çli, apu aşa-i pană pi pt'çli la copt'ilü.
x
Să nu sâ uit'i cătă bolnayî, cătă ugrice ) prostü. Şî dacă să uită şî vçd'i
yorice *) să zîcă : Să h'iie iei aşa, da pruncu(iii să h'iii fain şî mîndru.
2 2
N u - i bini să mînci bureţ păstrayî ). Cică-i păstrăv ) copt'ilu pi o-
brazü » (IV).
3 4
« Dupa muiçri, cînd îi cu greotat'i ) , să n-o-ncungiuri ), că nu pot'i
faci copt'ilu » (IV).
« Să nu sudue pi içle [pe cele însărcinate] ; să tîmplă céva dîn sudalmi.
5
Stricat cumva, mîna » ) (V).
6
[După ce s'a născut copilul] «îl pureşî-1 spală frumos ) . [în scăldătoare
se pune o] burană; să-i h'ie pruncu frumosü, vçrd'e, ca cumu-i lumea
7
vçrd'e. Care-i moşa o care-i nănaşa ocuşă ) , imblă, cînu-1 scaldă, cu cărţ
8
cu t'isigurî ) cu care lucră la ciuberă, că să h'ie pruncul îmvaţat, să h'ie
ocuşu, să aibă-mvăţătură » (V).
« Nu-1 lasă singur pără-1 bot'ază, nu-i bini. Puni o cart'uţă d'i-j zîci :
Visu Maici Prçcisti » (IV). « Cari n-ari cart'uţă d'-aceiä, apu puri-ü h'erü »
(VII).
9 lfc
« N u - i bine să-1 laş sîngur. Can ) căşt'igă ) d'e iei. Mult'e cçlea să
tîmplă » (V).
« Yin ursitorile, ngpt'a, d'e vorbăsc, pără la tri nopţ. N u şt'im în care
vine » (V).
Informatoarea IV pretinde că este numai o « ursitori. D'ih(r)i, îi rîn-
duie/şt'i ce ari să pată » (IV).
De altfel nu există niciun obiceiu în legătură cu ursitorile. N u se pune,
ca în alte părţi, în seara a treia după naştere, o masă numită masa ursitorilor.
Copilul trebue cât mai repede botezat, căci altfel îl « skimbă naima,
lucru rău » (VI).
«Pi cîh d'ine popa să-1 bot'çzi, atunci punim flori, d'i pi cîmp amü
vara şî d'in grad'inâ, în uala aceia cari-ncăldzcşt'i apa, ca să h'iii pruncu
fain ca florili » (IV).
J
) Accentul pe g.
2
) Accentul pe ă.
3
) însărcinată.
4
) Să nu meargă cineva împrejurul ei.
5
) Se naşte copilul stricat, de ex. cu o m â n ă seacă.
6
) « Al spală fain c u apă răci » (IV).
;
) Deşteaptă.
s
) Unelte.
9
) Cam.
1 0
) II păzesc.
Când aduce moaşa copilul delà botez şi-1 dă mamei, zice :
« Mrii-1 dedeş pagîru, arnii ţî-1 dau creşt'inu » (VII).
Acelaşi lucru informatoarea V îl redă în felul următor: [Moaşa z i c e : ]
« Ţî 1-â luQt păgîn şî ţî-1 dau creşt'inu. îl dă la mumu-sa. N'-o-mvăţat
preuütul » (V).
E interesant că informatoarea V nu sperie copiii, ca să fie cuminţi, cu
vreo fiinţă fantastică, ci în felul următor : « Yini ü om d'i t'i duce. Yini
popa. T ' e bat'i uomu. Yine omu » (V).
Informatoarea IV zice: « D'ini pçpea; d'iri pçpea » (IV).
La nuntă. Tinerii au mai puţine prilejuri ca în alte părţi să se întâlnească,
deoarece «jocü» (horă) se face mai rar. Se zice: «merem la jocü ». Acesta se
face în « fagadău » (cârciumă). D e altfel aici în «fagadău » se adună cu toţii
dumineca, după ce ies din biserică, chiar şi dacă nu joacă. I-am văzut în
cârciuma din Gârda-de-Sus, tixiţi ca sardelele în toate încăperile cârciumei
şi prin cerdac, de nu te mai puteai mişca. Numai cei căsătoriţi beau rachiu
sau bere. Tineretul, în picioare, se hârjonea în îmbulzeală. Câte un logodnic
mai norocos sau mai îndrăsneţ a reuşit să puie stăpânire pe vreun capăt
de laviţă unde, după atâta stat în picioare în biserică şi în făgădău, îşi putea
desmorţi picioarele, odihnindu-şi şi logodnica, ţinând-o strâns îmbrăţişată
pe genunchi. După vreo 5 ore de îmbulzeală, pe la vreo 4 după amiazi, s'au
risipit cu toţii pe la casele lor de prin cringurile de pe platourile înconju­
rătoare, unde trebuia să sosească târziu, pe la miezul nopţii. Toată lumea
aceasta din făgădău n'am văzut-o mâncând. Cu toţii sosesc acasă târziu,
lihniţi de foame.
Dansul la Moţi este numai unul. « Tăt un fe_l d'i jocü ». Nici n'are alt
nume decât «jocü ». Dansează tot câte doi, un flăcău şi o fată, cum e obiceiul
în toată regiunea apuseană a ţării.
Se mai dansează şi pe la casele oamenilor « cîn să fac strînsurï pi la casi :
clăcî, cîn să torc cîlţi, şî nunţ » (VII).
Claca cea mai obişnuită este «claca d'i cîlţ» (V). Iată cum se fac clăcile :
« Facim clacă la cîlţ şî amu, vara, la iarbă. Iarna facim cairuţi mnicuţi
x
şî li purtăm pi la muieri, pin casi. Ş-ap-atuncia d'ir ) muierili la noi şî li
2 3
dăm cît'i doo pahari di d'irasü ). Şî avem aclâ i g r e ţ ) d'e zîc cu t'ecera *)
şî cu clahetu. Ap-atuncia jocă ficiori cu fçt'ili » (IV).
La fân, «la iarbă», le dă rachiu şi mâncare cosaşilor; tot cu muzicanţi.
Să nu uităm de încă două ocazii de a se întâlni ale tineretului. Sunt cele
două târguri : cel delà Găina şi cel delà Călineasă.

J
) Vin.
2
) Rachiu.
3
) Muzicanţi. S u n t trei «igreţ»: u n « cet'eraşu » (viorist), u n « clanătâşu » (cântăreţ
din c l a r i n e t ă ) şi u n « b u r d u n a ş u » (cel c u basul).
4
) Vioara. A c c e n t u l e p e silaba întâi.

g Anuarul Arhivei de Folklor V.


Flăcăul la 20—21 de ani e « ficior d'e-nsuratü » (I), iar fata pe la 18 ani e
«fată d'i maritü » ( V I I ) « c a r e - i ieşită la măritu » (I).
Flăcăul care merge în petit e « petitoriu » (I).
Nunta la Moţi se face cam aşa : « Să duce [petitoriul] cu tatu-so o
2
c-om ) vecin care-i imvaţat [la petit]. [Se zice] : Mee_m [mergem] a peţi.
Daca să potu-nţeleje la olaltă, atuncia s-apucă d'e tîrgurile ce au.
3
Să-ncred'inţă-ntiie [se logodesc întâiu], aclô, la tata f ç t ' i ) . Să-nţeleg
că ce-i dă cu fata. Locü, dacă-i dă locü; dacă nu-i dă ban, cît'iva mnii.
Zice c-o tomnitü.
Mîr(ri)e mçm la notarăş să facă contratü.
La două stămînî facem nunta. î ş t'iamă ficioru cîţ are voă. Meri iei
d'e-i t'amă. Ia t'iamă namurili. Und'i să pot iii înţeleje, acolö facü [nunta,
la fecior sau la fată] » (V).
« T'amă la nuntă mriireâzul [mirele] ; t'ar iei imblă » (VII). Nu-şi
pune « t'emätoriü » (I).
Câteodată, după ce a petit flăcăul fata, « mee_e_ fata pi ved'çri la ficiorü,
zoua, dupa ce mee_ç ficioru a peţi la fată. Iei mee_e_ 6 luri sara, o joi sara, o
duminică sara. D-apu să vază că place-j aclô d'i lumi, d'i avçrea ficiorului,
d'i casă sî d'i cămară sî d'i maitöri » (IV).
î n ziua cununiei, « ficioru meç cu cuscri [nuntaşii] la tata fe_t'i după
fată. L e face mîncări. Pur aclô la masă şî mîncă şî biau. Ş-ap-atuncia să
duc la cununie. După cununie să du[c] la ficior. Aclô mîncă şî biau. A p -
atuncia giocă nevasta pi ban. Cine giccă apu plăt'est'i cît vrea omu : dzçce
4
şî suta cine vrea. Dacă gată cu giocul neveçsti, atuncia andăluie ) oomeni
a giucâ : ficiori şî fee_t'e şî neveeste care-s tinere. Şăd pără nopt'a şî giccă» (V).
5
« Măr [merg] tupă mriirează ) cu caii calarcşt'i, cu igreţ (muzicanţi),
6
cu hori [cântece], cu huhurezaturî : hü-hu-hu-hu-hu-hu » ) (VII).
7
La cununie mireasa poartă în cap o « curură ) d'im pçni, cumpărată »
E o cunună din flori artificiale.
Când se duc la cununie, miresele « mai pur ban şî peçrii (flori) şî oglinda
aicia la sînu. Aşa 1-i suca (obiceiul). Să aibă ban » (V).
Tot atunci, în drumul spre biserică, « mnireaza dă cu bîta pi calu m n i -
8
f e a z u l u i ) , să h'ie dîns calcatü, să bd'iruie ia cu vorba iii, cu porunca iii »
(VII). "

') Informatorul I pronunţă măritu.


-) C u u n .
s
) Logodna se chiamă «încredi'nţare » (I).
4
) Accentul e pe ă.
5
) r a fost nazal.
') C e i p a t r u hu d e l à s f â r ş i t u r m e a z ă r e p e d e u n u l d u p ă a l t u l .
;
) Informatorul I, fiind b ă r b a t , p r o n u n ţ ă , fireşte, cunună.
8
) r a fost p r o n u n ţ a t nazal.
Când soseşte mireasa în casa mirelui « o ia socrâ-sa d'i brîncă (mână),
1
încujură ) masa cu ia şî cuscri-ncujură *) casa cu caii calarcşt'i » (VII).
La moarte şi înmormântare. Când cineva e pe moarte, « i-aprind'em
o lumnîră d'e ceară». Dacă a murit, «îl spălăm frumosü, lom haini p e
iei, îl punim acolö-n copîrşău. Şî atuncea-i punim pînză curată nouă pi
2 2
obrazü. Face un colăcuţu d'i g r î u ) şî pure ü lieu în ielü şî-i p u r e - m m i r ă ) .
Ş-atuncea-i puni u m bîtuţ d'e măr o d'i prun lingă iei în copîrşău, să
aibă şî iei acolo d'e merind'e. Alţi puru-n-carü şî-1 duc cu boii, alţi-1 duc
3
numa uomerî pi t'ind'e_e_ ). Fac colaci. î i dau tă pistă copîrşău la uomiriî,
4
muerï, că yir uomihî, yir mueri, yir prunci » (V) ) .
Mortul îl duc la groapă « pi carü » (IV) vara, iar iarna îl duc pi sănii (VII.)
Felul cel mai obişnuit însă de a duce mortul este pe aşa numitul talt'igü
(IV). E un fel de sanie formată dintr'un molid îngemănat, o sîlhă-njamărată
(VII) pe care tot timpul « aclö o lasă la ţint'erinu » (cimitir) (IV). Talpigul
serveşte şi vara, nu numai iarna. Dacă mortul e u n copil, « îl duci şî pi
5
suliţă ) , îl leagă pi suliţă şî-1 pure d'-a umăru » (VII).
6 7
«Să c î n t ă ) după iei [după cel mort] muerle, hamuri e » ( V ) ) . Şi
bărbaţii «îl cîntă» (I, IV).
Iarna, din cauza zăpezii prea mari, se îngroapă mortul şi fără preot,
mai cu seamă copiii. Pe urmă, la 2—3 săptămâni, preotul « d'izleagă mortu
la morminţî, în ţînt'erin » (VI).
8
Pe cel mort «nu-1 lasă sînguru-n casă ; căşt'igă ) d'e iei pără-i mortü» (III).
La preved'eûie (I) (priveghiu) fac fel de fel de jocuri. Astfel de pildă « să
popt'escu : să puri cu capulu-m polă la popă. Acela-i popă. Dacă nu ţifi
bifi cu patrah'iru — o zdramţă —- apu zîce că-i rad'i barba. Altu dă cu
palma pista curii. Ş-ap-atuncia să să secii iut'e să-1 gîce, să-1 pună p-acela
ce-o da cu palma, dacă-1 gîce. Dacă-i muieri, îi preut'asă » (IV).
9
Sunt şi alte jocuri : « Să fac peţitori. Fac d'iraiiri » ) (IV).
« Glumăsc, fac acolo coméd'ii. D'e suduit nu-i slobod să suduie la preved'ü.
Nu-1 lasă singur niz zoua, niz nçpt'a. Cum să-nsară, cum sfint'e soorele,
pără ce răsare, tribă s-aprindă lampa » (VI).
« La cari nu-i casatoritü, or fată, or ficior holt'eriü, ii faci suliţă cîn
1 0
lu-ngruşpă. Duci suliţă soţu ) . O puri acolo la capă, o bagă-m pămîntu.
J
) Accentul e p e ii.
!
) î e nazal.
a
) Ştergare. Accentul e pe -d'e-.
4
) C â n d « d ă m colaci pista c o p î r ş e u » se zice : « facim p o m a n ă » ( I V ) .
' ) D e s p r e suliţă, v e z i m a i j o s , p . 1 3 2 .
6
) Bocesc.
') V . textele i 3 8 şi i P o .
s
) II p ă z e s c .
9
) Biruire, luptă.
1 0
) D u c e suliţă c a şi c â n d a r fi s o ţ u l m o r t u l u i .
O cioplest'i faină-m patru düj. Lasă clombe cu cet'ină-m vîrvu. Puri [în
crengile bradului] prime (panglici , puri cururi d'e peeni, şî d'in grad'ină
x
şî d'i pe cimpü. V I L (Suliţa se face) d'in bradü » ) (VII).
«Cin mori atart'e prunc o atart'e fată care nu-s cununat, apu le puni
suliţă la aceia. Să duci-m păduri, taie o m bradü care-i lungü şî fainü,
s-apü îl cioplest'i-m patru dungi şî aclo în cet'ină, susü, puni aclö o m u -
cariţă (batistă) şî, dacă-i fată-i puni primi (panglici) roşii. Dacă-i ficior,
puni lînă, laţuri d'i pi uoi, vapsit'i. Faci cruci d'in doo doji şî o bat'i aclö
pi suliţă. Cîm pleacă d'-acasă, o duci um bărbatu d'-a umăru înnaint'a
mortuli şî o puni acolo la capü. O-mplîntă aclö-m pamîntu, în tălpi (în
picioare, drept în sus) » (IV).
«La şe_se săptămînî facem um prinosü cit o pită d'e mare. D u c i m
prinôsu la preuütü, la bescrecă. Face slujbă atunci pintru mortü. Ş-atuncea-i
rîd'ică pâosu. Duce o litră d'i vinarsü şi pure un colac mai mriicü pi uiaga
acçç ş-ap-atuncea-i rîd'ică pàosul preyütul şî namurile » (V).
2
Colacul cel mare care se face « la sçsi saptamîfï » ) (VII) se numeşte
« ciontâri » (IV). Se face apoi « un cola[c] mare la popă » (III) numit « pri­
nosü » (III) şi unul mai mic, « colacu la pâosu » (III) ; cu acesta din urmă
« rîd'ică pâosul » (III). « Faci şî parastâţ » (IV), un colac în formă de cruce.
« Tă[t] d'i pomană-1 dă ş-âcela la uomiri cari-s mai aies » (IV).

Vezi planşa I, 2.
2
) Informatoarea I V p r o n u n ţ ă în acest cuvânt u n î nazal.
T E X T E

La transcrierea fonetică m'am ţinut de cele spuse în culegerea mea făcută


în Almăj, publicată în vol. III al acestui Anuar, pp. 36—39 şi p. 59,
adecă am simplificat grafia faţă de cea a manuscrisului.
î n manuscris am notat de ex. pentru un e neaccentuat (mai ales final),
după impresia ce mi-a făcut-o : e, e, i sau i. Nuanţele mai închise de e
le-am auzit, fireşte, atunci când debitul vorbirii era mai repede. Aici, în loc
de e (e închis) şi i (i deschis), notez e. Astfel v o m avea : bire, bire sau birt
(bine).
A m suprimat literile mici ridicate la umărul literelor obişnuite, repre­
zentând sunete abia perceptibile, pe cale de a dispărea sau de a se naşte,
î n loc de birie (bine) din manuscris, notez aici bire.
A m suprimat, din motive tipografice, semnul nazalităţii de pe î, ă, q,
etc., înlocuind pe î, ă, q nazali cu în, ăn, qn. Semnul nazalităţii l-am păstrat
numai deasupra vocalelor care n'au alte semne diacritice : ă, è, ï, 5, ü.
Iată semnele întrebuinţate în textele ce urmează :
â este un ă, de obiceiu final, care tinde să devie î: casâ.
ç şi q sunt e şi o deschişi. întâiul corespunde unui e accentuat urmat
de un e în silaba următoare, iţu (ele), sau diftongului ea, (vrea) din
limba literară. Al doilea, q, reprezintă diftongul oa din limba literară :
pqt'i (poate). Acest diftong se prezintă şi ca oq, uq.
e şi o sunt e şi o închişi. Al doilea apare de obiceiu în articolul nedeter­
minat qn (un).
i, u, e, o sunt semivocale reprezentând elementul consonantic al dif­
tongilor, de ex. ia, au, ea, oq, etc.
ï este acel i final foarte redus din toate graiurile româneşti : pari (pari
Pi-)-
ü este un u final foarte scurt, foarte redus, asemănător lui ï final : pară
(par sg.).
t' şi a" sunt ocluzive palatale care ar putea fi notate şi k', g'. D e fapt
reprezintă atât pe te (ti), de (di) cât şi pe che (chi), ghe (ghi) din limba lite­
rară : t'amă (teamă sau chiamă), grad'ină, d'em (ghem).
û este n palatal, pronunţat ca francezul gn.
h' este fricativa palatală care se naşte din palatalizarea lui / : h'i (fi),
pronunţată ca ich german.
y e aceeaşi fricativa palatală, dar sonoră, născută din palatalizarea lui
v : yirü (vin). Să nu uităm că acelaşi informator pronunţă în loc de y câteo­
dată d' : d'irît. (vin).
z se aude rar la Moţi. E o fricativa palatală intermediară între z şi 7.
h, un n mai scurt, care, dacă e pronunţat mai repede, face impresia
unui r.
r, un r incomplet, cu o foarte slabă vibraţie a vârfului limbii.
h (r) sau r («), un sunet despre care n'aş putea spune dacă e un n
1
sau un r ).
Să nu uităm că un i la sfârşitul unui cuvânt trebue cetit ca un i plin,
ceea ce în ortografia oficială se notează cu doi i : pari = parii (dar parî =
pari); sau cu un e: crest'i = creşte.
Semnul ~ deasupra unei vocale arată că ea e nazală.
Accentul l-am notat numai în cuvintele în care e deosebit de accentul
literar. î n doine şi strigături, din motive ritmice, adeseori accentul e cu
totul deosebit de accentul întrebuinţat în proză. Am căutat să-1 notez cât
mai fidel. D i n motive tipografice, vocalele î, ă, Q, e, ç, etc., n'au putut fi
accentuate.
Câteodată am notat şi un accent secundar: codrului.

Tabloul textelor:

«Hori» (doine) i—96


Strigături 97—143
Colinde 144—146
Poveşti, legende, snoave 147—152
Ghicitori 153—187
Bocete 188—189
Descântece 190—199
Practici magice 200—206
Diferite credinţe şi superstiţii . . . 207—226
Demoni, fiinţe fantastice sau cu puteri
supranaturale 227—241
Despre păstorit şi viaţa din trecut. Diverse 242—252

*) D e s p r e ri, r ş i u ( r ) , v . Dacoromania, V I I I , p . 153—154.


INFORMATORII

I. Gliga Pasca, 80 ani, analfabet, din cringul Păşceşt'î de lângă


Gheţar.
II. Trăian Pasca, 11 ani, analfabet, din acelaşi cring.
III. Sänh'ira N'egri, 80 ani, analfabetă, din acelaşi cring.
IV. Rah'ila N'egrea, 45 ani, analfabetă, delà Valea D'izd'ituli, cringul
Pleit'eşt'î, de pe Valea Ierbii Rele. E fixa informatoarei X .
V. Simt'ona Suciü, 74 ani, analfabetă, delà Iarba Ra, cringul
Mor arest' î.
VI. David Todor Morarescu, 40 ani, ştiutor de carte, din acelaşi cring.
VII. Fluriia N'egri IoAasă, 80 ani, analfabetă, din acelaşi cring ca şi
informatoarea IV. E soacra acesteia.
VIII. Costinü Pasca, 78 ani, analfabet, din cringul Păşceşt'î.
IX. Patru N'egrea, 48 ani, 3 clase primare, bărbatul informatoarei IV,
fiul informatoarei V I L
X. Parasite Patruţi, 70 ani, analfabetă, mama informatoarei I V . E
măritată de mult, a doua oară, în Lăzeşti.
X I . Aurita (Aurelia) Precupü, 10 ani, analfabetă, din cringul s u ­
biectului IV.
X I I . Simion Pasca, 48 ani, pădurar, ştiutor de carte, din cringul Păş­
ceşt'î.
„ H O R I " (DOINE)

D'icît cu bărbat batrînu, Omulu-i cu v o i bură,


3
Mai bini culcatu-m fînu. Cîm măhîncă matragură ). (VII)
Că d'i fin m-i scutura,
5
D'i bărbat nu m-i put'à. (IV)
HORA FEET'ILORÜ
2 4
Ăs horecşt'e ) , fată, horile,
— Cucuie, d'e urid'e yii? Pără-ţ poţ purtă florile !
— D'ela Cluj, d'ila Sîbd'ii. Că dacă t'i-i mărita,
— Da d'e mîndra ce mai şt'ii? Atuncea nu-i cut'ezâ
— Şed'e-n casă D'e vatrariul d'in cearuşă,
Tupă masă, D'e bîta d'e tupă uşă. (VII)
Cose-un guler d'e matasâ.
6
Da nu şt'u : cosi
O d'escosi, A m auzi d'int-on uomü
O mai mult'i lacrămn varsă ) . 1 Că puiul more d'e doru.
Omul mint'e ca un cîre,
Lacrămriile-s ca bobul,
Că d'e dor nu more hime,
Mai h'erbinţ d'ecît focul.
D ' e more că n-are zile. (VII)
U n e pt'ic-o pt'icatură,
Beşică, ca d'i arsură. 7
Cît'i lacrămn o var sa tu
S-o făcu fîntîră-n satü ; Ş-am avut odat-om puiü,
Fîntîră cu trii izvora, Ş-amii niş pomană nu-i,
Ciri-a bea d'î ia să moră. (VII) Că puiul s-o dus catană
Ş-o ramîns clopü ş-o pană. (VII)
3
8
2
Colo giös la fîntîreje ) , Voia bură-i cîn şî cînu,
Rasarit-o douo stçle. Amarala nu-j dă rîndu.
D-acolö nu-z douo stçle, Voia bură-i cît'-odată,
D'e-z douö surori-a mçle. Ş-amarala nu să gată. (VII)
Ura plînje,
Paie stînje; 9

Ura rîd'e, Ciiculé, bolûndulé,


Paie-aprind'e. (VII) Vara d'ii, vara t'i duci
1
) R e p e t â n d r e p e d e v e r s u l , i n f o r m a t o a r e a a p r o n u n ţ a t : . . . lacrăm-varsă . . .
2
) C â n d a repetat versul, a spus : Cölo giös la şăsurele.
3
) I n f o r m a t o a r e a zice c ă a auzit u n flăcău d e m u l t « h o r i n ü » [cântând] a ş a .
4
) îţi horeşte = cântă-ţi !
Şî nimnică nu mn-aducî, 15
Numa sîru plir d'i nuci. Coborî, Domni, pe pamîntu,
Ş-apu tu le-aduci, tü le mărîncî, Să vez popa ce-o facutü !
Da la iarnă ce-i să mîncî ? Cum curură urîţi
— Să şt'iu c-aş mîncâ pamîntu Şî d'espart'e iubiţi.
Şî vouă nu vă mai cîntu. (VII) Cururat-o doi urîţ
Ş-6 d'ispârţi[t] doi iubit. (VII)
10
10
Apu ca miré nu-i singur riime,
Numa puiul cucului Cire n-ari riicion doru,
î n mriéljocul codrului, Mul-traicşt'e cu uşorii.
Fără âript'î, fără peçfïi Cire n-are dor pi vale,
Ş-ar zbura şî n-ari vreçmi. (VII) N u şt'i Iura cîn răsare.
Cire n-are dor pe luncă,
11 N u şt'i Iura cîn să culcă
Şî sorii e cîn rasari
A m fost tînăr ca d'irarsul Şî dorul cîtu-i d'e mari.
Şî m-o batrîriift] necazul. O am auzit d'im batrîiî, d'ila tî-
Ş-am fos tînăr ca vinul nercţi. (VII)
Şî m-o batrînit strinul. (VII)
17

12 Ş-am trăiit odată bire,


Şî d'e cîm beau şî nu mă-mbătu, N - ă şt'iut cire mă ţire.
S-o facii d'irûl oţătu, D a las-să trăiesfc] şî mai rău,
D'irarsul ca lapt'i h'ertü. Să gînd'ez d'e Dumnizău.
D'e cîm beau la vinişoru, Şî d'ecîn trăiii cu necaz,
D'-atuncia mh-i birişoru. (VII) Peri ruja d'î obrazü. (VII)

18
13
Ş-o răsărit om măru-n costă,
Ş-am foz necajît odată, Numa d'e dragostea nostră.
D'-an gînd'i[t] să sai-î apă. Şî stau dojmani să rii-1 taie.
Da-i paca[t] d'e om frumosü Pliră-i lumea d'e dojman,
Să margă pe răuu-n giosü. (VII) Câ valea d'e bolovan.
Şî-i pliră lumea d'e nevoi,
14 Câ ţara d'e Unguroi. (VII)
Ai d'i mire, mult'e şt'iu
19
Şî ma mnir urid'e le ţiu.
Şî le ţiu înt-6 puiată Drajile mçle fatuţe,
Şî le sloboz cît'-odată. D'e v-aş véd'a névastûte !
Şî le ţiu înt-ô ocolu Să vă văz în sa[t] la noi,
Şî le slôboz cîm mri-i dorü. (VII) Nu v-aj da pi patru boi,
Că pi b o i i-aj virid'i şî i-aş bea, A'şa dară le-am vazutü,
Da pi voi v-aş tă[t] ved'ä. (VII) Că asară biri le-am ciratü,
Cu grăy mîndru vînturatu,
20 Cu vin roşu strecuratü. (VII)

Uot'i tăi cei cii albuşu,


23
Mă iau sara d'in culcuşu.
Uot'i tăi cei cu lumină, Auzit-à şi şt'iu bire
Mă iau sara d'ila ciră. (VII) Că tu-i să t'i laş d'i miri.
Lasă-t'e cu Dumfiizău,
21 Că mriie n u - m pari rău;
Pot'i-um pic mfi-o h'i cu greu. (VII)
Drum bătut pi dîmbu-susu,
Da nu bătut d'i boii tăi, 24
D ' e batud d'i uot'i mnei.
— Apu, hai, drăguţă, la Banatü !
Uot'i tăi-is mangalăi
Şi mărincă boii mnei. (VII) — Ba-iu, ba, că am barbatü.
— Şî io încă am muiere
Şî cu t'ire tăt aş mere.
22
Hai să trecem Mogoşul,
Pusei secera la brău Doră n'é stimbăm portul. (VII)
l
Şî mă luai pi rîncă rău ) .
Secerai cît secerai 25
Mă uitai-î laturçli,
Vacile nu le văzuiü, A'mu jöc cu drăguţa,
Vacile mni le pt'arduiü. Mîre-m duci suliţa.
Şî mă luai pi dîmbu-susu, Aj-jucâ şî mi-şt'u bire,
Dédei d'é puiul culcatü. M-aş lasă şî mh-i ruşire.
Io statui şî ma gînd'iiu,
— Scolă, puiuţ, nu durfii,
T u gînd'iş că mă opriiü.
Că d'e cînd ai adurmitü,
Io statui şî ma uitaiü,
Florile t'-or napad'itü
T u gînd'iş că ma lasaiü. (VII)
Şî iarba t'-o întrejitu
Şî vacile le-am pt'erdutü;
26
Doră tu mni le-ai vazutü?
— Că să le h'iu tă văzută Amarîtă-i drăguţă,
Şî nu le-aş h'i cunoscută. Că n-are cu cire b i a ;
— Bâ tu le-ii h'i cunoscută, Şî ari-ü strop d'i băutură
C-aceleâ-z vaci cunoscut'e, Şî n-o pot'i bia singură. (VII)
Că la corrii-s hed'eseje
27
Şî la păru-st'icaţe.le
Şî la codă dalboşcle Şî-i amârît omul, Domne,
Şî la ţîţi boreţeh. Cîn să culcă şî n-adQrmi.

*) P e l â n g ă r â u .
Cui i somn, pot'e durni, 31
x
Cui i dor, pot'e d ' i r i ) . Cilii-i ciala pi la cruci ?
Cui i somn, pot'e să dormă, Todoruţ cu gura dulci !
Cui i dor, pot'e să margă. (VII) N ü şt'u-straiţă ce miii-aduci :
On cociiţ d'i pîhi dulci.
28
N ü şt'u cocu 1-ui mîncâ
Socră, sQcră, poma acră, O gura u i sarutâ. (IV)
Acar cit i piit'a C Q C Ç ,
Pomă dulci mi t'-i face, 32
Că n-ai văzu nicio cioră sură,
La fîntîha cu izvorü
Nicio socră bură;
Să tîlricşt'i dor cu dorii,
Nicio cioră albă,
Să sărută pără moru. (IV)
Nicio noră dragă. (VII)
33
29
Siis la d'al, cobor la vali,
Cui ii placi-n crîjm-a bea,
M â tîliiii cu bad'a-n caii,
N u dormă tătă nrjpt'â.
C\i caruţu plin d'i liçmni,
D ' e steç-n löc şî să gînd'ască
Cu clopuţu plin d'i piçrii,
P e ciré să pagubască.
16 ciarui să-n-dea panuţâ,
Bău vin cu sfîrtaiiil 2
Iei isă ) să-i dau guruţâ.
D'in comă d'ila Murgul,
Püri pàlariia josü
Şî bău vin cu iiţiâ
Şî ma sărută frumosü. (IV)
D'in corne d'ila Hid'â. (VII)

30 34

Astă nopt'i n-am durmitü, Pintru t'ihi, spalaturâ,


Numa cé m-à jîtruiitu N u - m t'iiicşt'i saraturâ,
Pi la-o cruci d'i fereastă, Numa zamă t'iparatâ,
Tupă-o dalbă d'e nevastă. L â doo tri zili-odată. (IV)
Da tîlhariu d'i bărbat
35
O fost cù nevasta-m patü
Şî luö furciala d'ila patü Ciiculi, sacâ-ţ-ar limba,
Să deié la miri-n capü. D'i cîn cînţ, lasai pi mîndra.
Şî mă puşei-int-u jarunt'e: Ciiculi sacâ-ţ-ar pana,
Dumnizău să nü-i ajüt'e D'i cîn cînţ, lasai pi nana. (IV)
Să deié la mire-m frunt'e.
Că d'il-aia nü-i banatü, 36

C-oi muri cu capul spartü. Ciiculi, bolünduli,


Da niş d'il-âia nu-i durçre, Vâra d'ii, vară t'i duci,
C-oi muri bagatu-h'cră. (VII) D â la iarnă c e să mîncî?
Veni.
2
) Accentul este pe ă.
Sâ şt'iu c-ui mîncâ pamîntu,
Şî vouo nu v â mai cîntu. (IV) Vinu să bea la răcori,
Lucru să lucră a sçri.
37 Vinu să bea hod'ininü,
Lucru să lucră lucrînu. (IV)
O auziam pi mcşa horin[d] aşa
cîn culejam la iirü. Cia *) : 42
D'-aiiş pără-m Braşeu, Auzit-am, mîndri, jeu,
N û - i nimi singur ca jeu, Că mîri(r)i-ta-i pari rău
Numai mrierla pi pârău. Pintru că t'i iubăsc jeu.
2
Ma i ï m v i i ) să-m-văz parinţ, Spufi mîri-ta aşa :
Văzui munţi pîrjoliţ. Să-ngrad'ască uliţa
Ma iîmvii să-m-văz io fraţ, Tăt cu liemn şî cu palinü,
Văzui brâz încet'enaţ. Doră noi nu né tîlnimu,
Ma ïmvii să-m-văs-surorî, Nüma sîmbătâ odată,
Văzui munţi plin-d'i flori. (IV) Duminică ziua totă,
î n ieşti zili râriuorî,
38 într-o zi d'i nâuo ori. (IV)

Amarît ca miri n u - i 43
Numa puiu cucului
M-6 puz maica lâ cearnütü
Cîn şî-1 lasă mama lui
Şî mii-o dat o sîtâ d'asâ,
î m mneljucu codrului,
Sâ nu ies sară d'in casâ.
Fără âript', fără peni,
3
Dară io-i merje la tîrgu
Ş-ar zbura şî n-ari v r e m i ) (IV)
Şî mh-oi l y o o sîtă rară,
Sâ mai ies sară pi-afară.
39
Cîm fuşei s-astîmpăr doru,
4

Pintru t'îfi cît'i amu, Ma t'amă ) s-apriz cuptoriu ;


Mul-lucrù d'i vara n-amü. Cîm fuşei la sarutatü,
Pintru t'îri, mîndră, băi, Ma pusă la-mfrămîntatu ;
Pt'ârdui locul d'intră văi Cîm fuşei să dau ţucata,
4

Şî polog d'i nöo clăi. (IV) Ma t'amă ) să raz covată. ( I V )

44
40
Spufi, mîndro-ad'ivaratu,
Pană sură d'ila şură, Cîz drăguţ t'-o sarutatü ?
Io cu mîndra n-6 dug büriä. (IV) Numa doi cu ciorigî noi

!) Zicea.
-) Ma iïmviiû ( m ă i v i i ; ma iîmvăscu m ă ivesc).
3
) Cf. N r . i o .
4
) Accentul p e a.
1
Cincï paret' cu ciorigï v e t ' ï ) 50
2
Şî ürü ) cu barba nagră Lasă-mă, dragudz, d'i voie !
Lâ-ceala i-am foz mai dragă. (IVj N u t'i mai calci navoie !
Că t'-o mai călcat odată,
45 D'i t'-o şt'iut lumea totă. (IV)
Frundză veerd'i ruptă-n trii,
51
Iö cunöz voia mîndri,
Că cu mini s-ar iubi. Io pi d'al, mîndra pi vali,
Nu-ndîrzne_şt'i-a vorovi. C-6 cunöz numa pi poli
Iâ-ndîrzne_şt'i d'i vorbcşt'i, Şî pi mărsu d'im pt'iciori,
Că irima t'i poft'ejät'i ! (IV) Că-i lungă şî supţirea,
D ' - o cuprifid'i zad'iiâ. (IV)
46
52
Dragă mn-i crîjmâ-m păduri,
Beau la vî şî mînc la muri. Pintru yot' ca mura nagră,
D'e să tîmplă să ma-mbăt, Ncungiurai padurea-ntreagă.
Numa lçmnili ma vădii. (IV) Pintru uot' ca murili,
Cungiurai padurili. (IV)
47
53
Creş păduri şî t'i-nd'asă,
D'e cît cü bărbatul pröstü,
Numa log d'i casă-n lasă
Mai bire la uăi pi dosu,
Şî o leacă d'i tçlçt'u
Că uoiile-or merizâ
Sâ-ş samiiii mîndra tçnt'u. (IV)
Şî altul oi capata.
D'e cît cu barbad batrînu,
48
Mai bire culcatu-m fîru,
Mîndra mea d'i astă vară Că d'i fîr m-oi scutura,
Gînd'cşt'i c-o iubăsc iară. D ' e batrîn nu m-oi put'a,
Doră io n-am bolondzitü, Pt'ică-m pat ca un neclâdu
Să iubăsc ce-am parasitü; Şî şe_d'e-m vatră ca o pt'atră. (VII)
Doră io n-am capt'iiatü,
Să iubăs-ce-am lasatü. (IV) 54

Uom cu uom s-o tăt iubiţii,


49 D'al cu d'al nu s-o tîlnitu.
Mîndra mea cea mai d'e anü Uom cu uom să tăt iubia,
Să spală cu mad'ereanü D'al cu d'al nu să tîlna. (IV)
Şî gînd'eş că-i d'i Ţîganu.
55
Dară-aiasta mai d'i-amu
Să spală cu apă reci Fost-am puiul păduri
N'ij d'i Ungur n-o întreci. (IV) Şî nu m-o mîncâ lupt'i. (IV)
Cioareci vechi.
z
) r e nazal.
Ce mri-i urî-nu mii-i dragu,
Astă nopt'i-ntr-adurmitü, D'-ar h'i ca naya d'i albu. (VII)
GreK yisurî mfi-or yiritü. 62
Strigă mort'a d'im feriastă:
S-amarît'e nariile,
— Spovid'itu-t'-ai, nevastă?
Cîn să duc cataiiile.
— Bâ io mi m-ä spovid'itü,
Şî mai amarît'e-or h'i,
Că d'i mort'i n-am gînd'itu. 2
C-or merjé şî n-or y i r i ) . (VII)
Da CQtă-n cart'i, nu-s pacat'i ?
— Numa tri cară-ncarcat'i 63
Şî unii la jumatat'i. (VII) A m zis, maică, cîtă t'ire
57
Să ţii zile pintru mire,
Să mă dai-î sat cu t'ire.
Ş-aj muri, mort'â nu yire, Şî tu zile nu ţîriiş
Ş-aş traii şî n-am cu cire, Şî d'ipart'i mă dadiiş;
Că cu cire-am mai traiitü Mă daduş a trija sat'e,
O pus faţa la pamîntu. U n e mi cunös pi riime,
Da n-ö o pus să rumefiască, Numa früza şî iarbă
D'-o o pus să putrezească. (VII) Cari-i in tătă lumea.
Şî ce socru-n-capatai?
58
Şed'i-m prag cu on toiagü :
D'-ar avea drăguţa mint'e, Cîn dă-n cîre,
Cînd oi muri să mă cînt'e Dă şî-n mïfe. (VII)
Cu trii zile ma-arîfit'e. (VII)
64
59
Dă-mă, mamă, la maritü,
Morî, drăguţă, mor şî jeu, Că vrçmeâ mni s-o-mpliritu !
Să fie fac-on copîrşău, Şî mă dă, mamă, cui mă cere
Să ne-ngrrjpi-m fagadău, Să mă fac şî jeu muiere ! (VII)
a
Cii capiii c î t ă ) hîrdău. (VII)
65
60
UN FRAGMENT DE « HORĂ »
Mori, muiere, mori-urîtă, Matragulă şî hereanü
Să-mn-iau alta mai iubită. (VII) Şî oţăd d'in ceala anü. (IV)

61 66
Că ce mii-i drag, nu mii-i urîtu, Ficiorul care-i curatü
Măcar cîtu-i d'i peritü. N u să culcă nopt'a-m patü,

1
) Accentul pe ă.
2
) Repetând versurile ultime, informatoarea a spus :
Şî m a i amarît'g-o h'i,
C-o merjé şî n - o yiri.
Numa pe pamînt uscatü. Pasaruică dalbă-n ciocü,
Ficiorul care-i ficiorü Da-mn-a Dumriizău narocü. (VII)
N u să culcă nopt'a-n ţolu,
Numa pe pamîntul golü. (VII) 72

Pasaruică zburători,
67 Ce t'e cînţ în gura mari ?
Vai d'i linü, vai d'i palinü, — Da cum focul nu m-oi cîntari,
Vai d'i ceala ce-i la strinü Că mfi-i cuibul rîncă caii,
Mult'i rabdă săracul. înt-o tufă d'i pelinü;
Lâs-să rebd'i, Cîtu-i nopt'a nu m-alirü
Dacă şed'i, D'e glasul voiriicilorü,
Că nu-i uorb d'i lumea o vçd'i. D'e pomnitul zd'icilorü. (VII)
Haina o portă cu cotülü,
Pita o mîncă cu fontülü; 73
Haina o portă tă cotită, Dragostili celea mari
Pita o mîncă tă fonţită. (VII) N u să ţîr cu me_ri, pçri,
D'e cu vî şî cu vinarsü
68 Şî cu pcşt'i d'i cel grasü.
AŞA-I H O R A FF^T'ELORU: Uralâ d'in ce să face?
D'î uomul caré tăt tace. (VII)
Doimii, nü-m da ce nu-i burü,
M a i biré ma las sîngûru !
74
Domni, nu-m da ce nu-m placi,
M â i biré ma lasă-m pace ! (VII) A m um puiuţ şî să duce.
Cu camcşa nespălată,
69 Cu gură iîesarutată.
Da t'i-ntornă, nu t'i duce !
Creapă, Domni, pamîntul,
Că camcşa u-om spalâ
Să să baji urîtulu !
Şî gură u-om săruta
Creapă, Domni, pâjişt'â,
Şî t'icâ u-om piriiâ..
Să să baji uralâ. (VII)
Apu d'imultü avea t'ică şî bărbaţi.
70 O purea pi-aiicî, pi d'-arînt'e, pi la
Tătă zoua beau la be_re: t'eptü ş-o piriiâ muiçrea ş-o-mple-
Las-să beau, că n-am muieri ! t'â. Aşa-i zîcea: t'ică. (VII)
Tătă zoua beau la vinu :
Las-să beau, că-s cöpil strinü ! (VII) 75

Ţugu-ţugu, iepuraş,
71 D'incatrüu *) t'i lăturaş ?
Pasaruică dalbă-m peni, D'i pi valea Murgului,
Dâ-mn-a Dumriizău cu vremi. Văzui fata Turcului:

J
) S u b i e c t u l X I z i c e : că d'inclo.
Cercelată, marjelată,
Cü patru cercei d'i pt'atră. T'iclazău d'i cel vargatü,
2
Yură maică, ş î ) ma vez 7
Pi pt'icioru ) cel stricată. ( X I )
3 4
C u m ) ma-ntorcü-hairii verz ! ) (VII)
81
76
D'-aş muri d'e dor d'i mure,
Arză-t'e focul, urală,
N ü m-aş mâi ducé-m pădure,
Că mn-ai pus faţâ-n ceriîală;
Că mima odată m-am dusü
î n ceriială d'e cea ra,
Ş-am văzut o m pui d'i ursu. (VII)
D'é nu să pçt'é spalâ !
Arză-t'e focul, urîtu, 82
Că tare m-ai batrînitu ! (VII)
Cît'e flori d'in Turdă-susu,
77 l e u cu-a mea mîndră le-am pusü.
Şî tăt'e-mflore şî nu leagă,
Sărmană irima mea,
Ba-sîmă-i samînţa slabă.
Iar începi-a mă durea.
Numa florea sorilui
N u mă drjri d'e dure_re,
Şcd'i-m pQrta raiului. (VII)
Numa d'i necazuri greje.
Taci, irimă, nu tă plînje,
5
83
Că cu mire ) nu-i învîje !
Taci, irimă, taş pogană, St'icuţ vçrd'i d'e sacară,
Nii le loua tăt'î samă ! (VII) C-â miieu uom s-o dusu-n ţară
St'icuţ vçrd'i d'i odosü,
78 Domni, adă-1 saratösü ! (VII)
Astă vară pt'ârdui vara
84
Pi pârău la Gîrd'işcra.
Şî papuci mni-i rupşeiu, Mulţamnim sfint'ilor Paşt'î,
Fără Petrea ramînşeiu. (XI) C-6 dat fruză vçrd'i-m faj !
Mulţamnim Sînjorzuliii,
79 C-6 dat fruză codrului. (VII)
On izvor cu apă rçci
Deçç Diimnizău să-nţcrci. 85
6
Să ramîă ) numa pt'etri, Fruză vejd'i, fruzulică,
Io să h'iu nevasta Petri. ( X I ) Răuu-i fără mîndrulică.

x
) Subiectul X I zice : viună.
£
) S u b i e c t u l X I z i c e : să.
3
) S u b i e c t u l X I z i c e : cîn (când).
4
) Versurile a u fost s p u s e întâiu d e subiectul X I .P e u r m ă le-a repetat subiectul V I I .
6
) r e puţin nazal.
6
) Vocala accentuată î este complet nazală. Subiectul VII pronunţă ramîiă, fără
u r m ă d e n a z a l i t a t e p e î.
') Subiectul V I I a z i s pe pt'iciorul.
Da-i mai rău fără nevastă, 91
Că n-ai u n e traji-n gazdă. D'i cé iej mîndr-amarîtă ?
Da la drăguţă dă cu palma, Pintru că ţ-am dat o bîtă?
La muiere traji sama, Alta rabdă mnii şî sut'i
Că mujerea-i tă cu t'ire, Şi imblă să mă sarüt'i. (VII)
D a draguţa-i tare strină. (VII)
92
86 Astî vară la Ispas,
Du-mă, Domni, d'-âiced Ieram tinerel sî grasü.
Une-mflori t'iparcâ, Da vez amii la ci-am ramâs,
Să nu yiu pără-i lumea. La urît şî la necazü. (VII)
Du-mă, Domni, d'-âiced 93
Uni-mflori t'iperiul,
Să nu yiu pără-i ceriul. Pană-n cui, pană su cui,
M â du, Domni, şî ma lasă Fost-an dragă uoricui
U n i nu-z barbaţ-acasă Ş-âmu mi-s a nimarui.
Numa rievçsté frumoşi. (VII) Da-i ţinea zili d'i postii,
Să h'iu dragă cui am fostü. (IV)
87 94
M-aj ducé nu şt'iu drumulü, Du-t'i draculi, urît,
Şî-mvaţâ-m-o üritül, Că tari m-ai batrîhitu,
M-aj ducé nu şt'iu calea, Şî d'i zili nu-z d'i multü :
Şî-mvaţâ-m-o ürala. (VII) D'-6dată cu pt'etrile,
D ' - o vîrstă cu liçmnile. (IV)
88
95
Ciudă mri-i, ciudă ma coci, Horiam şî noi cîn ergam fet'i, la
D'é urală n-am ce face. [vacî :
T'e du dor une t'e mîiu Aveam doi voinicaş drajî.
La puiul la capa ti iü Voinicul, voinicul mney,
Şî spuré că şî jeu yiu. (VII) Mult aj vrea să h'ii a mneu
D'e-i vrea tu şî ma-ta nu . . . (IV)
89 [Nu mai ştie.]
Şî pusei ciuda capatiiü,
Cu dorul m-acuperii 96
Şî bire ma hod'ifiiiü. (VII) ŞI HORĂ ŞI S T R I G A T U RĂ
Liucă, liucă doholică,
90
O d'i ce t'e doholeşt'î?
Sară-i sară, murgu-i nopt'i O frat'uţi t'-o sfad'itü,
Şî la mîndra n-oi străbat'i (VII) O părinţi ţ-o muritü ?
10 Anuarul Arhivei de Folklor V.
— N'iş fraţi nu m-o sfad'itü, Cu irel frumoz d'i sori
N'iş parinţ nu mn-o muritü, Şî pi d'ejitül cel mriicü
Numa puiul 1-an pt'ardutü. Cu irel frumoz d'-arjintü.
Doră tu miii l-ai văzutü? — Aşadară l-am vazutü
— Io să-1 h'iu tă văzută La Huhui, la fagadău
Şî nu l-aş h'i cunoscută. Cu cancéul plir pi masă;
— Ba tu l-ai h'i cunoscută, Iaca prunci plîng acasă.
C-acelâ-i om cunoscută, Că pruncuţi-or mai taceâ,
Că-i pi d'ejitul cel mari Numa noi s-avem ce bea. (VII)

S T R I G A T U R I

97 102
Drajile meje codrçrie, Cucuruz d'i p e jirugă,
Mîndri uot' văzui la içle. (VII) Mă bagaj la mîndra slugă
P e opt'incî şi p e obd'çle
98 Şî pe buze supţirecle. (VII)
Drăguţă d'i tupă d'alü
103
Ar d'iri şî n-ari calü;
Drăguţa d'i tupă dîmbu, Şî mi ma călca pe pt'iciorü,
Ar d'iri şî n-ari rîndù. (VII) Că io şt'iu d'i cé ţ-i dorü !
Şî nü ma călca pe opt'incă,
99 Că io şt'iu d'i ce ţ-i frică !
Şî ş-âsară m-ai călcat
O STRIGATURUŢĂ, AŞA
Şî guruţă nu mn-ai datü. (VII)
Cotă, Domni, cu ot'i,
Cum beau lotri cu domni ! 104
Şî armii e dömnilörü, A m om bărbat cît om fagü
Pi mîrile lotrilörü. Şî n-am haini să lu-mbracü.
Şî armii e lotrilörü Şî am om bărbat cît on nucü
Pi mîrile dömnilörü. (VII) Şî n-âm haini-m-pat să-1 culcü.
Şî io mari, şî tu mari,
100
D-àpu ciri n-o-mbracâ?
Haidă, fată, tupă mîfi, Brîncile, dàc-o lucra. (VII)
Că ţireâ-t'-oi tari biri :
Am o raţă ş-u raţoiu, 105
N u t'-i faci cu gunoiü. (VII) A m om bărbat cît om fag
Şî d'i fuomi-abd'â mă tragü.
101 A m om bărbat cît on nucü
Ard'elean cu tundră sură, Şî d'i fuomi-abd'â ma ducü.
Zoua dormi, nopt'a fură. (VII) A m om bărbat cît on d'em
Şî d'i fomi nü ma t'emü. Că buzili-s masurat'i
A m om bărbat cît on d'em Cu fontii Aradului,
1
Secerîm )-pî-holdă-l pt'erz. Pi sama bărbatului;
Cari fată l-o aflâ, Cu fontii Abrudului,
Bur narö ş-o capătă. (IV) Pi sama drăguţului. (IV)

106 111
Frundză-m prun, frundză sup prunu. D'-âiiş pără-m Fâgarâşu
A m o mîndra şî n-o spuiü Nii-n tribüii cet'erâş.
N'icï o spui, nici ma giorü, Cet'erâşu-i gura mea,
N'icï o las pără ce moriü. (X) Dâc-ai-aveâ ce dâ la ia.
(O striga ficiori mai d'imultü cîn (Li strigă-n jocü). (IV)
juca, cînd ieream fată). (IV)
112
107 Frundzâ vçrd'i d'i cireaşă,
. . .morţi, met'eléu, Dulci-i gura d'i mfiîfeazâ,
Să t'e h'i făcută jeu Ca o buQbă d'i cireaşă.
T'-aş h'i trasă pi-ü jîlău D â - i mai dulci-a mfiînului,
Să h'i popă 6 bd'irău. (IV) Câ bobiiţa strügului. (IV)

108 113
. . . m o r ţ i , t'ică creaţă, Crîjmariţâ lată-n şe_li,
Cé t'i ţii aşa măreaţă? Că mîncâş vacili mçli
Că şî iö-s cu păru creţu, Şî d'itéii d'ila içli ! (IV)
N ü ma ţiu aşa mareţu. (IV)
114
109 2
Mnîr(h)eazuţă cu c ü f ü r a ) ,
3
. . .morţi tăi, ţolină, D'i-6 h'i sQcră-ta bură ) ,
Io tînăr şî tu batrînă. H'ii şî tu bună cu ia.
Fata cari s-o iau iö, D d d'-o h'i SQcrâ-ta râ,
Cu pyoli d'i léped'eu, Mătura casa cu ia
Şî acelea le-o întors Şî pi-afarâ d'i-i put'â ! (IV)
Cu cealâ d'i-susü-josü.
M â tă mnir d'i cé le-ntorce, 115
O n-ari d'in cé li faci. (IV) Mâritâ-m-aş să nu şezu,
Numai cîmpu să nu-1 văzu.
110 Cîmpu să-1 vază barbatu,
Sârută-mă bad'i-n-d'inţ, Io să mătur, s-âşt'ern patu,
D'i buzi să nü t'-at'ingï, Să pui oglindâ-m feriastă,
') Secerând.
2
) Şi cei doi r sunt nazali.
3
) Şi aici r a fost pronunţat nazal.
Să văz cumü stă nevastă. Cîm ved'am batrîfiile,
Iei în dă camesa să i-o spălu, Mă boţiam ca cîrilé. (VII)
Să i-o spăl şî s-o cîrpăscu.
122
De_e_-m paci-o zi o douo
Pără ce-z nevastă nouo. (IV) D'e jocu-z numa focu,
D'e mîncare-z numa lupu,
ne D'e lucru numa butucii. (VII)
Crîjmariţă d'i Rumîru *),
123
î n t'iré n u - i suflet bunü,
C-ai băgat apă-ii d'ihü Dă, Domni, dă, Domni,
Şî bani ţi-an da d'ipliriü. (IV) Şî la cel ce dorme,
Pe cîn s-o scula
117 Să aibă ce mînca. (VII)
Draga mea ce jucători,
2 124
C-amnirosi ) ca o flori ;
Ca o flçri d'in grad'ină Ciri-o zîsu că io nu-s uomü
Cînd o zmulgi d'î radaciră ). (VII) 3 La mîncare şî la somnii? (VII)

118 125
Und'i jocă văr cu vară, Aiista-i joc ard'elenescü,
2
Amnirosi-a ) primăvară. Stau fet'ile şî pînd'escu. (VII)
Uni jocă văr cu varii,
2
126
Amiiirosi-a ) flori d'i măru. (VII)
Huhă mari d'ila munt'e,
119 Huhurează lată-m frunt'e ! (VII)
Lasă jocu, verişora,
4
127
Pără ce-su-Scărişora ! ) . (VII)
Cîn da früza,
120 Pusei pînza
Aiicia-i o m moş batrînu Ş-o tiiai la Sîmvasiiu,
Cari faci vara fîru ) : 5
Şî-m pani că prea grabd'iiü. (VII)
Cîm vçd'é rievçstilé,
128
Rasucé mustăţile. (VII)
Domni, fă-mă liem-d'i tufă,
121 Să mă facă mîndra furcă,
Cîm ved'am rievestilé, Să ma ducă-n şazatcre,
Mă t'ifid'am ca şcrpile. Să ma puii-ntră pt'icirjri. (VII)

') î e nazal.
2
) î n m a n u s c r i s r a r e d e a s u p r a s e m n u l nazalităţii care, d i n m o t i v e grafice, a fost
omis aici.
3
) R a h ' i l a N e g r e a a r e p e t a t şi e a v e r s u l d i n u r m ă şi a p r o n u n ţ a t : radacihfr)ă.
4
) Până ce sunt î n Scărişoara.
5
) Vocala î este nazală.
Io cu dascariţa-m polă.
Preut'asa h'çrbi uouă,
Hid'idaşul zîci moli,
Bâ-sîma-1 dori la foii. Mniii nauă, popi două. (IV)
Hid'idaşul zîci bire, 13fi
Bâ-sîma-i satul d'i pire. (VII)
Preut'asa popi nostru
130 Ţcsi pîndza fără rostii
Şî bat'i bat'ală sură
Bâ-sîma o mîncat on cîni :
Să facă popi căciulă. (IV)
Numa coda i-o ramds
Să să şteargă pi la nas. 137
[Delà un flăcău].
Popa nostru-i popă buh(r)ü,
131 Cînd aud'i clopotul,
Ţîpă cosa pim burçni
Intre zmeii-m voi ficiori,
Şî să ia pi la pomçiii. (IV)
Că nu-mblaţ să vă-nsuraţ,
Numa tupă curve-mblâţ. (VII) 138
132 Tremură popa să moră :
Dă-mă, mamă, N u să-ndură
Dă-mă, bună, D'i priascură,
După ciala cu burdună, C-o asîmt'i dulci-n gură. (IV)
Că puni burdüna-n cui,
Ma sărută
cîn îi spui. 139
[Delà un flăcău]. Sărmană muierea mea,
Să cunoşt'i că iej ra :
133
Cîtu-i lumea tăt cîrpeşt'î
C-a mea muiçri încă-i bură, Şî d'im val nu curăieşt'î. (VII)
Că-nt-o lură torci-o liră,
140
Şî-nt-o ân,
1
D'e o suman. (VII) Cucurudz d'i pi uiugă ) ,
Ma bagaj la popa slugă.
134 Popa-i slugă, i-o stapîriu.
Râh'ilă, buzili tali Vai d'i trâiu mheu cel buhü. (X)
Unsu-li-o ma-tâ cu mheri.
141
D ' é - m pui capul după içli. (IV)
Bösiiocü crescutu-n tröcü
135 Măi, Traiahe, hai la jocü !
Dă, draci, cu popa-n tău, Da, bösiioce, mi t'e coce !
Cu dascăru tă mereu. N-ari cire t'i culeje,
Dâscăru cu pruncî-şcolă, Că ciré t'-o mai culésu

1
-) Informatoarea n u ş t i e c e î n s e a m n ă « u i u g ă » : « A ş a - i s t r i g a t u r a ».
O băuut apă d'î rău O horecşt'i aclö cîndu-i-im birtü,
Şî s-o imflat pi la brăy. cînd JQcă, atuncea le strigă jucători,
Da nu şt'u fată-i o ficiorü, strigaturile, strigaturilï horï. (VII)
Nüma o clat'it om pt'iciorü. (VII)

142 143

Mn-i dragu a trăii biri Raţa faci libo-libo


Cu omiil care-i d'e miri. Şî cocoşu cucurigu.
Şî mn-i drag omül falosü Pu iu faci piü-piü-piü
Şî pi faţă şî pe dosü. Şî gaiifa târambiu. (IV)

C O L I N D E

144 Rai, rai, rai, grăd'ina dulci,


Hoi, vejnică-mpărăţie, D'ila t'ine nu m-aj duci :
Cum, Domne, slava ţie, D'-amninosu florilorü,
D'e dulciaţa pomilorü.
Cum, Domne, să-dz vestescü
Vini-un şcrpe virinosü,
Sfatul cel dumnizeiescü ?
Hîrăiinu-să pi josü
Cum, Domne, cu a ta mînă
Ş-aplecă d'-o clombă-n josü :
Zideş préuri-n ţarină.
O m pom d'e rai săditu — Vină, leva, ş-ia o pomă !
leva pçma ş-o luuatü,
Ce iera forte opritü.
Lui Adam incă i-o datu.
D'in tăt pomu să mănînce,
Dumnizău l-o strigatü :
Numa d'im pomü-florit,
— T u , Adami-i miejri josü
Ce iera forte opritü.
Şi-i lucra c-um păcătosu !
Suz la roşu răsăritu,
Şi tu, leva, incă-i miçri
Mîndru pomu-i imfluritü,
Şi-i munci ca şi-o mujçri
Cu mçrili d'e arjintü.
Şi n-or [sic] h'i prunci cu duriçri (II)
Da su pom cine iera?
Dumnizău ii supăratu.
146
Da io, Domne, cum n-oi h'i ?
Pi vriçmia biserici Dumnizău d'ila-nceputü
Să-mbată uamini. (II) Tătă lumea o făcutu,
Pi Adam l-o răstîlriitu
145 Şi pi leva o zid'itü,
La grăd'ina Zanului, La olaltă i-o soţit
Rumioara, Şi li-o da raiu pi mînă.
Şcd'e-Adam cu leva lui D'in tăţ pomhi d'i-a-mpreună,
Şi-ş plînjja greşejili. D'in tăt pomu să mănînci,
Aşa le plînjja d'e cu je_li, Numa d'im pomu-nflorit
D'e gînd'ai că raiu pt'çri. Să nu mînci că-i opritü. (II)
POVEŞTI, LEGENDE, SNOAVE
147
O fost on ficior d'e i-o zîs Ceruşotca. O fost o fată d'e domn, faină,
d'-a-mpăratului. O zîs că ia n-a meç după hime, numa după Ceruşotca.
A p u o mărs tată-so acolo să vază că ce fac iei laolaltă. O fo mîncîn p i - o n
uou, iei amîndoi. O zîs fata că :
— Miilţan, Domni, că aésta-1 şt'iui d'e bunu d'ecî găzdăşia tat'i.
Tată-so o foz gata să-i puşt'e. N u s-o-ndurat, dacă o auzit zîcîn aşa,
c-o văzu că trăiez birie *). Atuncia o-ntreba mă-sa :
— Ce văzuş ?
— Da văzui mîncînd pi-ü uou ş-o zîs că-i mai dulce asta d'icît găz­
dăşia tat'i. Şî nu mă-ndurai să-i puşcu.
Ş-apu i-o-ngăzdăşat. Li-o da şî lor d'-o avut d'estul bine şî fata. (III)

148
DOT'A CU COJOCILI
Doosprăzăci cojoci o fost având Dot'a. O fost avîn capri. Apu o is
că să güri cu caprili a munt'i. O fos sori şî caldü cîn o porni d'-acasă cu
caprili şî cu cojocili pi ia să să guă a munt'i. Ş'-apu ia tăt o lasă la cojoci
d'i pi ia josü, c-o fos caldü. Apu pi cînd o sosit aclô a munt'i, într-o dungă
d'i păduri, ia o pus uala să facă cirü. Pu o d'init o m vînt cu na şî o-mburdat
fagul pi uala cia cu cirü şî pi câpri. Ciru l-o varsatü, caprili li-o omorîtu.
A p u ia o strigat atuncia :
— Blagovéj-blagovést'ï, caprili mni li mîncăş, ciru mhi-1 varsâş.
Ş-apu o fost avîn ia o noră bună ş-apu o minat cu o uală dupa frăj.
Apu frăj n-o fos, c-o foz na, ş-o fost iarnă. Numa o vru să facă ciufală d'î ia.
Dacă s-o dus aclô pi-un cîmp fain, apu s-o imvit Maica Sfîntă la noru-sa
şî i-o şoiitu-m brîncî ş î o o-ncaldzit şî i-o implut uola d'i frăj. Ş-atuncia ia
o gînd'it că s-o prapad'it noru-sa. Apu atuncia i-o fos ciudă pi ia şî i-o dat
2 2
lîră ) riagră. O is că s-o tă spe_li păr o ald'i. Ia tăt o fos spălată pi lîră ) şî
n-o mai fost ald'inü. O d'init altă muiçri d'-acl6 d'im vecirî ş-o is că ce
lucră ? Ia o zîs că spală la lîră. Muierea o is :
— N u mai spală pi lîră, ci-o pun(r)i pi gardü să ningă pi ia. Ş-atuncia
t'am-o pi SQcră-ta şî i-o arată. Zî : N Q , iecătă c-o ald'itü. (IV)

149
O muieri o avut un ficior şî ficioru s-o dus la vînatu şî muierea s-o
tîlriit c-ö zmeu. Ş - â p u i o apucat în dragosti cu zmeu. Ş-apu atuncia tăt
*) A r e p e t a t c u v â n t u l ş i a z i s : b i :
2
) Vocala î e puţin nazală.
l
o fos trud'in zmeu s-omoră pi ficioru să rămîă ) mama ficioruli cu zmeu.
D-âpu nu l-o omorît, că ficioru o avut cred'inţă bună la Dumnizău alduitu,
d'i nu l-o putut omorî. O fost avîn ficioru un calü. Ş-âpu l-o mînat să ia
apă d'i und'i să bat munţi-n capit'i. Ş-âpu ficioru o fost avîn o doniţă, aşa
mari, ş-apu o legat doniţa în cap la calü şî s-o ţîpat calu ş-o luot apă cu
doniţa d'-acolö. Ş-ap atunci munţi s-o strîns laolaltă şî iei tăt o scăpat.
Ş-apu o d'init îriapoă şî ficioru n-o foş-şt'iin că ţini mă-sa cu zmău. Ş-apu
jeu n-o şt'iu mai multă. (IV)

150
O fost ö lupü ş-o urs ş-o vulpi. O fost iarna. Ş-or fost avîn mrieri strînsă
d'i vara-ntr-un d'ob mări ş-o foz şăzîn la focü şî-ncaldzinu-să. Şî d'obu
cu mrieri n-o fost în casă la iii, ci-o fost într-um pod d'i puiată.
Amu vulpea o foz mai hâmişă. Ia o ieşît afară ş-o-ndalit a graii c ă :
— Ce-i ? Lupu şî ursul o dzîs d'in casă că :
— Cini strigă pi t'ini ? Ia o zîs d'-afară :
— Da o muieri, să mă duc să moşescu. Lupul o zîs şi cu ursu :
— Vă, vă, numa nu şed'a multü !
Amu ia s-o dusü ş-o şăzut om picü şî o d'init înapoo iară în casă. Ş-atuncia
o-ntrebat ursu şî lupu pi vulpi că cum i-o puz numi ? Vulpea o zîs că i-o
puz numi Pîrvu. Atuncia o mîncat vîrvu d'ila mrieri.
Atuncia în cçe_ sară iar o ieşît vulpea afară. Iar o-ndalit a faci vulpea :
— Da ce ma strijï ? Atuncia iar o zîs ursu d'îluntru şî cu lupu că :
— Cini mai strigă pi t'ini ? Atuncia iar o zis vulpea :
— Da iară mă t'amă o muiere să mă duc să moşescu. Ş-apu s-o duz
vulpea ş-o mai stat cît o mai stat şî iar o d'init înapoă. Ş-atuncia iar o-ntrebat
că cum i-o puz numi ? Ia o zîs că : Mrieljucuţu. O foz mîncat mrierea d'in
d'ob pără la mfieljucü.
Apu-n cçç sară, iar o zîs c-o t'emat o muiere să margă să moşască.
Apu lupu o is că :
— Vă, vă, numa nu şed'a multü ca asară. Apu-atuncia s-o dusü.
Şî ce zi s-o facu bet'agă. Ş-apu ia o zîs că să-i aducă mneri d'-acolö
d'in d'obü, dor i-a treci. Amu s-o dus lupu dupa mrieri să i-o aducă. Atuncia
ia o foz mîncată mrierea tătă. Ş-atuncia iii s-or apucat a să traji d'i capü
ş-a să bat'i laolaltă pintru mrieri, că n-o fost în d'obü. Ş-apu ia o foz zîcîn :
D'inovatu şcd'i-m patü,
D o i fartaţ să trag d'i capü.

Atuncia o zîs ursu cătă vulpi că : — T u ce îşăş d'-acolö d'im patü ?


— Da lîs-prelîs,
D'obulu-i cu gura-ngiosü. (IV)
') î e nazal.
151
O fost ö uom d'i baiü, o foz batauuşu. Şî altu o făcut ö uspăţu şî o zîs
cîtă iei, cît-acela d'i bai, ici :
— T u cît cei astăz, atita-z-dau, numa să nu d'ii la uspăţ la mïiïi. A m ü
iei o is că nu d'ini. Da iei s-o dus aclô afară şî s-o cearu să-1 lasi să să baji-n
casă numa o vorbă să-ntre_bi pi uomiri(r)î că :
— Cîtu-i ţarcă mai multă, hagră o albă ?
Atuncea uţ>mirîfr)i : altu că-i mai multă nâgră, altu că-i mai multă albă.
Ş-atuncea uomin(r)i s-or apucat şî s-or batutü. Şî tăt n-o scăpat iei să nu
facă bai ş-aclo. (IV)
152
O fost on Ţîgan secerîn la holdă. A p o o is că :
Zoua-i mare, holda-i tare,
Rău hi ţire d'e mîncare.
D'e tri ori cotai la sore
Şî odată la pt'iciçre. (IV)

1
G H I C I T O R I )

153 157
Ciumelü, cjumelü ! A m o vacă cu ţîţa-n curu
Albu-mfomoiat, Şî-m dă lapt'i tă d'istulü.
Gîş ce-i acéi? Cada cu curit'ü.

Altu gîci, o ciumeleşt'e : acela-i ăiu.


158
154 A m o vacă d'-o du[c] d'i coodă la apă
A m o vacă cu douăsprăzăce pt'ei. Şî să veçd'i tăt ce-i î-ia. — Doniţă.
Gîş ce-i acéi? — Acë-i ceapa.
155 159

Tâa moşulu-m faţă Ce trçce pî apă şî nu să uudă ?


Şî sari ast'ia-n dosü. D'iţălu-m vacă.
2
Suhl ) \Sunetul, ecoul].
160
156 Ce pt'ică-n apă şî nu stropcşt'i ?
Hodu-m podü. —Fumü. Frundza.

') G h i c i t o r i l e 152—180 s u n t c u l e s e d e l à i n f o r m a t o a r e a I V ; cele d e l à 18-—187, delà


informatoarea V I I . T o a t e ghicitorile informatoarei IV încep cu «Ciumelü, ciumelü ! »
T o a t e ale informatoarei V I I , cu « C j u m n e l - c i u m n e l ! »
2
) Şi r e nazal.
161 170
Rastéu reci A m doo feet'i : una nu să spală
Marea treci. — Şerpili. niciodată, uiia să tă spală şî zi şî
nopt'i şî mai albă-i cçç ce nu să
162 spală, d'icît cçç ce să tă spală.
Pt'etrili la mqră şî rqta la mcră.
Napîrcă nagră,

Vara pi cîmp aleargă. — Cosa. 171


Tă cură doo fet'i după um moşu
163 şî nu-1 mai pot prind'i. — Caru.
Zdîrauuţă-m pîrauuţă.
Copt'ilu me% după apă cu olu.
172
164 Bolborösu-n grosü.
Bolundu sătuli cu cojö d'i lemn.
Popa-m biserecă.
D'inarsulu-n d'obü [rachiul în cofă].

165 173
Harască, parască,
Strigă Totösü d'in dosü să-1 apăr
Să aibă scară-n cer s-ar guri
d'i gaiirî că d'i cîrî nu să t'émi.
1
Furnica.
Grîuu ).
174
166
TJolă unsă-n cîmp ascunsă.
Tulturiişu-ntr-um pt'iciorü. Iepurili.
Curit'u.
175
167
Vuşt'ic, fată frumoşsă,
Tureacu albu şî bütura nagră. Prin păduri d'asă. — Vulpea.
Pt'iciorulu-n cizmă.
176
168
î m pad'iiri crescui,
Tragu-m mini-mpingu-n t'ini,
î m păduri născu i
O n darab d'in mihi-n t'ini.
D'i cinstea casi tali fui. — Masa.
Iară pt'icjoru-n cizmă.

169 177

A m u m bou d'-atita-i d'i mari, î m păduri crescui,


d'i nu-nkçpi-n grajd. Trupu-nkçpi î m păduri nascui,
şî cgrnili nu. — Sfrêd'ilu. D'-izbe_lişt'a casi tali fui. Usa.

J
) Vocala î e nazală.
183
î m păduri crescui, Că urlă T o d ö s
î m păduri nascui, Cu porci d'i pe dösü.
D'i şt'ergura casi tali fui.
Mătura. Äpu-aciala-i t'çpt'irile \pieptenele].

179 184
Că am o vacă cu dousprăzăci pt'ei.
N'ici-afară, riici-n casă.— Feriasta.
Ciapa.
180
185
Crecşt'i cu vîrvulu-n giosü.
Sloiu la casă. Că şed'e ursulü-sat
Şî cîri pi iei nu batü.
181 Cuptoriul cari cucei pîrea.
Mçliga-pçliga
Merje la biserică, 186
Pi d'i lături uitînu-să,
Joc-o-iepuraşu
D'i cur piţigînu-să. —Fçrficili.
Supt om palt'iraşu. —Fusul.
182
187
Ciumnelcşt'e :
Ciumnel-ciumnel ! D o y o leçmni holdorçrii
A m o vacă Şî mai mult'i măn(r)înţeji ?
D'o dug-d'i codă la apă. — Cânta. Scara.

B O C E T E
188 189
J Avea o muieri-om bărbat d'e-1
Aiéu şî d'i mîni, D o m n i ) ,
t'ema Parpajelü şî pi ia o t'ema
Şî d'i mîni, Dsrnni !
Hampa. Apu o murit Parpajelü. Apu
Ci-am avut nu-i mai avea,
ăl cînta :
C-o pornit pi-o caii mari,
Saracu ce Parpajelü,
Fără d'i-nturnari.
Cum o mürit ielü !
Ş-o pornit pi-o caii lungă
Aieu şî d'io, Domni !
Cirii pot'i să-1 ajungă . . .
Parpajelü mneu,
[Nu ştie mai departe.] Cum o murit ielü.
Cînt'ica mortuli : tăt cam unu N ü mai stă, numa tăt aşa să
glas ari. (IV) cînta. (IV)

x
) Aiéu şî d ' i m i r i , D o m n i ! [ A ş a se t â n g u e s c f e m e i l e . Bărbaţii se văietă:] A i é u şî
•d'io, Domni !
D E S C Â N T E C E

190 191

DE SCRINTIT Dacă să strică la omacü, la fole :


D'e s-o d'esorit d'in apă,
Heu-t'e, sclint'it'e, obrint'it'e, D'in apă să-i treacă.
Rădăcină nu prind'e, D'e s-o d'esorit d'in somn,
Rădăcină nu t'ind'e ! D'in somn să-i treacă.
Du-t'e-n valea hagră D'e s-o d'esorit d'in mîncare,
Şî-n t'icera naltă, D'in mîncare să-i treacă.
C-acolö ţ-î scăldătorca, D'e s-o d'esorit d'in ustehală,
Acolo ţ-î şăzătorca, D'in ustehală să-i treacă.
Acolo ţ-î adăpătorea ! D'in pt'iciore t'-o călcatu,
N u - i dcţmnă să t'e doiciască, D'in apă t'-o adăpatu.
N'icî să t'e hod'iriască. D'in pçla-i Sîntămărie
Iç şî t'e du Liacul acuma să-i h'iie. (III)
Pe pt'etri şî pe lernrie seri !
Heu-t'e, nu-mpunje,
192
Heu-t'i nu străpunje !
Apucai pe-um poduţ mîndru D'i potcă care dă omul. Tîlhcşt'e,
[d'-aramă. vez, omul potcă sură, potcă hag;ă:
Podu-1 trecui,
Potcă sură,
Pe Sîmt'etru nu-1 putui.
Potcă hagră,
O pod'ină să clăt'i,
Potcă vînătă,
Pt'iciorul să sclint'i:
Potcă sacă,
Oz d'e os,
Du-t'e-ntr-o codă d'e ţarcă !
Carne d'e carne,
N u infla,
Pt'çle d'e pt'eje,
N u verenoşa,
Vînă d'e vînă,
N u obrint' i !
Sînje d'e sînje.
Potcă tărciată,
H'ie pt'icioru cum o fost !
Potcă vărgată,
Nu-1 durea,
Potcă brăţată,
Nu-1 mînca !
D'i nouăză-şî nouă d'e fçlurï,
Mîncă pt'etri, putrigai !
Nu-mpujă,
T'e mîi cu cuvîntu mrieu
N u străpuje !
Şî cu a lui Dumhizău.
Du-t'i pe pt'etri,
D'im pola-i Sîntămărie
Du-t'i pe lçmhi !
Liacul amu să-i h'iie.
leş, nu-1 mînca,
Nişt'e apă-n oarece pui acolo la Nu-1 durea,
pt'icior, àpu-i trçci. Şî aţă hagră Nu-1 imfla,
leagă la pt'icior. (III) Nu-1 obrint'i.
Tătu-apă; udă care-i bet'agü. Că 195
içste d'e ţîpă — mînce-le capu mu­ D'E S C R l f t T T T Ü
i e r i — ţîpă-n vînt. Ice că le suflă-n
vînt potca ceja. î i ra acç bolă. Pat'e Cînd ai călcat cu picioru şî l-ai
rău omu, dacă dă-n uom. Să imflă sucit ceva :
şî sparje. (III) Nâuăză-şî-nauă d'e-nt'iieturî,
Să saie,
193 Să trasaie,
Ca postul Sfintii-Mariie,
DESCÂNTEC DE DEOCHIU
Ca arjint curatü
Potolcşt'e cărbuni. Bagă-n apă Ca Dumnizeu ce mi l-o dat.
nauă cărbuni :
Apu aşa d'iscînţ pînă d'i nâu-uărî.
Heu-t'i, d'iot'atule,
[Se ia aţă neagră de lână şi pe
N u lu-mpüje,
măsură ce se repetă descântecul, se
Nu-1 străpuje,
înoadă aţa, până de 9 ori. La vite
Nu-1 obrint'i,
se ia un păr din coadă şi cu el se
Nu-1 verenoşa !
1
fac cele 9 noduri.] (IX)
Heu-t'i, strigă ) ,
Nu-1 mînca !
196
Amü-1 aflaş,
Amii să-1 laş ! D'iscîntă d'i navîscă şî d'i şţrpi.
A'min. (III)' [ î n prezenţa mea a venit o femeie
să-i descânte pentru o vacă muşcată.]
194 [într'o] uolă, cu urdzică; crucij
2
dau ş â ) [cu urzica] d'i nau-uori.
D'E CAPÜ
[După fiecare descântec] suflu şî
D'emineaţa, păr nu rasari sorili, scîpt'u.
apu să zîci : Dzîc Tatăl nostru cîndu-ndălui ) 3

lej, d'isori, a d'iscîntă.


D'in-t'isori ! Cîm muşcă pi-atarit'e vacă o p i -
Că t'i prind'i sfîntu sori atârit'e porc, apu zîci cumu-1
Cu cuvîntu mneu, t'iamă. întrebd' că cumu-1 t'iarnă.
Cu put'e/ea li Dumnizău Spuri. Apu zîci-aşa. D ' o h'i muşcată
Şi cu sfînta zi d'i astîz. d'i navîscă, îi zîci :
Apu ori-n ce zi să riimeçri, să Hëi Mariţă,
d'iscînt'i cînd îl dori pi omü. Apu Pîrpariţă,
să zîcâ pără d'i nauă uori tăt aşa Cu guşîli tali nu ungi,
cum spusei d'i scrişeş. Ş-apu-atun- Nu-mpungi,
cea să zîcă : Tatăl nostru. (IV) Nu-mfla,

N u ş t i e c e e striga. « [ A ş a s e z i c e ] c î n d î i d ' e d ' i o t ' a t ».


2
) Aşa.
3
) A c c e n t u l p e ă: cndălui = încep.
N u gîmfa, D'in crëri capului,
Nu-mverunăşa ! D'im faţa obrazului,
Că d'ita asta (cum o t'âmă) D'in zgîrciu naruli.
N u t'i pot'i purta. Ciri d'iscîntă, rupe o clombă
Că d'ita asta ari să mârgă, d'intr-o mătură, o ia-n mînă, ţini-n
Ari să pască. mînă cuţitu şî forficili şî dîcî că:
Atunci tăt aşa dîcî pără d'i tri Cu cuţitu t'i tai,
uorî. Şî zîci îm vorbili-acejea cîn Cu indreaua t'i-mpungü,
zîcî : Cu mătura t'i mătur,
Cu forficili t'i aruncü îm munţ pustii
Hëi Mariuţă,
Şî t'i suflu şî t'i scîpu
Pîrpariţă . . . păr la sfîrşît :
Năuăză-şî nauă d'e verunăşat'e Uhd'i cocoş nu cîntă
[spurcat'e, Oaii nu zbiară
T'e suflu şî t'e scîpu Nimirea nu locoicşt'i.
Cu cuvîntu mneu Va iau şî va scîpu
Şî cu put'e/ea li Dumiiizău Cu cuvîntu mneu
Şî cu sfînta zi d'e astăz. (IV) Şî cu put'crea li Dumnizău
Şî cu sfînta Luni
197 Şî cu sfînta Marţ
Şî cu sfînta Mriercurî
A C F J A - I D T ŞERPI
(Tăt'i zîlili să să numască.) (IV)
Hëi balauri spurcat'i,
Cu limbd'ili tali nu ungi, 199
Nu-mpungi,
D'I D'AOT'IATÜ
Nu-mfla,
N u gîmfa, (Să d'aoat'i.)
N u verunoşa ! D'-o h'i d'aot'iat d'i muie/i,
Că d'ita acçç nu t'i pot'i purta. Să-i sâa focu pim maiü
Nauăză-şî nauă d'i feluri va iau Ca sacurea pim 'putrigaiü.
Şî va suflu şî va scîpu. (IV) Iar d'-o h'i d'aot'iat d'i muiçri,
Să-i plezhască ţîţili.
198 D'-o h'i d'aot'iat d'i barbatü,
D'I MÄTÜ Să-i sâa focu pim maiü
Ca sacurea pim putrigaiü.
(Cîn t'i dori ü yot'ï) Iar d'-o h'i d'aot'iat d'i bărbat,
Să să ducă imflatura asta Să-i pt'ici păru.
Ca cum să duci Că-1 blâstăm ieu
Rouă d'i sori Cu cuvîntu mneu
Şî fumu d'ila cuptori Şî cu put'erea li Dumnizău
Şî pulberea d'i pi caii. Şî cu sfînta zi d'i astăz.
x
Io va iau şî va d'iscînt D'ita asta să r ă m î ă )
') ! e nazal.
Ca auru d'i curatü, Ca Dumnizău sfîntu ce mrii o dattL
Ca arjintu nimăsuratu, Ş-o suflu ş-o scîpu. (IV)

P R A C T I C I M A G I C E
200
înt'id'e gâd'inile celea răle. [Bagă pieptenii de pieptenat lână, unul
într'altul, toamna]. Colo cătă Sîntămăriie, înt'id muierile t'ept'ini (I)

201
C U M SE APĂRĂ D E D E O C H I U
îl leagă la brîncă cu aţă roşă d'e arnicî, că zice că nu să d'euat'e. (III)

202
Să răsuci vîntu. Dacă iej-d'-aprç-pi d'i vîntu, cîndu-1 vez rasucindu-sâ,
atuncea strij : Frumösü, frumos, cu frumosili !
Dacă zîcî aşa, àpu nu strica vîntu.
Strică vîntu mult'i cejç [vite, oameni], dacă nu zîcî aşa. Dacă strică
vîntu, nu ma-ari put'çri.
îl spală cu lingura vîntuli [pe cel stricat de vânt]. Içsti aşa-ntr-o sîlhă
înt'egată laolaltă o clombă, aşa ca un cuib d'i cicră. La clomba acej d'i
sîlhă-i zîci : lingura vîntului. O bagă-n apă ş-âpu să spală cu ia. Ş-ap-
atuncea-i trçci. (IV)
203
x
SĂRAM Î Z D Ă )
Să faci d'im ploç. Icia că cîm meçç-n sus (cîm mçç pi ccstă-n s u s ü ) f

meç a vremală. Cîm meçç-n jos, meç a vrerni bură.


O ard'i-m foc şî faci ciaruşă. Ş-apu-atuncia dacă ari mînii pi uçricini,
atuncia îi dă ciaruşă d'-acçç într-o mîncari, 5 apă, în cé-j vçd'i vrçmea.
Ş-atuncia-nd'ie aclö în ci-o mîncă.
A m auzit d'i multü că erea ü uomü, ăl t'ema Daguţu şî avea o fată..
Àpu mi-şt'u cin(r)i-i dadüsi ciaruşă d'-acie d'e saramîzdă. Apu să cînta
2
omul acela: — A i e u şi d'io Ţant'fuţa ) mea. Ş-apu-o muritü. (IV)

204
[VRĂJI D E D R A G O S T E ]
Să ducü în dzîya d'i Paşt' şî să spală pi la fîntîrî şî pi la izvora ufid'i n u
spală muieri cameş. Şî iau apă acolo şî zvîrli pistă ieji şî pi supt içli ş-apu
zîcu :
J
) A m a u z i t ş i salamîzdă, salamîzdră, solomîzgă.
2
) Acel D a g u ţ u n u putea pronunţa p e s ş i p e r. V r o i a să pronunţe: Sâh'iruţa.
Lau-mă,
Dau-mă
Cu apă d'in nâuă parâa,
1
Să h'iu noră PucuţQQ ) .

Ş-apu iară mai zic iţii :


Adă-1, Domni,
Adă-1, Domni,
D'in lumi, d'i pistă lumi,
D'in patru cornurî d'i lumi.
Slobozî-m, Domni, part'a mea,
D'in lumi, d'i pistă lumi,
D'in patru cornurî d'i lumi ! (IV)

205
Simt içle ş-aicia d'i culegü matragulă şî facü. Iţii zîc :
l e u t'i iau, matragulă,
T u să-n stai mnije d'i bună
Pi joc şî pi băutură
Şî pi cinstea cia mai bună !

Ş-ap-atuncia să rogă li Dumnizău şî fac matani. Matragulă o ia mnercurî


pără-m Paşt'î ş-o bagă-ntr-om furnicari. Ş-ap-atuncia o ţini la ia. La
Paşt' o bagă acolô-ntr-om papuc şî jocă cu iç. Care-o prind'i d'i ia mai
intiie, dup-aciala să mărită. (IV)

206
Dacă găţ o casă, apă atuncia să tai capu la un mrielü or la un cocoş
or la ce ai samă şî rîndu, aclö cătă pragü. Atuncia ii norocosă casa şî nu
içsti mçrt'i cu graba în ia, dacă tai un cab d'i d'ită, nu să h'ie cab d'i
uomü. (IV).
[Când se face o casă nouă, trebue să se aibă grijă de următoarele :]
Să nu h'i fostă hatü acoleâ und'i pui casa. Să h'ie locu curatü, să h'ie casa
norocosă. Und'i să fac bătăi şî sudalmi şî omorîrî, acolo nu-î curatü (IV).

DIFERITE CREDINŢE ŞI SUPERSTIŢII

207
[Nu e bine să rosteşti cuvântul foame.] Iciâ că-i cob rău. — Cobit tăt
a rău. [Aşa ziceau bătrânii] cîn dzîciam că mri-i fomi. Fomea-i cob răy.

l
) Pucuţoaei = porecla soacrei, a informatoarei VII.
2 3
D'i ce*) d'iri f o m e a ) : să-mpîţînă ) bucat'ili şî să-mpîţînă pîri(r)ea.
(IV)
208
4 5 6
Da că-n ) zauàa ) urçt'a, api-auz o vesti nçmu ) . (IV)

209
Nu-şt'u cini ma sud'iţâ, ma vorovçst'i. (IV)

210
PAIELE Ţ I G A N U L U I
O fujit Ţîganu cu pajili, c-o furat paa. Ş-o fujit cu jeli ş-o pt'ardut d'i
ieK. Să văd pi cerjü st'eH-aşa, mult'i laolaltă, pi urid'-o mărs Ţîganu cu
paiili. (IV)
211
[CRUCEA D E SPICE L A S E C E R A T ]
Facjâm o cruci d'i st'icuri, o pureâmu-n casă. O scuturam pi masă sî
7
alejam g r î u u ) ş-atuncja-1 ţîpam aclö în samînţâ. Acela-j fajn d'i samînţâ, că
n u - j cu bureni. (IV)
212
[OBICEIU L A S E M Ă N A T ]
Moşu baga o pîn(r)i ş-o untură-n d'asâj, âpuj punea pi plug pără ce
brazdă. Icjâ [zicea] :
•— Aşa să h'iji st'icu la sacară d'i pliri(r)u ca şî pîri(r)ea, ca sî untura
d'i-ntreagă. (IV)
[Acuma nu se mai face.]
213
î n zöua cari samanâ sacâra, nu dâ nimhica d'in casă. Icjâ că dă na-
rocu. (IV)
214
[Nu e bine să te învârteşti împrejurul unui copil, căci nu mai creşte.
Copilul zice] :
— N u ma-ncungjura, că nu crescu ! (IV)

x
) De aceea.
2
) Foamete.
3
) Se împuţinează. Accentul pe întâiul î.
4
) Dacă îmi . . . .
5
) Ţiuie. Accentul este pe ă.
6
) Nouă.
') î e nazal.

II Anuarul Arhivei de Folklor V.


215
1
N'i d'isăm ), aşa, uoricâri d'intră casiçn, o d'in nam, c-o război şî cu
pîndză lungă şî cu arătura. Apu mori uoricini d'in namul mrieu. (IV)

216
Dacă pt'ică u m măr puz d'im batrîh, âpu moori uoricifii d'in casă o
d'in riamu nostru. (IV)
217
Cîm pui nucu, tribă să pui om blidü o o uală ra d'i-ççstea, d'i pamîntu,
că nu crcşt'i pim pamîntù-josu, ce crcşt'î-sus cîtă ceriü. (IV)

218
[ C U M SE C Â N T Ă C O R B U L U I ]
Cîndu-1 vid'em, âpu strigăm dupa ielü :
Cörbuli, côrbuli,
2
N-ânumăii(f)â ) d'it'ili noştri,
Că-s anumări(r)at'i
D'i cîndu-s cumparat'i
Pi-o camcşă barbat'ască,
Dumnizău să-1 ped'esească,
Pi-o camcşă lungă,
Dumnizău să nu-1 mai ajungă.
Ici că cîn să îmvăscu, apu pagubcşt'i uçricîn(r)i. (IV)

219
IARBA H'EJRÄLORÜ
Icea c-o bagă hoţi-m palmă.
Cică, dacă ai put'a gasi und'i-i cuibul dînsului [al ariciului], apu dacă
ari pui, să-i impt'çd'icï, c-âpu ici că iei cunoşt'i iarba h'çrelo şî aduci şî
d'ispt'cd'ică puii. Apu t'e duci şî cerci în cuibul dînsului şî gaseşt'i iarba
h'crelo. Apu cu iarba h'crelo poţ d'iscuia uşîli. O ţii-im brîncă ş-âpu pui
brînca pi uşâ, apu să d'iscüu uşa. (IV)
[Hoţii descuie fiarăle cailor şi-i fură]

220
[Când auzi întâia dată pitpalacul, numit « t'it'irlic », numeri de câte
3
ori cântă.] [De câte ori cântă,] cu-atit'a sut'i-i cabelu d'i grîu ). (IV)
*) N e visăm.
2
) Nu număra !
3
) Vocala î e pronunţată nazal.
221
Dacă să bat'i uot'ul stîng, ai amarală. (VII)

222
Porci cînd imblă cu gozi-n gură, yiri iarna, dă frigü. (VII)

223
Ici, cîn strçt'i vacile, îi să mai plouă, că stret'i vacile. (VII)

224
Marţ sara, sîmbătă sara, nu torcim şî riicî vihiria nu torcim şî hicî nu
cosim, că dacă cosim viniria, n'e dor ot'i. (IV)

225
Marţa nu-i prea bihi hicio călătorie s-o facim, da riicî nu-i prea bini
să dăm sari la vacî marţa, că să-mpungu, nu trăiez bini laolaltă ieji. (IV)

226
x
Sănu-ndălui d'i sîmbăta uorcé, numa dară d'e luria ) şî d'i mhercurea.
Luiiia şî mhercurea poţ să facî örce călătorie. î z zîli buni. Sîmbăta nici
să-ndălui, da nicî să nu prea găţ, că-i la gatâtu saptamîhi şî nu-i aşa bini.
Sîmbătă sara şî marţ sara nu prea lăsăm prunci să rîdă şî să facă prea
mult'i cçlea, că nu-i biri, c-atuncia-s mult'i ciapasuri slabi, ciapasü n u
buii(r)ü. Numa să zîcă Tatăl nostru şî să să rçje li Dumhezău.
N o i marţa hij d'em nu facim, că zîce că să-ntorc uoile d'i capă. N u - i
biri să facî. (IV)

DEMONI, FIINŢE FANTASTICE S A U CU PUTERI


SUPRANATURALE

227

VÎLVA
[Doi flăcăi au plecat într'o marţi seara « su Pt'atra căldărilor » să taie
« doje », prin contrabandă. « Su Pt'atra căldărilor » e un loc stâncos, sălbatic,
înfiorător. Flămânzind, au făcut foc şi au început să mănânce. Dintr'odată
s'a auzit din stâncărie un sgomot asurzitor, ca de viori, clarinetă, gurdună.
A u lăsat lemnele tăiate şi au fugit din toate puterile. Era « vîlva ». A c o l a
e sălaşul ei, în locurile acelea sălbatice. Au lucrat marţi seara.] (XII)

J
) A d o u a o a r ă a p r o n u n ţ a t luhia, c u u n h c o m p l e t d e n a z a l i z a t .

II*
228
VÎLFA
Vîlfa içste la pădure, acolo und'e taie pădurea, und'e fa[c] stînjîn.
Zîce că să cîntă că-i taie pădurea. î i ra, Domne apără-he. î i zugrumă
care să tîlncşt'e cu ia, care-i içse-n cale. Vîlfa aceie, zîce că-i mama pă­
duri. (III)

229
BALAURUL
Cîn ţîpă d'aţă, ie.se d'im văzdug, d'int-un tău, balauru. Içste uom d'e-1
1
duce d'e căprăstu. [Omul acela se chiamă] şolomăţu ) , şolomariu. (III)

230
[Şolomăţul] cet'cşt'e pi-o cart'e pără cînd vihe-n dunga tăului, la şolo­
măţu, balaurul. (VIII)

231
ŞOLOMĂŢU
Cîn d'iri bohöltü [grindină], îi şolomăţu.
Erea o bătrînă, apu să nimerişi d'i fusçsim pi-acolö pi la ia. Ş-âpu io
numa văz că içsi batrîna d'in casă şî ia o bîtă (propt'ită erea acolo d'i pu iată)
2
şî o ţinea d'i mrieljucü ). Ş-âpu o rot'ilâ-m patru lături. Ş-âpu atuncia
striga batrîna :
3 3 4
— Süs, S o l o m o h i ) , sus, S o l o m o h i ) d'i frîuu ) d'ila şolomăţu ! N u
3 4
lăsa boholtü pi ţarinili noştri, süs, Solomohi ) d'i frîu ) !
Ş-apu bîta acçç zîcea c-o omorît şcpt'i şert'î cu ia; ş-apu cîn d'ihi
boholtu, âpu dacă ari mâcar cini bîta acé, dacă dă crucişu cu ia, pot'i să-
ntorcă boholtu. (IV)

232
5
O fost hişt'e copt'ii la d'it'i la munt'i. Acolo o fost d'-aprçpe Tău )
içzilo. Ş-apu copt'iii o fost şezîn acolo caşt'igîn d'i d'it'i. Ş-apu o d'init
6
şolomăţu ş-o cerut la copt'ii să-i deç p î h i ) şî copt'iii nu i-o dat; fçt'ili
6
i-o datü pîhi ) . Ş-apu copt'iii s-o I U Q după ielü ; şî s-o dus păr-acolo la

Accentul e pe -mă-.
2
) Accentul e pe e.
3
) Vocala g a fost pronunţată foarte lungă.
4
) Vocala î e nazală.
5
) în două silabe.
6
) î e lung.
tău, şolomăţu. Ş-aculo nu şt'iu ci-o făcut, c-odată o ieşit un căluţ şî s - o
suiit şolomăţu pi dîns. Ş-o prins a-nnorâ ş-a tură *). Ş-odată o treznitü
copt'ilu, care s-o luot cu pt'etri dupa ielü, şî patru boi. Ş-aşâ i-o trezfiit
că nu i-o-mburdâ[t] josü. î n talpe i-o lăsatu. Ş-o fos tă pi-acolea ş-a fet'ilo,
2
pi-mprejürul ) acela, ş-a fet'ilo nu le-o treznitü. (IV)

233
VÎRCOLACI
[Luna] o mîncă vîrcolacî. Să ţîpă la ia d'i tăt'i lăturili ş-o mîncă. ( I V )

234
3
MOROI )
Sîm d'e ia lapt'ili d'i pi la vacî. Ia cu tătu cît'e una d'e n-ai ce cota
la içle, că ia mana tătă d'i pi la ieje. Ce-i bur tătu-1 mîncă răutăţile. T ă pi
praznice ia mana d'i pi la vacî.
Mai trud'eş-cu ia, mai d'escînţ d'e mai yine lapt'e. (III)

235
PRIGURICÎ
Pot'e că-s moroi, strigoi, lucru rău. [Aşa le zice] d'e içse d'-acol6 [din
mormânt]. A p u cît'e unu, să t'e apere Dumriizău, că face rău. Să duce
pe-acolö pi la muiere, care-i bărbat. Dudăicşt'e cu ce pot'e pin casă d'e
să sparie ciled'u. Zvîrle d'i pin casă.
Ice c-acela-i spurcatü. O lucrat tă pe sama Satani, pe lucru rău [înainte
4
de a muri]. D'-aceja să fac iei aşa ) .
Face slujbă popa. Şî-mbracă u m buciumă, un liemn ad'éca, cu haine
care-o avut omul. Ş-apu atuncia nu mai are treabă să yiie. Numa-ş ia
hainili şî nu mai are put'ere să yiie. [Buciumul îmbrăcat îl lasă în pădure].
(III).

236
[CA S Ä N U S E FACÄ S T R I G O I Ü ]
îl scot'e d'in gropă şî ia pt'çlea d'i pi iei. Lucru rău, Satana ad'éca. Şî
yine pi la case, pi la casa und'-o fost. (III)

') u e p u ţ i n nazal.
2
) u u r m a t d e r e puţin nazal.
3
) E u n p l u r a l f e m i n i n . S i n g u l a r u l e morçia, c u p ş i i n a z a l i . L i s e z i c e ş i strigoi.
4
) U n flăcău care a asistat la a n c h e t ă s p u n e a c ă o m u l p ă c ă t o s , d u p ă c e m o a r e , are
să umble pi lume.
237
Bagă o seciri la irima dînsului, dacă ice că-i s rigoiü. Ice că-i mor
n'amurili tupă dîns, dacă-i strigoiü.
Nuşt'i arniciu negru puri-aclö la mortü în copîrşău, aşa crucişu. Aşa-i
zîce pâîjînă. D ' i m batrîn o rămas iuşu. (VII)

238
D'in Ţîganî să fac priguricî, lupt'. Ş-âpui, dacă să află d'e-i ţîpă pîne,
iară să face uom an(r)ăpoie. (III)

239
VÎLVA PĂDURI
Mama păduri, vîlva păduri, d'e vorbcşt'i pim păduri. N-am auzit că
face niciü rău. (V)

240
VÎLVA LUPT'ILORÜ
O fost o turmă d'i lupt'î cu vîlva lorü. Or trecut pi uoriuurii, ori pi
munt'i, ori pi pădure. S-o văzut Iupt'i cu vîlva l o m . Ia-i pcrtă. (VII)

241
[ŞARPELE D E CASĂ]
La tătă casa ie_sti şerpi su casă la uomü. Tăt aşa ca şî aiesta d'i cîmpu.
Că să îmvcşt'i iei d'i mult'i orï a sori. Stă a sori. Zîcia că să nü imblăm
după ielü, că s-amărăşt'i şî muşc-atârit'i d'ită.
1
Şî zîcia batrîni că içsti şcrpi şî la radaciri(f)a ) api. D'-acçç-i re_ci apa.
[Se chiamă] şcrpili cari stă la radacifa api. (IV)

DESPRE PĂSTORIT ŞI VIAŢA DIN TRECUT.


DIVERSE
242
MĂSURĂM LAPTTLI
Tătă muierea-j-mulgi ii. Ş-atuncia pacurariul aciala măsură lapt'ili
cu măsura, o feliţâ d'i masuratü. Atuncia-z-dă brîndză cari dupa cum o
avut lapt'i d'i multü, o litra, o feliţâ, un pont'eriü. (IV)

x
) A doua oară a pronunţat : radacira.
243
1
Dacă tundz U Q Q ) tătă, apu-atuncia iau iarbă vçrd'i d'i josü, o zmulgü
2 3
d'im pamîntu ş-atuncia pui pi spat'i la yaa ) şî zîc : D'i nü iestim, a t'impü ) .
D-âpu să crească lîra ca iarba. (IV)

244
N u ierâ drumuri şî cöcie. Pureâ vasili pi spat'ili calului, ş-apu baga
bucat'ili-ii-d'esaj şî yireâ acasă cu iţii la nevastă şî la ciléd'ù. (VII)

245
Alisandru-mpărat o fo săiind d'im pt'atră-m pt'atră cu calu, călărcşt'e.
S-o fo bătînd şi cu furnicile, c-o fo cî vacile. N u s-o fo t'emînd d'e riime.
O fo poganü, pogănoc. (III)
246
[A fost numai o casă la Iarba rea : moara. D i n aceea s'au înmulţit cei
de astăzi. Omul acela singur se credea că era bogat. L-au călcat « lotri ».
L-au omorît.]
A avut aicia mutătură. Iei areä d'ila Yidra (d'ila Vidra ce d'i susü),
d'ila Pîrvuleşt' (a Pîrvuli). S-o gînd'it că să-ş facă moră. Ş-apu dup-acç
ş-o făcut mora. S-o mbogăţit mari. O ţînut boi, vacî, yoi. Iei bâ-sma ş-o
mai făcut şî ban. O vîndut boi, o vîndut vaci. S-o vestitu-lăturî că-i bogat
mare şî are şî ban. Ş-atuncia o yiiiit lotri pi iei ş-atita t'in o pus pi iei, c-or
bd'iciuluit domni că şe_pt'i fonţ d'e carne or tiiat d'i pi iei. O avut o m
prunc şî l-o pus supt o laiţă ş-o pus căldarea pi iei. (V)

247
Apy-aşa or povestit că ciri-o foz-mai hoţu, s-o alirat aiicia. (VII)
Ice că o furat d'ila ţară, ş-apy-aiicia s-or ascüsü îm păduri. (IV)

248
Zîce că nu-s buni [banii, comoara] care-s puş cu lucru rău. î n Grumazul
Bătrîrii o aflat acolö ü hurdoi d'i bani astupat acolo, puş d'emult. Paşcul
Drili d-âpu o foz dîn[d] d'i iei gata să-i iç. Ş-o aduz d'-amint'e c-o avut
drăguţe-lumea asta.
— Ai, drăguţile meje, cum să-m petrec cu içle ! O da[t] d'e hurdoi
şî, pi cîn o vru să-i iç, o zis aşa. Şî s-o dus [comoara] pe acoleç, pi hudă-n
jos. N - o fost a lui. Să nu h'ie zîs aşa, ar h'i fost-a lui. Dumnizău i-o luat
d'ila iei. (III)

x
) Oaia.
z
) Oaie. C â n d p r o n u n ţ ă încet d e tot, informatoarea zice ygii.
3
) D a c ă n u î n a n u l acesta, la a n u l viitor.
249
A m auzi şî io d'im batrîri c-o fost arîn[d] nuşt'u uornini, ş-apu o d'initü
nuşt'u prunci d'i nazdrâvin şî o lugt uomini aciia ci-o fost arîn, cu boi,
cu plug cu tătu, îm braţi şî i-o dus acasă aclö la a lorü. Şî o zîs părinţi cată
prunci să margă să-i ducă napöo :
— C-aciia o moşt'ini pamînturili noştri.
Cînd o foz dîm brîncă cu uomu, àpu o foz rupîm*) brînca d'ila uom.
O foz zdrumfiicîm pt'atra-m brîncă ca farina. (IV)

250
H U D A FICIORILOR
[O peşteră pe drumul delà Câmpeni la Săcătura. Pe timpul când prindeau
cu funia pe flăcăi pentru serviciul militar, se ascundeau în această peşteră.
Cunoscutul hoţ « Faţa N'agră », despre care scrie în romane, îşi avea
aci ascunzişul. Peştera are ieşire dincolo de munţi în judeţul Bihor. E ca
un tunel.] (Delà un birjar din Câmpeni).

251
[Cel care vine la o femeie care chiar atunci urzeşte, ca] să imble bire
(VII) [ţesutul, trebue să salute aşa:] Să h'iie rostul mari! (VII) [sau:]
Domni, dă să h'ie bini! (III) [sau:] Domni, ajută-ţ! (III). [Cea care
urzeşte răspunde:] Ajut'e Dumriezău şî ţiie! (III).

252
[Când cade o stea, se zice că] fuji o stea pi ceriu. Zîc că-s prunci rie-
bot'ezaţ, cari-s morţ (IV).

x
) A u fost rupând.
1
G L O S A R )

Acar c î t 28, oricât. rişul casei de scânteile care ies pe coş, pe


a i 247, vai. « g u r a b ă b u r i ».
a i e u ş î d ' i m i r i i 188, aşa se tânguesc femeile b a i ü , u o m d ' i — 1 5 1 , om certăreţ, buclucaş.
în bocete. B ă l g ă r a t u ") ( p . 113), Alba-Iulia.
a i e u ş î d ' i o 189, 203, aşa se tânguesc băr­ b â l m o ş u ( p . 1 1 7 ) , mămăligă fiartă în smân­
baţii în bocete. tână — « g r o ş t ' o r u ».
alduit 149, binecuvântat. banatü 30, regret, părere de rău.
a m a r a l ă 8, 2 2 1 , supărare. Bârbură, S î n t ă — ( p . 127), o sărbătoare bă­
amărăşt'i, S'—241, se supără. bească, Sfânta mucenică Varvara (4 De­
a m a r î t , - r î t ă 26, 2 7 ; supărat. cemvrie ).
Ana ( p . 127), o sărbătoare băbească, Ador­ bâ-sîmă, bâ-sîma, bâ-sma 82, 129, 130,
mirea Sfintei Ana (25 Iulie). 246, probabil, pe semne.
2
(-"andălui, a n d ă l u i e ) , o - n d a l i t ( p . 130), 150, bat 5
l a d o n ă ţ u r i ) ( p . 125), stau la taifas.
U 196, 226, încep, începe, a început. b ă t ă t o r i ( p . 1 1 4 ) , ciochie în care se bate cu
Apă-bot'ază ( p . 125), Bobotează. maiul, ca să se aşeze cercurile.
a r a m e ş t ' i , s — ( p . 125), se cocleşte (căldarea). bău 29, (el) bău.
aramriitü ( p . 125), coclit. bd'iciuluit, o r — 246, au preţuit, evaluat.
a r e â 246, era. bd'irău 107, primar.
a r ? n d ă ( p . 1 1 4 ) , chirie. bet'eşugu ( p . 1 2 7 ) , boală.
arjaua casi p ă r ă la a c u p e r i ş u ( p . 1 1 6 ) , pă- birtü 142, cârciumă.
reţii casei fără acoperiş. bocü, p l . b o c i ( p . 1 1 4 , 1 1 5 ) , butuc ; bucata
A r m i n d ' i n ( p . 126), ziua de 1 Mai ; molidul din trunchi din care se fac doagele.
tânăr ce se înfige în pământ în ziua de b o h ö l t ü = p t ' a t r ă ( p . 126), 2 3 1 , grindină.
1 Mai. bolborösu 1 7 2 , preotul (în ghicitoare).
a r ü ( p . 124), ei au. bolondzitü, a m — 48, am înnebunit.
a t â r i t ' i , a t â r t ' e ( p . 132), 241, oarecare, vreun, bolund 9, 36, 164, nebun.
vreo. bonciâgu ( p . 125), cucută.
6
b o r e ţ e l i = b o r e ţ i ) = p l i r i d ' i l a p t ' i 22.
3
B ă b u r ă ) ( p . 1 1 6 ) , acoperişul de piatră al b o t ă , p l . b o t ' e ( p . 1 1 3 , n o t a 2), fedeleş mai înalt
coşului din podul casei care apără acope­ pentru transportat apa la depărtări mai mari.

1
) Cifrele indică n u m ă r u l textelor î n care s e găseşte cuvântul. Dacă cuvântul se
g ă s e ş t e î n I n t r o d u c e r e ş i « O b i c e i u r i », e n o t a t ă î n t r e p a r e n t e z e p a g i n a . O r d i n e a literelor
e următoarea: d' u r m e a z ă după d, g' d u p ă g, h' d u p ă h, n d u p ă n, ş d u p ă s, t' d u p ă t
iar ţ d u p ă t'.
2
) Acentul pe -dă-.
3
) A c c e n t u l p e bă-.
4
) Accentul p e Băl-.
5
) A c c e n t u l p e -nă-.
6
) B o u r e ţ e ; vârtoase şi î n d e p ă r t a t e u n a d e a l t a ca şi c o a r n e l e bourului.
boţjam, m ă - = s ă c o l ă c i â 1 2 1 , mă încolă­ clisă ( p . 1 1 7 ) , slănină.
ceam. c l o m b ă , p l . c l o m b e ( p . 1 1 4 , 126, 132), 145.
b o ţ i i , p l . b o ţ ( p . 1 1 7 ) , varză umplută, sarma. 198, 202, creangă.
brîncă, p l . brîncï ( p . 1 1 5 , 123), 104, 201, c l o p u l 7, pălăria.
249, mână. c l o p u ţ u 33, pălărioara,
burdună 1 3 2 , vioară de bas, contrabas. code ( p . 1 1 4 ) , 244, căruţă.
burdunaşu ( p . 129, n o t a 3), muzicant care c ö c i l i ( p . 1 1 4 ) , căruţele.
cântă din contrabas. c o c i n ă ( p . 1 1 2 ) , coteţul porcilor.
b u r t u ş u ( p . 1 1 5 ) , stomacul porcului. c o c u 3 1 , pânişoara.
butură 1 6 7 , scorbură. cocuţ d'i pîni 31, pânişoara.
C o h u l ( p . 113), orăşelul Vaşcău (jud. Bihor).
C a b é l u 220, măsură pentru cereale de 6 litri. c o l i b ă ( p . 126), colivă.
câlmirî ( p . 124), scarmeni (lâna). colnă ( p . 1 1 2 , 1 1 4 ) , şopron în care se
c â m e h i ţ ă ( p . 1 1 6 , 124, n o t a 5), vatră bătrâ­ adăpostesc căruţele.
nească formată dintr'o platformă de piatră. c o l ţ u n ( p . 1 1 7 ) , ciorapi.
c a n c é u l 96, ulciorul. c o n t r a t ü ( p . 130), contract de căsătorie.
cântă 182, cană. c o p î r ş ă u ( p . 1 3 1 ) , 59, 237, sicriu.
c ă ş t ' i g ă d ' e i e i ( p . 128, 1 3 1 ) , îl păzesc. corcîie d'i doji ( p . 1 1 5 ) , legătură de vreo
c a ş t ' i g î n d ' i d ' i t ' i 232, păzind vitele. 50 de doage în formă de semicerc, când
cep, c e p d ' i s î l h ă ( p . 1 1 4 ş i 1 1 4 , n o t a 5), se aduc doagele acasă delà pădure pe cai.
creangă (de molid). c o t i t ă 67, măsurată cu cotul.
c e r c i 2 1 9 , cauţi. cring (p. III), cătun.
c e t ' e r a ş u ( p . 129, n o t a 3), I I I , viorist. cură 1 7 1 , aleargă.
c i a 37, zicea. curăieşt'î 139, croieşti.
2
ciapâsu, p l . ciapasurî, ciapasü n u buri(r)u curcubătă ) ( p . 112, n o t a 1), bostan.
226, nenorocire, pacoste. curit'ü ( p . 1 1 7 ) , 1 5 7 , 166, varză, curechiu.
cüed'ü 235, 244, copii, familie. custura ( p . 1 1 4 ) , cuţit mai grosolan.
cîmpu ( p . 1 1 2 ) , poiană în pădure.
c î n t ă , s ă — ( p . 1 3 1 ) , plâng, bocesc. D a l b o ş e l e p l . f. 22, albe la coadă.
cînt'ica mortuli 188, bocet. darab, pl. darâbi ( p . 1 1 4 ) , 168, bucată.
ciocă ( p . 1 1 4 , n o t a 6), capul scaunului de dârîmă ( p . 1 1 4 ) , curăţă de crengi.
văsărit (v. planşa III, 1, 2, 3, 4). d a s c ă r u , d a s c a r i ţ a 135, învăţătorul, nevasta
ciontâri ( p . 132), colacul cel mare care se învăţătorului.
face la şase săptămâni după înmormântare. d a u - m ă 204, mă dau,
ciozvîrt'i ( p . 1 1 4 ) , cele patru părţi în care d î m , o f o z d î m b r î n c ă 249, auf\st dândmână.
se crapă « b o c u l » din care se fac doage. doholeşt'i, t ' e — 96.
J
• c î r e p t ' i ţ ă ) ( p . 124), ştir. d o h o l î c ă 96.
c i r û ( p . 1 1 7 ) , 148, mămăligă apoasă făcută 3
d o n ă ţ u r î ) ( p . 125), vorbe de clacă.
din făină de grâu, secară, porumb sau orz. doşt'e ( p . 1 1 6 ) , şiţe.
cjufală 148, batjocură. doşt'eşt'i ( p . 1 1 4 ) , în felul sitelor, (doage)
c j u m e l , c i u m r i e l 1 5 3 , 182, formula cu care făcute din « b o c i » crepaţi în două.
încep ghiciturile. d u d ă i e ş t ' e 235, dudue, face sgomot răstur-
c i u m n e l i t u r ă , p l . c i u m n e l i t u r i ( p . 119), 182, nând şi mişcând lucrurile din casă.
ghicitoare.
clanătaşu ( p . 129, n o t a 3), muzicant care D ' a h a t o r i , d ' a r a t o r i ( p . 114), v . d ' e r a t o r e a .
cântă din clarinetă. d ' e , d ' 3, 6, 29, 57, ci.
c l a n é t u ( p . 129), clarinetă. d'eratorea ( p . 114), v . d ' i n a t o r i .

*) A c c e n t u l p e -rep-.
2
) A c c e n t u l p e -bă-.
3
) A c c e n t u l p e -nă-.
d'esorit, s - o — 1 9 1 , s'a stricat la stomac. gairâreţu ( p . 116), v . g ă i n a r i u .
d ' e s u i ă ( p . 125), descăleca. gairariu ( p . 116), v . g ă i n a r i u .
d ' i i 36, vii. gard'irariü ( p . 1 1 4 ) , gardinar.
d ' i j e c i ( p . 125), cantorii. g a r d ' i r e a z ă ( p . 114), face garden în doage cu
d'inarsulu 164, rachiul. gardinarul.
d ' i n a t ç r i ( p . 1 1 4 ) , scoaba cu care se netezesc g ă z d ă ş i a 1 4 7 , bogăţia.
pe dinăuntru doagele (v. planşa III, 4). gîmfâ 196, 1 9 7 , umfla.
d ' i n c a t r a u 7 5 , dincotro. gozi 122, gunoaie.
d ' i n e a z ă ( p . 1 1 4 ) , netezeşte cu « d ' i n a t o r e a » g r e o t a t ' i , c u — ( p . 128), (femeie) însărcinată.
vasul pe dinăuntru (v. planşa III, 4). gioră, p l . grorï ( p . 125), cocor.
d'io 189, 203, v . a i e y . groşt'oru ( p . 1 1 7 ) , smântână.
d'ir, vin (delà verbul a veni). grosü 1 7 2 , biserică (în ghicitori).
d'irajiri ( p . 1 3 1 ) , biruire, luptă. guri, a să — , să güri, s ă g u r , să s ă g u ă
d ' i r a r s ü ( p . 1 2 1 , 1 1 , 1 2 , rachiu. ( p . 124, 125), 148, 173, a s e urca, se urcă,
d'irasü ( p . 121, n o t a 2, p . 129), rachiu. să se urce.
d'irează ( p . 114), v . d ' i n e a z ă .
d ' i r i , 29, vent. G ' é r m a n u l ( p . 126), sărbătoare băbească nu­
d'irü ( p . 1 2 1 ) , 1 2 , vin (băutură). mită în alte părţi Ghiorman.
d'isçri 194, durere de cap.
Hâmişă 150, vicleană, şireată.
d'ispartéha colindatorilo ( p . 125), un « u s -
h a r â s c ă 173.
p ă ţ u » pe care îl fac colindătorii după
Hărhjăeli, Harhăzirî ( p . 1 2 7 ) , Sfinţii Ar­
sărbători.
hangheli Mihail şi Gavril (& Noemvrie).
d'obü ( p . 1 1 5 ) , 150, 164, cofă.
hatü 206, hotar între două proprietăţi.
d'obă ( p . 1 1 5 ) , putina pentru brânză.
h e d ' e ş e l e p l . f. 22, cu coarnele ascuţite.
d ' u n ă , d ' u r ă ( p . 123 ş i n o t a 6), vino.
hëi 196, strigăt cu care se îndeamnă boii.
h e r e a n ü 65, hrean.
Fagadău ( p . 1 1 4 , 129), 96, cârciumă. heu-t'e, heu-t'i 190, 1 9 3 , v . h ë i .
f a i ş e ş t ' e ( p . 114), netezeşte pe dinafară vasul Hid'a 29, nume de bou.
cu « m e z d r e a l a » (v. planşa III, 3). hid'idaşul 129, vioristul.
făşângu ( p . 126), câşlegi. hîrăiinu-să 145, târîndu-se.
tfeh'ie (p. 127), mândrie, fală. hîrdău 59, butoiu.
l e l i ţ ă = o j u m a t a t ' i d ' i l i t r ă 242, jumătate hîrţ, saptamîna c u - , h î r ţ i o g a r u l i ( p . 126),
de litru. a treia săptămână înainte de Postul Pa­
1
f i ş c o o ) d ' i b o n c i a g ü ( p . 125), bucium de ştilor când se mănâncă de frupt miercurea
cucută, jucărie ce-şi fac copiii. şi vinerea.
F o c a ( p . 127), ziua Sfinţilor Mucenici Tro- h o d u 156.
fim, Teofil şi Foca ^23 Iulie). h o l d o r e n i 187.
fole 1 9 1 , burtă. h o l t ' e r i ü ( p . 1 3 1 ) , holteiu, burlac.
fontulü 67, y 2 kg. horă, pl. horî ( p . 1 1 9 , 1 2 1 , 130), 5, 68,
f o n ţ , f o n t i i (articulat ; plurale tantum) 1 1 0 , cântec, doină.
246, cântar. horeeşt'e, horeeşt'i 5, 1 4 2 , cântă.
f o n ţ i t ă 67, cântărită. horin 37, cântând.
fund ( p . 1 1 5 ) , capac. hudă 247, 250, gaură, peşteră.
furcială = pt'icioru patului 30. huhă 126, poreclă ce se dă muntencelor.
Huhüi 96, nume de loc.
• G â d ' i n i l e ( p . 127), 200, fiarele sălbatice. huhurează 126, v . h u h ă .
g ă i n ă r i a ( p . 62), chinga care leagă câte doi huhurezaturî ( p . 130), chiuituri.
căpriori la olaltă. h u r d o i 247.

x
) A c c e n t u l p e -ÇQ-.

/
H'arastău ( p . 1 1 4 ) , fierăstrău, libo-libo 143, strigătul raţei ( ?).
h'şrelo, i a r b a — 2 1 9 , iarba fiarelor. lingura vîntului 202, o creangă de molid
deformată ca un cuib de cioară; se în­
I c e , i c i 192, 218, 223, 235, 237, 249, zice.
trebuinţează ca leac de cei stricaţi de vânt..
iceă, icjâ 203, 207, 2 1 2 , 2 1 3 , 2 1 9 , zicea.
l î r i ş t ' i ( p . 124), mătasea broaştei.
iecătă 148, iată.
l i u c ă 96.
i e s t î m 243, estimp, anul acesta.
l o t r i 99, 246, hoţi.
i g r e ţ p l . 7 5 , muzicanţi.
i f m v i i , m a — 37, mă ivii, mă arătai. Măcar c i n i 2 3 1 , oricini.
iiru 37, in. măcar c î t 6 1 , oricât.
iirugă 102, şanţ. rnaiu 199, ficat.
i i ţ i a 29, măsură pentru lichide. (Din ungu­ maitçre, pl. maitorï ( p . 112 şi n o t a 3),
rescul icze). acaret, clădire.
I l i n a ş î C o s t a n t ' i n ( p . 127), sărbătoarea Sf. m a n a 234, laptele la vaci.
Constantin şi Elena (21 Mai). m a n g a l ă i 21.
I l i s i e ( p . 127), Sf. Proroc Elisen ( 14 Iunie). M a r i n a M ă c i n i c ă ( p . 127), Ziua Sfintei Mu­
îmburdat 138, 232, răsturnat. cenice Marina (17 Iulie ).
îmfomoiat 1 5 3 , înfoiat ( ?). Mariţă 196, nume dat nevăstuicei în des­
îmvăscu, să-, să îmveşt'i, s-o îmvit, 148, cântec.
218, 2 4 1 , se ivesc, se arată, se iveşte, maritü 64, bărbat.
s'a ivit. Mariuţă 196, v . M a r i ţ ă .
încred'fnţă, să-ncred'înţâ ( p . 130), se logo­ matragulă, matragură, 4, 65, 205, mătră­
desc. gună.
Indrij ( p . 127), Sf. Apostol Andrei (30 mătu 198, durere de ochi ( c î n t ' i d o r i a
Noemvrie ). uot'î).
înjamarată ( p . 1 3 1 ) , îngemănată. mezini, mâziri ( p . 1 1 7 ş i n o t a 7), fasole.
înd'ie 203, învie. mburdat 148, 232, v . î m b u r d a t .
îngăzdăşat 147, îmbogăţit. m e l i g a *) 1 8 1 .
î n s t ' i c a ţ e l e 22, înspicate, cu părul amestecat
merizâ, o r — 53, (vitele) se vor odihni la
(de ex. alb şi negru ). amiazi.
î n v î r t ' i t o r î ( p . 1 1 7 ) , obiele. mesteacă ( p . 1 1 8 ) , răşină ce se mestecă în
i r e l 96, inel. gură.
i s , i s ă , î s ă ş ( p . 124), 33, 148, 150, 1 5 1 , 152, m e t ' e l e u 107, famen, fătălău.
zis, zise, ziseş. mezdreală ( p . 1 1 4 ) , cuţitoaie.
juşu 237, obiceiul. mfomoiat 153, v . î m f o m o i a t .
i z b e l i ş t ' a 1 7 7 , izbelişte, loc expus loviturilor. m î t c ă ( p . 114), partea trunchiului unui molid
care n'are « c e p ».
j i l ă u , j î l ă u ( p . 1 1 4 ) , 107, rindea.
M h e z i - p ă r i e s i ( p . 126), mijlocul postului mare.
jîntuie ( p . 1 1 6 ) , amestecă.
mnînu 1 1 2 , mirele.
j î t r u i i t u , m - ă — 30, m'am frământat, m'am
mnirgază, mnîrează ( p . 130), 1 1 2 , mireasă.
sbătut.
m r i i r e a z u l '') ( p . 130), mirele.
L a i ţ ă 246, laviţă. Mogoşul 24, comuna Mogoş în jud. Alba,,
l ă t u r a ş , t ' i — 7 5 , te alăturaşi, te apropiaşi. plasa Abrud.
lau-mă 204, mă spăl. m o r o i p l . f. ( p . 122), 235, demoni răufăcă­
leped'eu 109, cearşaf. tori ; fac rău prin farmece şi iau « m a n a »•
l i a g u m ă ( p . 1 : 7 ) , tot ce se mănâncă cu pane : vacilor.
lapte, slănină, brânză, etc. mcşa 37, bunica.

*) A c c e n t u l p e me-.
2
) r a fost p r o n u n ţ a t nazal.
moşu 2 1 2 , bunicul. P a l i a ( p . 127), sărbătoare băbească în preajma
motocosit, s - o r — (p. 123), s'au amestecat. lui Sf. Ilie.
mucarîţă ( p . 132), batistă. p a l m i i 42, pelin.
mulcelü ( p . 1 1 7 ) , cam moale. p a n ă , p l . p e n i ( p . 127, 128), floare.
murgu 90, amurgul. Pant'ilimonü ( p . 127), sărbătoare băbească.
muşcatorili d'ila cercii, s g . m u ş c ă t o r i ( p . (Mucenicul Pantelimon, 27 Iulie).
114), cele două capete ale cercului de lemn p a n u ţ â 33, floricică.
care se îmbucă. pâosu ( p . 1 3 2 ) , parastas.
mutătură, pl. mutăturî ( p . 1 1 3 ) , 246, adă­ p ă p u c î ( p . 1 1 7 ) , ghete.
post, colibă la munte. p a r â a 204, păraie.
muzüci d ' e s î l h ă ( p . 126), molizi tineri. p a r a s c ă 173.
parastâţ ( p . 132), colac în formă de cruce ;
Naima ( p . 1 2 2 , 128), naiba. se face la 6 săptămâni după înmormântare.
n a n a 35, iubita. pate 192, sufere.

naravim, n i — (p. 1 1 5 ) , ne tocmim, neîn- p e l i g a 181.

voim. p e n i ( p . 127), v . p a n ă .
naruli 198, nasului. p e p e a ( p . 129), monstru care mănâncă copiii.
l
n a v î s c ă ) ( p . 122), 196, nevăstuică. piciocî ( p . 1 1 2 , 1 1 5 ) , cartofi.
n a z d r â v i n 249, uriaşi. p î r l ă u ( p . 1 1 5 ) , cadă mare în care se strecură
ncred'inţă, să — (p. 130), v . î n c r e d ' i n ţ ă . laptele la stână.
ndalit, ndălui, ndăluie ( p . 127), 150, 196, P î r p a r i ţ ă 196.
226, v. andălui. piu-piu-piu 143, imită piuitul puiului.
ngăzdăşat 147, v . î n g ă z d ă ş a t . pod'işorii ( p . 1 1 6 ) , dulăpior în care se pun
njamarată ( p . 131), v . înjamafată. vasele de bucătărie.
no 148, cuvinţel cu care îndemni pe cineva. poganöc 245, foarte mare şi puternic.
n o t â r ă ş ( p . 130), notar comunal. poganii 7 7 , 245, mare şi puternic.
nst'icaţele 22, v . î n s t ' i c a ţ e l e . p o m r i i t u l 7 2 , pocnetul.
nuşt'e, nuşt'i, nuşt'u ( p . 124), 237, 249, pont'şriu = u n d e ţ u 242, un decalitru.
nişte. p o r c ă ( p . 125), scroafă.
p o t c ă 192, o umflătură care sparge ; e arun­
cată în vânt de vrăjitoare.
N'a 148, zăpadă.
p r é u r i 144.
rid'ie 203, v . îrid'ie.
p r e v e d ' e h i e , p r e v e d ' ü ( p . 1 1 9 , 131), prive-
n e c l â d u 53, buşteanul care arde în vatră.
ghiu. (la mort).
nimeeri, să—194, se nimereşte.
priguricî 235, 238, strigoi, pricolici.
p r i m e , p l . p r i m i ( p . 132), panglici.
Obrâj ( p . 1 2 7 ) , Schimbarea la faţă. p r i n ö s ü ( p . 1 3 2 ) , colac mare care se face la 6
ocolu 14, curte. săptămâni după înmormântare şi se dă
ocuşu, fem. âcuşă ( p . 128), deştept. preotului.
odösü 83, o buruiană care creşte în grâu, prîsçri ( p . 1 1 4 ) , un cerc de care se prind
în secară. doagele cu ajutorul deştelor îndată după
omâcu 1 9 1 , stomac. ce au fost date pe « j i l ă u » (v. planşa III, 2).
pt'iţarău, p l . pt'iţarăî ( p . 127), copii mici
Paa ( p . 124), 210, paie. care colindă din casă în casă în Ajunul
pacurariu = ciobanü ( p . 115). Crăciunului.
p â î j î n ă 237, două fire de arniciu negru puse pu 148, apoi.
cruciş peste mort în sicriu, ca să nu se puiată, pl. puiet (p. 112, n o t a 3, 116),
facă strigoiu. 14, 150, 2 3 1 , grajd, grajd pentru oi.

*) A c c e n t u l p e -vîs-.
R a c u i i n ă , r a c u i i r ă ( p . 124 ş i n o t a 5), plantă se împlântă în pământ la capul mortului
pe care o mănâncă cu plăcere porcii. (v. planşa I, 2).
rastéy 1 6 1 , resteu la jug. Sumedru ( p . 1 2 7 ) , Sf. Dumitru.
1
r ă s t î l n i t u 146. sür ) 1 5 5 , sunetul, ecoul.
ratată ( p . 1 1 7 ) , jumări de ouă. ş a r ă ( p . 114), dâra ce-o lasă compasul, « m ă -
răuu, r ă u 1 3 , 22, râul, râu. s u r i l i », pe scândura din care se taie fundul
rincă 22, 7 2 , lângă. vasului.
r o s t i a z ă ( p . 1 1 4 ) , netezeşte gura vasului cu şoiitu, o — 148, a suflat.
2
cuţitoaiele. şolomariu, şolomăţu ) ( p . 122 ş i n o t a 3),
rotă d ' i d o j i ( p . 1 1 5 ) , legătură de 100 de 229, 2 3 1 , 232, solomonar, vrăjitor care
doage legate cu un cerc. stăpâneşte nourii.
röt'ije ( p . 1 1 6 ) , fustă. Ş u m l e y ( p . 113), Şimleul-Silvaniei.
r o t ' i l ă 2 3 1 , rotea, învârtea jur-împrejur.
rujă 1 7 , bujor, roşaţa din obraz. Taa ( p . 1 1 4 , 124), 1 5 5 , taie.
t ă l p i , t a l p e , î n — ( p . 132), 232, în picioare y

Saa, să—19g, să sară. vertical.


Săgmarî ( p . 113), Satu-Mare. talt'fgù ( p . 1 3 1 ) , un fel de sanie formată
s a l a m î z d ă , s a l a m î z d r ă , s a r a m î z d ă 203, n o t a dintr'un molid îngemănat pe care se tran­
1, salamandră. sportă mortul la cimitir.
scaundu ( p . 1 1 4 ) , scaunul. t a r a m b i u 143, imită cotcoddcitul găinii.
scîpt'u, scîpu 196, 197, 198, 199, scuip. tărcjată 192, bălţată.
sclint'it'e; (vocativ) 190, scrintealo ! t e l e t ' ü 47, bucată de pământ cultivat.
scrumn (p. n6), scrum. teht'ü 47, porumb.
sfint'e ( p . 1 3 1 ) , asfinţeşte. t i i a t ü p . ( 1 1 7 ) , 246, tăiat, tocat.
sfîrtaiul 29, sfertul, măsură pentru lichide. Tiierea lui Iuan ( p . 127), Tăierea capului
s î l h ă ( p . i n , 1 1 4 , 1 2 6 , 1 3 1 ) , 202, molid. Sf-ului Ioan Bot. (29 Aug.).
sîmtu ( p . 124), 205, (ei) sunt. tîrnaţ ( p . 1 1 6 ) , cerdac.
Sîmvasîiu 127, Sf. Vasile (1 Ianuarie). t o r c a r i e ( p . 119), şezătoare.
S î n d z î i e n e ( p . 126), Naşterea Sf-tului Ioan tortareşt'e ( p . 1 1 4 ) , găureşte toarta vasului
Botezătorul (24 Iunie). (v. planşa IV, 1).
Sînjorzul 84, Sf. Gheorghe (23 Aprilie). tortariu ( p . 1 1 4 ) , sfredelul cu care se gău­
sîfu 9, sânul. reşte toarta la vase.
s o l o m î z g ă 203, n o t a 1, v . s a l a m î z d ă . Totösü 165, Teodosie ( ?).
S o l o m o n i ! 2 3 1 , Solomoane ! 3
t r a g ă ş î l i ) = t r ă g ă t o r i l e ( p . 1 1 4 ) , unealtă cu
spalaturâ 34, femeie stricată. care se aşează cercul pe vas.
stămînî ( p . 130), săptămâni. tragatorili ( p . 114), v . tragăşîli.
stîlpărî ( p . 126), ramurile de răchită delà Trîmt arăint'e-trîmt arăpoie = Mriezi p ă -
Florii. riesi ( p . 126), mijlocul postului mare.
s t r e t ' i 223, strechie, e lovit de strechie. trocü 1 4 1 , ghiveciu de flori.
strigă 193, un fel de demon care deoache. tulea ( p . 1 2 7 ) , brezaia.
strînsură ( p . 1 1 9 , 129), adunare de oameni. t u l t u r u ş u 166.
n s t ' i c a ţ e l e 22, v . î n s t ' i c a ţ e l e . t u f i ă ( p . 126), trăsneşte.
s u c a ( p . 130), obiceiul. tuii, t ü n ( r ) ü , t u n ( r ) ü ( p . 126, 1 2 7 ) , trăsnet y

s u d a l m ă ( p . 122), 206, înjurătură. tunet, tun.


s u l i ţ ă ( p . 1 3 1 , 132), 25, brad tânăr care ser­ t u p ă ( p . 127 130), 2, 30,98, 100, 1 3 1 , 2 3 7 ,
veşte drept « s o ţ u » mortului necăsătorit ; după.

x
) r e nazal.
2
) Accentul pe -mă-.
3
) Accentul pe -gă-.
turişt'i (p. 1 1 6 ) , locul unde stau oile peste urîţ 1 5 , antipatici.
iarnă, neacoperit.
turul (p. 125), v. tun. urit, pl. urîţ 1 5 , 6 1 , 94, antipatic, neiubit.

T'ascuieşt'i (p. 1 1 5 ) , tescueşte. V ă ! 150, du-te !


1
t'ecera ) (p. 129), vioara. vasareşt'e (p. 1 1 3 , nota 3), face vase.
t'ică (p. 1 1 7 ) , 74, părul împletit în două cozi vasarî (p. 1 1 3 ) , ciubărari, dogari.
lăsate pe piept, la bărbaţi. vasaritü (p. 1 1 3 ) , dogărit, meseria dogarului.
t'iceră 190, deal, munte. 1. văzdug 229, văzduh.
t'iclazău 80. ^ i / x . > J ( X t A > ' / / ved'eri, meee fata pi — la ficiorù (p. 130),
t'impü, a — 243, la anul viitor. merge fata în vizită la casa flăcăului
t'ind'e 190, întinde. (înainte de logodnă).
2
t'ind'şe ) pl. (p. 1 3 1 ) , ştergare. verenoşa, verunăşa, verunoşa, nu — ! 192,
t'ineşt'i 34, tihneşte. 193, 196, 197, nu învenina!
t'iparcă 86, ardeiu. verunăşat'e pl. 196, demoni care înveninează
t'isigurî (p. 1 1 5 ) , unelte. o rană.
t'îşiţă d'i vasi (p. 1 1 4 ) , grupul de 12 sau vîlfă, vîlvă, v'.lva păduri (p. 122), 227, 228,
16 vase. 239, mama pădurii.
t'it'irlîc 220, pitpalac. vîlva lupt'ilor 240, demonul care conduce
haita de lupi.
Tint'erinü, ţînt'erînu (p. 1 3 1 ) , cimitir. vinarsü 7 3 , rachiu.
ţipă 137, 149, 233, 238, aruncă. Viriirea M a r i (p. 127), Sf. Paraschiva ( 14.
ţîpă-n vînt 192, vrăjeşte în vânt, aruncă Octomvrie ).
farmecele în vânt. Vîrtolomei (p. 127), sărbătoare băbească,
ţîrău (p. 125), şipot, izvor. după Sf. Ilie.
ţolînă 109, poreclă pentru o femeie bătrână. viună; (p. 123), 7 5 , nota 1, vino !
ţolu 66, pătură. vremală 203, vreme rea.
ţucata 43, sărutul. vuşt'îc 1 7 5 .
ţugu-ţugu 7 5 . Y i r (p. 1 3 1 ) , ei vin.
tundră 1 0 1 , suman, manta. yirarsü (p. 1 2 1 ) , rachiu.
yirü (p. 1 2 1 ) , vin.
U a a 243, oaie. yură ! (p. 123), 7 5 , vino!
uiagă (p. 1 1 5 ) , sticlă, butelie.
uiugă 140. Zâd'ia, pl. z â d ' i i ( p . 1 1 6 ) , 5 1 , fotă, catrinţă.
U n g u r o i 18, Unguri. Zălâvu (p. 1 1 3 ) , Zălau.
UOQ 243, oaia. Zanului 1 4 5 .
8
uoriuurii 240, undeva. zauăa ) 208, ţiue urechea.
urală 69, 7 3 , 7 6 , 87, 88, antipatie (faţă zdîrauuţă 1 6 3 .
de soţul neiubit). zdramnitü, a m — (p. 124), am strănutat,
urîtu, uritulü 69, 7 6 , 87, antipatie ; v. cu­ zd'icilorù 7 2 , bicelor.
vântul precedent. zoleşt'i (p. 1 1 5 ) , frământă, fărâmiţează.

EMIL PETROVICI

x
) Accentul pe t'e-.
2
) Accentul pe -d'e-,
8
) Accentul pe -ă-.
Anuarul Arhivei de Folklor V.
E . P E T R O V I C I : FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA. Pl. III.

Anuarul Arhivei de Folklor V.


E. P E T R O V I C I : FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA. Pl. IV.

3. Informatoarea V I I 4. Port pe cale de dispariţie.


(Fluria N e g r i i Ioneasă).

Anuarul Arhivei de Folklor V.


BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
PE ANII 1936—37
Faţă de bibliografia pe anul 1935, publicată în Anuarul IV, singura
inovaţie constă în faptul că « Bibliografia », care făcea parte din capitolul
III (« Domeniu. Principii. Metodă ») constitue un capitol independent (IV).
La capitolul « Magie. Medicină populară. Descântece » s'a adăugat şi
« Mitologia ».
Numărul revistelor despoiate (vezi lista lor la sfârşitul Bibliografiei)
a fost sporit cu câteva, pe care nu le cunoscusem în anii trecuţi şi, fireşte,
cu cele apărute începând numai din anul 1936. Materialul folkloric publicat
în fiecare număr al ziarului săptămânal « Cuvânt Moldovenesc » (Chi­
şinău), n'a fost cuprins în bibliografia noastră — ca şi revistele înşirate
în Anuarul II (p. 229), — î n schimb articolele lui (începând cu anul 1934)
pot fi consultate în Arhiva noastră, subt formă de « coupures ».
Revistele româneşti au fost despoiate de d-1 Ion Mărcuş, licenţiat în
litere.

I. F O L K L O R I Ş T I

1. B ă r b u l e s c u , I l i e . Sărbătorirea şi personalitatea ştiinţifică a


d-lui Moses Gaster. Arhiva X L I I I (1936), 253—262.
2. C o n s t a n t i n e s c u , P i m e n . Tiberiu Brediceanu, Lucea­
fărul (Timişoara) III (1937), 77—78.
3. C o r n e a - I o n e s c u , A l m a . Tiberiu Brediceanu. Luceafărul
(Timişoara) III (1937), 5—17.
4. E l e f t e r e s c u , E m i l . Unul dintre marii noştri folklorişti Ioan
Pop Reteganul. Vatra III (1937), 357—362.
5. G r o z d a n , D o r i a n . Emilian Novacovici. Luceafărul (Timi­
şoara) II (1936), 88—90»
6. I o r d a n , A l . Cu prilejul semicentenarului morţii lui Petre Ispi-
rescu. Convorbiri Literare L X X (1937), 782—785.
7. L ă z ă r e a n u , B a r b u . Folkloristul Alexandru Lupeanu-Melin.
Adevărul Literar şi Artistic X V I I I , N o . 880, 17 Oct. 1937, p . 9.
12 Anuarul Arhivei de Folklor V.
8. L i c ă - O l t , G h e o r g h e . Folkloristul Emilian Novacovici. Ba­
natul Literar II (1935—1936), N o . 6—8, p. 25.
Necrolog.

9. L i c ă - O l t , G h e o r g h e . Scriitorul Lucian Costin Ia 50 de


0
ani (Broşură jubiliară). Craiova 1937. Tip. « Unirea ». 4 32 p. Lei 20.
10. M o r a r i u, L e c a. Pentru Simion Florea Marian. F ă t - F r u m o s
X I I (1937), 162—163.
1 1 . M u ş l e a , I o n . Contribuţiuni nouă la vieaţa şi opera Doctorului
Vasilie Popp (1789—1842). Anuarul Institutului de Istorie Naţională VI
(1931—1935), 529—533.
.V 12. M u ş 1 e a, I o n . U n Sas braşovean — folklorist român: I. C.
Hintz-Hinţescu. Contribuţiuni bio-bibliografice. Buc. 1936. « M. O., Impr.
Naţională», 8° 561—573. (Extras din Volumul Omagial pentru fraţii
Alexandru şi Ion Lapedatu).
13. P h i l i p p i d e, A l . Petre Ispirescu. Adevărul Literar şi Artistic
XVIII, N o . 847, 28 Februarie 1937, p. 3.
14. P i l l â t , I o n . Anton Pann « finul Pepelii ». Familia IV (1937),
N o . 8, p. 3—17.
15. P o p e s c u - A r g e ş a n u , I o n . T . Pamfile. Zorile Romanaţului
X (1936), N o . 9—10, p. 8—9.
16. U r s u, N . Sărbătorirea maestrului Tiberiu Brediceanu. (Cuvân­
tarea maestrului Sabin Drăgoi şi răspunsul d-lui T . Brediceanu). Lucea­
fărul (Timişoara) III (1937), p. 47—53.

II. DESPRE CULEGEREA FOLKLORULUI. CHESTIONARE

/ . . . . . A

17. B o g d a n , E n e. Planul unei monografii săteşti. Rolul ei in


şcoala primară. Luceafărul (Sibiu) IV (1937), N o . 1, p. 15—19.
18. C r i s t e s c u , Ş t e f a n i a. Chestionarul pentru studiul credin­
ţelor, practicelor şi agenţilor magici în satul românesc. Sociologie Româ­
nească I (1936), N o . 4, p. 36—38.
19. D u m i t r e s c u - B i s t r i ţ a , G h . N . Apel. Ce se poate c u ­
lege din popor. Scânteia VII (1936), 108—112.
Chestionar folkloric.

20. H e r s e n i, T r a i a n. Chestionar privitor la grupările de copii.


Sociologie Românească I (1936), N o . 1, p. 53—54.
21. H e r s e n i , T r ă i a n. Expoziţia de lucru a echipelor regale
studenţeşti. Sociologie Românească I (1936), N o . 1, p. 35—42.
Schiţă asupra activităţii în anul 1935.

22. M o r a r i u, T [ i b e r i u ] . Chestionar în legătură cu «focul


viu ». [Cluj]. 1937. [Tip. Cartea Românească] 8° 2 p. (Extras din revista
« Freamătul Şcoalei » III, 1937).
23. M u ş 1 e a, I o n . Raport anual (1935—1936) [despre activitatea
Arhivei de Folklor a Academiei Române]. Anuarul Arhivei de Folklor I V
(1937), 263—264.
24. P o p e s c u - O p t a ş i , N . Motivări, îndrumări pentru monogra-
fierea jud. Olt. Şcoala Noastră (Slatina) VI (1937) N o . 6, p. 13—20.
25. S t a h l , H . H . Chestionar pentru studiul vecinătăţilor. Socio­
logie Românească I (1936), N o . 1, p. 54—55.
26. S t a h l , H. H. Expoziţiile de viaţă sătească din Târgul Mureş.
Sociologie Românească I (1936), N o . 1 1 , p. 33—34.
Cu ocazia «lunii » oraşului T g . - M u r e ş , s'au expus obiecte pentru « . . . u nm i ^ u
d e a r t ă b i s e r i c e a s c ă , u n m u z e u d e a r t ă ţ ă r ă n e a s c ă , o b i e c t e d e l e m n , ţ e s ă t u r i şi olărie *f.,
f i e c a r e c u p r i n z â n d s u t e d e p i e s e ».

III. DOMENIU. PRINCIPII. M E T O D Ă

27. A m z ă r , D u m i t r u C r i s t i a n . « Ştiinţa Naţiunii ». Reflecţii


şi îndoieli asupra noilor iniţiative ale Profesorului D . Guşti. însemnări
Sociologice III (1937), N o . 1, p. 19—31.
28. A m z ă r , D u m i t r u C r i s t i a n . Ştiinţă şi monografie. Delà
Em. Dürkheim la Dimitrie Guşti. însemnări Sociologice III (1937), N o .
4, p. 4—10.
29. B ă n c i i ă, V a s i l e . Duhul sărbătorii. Gândirea X V (1936),
161—170.
« S ă r b ă t o r i l e f o l k l o r i c e r o m â n e ş t i a u u n p u t e r n i c s u f l u c o s m i c ş i r e l i g i o s . . . ».

30. B 1 a g a, L [ u c i a n ] . Elogiul satului românesc. Discurs rostit


la 5 Iunie 1937 în şedinţă solemnă [la Academia Română]. C u răspunsul
d-lui I. Petrovici (Academia Română. Discursuri de recepţie L X X I ) .
Buc. 1937. T i p . « M. O. Impr. Naţională ». 8° 28 p.
Rec. Revista d e Filosofie X X I I (1937), 468—471 ( N . T a t u ) ; A r h i v a ( I a ş i ) X L I X
(1937), 266—272 ( I l i e B ă r b u l e s c u ) .

31. B 1 a g a, L u c i a n . Perspectiva sofianică. Gândirea X V (1936),


130—141.
P e n t r u i l u s t r a r e a s o f i a n i c u l u i c u e l e m e n t e d i n l i t e r a t u r a p o p u l a r ă , se r e f e r ă la b a l a d a
M e ş t e r u l u i M a n o l e şi l a « M i o r i ţ a » ( p . 138—139).

32. B r e d i c e a n u , T i b e r i u . Păreri relativ la problema salvării


şi cultivării specificului nostru etnic. Transilvania LXVIII (1937),
I74—I79-
întrebuinţarea filmului şi fonografului p e n t r u fixarea obiceiurilor, cântecelor, e t c .

33. C o n e a , I o n . Geografia satului românesc. Aşezare, formă,


structură. Sociologie Românească II (1937), 60—67.
34. C o s t i n, L u c i a n . Metoda de investigaţie în folklor. Banatul
Literar II (1935—1936), N o . 1—2, p. 4—6.
12*
35. C u 1 e a, A p . D . Calendarele. II. Calendarele de azi şi de mâine.
Căminul Cultural III (1937), 10—15.
Sugestii pentru întocmirea unui calendar pentru ţărani, conform t r e b u i n ţ e l o r şi
g r a d u l u i lor de cultură.

36. D e n s u s i a n u, O v. Folklorul. —• Cum trebue înţeles. — Ed. a


2-a. Buc. 1937. Editura P. Suru. 8° 3 f., 27 p. Lei 15.
Notă. Sociologie Românească II ( 1 9 3 7 ) , 479 ( T r a i a n H e r s e n i ) .

37. D e n s u s i a n u, O v. Le folklore. Traduction de M-lle M. Hol­


bam Bucarest 1937. Edit. P. Suru. 8° 32 p.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione p o p . italiane 12 (1937), 194 (R.
C o r s o).

38. D i m a, A 1. Arta populară şi valoarea estetică. Revista Funda­


ţiilor Regale IV (1937), 662—670.
39. D i m a, A 1. Sociologie şi folklor. Sociologie Românească II (1937),
234—237-
'40. D i m a, A l e x a n d r u . Clasificarea artei populare. Gând Ro­
mânesc V (1937), 408—416.
41. E l i a d e , M i r c e a. Folklorul ca instrument de cunoaştere.
Bucureşti 1937. 8° 16 p. (Extras din «Revista Fundaţiilor Regale» N o . 4,
Aprilie 1937).
42. G o r o v e i, A r t u r. întru apărarea folklorului nostru. Ade­
v ă r u l Literar X V (1936), N o . 820, p. 1.
Note polemice prilejuite de publicarea în revista « Izvoraşul » din Ianuarie 1936,
a a r t i c o l u l u i « î n s e m n ă r i p e m a r g i n e a c e r c e t ă r i l o r d e folklor » al lui D . Imbrescu.

43. G o r o v e i , A r t u r . N o ţ i u n i d e f o l k l o r . B u c . [1933]. « C a r t e a R o m â n e a s c ă ».
8° 74 p.
Rec. Arhivele Olteniei X I I (1933), 298—299 ( C . D. F o r t [ u n e s c u ] ; Socio­
l o g i e R o m â n e a s c ă I (1936), N o . 2, p . 44 (I. C. C a z a n).
Notă. Mercure de France, Tome 278 (15 Sept. 1937), p . 6 1 5 — 6 1 6 (A. V a n
G e n n e p).

44. H e r s e n i , T r a i a n . Câteva lămuriri în legătură cu cercetă­


rile monografice. Sociologie Românească II (1937) 23—25.
45. H e r s e n i , T r a i a n . Cercetările monografice ale Echipelor şi
Institutelor sociale. Sociologie Românească I (1936), N o . 12, p. 36—38.
46. H e r s e n i , T r a i a n . Plan de lucru pentru cercetarea morali­
tăţii săteşti. Sociologie Românească I (1936), N o . 10, p. 42—43.
47. H e r s e n i , T r a i a n . Plan de lucru pentru studiul autorităţilor
locale. Sociologie Românească I (1936), N o . 7—9, p. 84—85.
48. I o s i f, O c t a v. Plan pentru cercetarea vieţii religioase a satului.
Sociologie Românească I (1936), N o . 6, p. 36—39.
49. M e h e d i n ţ i , S [ i m i o n ] . Etnografie. Curs ţinut în anul
1935—1936. Editat de Soc. Studenţilor în Geografie « Soveja ». Ploieşti,
f. a. « Tipografia Românească » 8° 449 p., 5 planşe.
50. M e h e d i n ţ i , S f i m i o n ] . Etnografie. Curs ţinut în anul
1936—1937. Editat de Soc. Studenţilor în Geografie « Soveja ». Bucureşti
f. a. [Tip. «Graiul Românesc»]. 8° 355 p., 3 planşe.
51. M u ş 1 e a, I o n . Le folklore roumain. Revue internationale des
études balkaniques II (1936), 567—574.
52. M u ş 1 e a, I o n . O rumunskom knjizevnom folkloru. Knjiga 0
Baikanu I. Beograd 1936. Izdanje Balkanskoga Instituta. 287—292.
( = Folklorul literar românesc).
53. P o p u, F. Acţiune monografică cu concursul elevilor şi studen­
ţilor. Căminul Cultural III (1937), 223—225.
54. S t a h l , H. H. Al treilea film documentar al Institutului Social
Român: «Satul Şanţ» [Năsăud]. Sociologie Românească I (1936), N o . 2,
0
P- 3 —32-
« . . . lucrat cu prilejul campaniei monografice din judeţul N ă s ă u d ».

55. S t a h 1, H e n r i H. Monografia unui sat. Cum se alcătue^e„


spre folosul Căminului Cultural. Cu o prefaţă a d-lui profesor D . Guşti."
(Cartea Căminului Cultural 4). Bucureşti 1937. Tip. Luceafărul. 8° 2 4 4 ^ . ,
10 table.
56. S t a h l , H e n r i H. C u l t u r a satelor, c u m t r e b u e înţeleasă (Biblioteca î n v ă ţ ă ­
t o r i l o r N o . 3). E d i t . r e v i s t e i « S a t u l ş i ş c o a l a ». C l u j 1935 [ T i p . « A r d e a l u l »]. 64 p.
Rec. Transilvania L X V I I I (1936), 52—55 (H. P [ e t r a - P [ e t r e s c u ] ) .
57. S t a h l , H. H. Metoda de lucru a Echipelor cu satul şi cu C ă ­
minul. Sociologie Românească I (1936), N o . 12, p. 34—36.
58. S t a h l , H. H. Satul Românesc. O discuţie de filosofia şi socio­
logia culturii. Sociologie Românească II (1937), 489—502.
59. V u i a , R o m u l . Acţiunea de păstrare a porturilor, cântecelor,
dansurilor şi obiceiurilor strămoşeşti. Transilvania L X V I I I (1937), 180—186-

IV. BIBLIOGRAFIE

60. B i b l i o g r a f i a folklorului românesc pe anul 1935. Anuarul


Arhivei de Folklor IV (1937), 243—260.
61. C ă l i n e s c u , R a u l I. Problemele şi bibliografia cadrului c o s ­
mologic. Buc. [1937]. Institutul Social Român — Secţia Sociologică. 8° 15 p .
(Extras din revista « Sociologie Românească », numărul 4, anul II, Aprilie
!937)-
62. C o n v o r b i r i L i t e r a r e . Indice bibliografic 1867—1937 de
M . Sânzianu. Buc. 1937. « M. O., Impr. Statului ». 8° 302, p. 1 f.
VII. A r t ă (şi p o p u l a r ă ) . N o . 144—223 ( p . 7 — 1 2 ) . X X I V . E t n o g r a f i e . N o . 961—982
( p . 48); X X I X . F o l k l o r . N o . 1245—1363 ( p . 61—66). X L . M u z e o g r a f i e . N o . 3469—70
( p . 192). X L I . M u z i c a (şi p o p u l a r ă ) . N o . 3471—3480 ( p . 192—193).
63. C r ă c i u n , Ioachim. Bibliographie de la Transylvanie
roumaine 1916—1936. Revue de la Transylvanie 3(1937), N o . 4, p. 1—366.
XII. C o u t u m e s , f o l k l o r e : p . 303—307 ( N o . 3855—3906).
64. G e o r g e s c u - T i s t u , N . Bibliografia publicaţiilor privitoare
la cultura românească veche (1933 şi 1934)- Cercetări Literare. Publicate
de N . C a r t o j a n . II (1936), 129—181.
II. Folklor. Etnografie. Poezie poporană. 1. G e n e r a l i t ă ţ i . B i b l i o g r a f i e ( 1 3 5 — 1 3 6 ) .
2. L i t e r a t u r ă p o p o r a n ă o r a l ă ( 1 3 6 — 1 3 7 ) . 3. E t n o g r a f i e . O b i c e i u r i . T r a d i ţ i i ( 1 3 7 — 1 3 9 ) .

65. V o l k s k u n d l i c h e B i b l i o g r a p h i e für die Jahre 1931


und 1932. Herausgegeben von P a u l G e i g e r . Berlin 1937. Walter de
Gruyter & Co. 8° X X X V I I I , 542 p.
Pentru bibliografia folklorului românesc p e anii 1931—32, vezi î n special N o .
202—207 ( p . 1 7 ) , 483—489 ( p . 38—39), 4 7 4 7 — 4 7 8 1 ( p . 332—335), e t c . , e t c .

66. I o r d a n , A l e x a n d r u I. Contribuţii la cunoaşterea operei


lui Alexandru Odobescu. II. Bibliografia completă a scrierilor lui. Buc.
0
1936. T i p . « Rom. Unite ». 1 6 45 p.
( P - 37—38) « X . F o l k l o r » ; ( p . 43—45) « 5. B i b l i o g r a f i a s c r i e r i l o r d e s p r e A l . O . ».

67. S u r u, M i r o n. 1935 Literar. Sinteză biblio-critică. Bucureşti


1937. Editura librăriei Pavel Suru. 8° X V , 346 p., 1 f. Lei 120.
2. « F o l k l o r . E t n o g r a f i e . P o e z i e p o p o r a n ă » ( p . 197—-202).
Rec. F a m i l i a I V (1937), N o . 1 — 2 , 102—104 ( O . Ş u 1 u ţ i u ) .

68. Ş t e f ă n u c ă, P. V. Contribuţie la bibliografia studiilor şi cule­


gerilor de folklor privitoare la Românii din Basarabia şi popoarele conlo­
cuitoare, publicate în ruseşte. [Bucureşti] 1935. [Tip. Cartea Românească].
8° 12 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor III, 1935, p. 177—188).
Notă. V i a ţ a B a s a r a b i e i V (1936), 61—62 ( E m . G a n e ) .

V. MONOGRAFII SĂTEŞTI SAU REGIONALE CUPRINZÂND


ŞI FOLKLOR

69. B ă n u ţ ă, G h. A. Satul Crivina jud. Prahova. Monografie cu o


prefaţă de I. Simionescu. (Buc. [1936]. T i p . Ziarului « Universul »). 8°
86 p., 1 f., i hartă. Lei 30.
(p. 71—84). « O b i c e i u r i . D a t i n i . Superstiţii. L a naştere. L a nuntă. L a m o a r t e ».
[La sărbători]. « Folklor » [1 b a l a d ă , 5 doine, versul paparudelor, 5 d e s c â n t e c e , 11
ghicitori].

70. B a r t o ş , Petru. U n sat expansiv, Căianul-Mic din Someş.


Faţa de azi şi evoluţia în ultimul secol. Sociologie Românească II (1937),
430—439-
71. B e r e a , Ion I. Mişcarea spre oraşe a locuitorilor din Arcani-
Gorj. Sociologie Românească II (1937), 465—471.
72. B o t e z, E c a t e r i n a. Viaţa unui ţăran din Banat. Povestea
lui M o ş Pelea din Fibiş. Sociologie Românească II (1937), 548—555.
73. C i o m a c, I. L . îndeletniciri şi aspecte din viaţa locuitorilor din
Munţii Apuseni. Observatorul social-economic VI (1936), 159—184.
O c u p a ţ i a l o c u i t o r i l o r ( p . 1 5 9 — 1 7 1 ) . L o c u i n ţ a ( p . 172). P o r t u l ( p . 1 7 2 — 1 7 3 ) . Hrana
( P - 174)-
74. C o s m a , V a s i 1 e . C i n c i s a t e d i n A r d e a l . C l u j 1 9 3 3 . T i p . N a ţ i o n a l ă . 8° 199 p .
Rec. S o c i o l o g i e R o m â n e a s c ă I (1936), N o . 2, p . 39—40 ( H . H . S t a h l ) .

75. D ă s c ă l e s c u, N a t a l i a. Regiunea Codrilor Basarabiei, M o n o ­


grafie. Chişinău 1936. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8° 96 p., 78 clişee, 1 hartă.
« Omul. Schiţă a n t r o p o - g e o g r a f i c ă » ( p . 29—40). « C a r a c t e r u l şi v i a ţ a sufletească
a p o p u l a ţ i e i : a) D a t i n e şi o b i c e i u r i . . . d e s ă r b ă t o r i ; b ) la n a ş t e r e , n u n t ă , m o a r t e ; c) C â n ­
t e c e p o p u l a r e ; d ) S t r i g ă t u r i l a h o r ă ; e ) G l u m e ; f ) D e s c â n t e c e ; g) G h i c i t o r i ; h ) P r o ­
v e r b e » ( p . 72—93).
76. D o g a r u, D u m i t r u . Năpădenii, un sat de mazili din Codru.
Sociologie Românească II (1937), 288—299.
77. D u m i t r a ş c u, N . I. Praid. Sat într'un ţinut săcuizat. (Biblio­
teca « Astra » N o . 23). Sibiu 1936. T i p . « Dacia Traiană ». 8° 86 p. Lei 30.
« Istoric, populaţie, l e g e n d e » ( p . 9—32).

78. F ă c ă o a r u , I. Studiul genealogic al unei familii asociale din


Şanţ (Năsăud). Sociologie Românească II (1937), 276—278.
79. F l o r e s c u , F l o r e a. Vidra, un sat de Moţi. Sociologie Româ­
nească II (1937), 299—306.
80. G ă i n a r u, E l e n a C o s t a c h e . Monografia comunei Bur-
dujeni plasa Bosancea judeţul Suceava. Bucureşti 1936. T i p . Seminarului
monahal « Cernica » Ilfov. 8° 128 p. Lei 60.
L o c u i n ţ e l e ţ ă r ă n e ş t i ( p . 26—28). P l a n t e t e x t i l e ( p . 40). I n d u s t r i a c a s n i c ă şi p o r t u l
n a ţ i o n a l ( p . 4 1 — 4 3 ) . O b i c e i u r i ş i c r e d i n ţ e l a n a ş t e r e ş i b o t e z ( p . 49—50). C u m s e f ă c e a
n u n t a altădată ş i c u m s e f a c e a z i ( p . 50). C o m o r i ( p . 5 5 — 5 6 ) . C l a c ă ( p . 56).
81. H a u f e , H e l m u t . Ruşeţu-Brăila, un sat în Câmpia româ­
nească. Structura socială. Sociologie Românească II (1937), 277—284.
82. H e r s e n i , T r ă i a n. Gospodării ţărăneşti din Nereju [Vrancea].
Sociologie Românească I (1936), N o . 1 1 , p. 7—21.
Material pentru înţelegerea satului r o m â n e s c şi c u n o a ş t e r e a vieţii l u i e c o n o m i c e .
Tipuri d e case.
83. I o n e s c u , D o b r o g e a n u, M . Starea principatelor române
pela începutul veacului trecut, după W . Wilkinson. Buletinul Soc. R e g .
Rom. de Geografie L V (1936), 192—236.
Cap. VIII. «Ţăranii. Moravurile şi felul l o r d e t r a i » ( p . 224—228).
84. I o r g u l e s c u , G e o r g e D. Monografia comunei Cerna din judeţul
T u l c e a . Brăila 1934. « D u n ă r e a ». 8° 68 p . , 1 f.
Rec. Sociologie R o m â n e a s c ă I (1936), N o . 2, p . 40—42 ( H . H . S t a h l ) .
85. I s c r u l e s c u , I. Monografia comunei Aninoasa judeţul G o r j . C r a i o v a 1935.
T i p . R a m u r i . 8° 87 p . L e i 40.
Rec. Sociologie R o m â n e a s c ă I (1936), N o . 3, p . 4 1 — 4 2 ( H . H . S t a h l ) .

86. I s t r a t e, G. Graiul satului Nepos (jud. Năsăud). Buletinul Insti­


tutului de Filologie Română «Alexandru Philippide» IV (1937), 50—97.
Şi texte d e literatură populară.
87. M i l i a n , C h r i s t a c h e Ch. Monografia social-economică a judeţului
Teleorman. Turnu-Măgurele 1935. T i p . C a m e r e i de Comerţ şi I n d u s t r i e . 8° 1 5 2 p .
Lei 120.
Portul înainte şi d u p ă războiu ( p . 32—34).
88. M u n t i u, I o a n. Satul meu. Monografia comunei Cărpiniş.
Sibiu 1937. T i p . « Veştemean ». 8° 161 p. Lei 60.
Superstiţii, Filipii, Solomonari, B a l a u r i , I e l e , V â l v e , B o b i t o a r e , S t r i g o i ( p . 60—64).
D e s c â n t e c e ( p . 65—66). L e g e n d e ( p . 6 7 — 8 4 ) . G h i c i t o r i ( p . 84—86). O b i c e i u r i p e s t e a n ,
la n u n t ă , f r a ţ i d e c r u c e ( p . 88—96). C â n t e c e ( p . 1 0 2 — 1 0 9 ) . C â n t e c e ş i scrisori din răz-
boiu ( p . 109—130).

89. N i c o l a i a s a , M i h a i şi A n a M. N i c o l a i a s a . Mono­
grafia satului Sămăşeni judeţul Baia. Cu o prefaţă de Artur Gorovei. Făl­
ticeni 1937. T i p . « I . Bendit » 8° 150 p. Lei 35.
O b i c e i u r i ş i c r e d i n ţ e l a b o t e z ( p . 7 6 — 7 8 ) , n u n t ă ( p . 78—85), m o a r t e ş i î n m o r m â n t a r e
(p. 85—88), s ă r b ă t o r i l e d e p e s t e a n ( p . 88—92). D e s c â n t e c e ( p . 92—98). Caracterul
( 1 0 2 — 1 0 5 ) . P o r e c l e ( p . 105). J o c u l — H o r a ( p . 1 0 5 — 1 0 7 ) . S t r i g ă t u r i l a n u n t ă ( p . 108—
114). Conăcăria ( p . 114). S t r i g ă t u r i l a j o c ( p . 1 1 4 — 1 1 8 ) . C â n t e c e p . 118—122).
90. O p r e s c u - S p i n e n i , V. Emigrarea la oraşe a locuitorilor
din Spineni-Olt. Sociologie Românească II (1937), 183—184.
91. P o p e s c u, S t a n i c ă R. Monografia comunei Surdila-Greci
judeţul Brăila. Râmnicu-Sărat 1936. T i p . «Poporul» 8° 160 p.
Portul ( p . 131—133). L o c u i n ţ a ( p . 133—137). « Folklorul. Cântece de lume » (p.
141—145). D e s c â n t e c e ( p . 145—149). Superstiţii ( p . 149—151). O b i c e i u r i la naştere^
b o t e z , n u n t ă ( p . 151—154). J o c u r i n a ţ i o n a l e ( p . 154—155). J o c u r i l e c o p i i l o r ( p . 155—156).

92. S c h m i e d t, W i l h e l m . U n sat « fabrică de căruţe » : Topliţa


(Cetatea Albă). Sociologie Românească II (1937), 179—183.
93. T o l a n , G h e o r g h e . U n sat istoric de pe graniţa arădană
[Şumand, jud. Arad]. Introducere la un glosar al Şumandului. Societatea
de Mâine X I V (1937), 23—26.
« Credinţe rămase din bătrâni » (p. 26).

94. Ţ i u c r a P r i b e a g u l , P e t r u . Pietre rămase. Contribuţie la


Monografia judeţului Arad. 1936. Buc. « Imprl Căilor Ferate Române.
8° 396 p., 1 hartă [şi ilustraţiuni în text].
« T i p u l şi c a r a c t e r u l ( p . 15—20). L o c u i n ţ a ( p . 23—32). P o r t u l ş i î m b r ă c ă m i n t e a
( p . 35—47). S e m n e g r a f i c e ( r ă b o j u l o i l o r , r ă b o j u l l a p t e l u i ) ( p . 81). L e g e n d e , p o v e s t i r i ,
a n e c d o t e ( p . 101—106). S u p e r s t i ţ i i ( p . 107—110). P r o g n o s t i c u r i ( p . I I I — 1 1 3 ) . O b i ­
c e i u r i (naşterea, n u n t a m o a r t e a ) ( p . 115—128). C u l t u l c r e ş t i n o r t o d o x şi o b i c e i u r i r e l i ­
g i o a s e î n N ă d l a c ( p . 129—144). J o c u r i d e c o p i i ( p . 145—149). S t r i g ă t u r i (la m i n t a ­
la h o r ă ) ( p . 1 5 2 — 1 5 8 ) . C â n t e c e ( c o l i n z i , b o c e t e , c â n t e c e l u m e ş t i , c â n t e c e d e d a n s ( p .
160—180). V r ă j i , d e s c â n t e c e , d o f t o r i i b ă b e ş t i ( p . 181—186). A r t a d e c o r a t i v ă ( o r n a ­
m e n t a ţ i e î n l e m n , e t c . ) » ( p . 187—224).

95. V i n t i l e s c u , I o n . Merişor, un sat de « momârlani » de pe


pragul porţii sud-estice a Ţării Haţegului. Sociologie Românească II
0 9 3 7 ) , S02—507-
96. V i t ă n e s c u , P a v e l T . Monografia comunei Bălăneşti din
judeţul Olt. Delà întemeiere până la 1 Ianuarie 1936. întocmită de : —.
Craiova 1937. T i p . « Victoria ». 8° 244 p., 3 planşe. Lei 80.
T r a d i ţ i i , l e g e n d e , l o c u i n ţ ă , h r a n ă , p o r t , o b i c e i u r i , « f o l k l o r », e t c .

97. V u i a , R o m u l . Chronologie des types de villages dans le Banat,


et la Transylvanie. Revue de Transylvanie III (1936), 33—68.
VI. OBICEIURI ŞI C R E D I N Ţ E LA SĂRBĂTORI, NAŞTERE, N U N T Ă ŞI
ÎNMORMÂNTARE. OBICEIURI SOCIALE ŞI JURIDICE

98. B a l a u r , D i m i t r i e I. Pastele Blajenilor. Biserica Ortodoxă


Română L I V (1936), 183—186.
D e s c r i e r e a s ă r b ă t o r i i şi t e m e i u l ei b i b l i c .

99. B i d i a n , C o r n e l . Obiceiuri de Anul N o u din comuna Sava


[Cluj]. Scânteia VIII (1937), 253.
100. B r ă i 1 o i u, C. Dealul Mohului. Cântec ritual, la claca sece­
rişului, când se face « buzduganul » (Drăguş-Făgăraş). Sociologie Româ­
nească I (1936), N o . 2, p. 10.
101. B r ă i 1 o i u, C. Cântec ritual la sfârşit de clacă (Drăguş-Făgă­
raş). Sociologie Românească I (1936), N o . 3, p. 19.
102. B r ă i 1 o i u, C. Nunta la Feleag (Odorhei). Musică şi Poesie II
(1937), N o . 6, p. 21—25, + 4 pagini de arii.
103. B r â n d u ş , G h . Drama Mocanilor Săceleni. Braşov 1937.
T i p . « Unirea ». 8° 19 p. (Extras din revista Ţara Bârsei »).
Aşezare, îmbrăcăminte, ocupaţie, neajunsuri e c o n o m i c e şi sociale.

104. B r u d a r i u , A d r i a n C. Monografia comunei Belinţi. Cer-


certări asupra manifestărilor etico-juridice. Sociologie Românească I (1936),
N o . 7—9, p. 37—55.
« C h e s t i o n a r u l A . p r i v i t o r la s i s t e m u l d e p r o p r i e t a t e , d e p r o d u c e r e a a v e r i i şi t r a n s ­
m i t e r e a e i î n s â n u l f a m i l i e i »> ( p . 3 8 — 3 9 ) ; « C h e s t i o n a r B . p r i v i t o r l a r e l a ţ i i l e personale
şi m a t e r i a l e î n s â n u l f a m i l i e i » ( p . 43—45). « C h e s t i o n a r u l C . p r i v i t o r la legislatura şi
o b i c e i u r i l e j u r i d i c e » ( p . 50—51).
După fiecare Chestionar sunt publicate şi răspunsurile.
105. B u t u r ă, V a l e r i u . Credinţe în legătură cu cultura grâului
la Românii din Transilvania. Sociologie Românească II (1937), 358—362.
106. C a n t e m i r , T r a i a n . Istro-Românii. Hotin 1937. T i p . M .
Landvigher. 8° 24 p.
Caracter. R e l i g i o z i t a t e ( p . 3—7); M a g i e . S p i r i t e ( p . 9—15); S u p e r s t i ţ i i . C r e d i n ţ e
( p . 1 6 — 1 8 ) ; O b i c e i u r i l e d e p e s t e a n ( p . 19—22); N a ş t e r e a ( p . 22—23); J o c u r i d e c o p i i
(P- 24)-
107. C a ţ a v e i, N . Credinţe / Brăeşti-Dorohoiu /. Frângurele X
(1936), N o . 86—87, p. 1070.
La Anul n o u şi Bobotează.

108. C h e l c e a , I o n . Hobştiile de tors din Muscel. Societatea de


Mâine XIII (1936), 158—159.
109. C h i r u l e s c u , L u c i a . Anul nou al unei familii din burghezia
rurală (Fântânele-Prahova). Sociologie Românească II (1937), 546—547.
110. C h i u i t u r i , o b i c e i u r i l a n u n t ă î n j u d . Mureş.
Calendarul pentru popor al Asociaţiunii pe anul 1937 întocmit de H o r i a
P e t r a - P e t r e s c u . (Biblioteca poporală a Asociaţiunii << Astra » N o .
237). P- H 5 — 1 7 ° -
Fără indicarea locului culegerii.
1 1 1 . C r i s t e s c u , Ş t e f a n i a. Cântecul cununii (Şanţ-Năsăud).
Sociologie Românească I (1936), N o . 2, p. 21.
112. D i n b ă t r â n i . M e r g e m « s ă s i l i m » . Calendarul pentru
popor al Asociaţiunii pe anul 1938 întocmit de H o r i a Petra-Pe-
t r e s c u. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii « Astra » N o . 243). p. 170—171.
F o c u r i şi s t r i g a t u l p e s t e s a t la lăsatul s e c u l u i î n c o m u n a M ă n ă r a d e , j u d . A l b a , p r i n
1868—70.
113. D r ă g o i S a b i n V. Toaca. Amintire. Musică şi Poesie I
(1936), N o . 6. p. 8 - 9 .
Obiceiuri d i n postul Paştilor, în regiunea Almaşului-Banat.

114. F 1 o r e s c u, F 1 o r e a. Căminul cultural şi reînvierea sărbă­


torilor de Crăciun. Căminul cultural III (1937), 408—409.
115. F l o r e s c u , F l o r e a. Cetele de secerătoare din Cuhea-Ma-
ramureş. Sociologie Românească II (1937), 507—511.
116. F l o r e s c u , F l o r e a. Târgul de pe Muntele Găina. Socio­
logie Românească II (1937), 418—430.
117. G o r o v e i, A r t u r. Ouăle de Paşti. Studiu de folklor. (Aca­
demia Română. Studii şi Cercetări X X X ) . Bucureşti 1937. « M . O., Impr.
Naţională ». 8° 176 p., I X planşe, X I V tabele. Lei 150.
118. G u g i u m a n, I o n. Târgul de fete delà Călineasa (M-ţii Apu­
seni). Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie L V (1936), 274—275.
119. H e r s e n i , T r ă i a n. Ceata feciorilor din Drăguş [jud. Făgă­
raş]. Bucureşti 1936. «Tiparul Universitar». 8° 16 p. (Extras din revista
«Sociologie Românească» Anul I, Nr. 12. D e c . 1936).
Jocurile şi petrecerile feciorilor la C r ă c i u n , A n u l - n o u şi Bobotează.
120. H o b j i l ă , G h . Hora secerişului, hora nevestii, hora miresii
(Criştelec-Sălaj). Şcoala Noastră XIII (1936), 123.
121. l o v e s c u, I o n . Nuntă cu bucluc. Roman. Buc. [1936]. Edi­
tura « Cugetarea ». 8° 265 p., 1 f. Lei 60.
C a p i t o l u l V « L a n u n t ă » ( p . 207—223) ş i c e l u r m ă t o r « C a i e a d e - a ' n d ă r ă t i l i » ( p .
224—240) c u p r i n d o d e s c r i e r e l i t e r a r i z a t ă a n u n ţ i i î n S p i n e n i - j u d . O l t , d a r ş i o b i c e i u r i ,
credinţe şi oraţii. Folklor se m a i găseşte şi î n alte capitole.

122. L u n g u , C e z a r . Credinţe (Miorcani-Dorohoi). Frângurele X


(1936), N o . 80—82, p. 1032.
In legătură cu fenomenele atmosferice.

123. M a n u g h e v i c i , A l . Credinţe şi obiceiuri (Mihăleşeni-Boto-


şani). Frângurele X (1936), N o . 80-82, p. 1044.
Superstiţii.

124. M i h o r d e a, V. O descriere a Moldovei înainte de Cantemir


(Memoriile lui de la Croix. 1684). Revista Istorică X X I I I (1937), 122—147.
Şi despre obiceiuri.

125. M o i s i 1, I u 1 i u. Vătăşii sau fraternităţi şi decurii sau vecină­


tăţi. Transilvania L X V I I (1936), 132—146.
S p i c u i r i d i n cartea « R e g u l a m e n t e p e n t r u vătăşii şi d e c u r i i p r o i e c t a t e a s e i n t r o d u c e
în c o m u n i t ă ţ i l e D i s t r i c t u l u i Ţ ă r i i F ă g ă r a ş u l u i ». S i b i u 1864. T i p . d i e c e z a n ă g r . o r t .
S° 35 p . R e p r o d u c e ş i u n r e g u l a m e n t v ă t ă ş e s c ş i u n r e g u l a m e n t d e c u r i a l .
126. M o r a r i u, T i b e r i u . Contribuţiuni la aprinderea «focului
viu » în Ardeal, Maramureş şi Bucovina. [Bucureşti 1937. « M. O., Impr.
Naţională »]. 8° 229—236 p., 9 fig., 3 planşe. (Extras din Anuarul Arhivei
de Folklor a Academiei Române » IV [1937]).
Notă. Archivio p e r la raccolta delle tradizione p o p . italiane 1 2 (1937), 127 ( R .
C o r s o).

127. M o r a r i u, T i b e r i u . Obi.eiuri, credinţe şi superstiţii legate


de « focul viu ». Cluj, 1937. T i p . « Cartea Românească ». 8° 19 p. (Extras
din « Freamătul Şcoalei » I I I , 1937).
Notă. A r c h i v i o p e r la raccolta delle tradizione p o p . italiane 12 (1937), 127 ( R .
C o r s o).

128. M o r a r u , A u g . Datini de sfintele sărbători de primăvară


(Paşti). Luceafărul (Sibiu) IV (1937), N o . 4, p. 22.
Fără indicaţia localităţii.

129. M u c i 1 e a n u, G h. G h . Obiceiuri şi credinţe /Fântâna-Mare-


Baia/. Frângurele I X (1936), N o . 77—78, p. 992.
L a Sf. Alexă, Sf. Vasile şi s e m ă n a t .
130. M u r g o c i , A . R o u m a n i a n salt signs a n d o t h e r identification m a r k s . Folk-
Lore 42, 265—290.
Despre « s e m n e l e d e p r o p r i e t a t e l a R o m â n i ».

131. M u ş 1 e a, I o n . Materiale pentru cunoaşterea şi răspândirea


« focului viu » la Români. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 237—242.
132. N e d e i a d e l à T a b l ă [Valea Jiului]. Avântul I X (1936),
N o . 24—25, 8—15 Iulie, p. 1.
133. O s t . Obiceiuri la Ispas (înălţarea Domnului). /Mohu-Sibiu/.
Luceafărul (Sibiu) III (1936), N o . 5—6, p. 35 —36.
134. P o p , T r a i a n Ş t . Cum dau bineţe în Lujerdiu [Someş]. Scân­
teia VI (1936), 43.
135. R a d u , 11 i e. Monografia sociologică a satului Belinţi[-Timiş-
Torontal]. Probleme juridice în legătură cu familia. Sociologie Româ­
nească I (1936), N o . 1 1 , p. 22—30.
Sisteme d e înzestrare. Căsătoria (ceremonialul, tocmeala, furatul fetelor, etc.).
136. R ă d u l e s c u , N . A l . Obiceiuri vrânceneşti. S t î l k i i . M i l c o v i a I V (1933),
123—130.
S e m n e d e piatră p u s e la m o r m i n t e , î n l o c d e cruci.

137. R o ş e a , S e r g i u . Problema calendarului îndreptat în satul


Nişcani [jud. Lăpuşna]. Chişinău 1937. T i p . « Tiparul Moldovenesc ».
8° 16 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ».
Vol. I, 1937).
138. S a l a , V a s i l e . Datinile poporului român la nuntă în plăşile
Beiuşului şi Vaşcăului şi Descântecul de mărit (Biblioteca Beiuşului N o . 2).
Beiuş 1937. T i p . « Doina ». 8° 61 p.
139. S e r g h i , M a r g a r e t a . Nunta la ţară, obiceiuri şi poezii
populare. Culegere de —. Iaşi 1937. T i p . « Alexandru Ţerek ». 8° 23 p .
Culegeri d i n c o m u n e l e C o ş e r n i ţ a - S o r o c a şi O c s e n t i a - O r h e i u .
140. S t a h l , H. H . Cununa în satul Şanţ [Năsăud]. Sociologie R o ­
mânească I (1936), N o . 2, p. 1 1 — 2 1 .
141. S t a h 1, H. H . Rudenia spirituală din năşie, la Drăguş [Făgăraş]..
Sociologie Românească I (1936), N o . 7—9, p. 25—36.
142. S t a h l , H e n r i H. Vecinătăţile din Drăguş [-Făgăraş]. Socio­
logie Românească I (1936), N o . 1, p. 18—31.
143. S t a h l , H . H . U n izvod vrâncean de cheltuială la moarte, din
1781. Sociologie Românească I (1936), N o . 2, p. 37—39.
144. Ş e i c i u c , A t . D u m i t r u . Credinţe /Vilancea-Storojineţ/.
Frângurele X (1936), N o . 79, p. 1015.
I n l e g ă t u r ă c u B u n a v e s t i r e şi Pastile.
145. S t r a v a , V a l e n t i n . Târgul de fete [de pe muntele Găina]..
Gazeta Ilustrată V (1936), 109—110.
146. T e o d o r u, O l g a . Datini şi credinţe de Crăciun, Anul nou şi
Bobotează. Conferinţă ţinută în sala Tetatrului Comunal din Brăila la
22 Decemvrie 1934. Brăila f. a. T i p . « Dunărea ». 8° 27 p.

VII. LITERATURĂ POPULARĂ IN GENERAL. STUDII ŞI TEXTE.


MONOGRAFII

147. A n u a r u l A r h i v e i d e F o l k l o r a A c a d e m i e i R o m â n e I.
P u b l i c a t d e l o n M u ş l e a . C l u j 1932. « C a r t e a R o m â n e a s c ă », 8° 2 f., 254 p . , 7 p l a n ş e .
I I . B u c u r e ş t i . 1933. M . O . I m p r . N a ţ i o n a l ă . 8° 250 p .
Rec. R e v u e i n t e r n a t i o n a l e d e s é t u d e s b a l k a n i q u e s I I (1936), p . 2 9 1 — 2 9 3 ( T h . C a -
p i d a n).

148. A n u a r u l A r h i v e i d e F o l k l o r a A c a d e m i e i R o m â n e . III.
Publicat de I o n M u ş l e a . B u c . 1 9 3 5 . I m p r . « C a r t e a R o m â n e a s c ă » 8° 2 f., 215 p . ,
2 planşe.
Rec. S a t u l ş i Ş c o a l a V (1935—6), p . 331. C . I [ e n c i c a ] ; S o c i o l o g i e R o m â n e a s c ă L
(1936), N o . 2, p . 4 3 — 4 4 ( I . C . C a z a n ) .

149. A n u a r u l A r h i v e i d e F o l k l o r a A c a d e m i e i R o ­
m â n e . IV. Publicat d e l o n M u ş l e a . Bucureşti 1937. « M . O., Impr.
Naţională ». 8° 267 p., 4 pl.
150. B [ a r r a 1 ] , L. La poésie populaire du Bihor. Observatorul I X
6
C ^ ) . 256—260.
151. B l a g a , L u c i a n . Spaţiul mioritic. Ed. II. Bucureşti 1936.
T i p . «Bucovina» I. E. Torouţiu. 8° 233 p. Lei 90.
Rec. G â n d i r e a X V I (1936), 4 1 0 — 4 1 2 ( N i ţ ă M i h a i ) ; P a g i n i L i t e r a r e I I I (1936),
395—405 ( G r i g o r e P o p a ) ; Buletinul Institutului d e Filologie « A l e x a n d r u P h i -
l i p p i d e » I V (1937), 253—256 ( I o r g u I o r d a n ) ; Familia I V (1937), N o . 5, p ~
79—82 ( O c t a v Ş u l u ţ i u ) .

152. B u r i 1 e a n u, C. N . între « frunză verde » şi « doină ». Chişinău


1936. « M . O., Impr. Statului ». 8° 104 p. Lei 50.
153. C o n s t a n t i n e s c u , O l . O. şi I. I. S t o i a n . Din datina
Basarabiei. Chişinău 1936. T i p . « M. O. ». 8° 255 p. Lei 60.
O b i c e i u r i , c r e d i n ţ e ş i s u p e r s t i ţ i i l a C r ă c i u n ( p . 5 — 2 4 ) ; A n u l - n o u ( p . 24—50); B o ­
b o t e a z ă ş i Sf. I o a n ( p . 50—57); P a ş t i (57—105); A l t e s ă r b ă t o r i ( p . 105—133); N a ş t e r e
(p. 133—139); N u n t ă ( p . 139—155); M o a r t e ( p . 155—162); D o i n e (165—213); S t r i ­
g ă t u r i ( p . 2 1 3 — 2 2 5 ) ; C o l i n d e ( p . 225—229); V e r s u r i l a n u n ţ i ( p . 229—236); Descântece
( p . 236—239); Ghicitori ( p . 239—253); P r o v e r b e , g l u m e ( p . 252—253). T o a t e culese
din satele b a s a r a b e n e cu ajutorul elevilor Şcoalei N o r m a l e de Invăţători-Chişinău.
Rec. Viaţa Basarabiei V (1936), 309—311 ( P e t r e Ş t e f ă n u c ă ) ; Sociologie
Românească I (1936), N o . 1 2 , p . 5 1 — 5 2 ( J o l a n d a N i c o a r ă ) .

154. D e n s u s i a n u , Ovidio. La vita pastorale nella poesia


popolare romena. Trad. di T . M a n n o, pref. di G. B e r t o n i (Publica-
zioni deir Istituto per l'Europa Orientale, S. i - a , X X X I ) . Roma 1936.
Ist. per l'Europa Orient. 8° VIII, 227 p. Lire 15.
Notă. A r c h i v i o p e r l a r a c c o l t a d e l l e t r a d i z i o n e p o p . i t a l i a n e 11 (1936), 99 ( R . C o r s o ) .
155. D i a c o n u, I o n . Folklor din Râmnicul-Sărat I. Focşani 1933. T i p .
« C u l t u r a ». 8° X L I V , 80 p . I I . F o c ş a n i 1934. T i p . « C u l t u r a ». 8° X C V , 96 p .
Rec. Gândirea X V (1936), 92—94 ( N i ţ ă M i h a i ) .
156. D i a c o n u, I o n . Folklor poetic delà lăutarii Rîmnicului-
Sărat. Milcovia V—VII (1936), 103—121.
« Cântecul Gerului, Doncilă, D o b r i ş a n ş i T o r n a d ' à l u i M o ş ».

157. D i 1. Colindul în poezia noastră contemporană. Ramuri


XXVII (i 9 3 6)Äit6.
Motive d i n colinde în opera poeţilor I o n Pillât, L u c i a n Blaga, N i c h i f o r C r a i n i c şi
Voiculescu.
158. D i m a, A l . Folklorul în poezia noastră contemporană. Gând
Românesc IV (1936), 96—102.
159. D i m a, A 1. Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană.
Bucureşti 1936. T i p . « M. O. » 8° 91 p. Lei 40.
Rec. Gând R o m â n e s c I V (1936), 484—486 ( A u r e l M a r i n ) . F a m i l i a I I I (1936),
No. 6, p . 94—95 (O c t a v Ş u 1u ţ i u). Pagini Literare I I I (1936), 442—444 ( R o ­
m u l u s D e m e t r e s c u ) ; Blajul I I I (1936), 389—391 ( N i e .A l b u ) ; Convorbiri
Literare LXIX (1936), 404—405 ( C o n s t a n t i n S t e l i a n ) .
160. D r a g o m i r, S i l v i u . Scriitorii raguzani şi refrenul colin­
delor noastre. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 5 — 1 1 .
161. D u m i t r a ş c u, N . I. Oraţii sau carte de vornicit. Bucureşti
0
1937. «Cultura Românească». 1 6 86 p. Lei 20.
Publicată după u n manuscris al l u i Iosif Ivaşcu d i n Orăştie.
162. E f t i m i u , E. Iméno Dunaj v lidové poesii r u m u n s k é (Der Name Donau
in d e r r u m . Volkspoesie). Slavia 10 ( 1 9 3 1 ) , 793—802.

163. E m i n e s c u, M. Literatura populară. Comentată de D . M u -


r ă r a ş u . Craiova 1936. «Scrisul Românesc». 8° 651 p., 5 pl. Lei 100.
Rec. Făt-Frumos X I (1936), p . 2 5 6 — 2 7 0 (I. E. T o r o u ţ iu).

164. E p u r e a n u , T . Problema destinului în poesia noastră popu­


lară. Foaia învăţătorului (Brăila) X (1937), 19—22.
Note d i n conferinţa Prof. Liviu R u s u , ţ i n u t ă la Câmpulung-Muscel.
165. F o c ş a, G h. Aspectele spiritualităţii săteşti. Sociologie R o m â ­
nească II (1937), 197—211.
Cap. I . Valoarea civilizaţiei şi spiritualităţii săteşti. I I . C u g e t a r e a î n vieaţa s a t u l u u
I I I . Concepţia magică. I V .Concepţia teologică. V . Concepţia pozitivistă. V I . Coexistenţa,
diferitelor sfere d e mentalitate.

166. F u c h s , T e o d o r . Despre originea cântecului popular. Bucu­


reşti f. a. T i p . « Alfa ». 8° 8 p.
C â n t e c u l p o p u l a r la v e c h i i E l e n i şi E v r e i .

167. G ă z d a r u, D . Originea şi r ă s p â n d i r e a motivului «A m ă r î t ă turturică » în,


l i t e r a t u r i l e r o m a n i c e . I a ş i 1 9 3 5 . T i p . A l e x . Ţ e r e k . 8° 180 p . L e i 1 5 0 .
Rec. S t u d i i I t a l i e n e I I (1935), 220 ( C . H . N i c u 1 e s c u ) .

168. G o r o v e i , A r t u r . Persistenţe păgâneşti în datinele noastre.


Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 9 5 — n o .
169. G r e g o r i a n , M . Graiul din Clopotiva [jud. Hunedoara].
Buc. 1937. T i p . « Socec » et Co., 8° 64 p. (Extras din Grai şi Suflet, VII).
T e x t e d e l i t e r a t u r ă p o p u l a r ă ( p . 26—54) : 20 d o i n e , 14 s t r i g ă t u r i , 6 b o c e t e , 3 b a l a d e ,
2 descântece, ghicitori, etc.

170. H o l b a n, M [ a r i e ] . Eléments de la poésie populaire rou­


maine. Journal des Poètes, 5-e année, N o . 8.
171. H o l b a n , M a r i e . Incantations. Chants de vie et de mort,
transposés du roumain par —. Bue. 1937. « M . O. Imprimerie Nationale ».
8° 270 p.
D e s c â n t e c e , c â n t e c e , b o c e t e , e t c . , c u u n l u n g s t u d i u i n t r o d u c t i v ( p . 5—98).

172. I o n e s c u , N e l u . Cântecul oltenesc. Conferinţă /ţinută la


Radio în seara de 9 D e c . 1936. La pian, d-1 C. Bobescu/. Craiova [f. a.].
Editura « Ramuri ». 8° 33 p., 1 f. Lei 30.
Câte o bucată d i n fiecare g e n (baladă, doină, bocet, etc.). C u note asupra lor.

173. I r o a i e , P e t r u , Caracterul poeziei populare. Cernăuţi 1937.


T i p . « Glasul Bucovinei ». 8° 42 p. (Extras din « Omagiu lui I. Nistor »).
174. I r o a i e , P e t r u . Cântece populare istroromâne. Cernăuţi 1936.
T i p . « Glasul Bucovinei 8° 86 p., 1 f. (Extras din rev. Făt-Frumos X I
(1936); X I I (1937).
Notă. A r c h i v i o p e r l a r a c c o l t a d e l l e t r a d i z i o n e p o p . i t a l i a n e X I I (1937), 204 ( R .
C o r s o).

175. M i h a i, N i ţ ă. Solidaritatea cosmică în folklorul românesc.


Gândirea X V (1926), 144—150.
176. M i r o n e s c u , V l a d i m i r . Viaţa, credinţele şi arta popo­
rului românesc. Arhiva (Iaşi) X L I V (1937), p. 78—83.
177. M o r a r i u, L e c a . Folklor aservit filologiei?! (Pentru «epoca
folklorică » a folklorului !). Şiret 1936. T i p . « Arta » Rădăuţi. 8° 13 p. (Extras
din revista « Freamătul Literar » 1936).
Notă. A r h i v e l e O l t e n i e i X V (1936), p . 508—509 ( C . D . F o r t [ u n e s c u ] ) ; J u ­
n i m e a L i t e r a r ă X X V I ( 1 9 3 7 ) , 231 ( P e t r u I r o a i e ) .
178. M o r a r i u , L e c a. Şi iarăşi specificul sufletescului românesc.
Făt-Frumos X I I (1937), 1 1 0 — I I I .
S t r ă i n i i ( A . G r a f , L . S a l v i n i , I . V o i l q u i n ) , d e s p r e « d o r » ş i « u r î t ».

179. M u r ă r a ş u , D . Eminescu şi literatura populară. Craiova 1936.


0
«Scrisul Românesc». 1 6 128 p.
180. N i c o a r ă , E u g e n şi V a s i l e N e t e a. Murăş, Murăş, apă
l i n ă . . . Literatură populară din regiunea Murăşului de sus / Cu o prefaţă
de Ion Agârbiceanu/. Reghin 1936. Edit. D e s p . «Astra». 8° XVII, 16,
328 p., 1 f.
Rec. S o c i o l o g i e R o m â n e a s c ă I (1936), N o . 7 — 9 , p . 9 6 — 9 7 ( T r a i a n H e r s e n i ) .

181. N i c u l e s c u - V a r o n e , G. T . Folklor versificat din M o l ­


dova. Poezii populare din comuna Plopeni, plasa Bucecea, judeţul Boto­
şani. Bucureşti 1936. T i p . Seminarului Monahal « Cernica »-Ilfov. 8°
46 p. Lei 15.
182. O r t o n , M a y . R o u m a n i a n f o l k - s o n g s . L o n d o n 1 9 3 1 . B e s a n t & C o . 8° 62 p .
2 s. 6 d .
183. P a l a m a r u , N . Folklor basarabean. Cuget Moldovenesc V
(1936), N o . i—3, p. 8; N o . 4—5, p. 1 8 ; N o . 6—8, p. 22.
11 c â n t e c e şi d o u ă d e s c â n t e c e ; fără indicarea locului culegerii.

184. P a p a d i m a , O v i d i u . O viziune românească a lumii. Gând


Românesc IV (1936), 253—261.
« întrucât se poate lămuri d i n credinţele noastre folklorice o viziune organică a
l u m i i ».
185. P ă u n e s c u - U l m u , T . Codrul şi semnificaţia lui în lite­
ratura română. Ramuri X X V I I (1936), 71—76.
186. P i 11 a t, I o n . Primăvara în literatura populară românească.
Luceafărul (Timişoara) II (1936), 225—229.
187. P i l l â t , I o n . Sentimentul naturii în evoluţia liricei româneşti.
Convorbiri Literare L X I X (1936), 15—29.
S e n t i m e n u l n a t u r i i î n p o e s i a p o p u l a r ă ( p . 16—19).
188. R ă d u l e s c u - M o t r u , C. Psihologia poporului român. B u c .
1937. [Tiparul Universitar]. 8° 29 p. Lei 20.
Rec. Sociologie Românească I I (1937), 368—370 ( A n t o n G o l o p e n ţ i a ) .
189. R u s u , L i v i u . L e s e n s d e l ' e x i s t e n c e d a n s l a p o é s i e p o p u l a i r e r o u m a i n e .
P a r i s 1 9 3 5 . L i b r . F é l i x A l e a n . 8° 122 p . , 1 f., F r s . 1 5 .
Rec. G â n d i r e a X V (1936) p . 248—250 ( N i ţ ă M i h a i ) .
190. S a d o v e a n u , M i h a i l . Datini şi legende. Adevărul literar şi
artistic XVII, Seria III, N o . 844, 28 Februarie 1937.
In legătură cu vânătoarea.
191. Ş a n d r u , D . Enquêtes linguistiques du Laboratoire de p h o ­
nétique expérimentale de la Faculté des Lettres de Bucarest, IV. Le Bihor.
Bulletin Linguistique IV (1936), 120—179.
Şi t e x t e d e l i t e r a t u r ă p o p u l a r ă .

192. S e n i , V a i e r . Doina : jelea şi dorul în poezia populară. Scân­


teia V I I (1936), 184—199.
193. Ş a n d r u, D . Enquêtes linguistiques du Laboratoire de phoné­
tique expérimentale de la Faculté des Lettres de Bucarest, V. Vallée de
PAlmăj. Bulletin Linguistique V (1937), 125—189.
Şi texte de literatură populară.

194. Ş t e f a n , Ion. Diminutivele în folclor. Pagini Literare IV


0 9 3 7 ) . 341-
195. Ş t e f ă n u c ă, P. V. Cercetări folklorice în valea Nistrului-de-
Jos. Bucureşti. 1937. Tip. M. O., Imprimeria Naţională. 8° 32—227 p.
(Extras din Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române, IV).
196. Ş t e f ă n u c ă , P e t r e . Literatura populară a satului Iurceni
[Lăpuşna]. Conferinţă. Chişinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8°
51 p. (Extras din revista «Viaţa Basarabiei», an. V [1936], N o . 1, 2) [p.
29—40, 114—120].
197. T ă n a s e - T e i u , C o n s t . Folclor din ţinutul Neamţului.
Adunat d e — . Vol. II. Piatra Neamţ. [1936]. T i p . «Lumina». 8°

Ghicitori, strigături, doine şi o b a l a d ă (« V â l c u ş o r »).

198. T o d o r, A. P. T e m e româneşti în poeziile lui Avram Barcsay.


(Comunicare făcută la Soc. Prietenii Istoriei Literare). Buc. 1936. T i p .
« Române Unite ». 8° 18 p. (Extras din Preocupări Literare I (1936), Vol. I,
P- 35—5°)-
Barcsay se o c u p ă (la 1789) şi d e « t â r g u l de fete» de pe Muntele Găina.

199. V e r a Mora [Carolina V. Ş e s a n]. Rumunskâ pisen. Praha


1936. 32 p.
Despre poezia populară românească, în deosebi despre cântec.

VIII. BALADE

200. B u r d u n , L u c i a . Balada păstorească în literatura populară.


Lucrare publicată de profesor George Burdun. Brăila 1936. Tip. « Dună­
rea ». 8° 64 p. Lei 30.
201. C o s t i n , L u c i a n . Geneza baladei bănăţene. Banatul Literar
II (1935—1936), N o . 3—5, p. 13—16; N o . 6—8, p. 1—3; N o . 9—12,
p. 4—7.
202. C o s t i n , L u c i a n . Marcu. Figura eroului în balade bănăţene
şi oltene. Banatul Literar II (1935—1936), N o . 9—12, p. 8
203. C o s t i n L u c i a n . Novăceştii în balada populară. Studii de
folklor. Banatul Literar III (1937), N o . 2—8, p. 7—14.
204. G u ţ u l e s c u , N i e . A u r e l i a n . Kira kiralină /Cegani-Ialo-
miţa/. Flamuri II (1935—1936), N o . 1, 91.
205. I m b r e s c u , D u m i t r u . Cântecul [haiducujlui Mantu la
Glimboca [-Severin]. Sociologie Românească I (1936), N o . 1 1 , p. 39—42.
206. I o r d a n , A l . Mihai Viteazul în folklorul balcanic. Revista
Istorică Română V—VI (1935—1936), 361—381.
In balada bulgărească.

Rec. Arhiva (Iaşi) X L I V (1937), 131—133 ( B o r i s H r i s t o v ) .

207. M i h a i , N i ţ ă. Spiritul haiducilor. Gândirea XV (1936),


2
95—3°°-
Baladele haiduceşti sunt o dovadă că poezia populară românească nu este lipsită
de acţiune.

208. N i c o 1 a e, G. Balada soarelui /Carol l-Ialomiţa/. Şcoala Ialo-


miţei VII (1936), N o . 7—8, p. 27—28.
209. P o p , P e t r e . î n jurul « Mioriţei ». Vatra (Năsăud) III (1937),
N o . 4, p. 28—32.
210. P o p e s c u - S u r a , G. Cântecul unchiaşului /Sura-Mehedinţi/.
Ramuri X X I X (1937), 172—173.
211. P o p l ă c e a n , N i c o l a e. Soacra şi nora /Orlat-[Sibiu]/. L u ­
ceafărul (Sibiu) III (1936), N o . 5—6, p. 36.
212. S a l a , V a s i 1 e. Bradul şi teiul. Baladă /Vaşcău-Bihor/. Banatul
Literar III (1937), N o . 9—12, p. 18—20.
213. Ş t e f ă n u c ă , P. Trei viteji. Baladă populară. /Iurceni-Lă-
puşna/. Viaţa Basarabiei V (1936), 52—55.
214. T o m o i a g ă , I o n R a d u . Divagaţii în marginea Mioriţei.
Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 206—215.
215. Y g r e c , D o c t o r u l . Mihail Sadoveanu interpretând « M i o ­
riţa ». Adevărul Literar şi Artistic X V I I , N o . 844, 7 Febr. 1937, p. 9.

IX. D O I N E ŞI S T R I G Ă T U R I

216. A 1 b e s c u, I. Strigături /Boiţa-Sibiu/. Luceafărul (Sibiu) III


{1936), N o . 1—2, p. 37; N o . 3—4, p. 33.
217. A 1 b e s c u, I o a n. Pe dealul Feleacului /Boiţa-Sibiu/. Lucea­
fărul (Sibiu) III (1936), 27.
Cântec despre Avram Iancu.

218. A n a s t a s i u , D . Cântec popular /Verbiţa-Dolj/. Zorile Roma-


naţului X (1936), N o . 9—10, p. 1 1 .
219. A t a n a s i u , G h . Ironia satului în strigături (Câteva reflexiuni
în jurul strigăturilor culese din Pojejena de Sus [-Caras]. Luceafărul ( T i ­
mişoara) III (1937), N o . 5—6, p. 25—27.
220. B ă l a n , I. V. Strigături /Ţoleşti-Baia/. Frângurele X (1936),
N o . 80—82, p. 1044.
221. B â r z u , M . Cântec /Copalău-Botoşani/. Frângurele X (1936),
N o . 79, p. 1016.
13 Anuarul Arhivei de Folklor V.
222. B o l o g a , V a s i l e . Poezii poporale din Ardeal. O mie de
bucăţi culese între anii 1880—1905. Sibiu 1936. T i p . «Şcolii de Ofiţeri»
8° 296 p. Lei 50.
1025 texte, majoritatea d o i n e şi strigături.

223. B r â n z e i , V. Cântec popular /Sâncrai-Dorohoi/. Frângurele


I X (1936), N o . 77—78, p. 992.
224. C â n t e c e d e a c u m 68 d e a n i d i n M ă n ă r a d e [-Târ-
nava-Mică]. Calendarul pentru popor al Asociaţiunii pe anul 1938 întoc­
mit de H o r i a - P e t r a - P e t r e s c u . (Biblioteca poporală a Aso­
ciaţiunii « Astra » N o . 243), p. 171—178.
225. C a z a n , I. C. [Cântece şi strigături din Şanţ-Năsăud]. Socio­
logie Românească I (1936), N o . 4, p. 6, 10; N o . 7—9, p. 8.
226. C a z a n , I. C. Strigături din Şanţ [Năsăud]. Sociologie Româ­
nească I (1936), N o . 7—9, p. 80—84.
35 strigături cu o introducere.

227. C o h a I, Gh. Strigături /Cristineşti-Dorohoi/. Frângurele X


(1936), N o . 79, p. 1016.
228. C o s t i n , L u c i a n . Cântece bănăţene /Jupa-Severin/. Banatul
Literar II (1935—1936), N o . 1—2, p. 7—8.
229. D a n i i 1 e s c u, C. Cântece din Vaideeni, jud. Vâlcea. Naţio­
nalul Vâlcii X (1937), 169—171, 234—235, 294—295, 339—340.
230. D a n i i 1 e s c u, C. Cântecul tunarului /Copăcenii Racoviţei-
Argeş/. Naţionalul Vâlcii X (1937), 38—39, p. 85—87.
231. D u m i t r a ş c u , N . I. Prin coclauri şi văgăuni. Cântece olte­
neşti (Poezii populare alese). Cu o prefaţă de T. P i s a n i. Buc. [1937].
0
Cultura Românească». 16 117 p., 1 f. Lei 20.
232. D i m i t r i u, I. G. Strigături şi doine din judeţul Constanţa
[corn. Dorobanţu şi Cochirleni]. Preocupări Literare II (1937), 371—373.
233. F l o r e s c u , F l o r e a. Doine şi strigături din Maramureş.
/Cuhea/. Sociologie Românească II (1937), 19.
234. G e r m a n , O c t a v i a n . Cântece şi strigături /Sabădul de Câm­
pie/. Scânteia VII (1936), 5—6.
235. G r e g o r i a n , M i h a i l . Producţiuni lirice poporane din Oltenia
şi Banat. Flamuri III (1937), 46—47.
236. G r i g o r i u , N i c o l a e, V. Grâu mărunt. Flamuri II (1935—
1936), N o . 2, p. 62.
Fără indicaţia locului culegerii.

237. G r i n c u, G r . Crâşmăriţa satului, cântec popular /Tabani-


Hotin/. Frângurele X (1936), N o . 79, p. 116.
238. H a n e ş, P. V. Cântece de dor din războiu. Preocupări Literare
II (1937), 225—238.
239. H a n e ş, P. V. Cântece de vitejie din războiu. Preocupări Lite­
J
rare II (i937). 3 9 — H 3 •
240. H a n e ş , P e t r e V. Poezii populare din războiu (începuturi
şi sfârşituri de scrisori în versuri). Preocupări Literare I (1936), Vol. II,
p. 271—276.
241. I e n c i u, V. înstreinarea. Cântecul norocului. Chiuituri. /Cozla-
Someş/. Scânteia VII (1936), 179—180.
242. I r o a i e , P e t r u . Aşa căntaţ! Cântece populare istroromâne.
Canti popolari istroromeni. Extrase din rev. « Făt-Frumos » (Biblioteca
0
« Făt-Frumos » 6). Susneviţa-Jeiăn 1936. T i p . «Glasul Bucovinei». 1 6
74 P- Lei 3°-
Rec. R e v i s t a S o c i e t ă ţ i i T i n e r i m e a R o m â n ă L V I ( 1 9 3 7 ) , N o . 3, 1 1 8 — 1 1 9 ( D . M l i ­
r ă r a ş u).
Notă. A r c h i v i o p e r la r a c c o l t a delle tradizione p o p . italiane 12 (1937), 204 ( R .
C o r s o).
243. L i c e a I o a n . Cântecele ostăşeşti din vremea războiului. Cu o
scurtă privire asupra folklorului român. Galaţi 1936. T i p . George Jorică
8° 96 p.
244. L o g h i n, C. Cântecul streinului. Cântecul mândruţii mele.
Flamuri II (1935—1936), N o . 2, p. 61.
Fără indicaţia locului culegerii.

245. L u p u - M o r a r i u , O c t a v i a . Populare /Prevorochie-Bu-


covina/. Făt-Frumos X I (1936), 36; 1 1 3 ; 170.
246. L u p u - M o r a r i u , O c t a v i a . Populare. (Strigături d i n
Tărăseni-Bucovina). Făt-Frumos X I I (1937), 90—91; 126; 174; 202.
247. M a d a n, Gh. Folklor basarabean /Boşcana-Orhei/. Din trecutul
nostru IV (1936), 35, 47.
248. N e a g u, G h. Doina de înstrăinare în Ialomiţa. Preocupări
Literare II (1937), 362—370.
249. N i e u l e s e u-V a r o n e, G. T . Strigături delà jocurile popu­
lare româneşti. Bucureşti 1936. T i p . Seminarului Monahal « Cernica »-
Ilfov. 8° 22 p. Lei 10.
Notă. A r h i v e l e O l t e n i e i X V (1936), p . 502—503 ( C . D . F o r t [ u n e s c u ] . )

250. P a 1 a m a r u, N . Folklor basarabean colectat de — . Cuget M o l ­


dovenesc V (1936), N o . 1—3, p. 8; N o . 4—5, p . 1 8 ; N o . 6—8 p. 92; VI
(1937), N o . 1—2, p. 19.
Fără indicaţia locului culegerii şi a n u m e l u i informatorilor.
251. P a n ă , N i e . D o i n e şi s t r i g ă t u r i ( S a t u l u n g - B r a ş o v ) . ( B i b l i o t e c a f o l k l o r i s t i c ă
« I z v o r a ş u l » N o . 7 ) . B i s t r i ţ a - M e h e d i n ţ i [1935]. E d i t . ş i T i p . « I z v o r a ş u l ». 8° 1 5 p .

252. P a p a h a g i , T a c h e . Flori din lirica populară. Doine şi stri­


gături. Bucureşti 1936. T i p . Socec et Co., 8° 79 p. Lei 35.
m d o i n e ş i 16 s t r i g ă t u r i , f ă r ă i n d i c a r e a l o c u l u i c u l e g e r i i .
Rec. A r c h i v i o p e r l a r a c c o l t a d e l l e t r a d i z i o n i p o p . i t a l i a n e 11 (1936), p . 2 1 5 — 2 1 6
( L . S a 1 v i n i).

253. P e t e a n u , A u r e l E. D i n creaţiunile poetice ale poporului


român bănăţean. Luceafărul (Timişoara) III (1937), 91—94.
Doine culese d i n diferite c o m u n e d i n B a n a t .
2 5 4 . P i r e u , A l . Chiuituri /Frumosul-Câmpulung-Bucovina/. Frân-
gurele I X ( 1 9 3 6 ) , N o . 7 7 — 7 8 , p. 9 9 2 .
2 5 5 . P o p , G h e o r g h e . Cântece poporal adunate de —. Calen­
darul pentru popor al Asociaţiunii pe anul 1 9 3 8 , întocmit de H o r i a
P e t r a - P e t r e s c u . (Biblioteca poporală a Asociaţiunii « Astra » N o .
6
243). P- ! 7 4 — 1 7 -

Din Chend, Vesăuş, Lemniu şi Purcăreţ-Transilvania.

2 5 6 . P o p , V a s i l e . Din ţara Oaşului. Strigături (ţipurituri), oraţii


0
de nuntă, bocete. Culese d e — . Bixad, 1 9 3 7 . T i p . «Sf. Vasile». 1 6 8 0 p.
Lei 1 5 .
Fără indicaţia satelor şi informatorilor.
Notă. Familia IV (1937), No. 6—7, p. 110—112 ( T i t u s L. R o ş u ) .

2 5 7 . P o p a , A 1 e c u, I. Cântece /Urşi-Vâlcea/. Naţionalul Vâlcii X


(1937). 3 8 5 — 3 8 8 , 4 5 5 — 4 5 6 -
2 5 8 . P o p e s c u - A r g e ş e a n u , I o n . Cântece-Doine /Cărpeniş-
Argeş/. Zorile Romanaţului X ( 1 9 3 6 ) , N o . 9 — 1 0 , p. 7 .
2 5 9 . R â ş n i ţ ă , E l e n a . Dor de pe Târnave. Cântece din comuna
Valea-Sasului judeţul Târnava-Mică culese de —. Blaj 1 9 3 6 . T i p . « Semi­
0
narului Teologic ». 1 6 3 9 p. Lei 5 .
2 6 0 . R u s , A l e x a n d r u . Hori (Bârlea-Someş). Scânteia VIII ( 1 9 3 7 ) ,

7 0 — 7 1 , 1 1 9 — 1 2 0 , 1 3 7 — 1 3 8 .

2 6 1 . S t a n e i u, V a s i l e . Blestemul mândrei înşelătoare (din Valea


Mânăstirii-Râmeţ, jud. Alba). Şcoala Albei IV ( 1 9 3 7 ) N o . 2 , p. 1 4 — 1 5 .
2 6 2 . S t ă n i 1 ă, D . Foaie verde boabe, boabe. Cântec popular /Flă­
mânda-Vlaşca/. Frângurele IX ( 1 9 3 6 ) , N o . 7 7 — 7 8 , p. 9 9 3 .
2 6 3 . S t o i a, O c t . Cântece de cătănie /Mohu-Sibiu/. Luceafărul
(Sibiu) III ( 1 9 3 6 ) , 3 7 - 3 8 .
2 6 4 . S t r a t a n, I. Cântec ostăşesc /Năpădeni-Bălţi/. Flamuri II
6 N O I I
( ! 9 3 5 — Ï 9 3 ) . - 3' P- 3 -

265. S t r a t a n, I. Doină /Mihăileni-Bălţi/. Flamuri II ( 1 9 3 5 — 1 9 3 6 ) -


N o . 3 , p. 1 3 1 .
2 6 6 . Ş t e f ă n u c ă , P e t r e V. Cântece de pe timpul războiului
/Iurceni-Lăpuşna/. Şcoala basarabeană. I V ( 1 9 3 6 ) , N o . 7 — 8 , p. 5 2 .
2 6 7 . U r s u, V. M i r c e a. Cântec ostăşesc /Valea-Seacă-Baia/. Fla­
muri II ( 1 9 3 5 — 1 9 3 6 ) , N o . 1 , p. 9 1 — 9 2 .

X. COLINDE. FOLKLOR RELIGIOS

2 6 8 . A p o s t o l e s c u , Z i n a . Colinde de Crăciun /Clopotiva-Hu-


nedoara/. Sociologie Românească II ( 1 9 3 7 ) , 1 1 .
269. B a r t o k , Bel a. Melodien der rumänischen Colinde (Weihnachtslieder).
484 melodien, mit einem einleitenden Aufsatz. Wien 1935- Universal Edition 8
XLVI + 106 p.
270. B o l o g a , V a s i l e . Colinde poporale din Ardeal. Culese la
Sărbătorile Naşterii Domnului în 1900. Sibiu 1937. T i p . « Şcolii Militare
Inf. ». 8° 97 p. Lei 25.
271. B r ă i l o i u , C o n s t. şi H . H. S t a h l . Vicleiul din Târgu-
Jiu. Bucureşti 1936. Tiparul Universitar 8° 36 p. (Extras din revista « S o ­
ciologie Românească» I (1936), N o . 12, p. 15—32).
272. C a r a m a n , P e t r u . Obrzed koledowania u Slowian i u R u m u n o w , studjum
porownawcze (Prace Komisji Etnograficznej 14) ( = R i t u a l u l colindelor la S l a v i ş i l a
Români, studiu comparativ). Krakowia 1933. Naklad Polskiej Akademiji Umjştnosci.
8° V I I I , 630 p .
Rec. Revue internationale des études balkaniques II (1936), p . 295—297 ( H r.
V a k a r e l s k i ) .

273. C a z a n , I. C. Descânteca plugului /Şanţ-Năsăud/. Sociologie


Românească I (1936), N o . 7—9, p. 6 1 .
274. C â r l a n , P. N . Sculaţi, boeri. Colindă-cor mixt. Frângurele X
(1936), N o . 79, p. 1003.
275. C o l i n d e şi c â n t e c e d e s t e a pe două voci, notate
pe muzică orientală. Bucureşti 1937. T i p . Cărţilor Bisericeşti 8° 32 p.
Fără indicaţia locului c u l e g e r i i şi informatorilor.

276. C u c u, G h. 200 Colinde populare culese delà elevii Seminarului


Nifon în anii 1924—1927. Ediţie postumă îngrijită de Const. Brăiloiu.
Bucureşti 1936. T i p . «Adevărul». 8° 248 p. Lei 120.
Arii şi texte culese d i n V e c h i u l Regat.

277. D i a c o n u, I o n . F o l k l o r d i n R â m n i c u l - S ă r a t . M i l c o v i a I V (1933), 8 3 — 8 6 .
Colindă d i n satul Oghileşti, c u o scurtă introducere asupra colindelor d i n R â m n i c u l -
Sărat.

278. D i m i t r i u, I. G. Colinde din judeţul Constanţa. Preocupări


Literare II (1937), 394—397-
279. D r ă g o i , S a b i n V. Despre colinde. Muzică şi Poezie I
(1936), N o . 3, p. 1—2.
280. D r ă g o i , S a b i n V . 303 c o l i n d e c u t e x t ş i m e l o d i e . C u l e s e ş i n o t a t e d e — .
C r a i o v a [1930]. S c r i s u l R o m â n e s c . 8° X X X X X , 265 p . ( M i n i s t e r u l C u l t e l o r ş i A r t e l o r .
Comisiunea pentru Arhiva Fonogramică şi publicarea d e folklor muzical. N o . 1).
Rec. Revue de Musicologie X V (1931) 149—150.

281. D u c ş o a r a , L u c i a . Colind /Purcăreni-Braşov/. Plaiuri Să-


celene III (1936), 141.
282. D u m i t r a ş c u , N . I . C a r t e d e s t e a ş i c o l i n d e . B u c u r e ş t i 1935. E d i t . « C u l t u r a
R o m â n e a s c ă ». 8° 106 p . L e i 30.
Tipărite după manuscrisul d i n 1885 a l l u i M i h a i l P i r o ş c a , î n v ă ţ ă t o r şi c a n t o r în
Sângiorgiul-de-Pădure şi d u p ă culegerile făcute d e învăţătorul Ion Urdea, în comuna
Moşna, jud. Târnava-Mare.

283. D u m i t r e s c u - B i s t r i ţ a , G. î n cetatea Vitleem /Bistriţa-


Mehedinţi/. Muscelul Nostru VIII (1936), 17.
284. G a r o f o i u , I o a n I. Cântece populare de Crăciun. Culese
din toate provinciile şi aranjate pentru cor. Piteşti, 1936. T i p . « Progresul ».
8° 46 p. 1 f. Lei 40.
285. G e r m a n , O c t a v i a n. Colinzi din Sabădul de Câmpie. Scân­
teia VII (1936), 2—4.
286. G i b , C o n s t. D . Colindă din Şanţ (Năsăud). Sociologie Româ­
nească I (1936), N o . 12, p. 14.
287. PI o 1 b a n, M a r i e . Quelques noëls roumains. Extrait de la
revue « L'Europe Orientale » N o . 1, 2 VII Année, 1937. Paris / : T i p .
« Bucovina » Bucarest : /. 8° 7 p.
M i c s t u d i u a s u p r a c o l i n d e l o r şi 5 c o l i n d e t r a d u s e .

288. I m b r e s c u , D u m i t r u . Crăciunul în colindă. Sociologie


Românească I (1936), N o . 12, p. 39—47.
289. L e p a, C a i u s. Note fugare despre colinde. Hotarul IV (1937),
64—66.
290. N a g h i u , I. E. Colindă despre Maglavit /Năsăud/. Viaţa Ilu­
strată III (1936), N o . 12. p. 14.
291. N i c o 1 a e, G. Colinde /Carol l-Ialomiţa/. Şcoala Ialomiţei V I I
(1936), N o . 1—2, p. 54—57.
292. N i c o l a e, I o n F. Cetele de colindători. La Oteşti-Olt, în
iarna 1935/1936. Sociologie Românească II (1937), 537—543.
293. N i c o l a e v , E l e n a . Cetele de colindători. La Văleni-Muscel.
Sociologie Românească II (1937), 545—546.
294. N i s t o r , C h i r a S. Colinde populare din Năsăud şi jur.
Vatra III (1937), 424—425.
295. P e t r o ş a n u , P. P r e o t u l şi A r h i d i a c o n I. M a r d a l e .
Colinde şi cântece de stea culese şi aranjate pe două voci de —. Bucureşti
1937. [Tip. Luceafărul]. 8° 20 p.
I n t r o d u c e r e a s u p r a d a t i n e l o r d e C r ă c i u n şi t e x t e fără i n d i c a ţ i a l o c u l u i şi i n f o r m a ­
torilor.

296. P e t r u ţ i u, D . S t . «Mironosiţele». O dramă religioasă din


ţinutul Săliştei. [Bucureşti 1937. «Imprimeria Naţională»]. 8° p. 13—29.
(Extras din « Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române » IV, 1937)-
297. P o p, T r. Ş t. Colinzi din Lujerdiu [Someş]. Scânteia VII (1936),
8
2 ; 3 —43-
298. S i m o n e s c u, D a n . Cântece de stea tipărite înainte de Anton Pann.
Revista Societăţii T i n e r i m e a Română 51 (1932—33), 114—118.
299. S t ă n c i u l e s c u , V a l e r i a C. Cetele de colindători. La D i -
teşti-Prahova. Sociologie Românească II (1937), 543—545.
300. U r s u, N . Folklor musical. Colinda păcurarului şi 2 cântece
de stea. (Din Sântana, jud. Arad şi Bârlovenii Vechi, jud. Caras). Lucea­
fărul (Timişoara) III (1937), N o . 5—6, p. 28—29.
301. V i c i u , A 1 e x i u. Viaţa românească în colinde — Omagiu m e ­
moriei lui Cipariu. — Cultura Creştină XVII (1937), 725—758.
302. V u l t u r e a n u , A n a . Cetele de colindători. La Luptători-
Ilfov. Sociologie Românească II (1937), 535—537.
303. Z a m f i r , C o n s t . Trei cântece populare (Un cântec de stea
şi două colinde) aranjate pentru cor de trei voci egale şi pentru cor mixt
de —. Bucureşti f. a. Tip. « Lupta ». 8° 16 p.
Nu se indică locul culegerii.

304. Z a r i n s c h i , V i c t o r . Urătură /Brăieşti-Dorohoiu/. Frân­


gurele X (1936), N o . 86—87, p. 1071—1072.

XI. POVEŞTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADIŢII

305. C a z a n , I. C. U n document folkloric: Peştii pe brazdă. Socio­


logie Românească II (1937), 137—138.
Motiv din « S i n d i p a ». C u l e s în Şanţ-Năsăud.

306. C e r g ă u, T i t u s . Delà bătrânii dobrogeni. Analele D o b r o -


gei XVII (1936), 148—151.
Tradiţii.

307. C i o n f i , T r ă i a n. Pipăruş Petru. Poveste. /Hurezul-Mare-


Sălaj/. Şcoala Noastră (Zalău) X I V (1937), 400—411.
308. C l o c o t i c i , M . Ţiganul la iarmaroc /Dorobanţi-Botoşani/.
Frângurele X (1936), N o . 86—87, p. 1070.
309. C o s t i n , L u c i a n . Basme şi istorioare bănăţene. Colecţia
Biblioteca Folcloristică N o . 10). Craiova [1937?]. Tip. «Unirea». 38 p.
Lei 12.
310. C r e a n g ă, I o n. Opere complecte. Introducere de C-tin Botez.
Prefaţă de G. T . Kirileanu—II. Chendi. Bucureşti 1937. Tip. «Cartea
Românească». 8° X V + 313 p-
311. C u c u , S t e l i a n N . Basmele lui Creangă. Râmnicul-Sărat.
f. a. T i p . «Poporul», 8° 65 p.
312. D i n u , M a r i a . Legende dobrogene despre Sfântul Apostol
Andrei. Biserica Ortodoxă Română L I I I (1935), 494—495.
313. D u m i t r a ş c u, N . I. La opaiţ. Poveşti. Cu o prefaţă de N .
I o r g a. Bucureşti [1937]. Edit. Ticu I. Eşanu. 8° 94 p. Lei 24.
n poveşti culese din Boureni-Dolj, Catane-Dolj, Beilic-Ialomiţa şi Şocariciu-
Ialomiţa.

314. E 1 i a d e, M i r c e a. Demonologie indiană şi o legendă româ­


nească [Sf. Sisoe]. Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 644—649.
315. G a s t e r, M. Zwei Erzählungen aus der rumänischen Volksli­
teratur. Füchsin und Kater. — Die vier Unglücklichen. Zeitscrift für
Volkskunde 46 (1936), 31—39.
316. G e r o t a, C. Etica basmelor lui Ispirescu. Revista Societăţii T i ­
nerimea Română LVI (1937), N o . 4, p. 152—155.
317. H o b j i l ă , G h. Legenda ceterei. /Criştelec-Sălaj/. Şcoala N o a ­
stră (Zalău) XIII (1936), 18—19.
318. I s p i r e s c u , P. Legende sau Basmele Românilor adunate din
gura poporului. Cu o precuvântare de I o r g u I o r d a n . Vol. I. Bucu­
reşti 1937. T i p . « Cartea Românească ». 8° 294 p. Lei 60; Vol. II. Bucureşti
1938. Tip. « Cartea Românească ». 8° 332 p. Lei 60.
319. I s p i r e s c u , P. Poveşti despre Vlad-Vodă Ţepeş. (Pagini ine­
dite din opera Iui P. Ispirescu). Făt-Frumos I X (1934), 113—116 ; X (1935),
83—87; X I (1936), 233—234, 299—300. Şi extras: Cernăuţi 1936. T i p .
«Glasul Bucovinei ». 8° 6 p. Lei 5.
• 3 2 0 . I s p i r e s c u , P e t r e . Viaţa şi faptele lui Vlad-Vodă Ţ e p e ş .
(Operă postumă — Fragment). Cernăuţi 1937. Institutul de Arte Grafice
SjjQlastjl Bucovinei ». 8° p. 9 Lei 5.
Cu o mică introducere şi n o t e d e L e c a Morariu.

321. P a v e l e a, I o n . Pierdut şi pierdut. Scânteia VIII (1937), 37—38.


Snoavă. F ă r ă i n d i c a ţ i a l o c u l u i c u l e g e r i i şi a n u m e l u i informatorului.

322. Ş t e f ă n u c ă , P. Bătălia delà Plevna /Iurceni-Lăpuşna/. Viaţa


Basarabiei V (1936), 184.
Tradiţii.

323. Ş t e f ă n u c ă , P. Două variante la basmul « Dănilă Prepeleac »


al lui I. Creangă. Şcoala Basarabeană V (1937), N o . 2—3, p. 73—82.
324. Ş t e f ă n u c ă , P. Doi flăcăi. /Iurceni-Lăpuşna/. Viaţa Basa­
rabiei V (1936), 183—184.
Poveste.

325. Ş t e f ă n u c ă , P. Folklor din Basarabia. Şcoala Basarabeană V


IO N r
( -37), - 10 P- 50—52-
Basmul: Ciobanul şi grăuntele.

326. Ş t e f ă n u c ă , P e t r e . Basmul la Iurceni (Lăpuşna). Sociologie


Românească I (1936), Nr. 4, p. 30—32.
327. Ş t e f ă n u c ă , P e t r e V. Două variante basarabene la basmul
« Harap Alb » al lui I. Creangă. [Iurceni-Lăpuşna]. Chişinău 1937. T i p .
« Tiparul Moldovenesc ». 8° 34 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social
Român din Basarabia ». Vol. I, 1937).
XII. MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. DESCÂNTECE. M I T O L O G I E

328. A r v a t , A l e x e i A. Plantele medicinale şi medicina populară


la Nişcani [Lăpuşna]. Chişinău 1937. T i p . «Tiparul Moldovenesc». 8°
58 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ».
Vol. I, 1937).
329. B a 1 o g h, E. Descântec la Ciugheş (Ciuc). Scânteia VII (1936), 221.
Descântec de muşcătură de şarpe.

330. B a r b u , A u r e l . Descântece /Grămeşti-Dorohoiu/. Frângurele


X (1937), 1088—1090.
331. B l a j i n , A n d r e i . Descântece /Pererita-Hotin/. Frângurele X
(1937), 1106.
332. B o r z a , A l . Noutăţi etnobotanice româneşti : o farmacie bă­
bească. Buletinul Gradinei Botanice şi al Muzeului Botanic al Univ. Cluj
X V I (1936), p. 17—27.
333. B o r z a , A l e x a n d r u . Numiri populare de plante din Basa­
rabia. Dacoromania VIII (1934—1935), 197—199-
334. B u j o r e a n u , G h . Boli, leacuri şi plante de leac, cunoscute < ,„ .
de ţărănimea română (Biblioteca poporală a Asociaţiunii « Astra » No«^!,
0
229—233). Sibiu 1936. Tip. «Dacia Traiană ». 1 6 402 p. Lei 25.
Notă. T r a n s i l v a n i a L X V I I (1936), 183—184.
335. C a z a n , I. C. Texte de folklor medical. Cercetări Literare 11
6
(!93 )- 55—78.
336. C e r n ă u , A u g . D e deochiu /Nojorid-Bihor/. Scântéfllfe^BH
(1936), 147—148.
337. C h e l c e a , I o n . îndepărtarea magică a ciumei din satele
ardelene. Societatea de Mâine X I V (1937), 100—102.
338. C h e l c e a , I o n . Isgonirea vrăjitorească a ciumei în satele din
Ardeal. Natura X X V I (1937), 297—303.
339. C o h a 1, G h. Descântec de deochi /Cristineşti-Dorohoiu/. Frân­
gurele X (1936), N o . 79, p. 1016.
340. C r i s t e s c u , Ş t e f a n i a. Descântec de dragoste şi joc /Şanţ-
Năsăud/. Sociologie Românească I (1936), N o . 4, p. 18.
341. C r i s t e s c u , Ş t e f a n i a. Cum descântă « d e întors» Ana
Dănilă din satul Şanţ /Năsăud/. Sociologie Românească I (1936), N o . 5,
6
P- 3 —39-
342. C r i s t e s c u , Ş t e f a n i a. Frecvenţa formulei magice în satul*
Cornova /Orhei/. Sociologie Românească I (1936), N o . 4, p. 11—18.
343. C r i s t e s c u , Ş t e f a n i a. L'agent magique dans le village
de Cornova (Bessarabie). Arhiva Socială XIII (1936), 119—137.
344. D a n i i 1 e s c u, C. N u speriaţi de mici copiii ! Naţionalul Vâlcii
I X 6 1
(!93 )> H —H5-
Despre stafii, strigoi, s a m o d i v a , z m e u , iele.

345. D r i m e r , C a r o l . Medicina la sate: Coşbuc contra super­


stiţiilor. Societatea de Mâine X I I I (1936), 26.
346. F e d i u c , A l e c u G h . Căminele culturale şi strângerea plan­
telor medicinale. Căminul Cultural III (1937), 127—129.
347. F l o r e s c u , F l o r e a. « Meşteşugul » fetelor din Leşu ( N ă ­
săud) când nu vin flăcăii la şezătoare. Sociologie Românească I (1936),
N o . 10, p. 42.
348. F o c ş a, G h. Contribuţii la cercetarea mentalităţii satului M o i -
şeni [Satu-Mare]. Sociologie Românească I (1936), N o . 1, p. 44—48.
Fiinţe supranaturale: Omul nopţii, Fata pădurii, borsocăi.
349. I e n c i u, V. Mama pădurii /Cozla-Someş/. Scânteia VII (1936),
178—179.
350. M ă n ă t o r u l , N i c o l a e B. Descântece. /Turceşti-Vâlcea/.
Revista Societăţii Tinerimea Română LVI, (1937), N o . 1, p. 25—29,
72—73, 1 1 0 — I I I .
351. M o r a r i u, T i b e r i u. Contribuţiuni la medicina populară şi
etnobotanică din comuna Măguri [-Cluj]. Cluj 1937. Tip. « Cartea Româ­
nească ». 8° 30 p. (Extras din «Freamătul Şcoalei » III, 1937).
352. P ă n e s c u, E m i l i a . Descântec de diochiu. /Haneşti-Dorohoi/.
Frângurele X (1937), 1129.
353. P ă n e s c u , T r . Descântec de deochi, Descântec de muşcătură
de şarpe. /Haneşti-Dorohoi/. Frângurele X (1936), N o . 80—82, p. 1044.
354. P e t r a-P e t r e s c u , H o r i a. George Coşbuc propagandist
cultural. Transilvania LXVII (1936), 8—16.
Părerile lui G . C o ş b u c p r i v i t o a r e la d e s c â n t e c e şi m e d i c i n ă p o p u l a r ă ( p . 13—15).

355. P o p u, F. însemnătatea plantelor medicinale în activitatea Că­


minului cultural. Căminul Cultural III (1937), 305—306.
356. S f i c h i, E m i l . Descântec de udmă /Adâncata-Suceava/. Frân­
gurele X (1936), N o . 80—82, p. 1032.
357. S t a h l , H. H.—A. G o l o p e n ţ i a . învăţături din zodiac. Socio­
logie Românească I (1936), N o . 4, p. 33—34.
Vasile Strătan din Cornova-Orhei cunoaşte « semnele oricărei întâmplări care va
s ă v i e ş i n u m ă r ă p e c e r s t e l e l e ş i « L u m i n a ».
358. S t a h l , H. H. O întâmplare cu moroi. Sociologie Românească I
(1936), N o . 4, p. 35—36.
359. S t a h 1, H. H. O vizionară bucovineană. Sociologie Românească I
(1936), N o . 1, p. 48—53.
« . . . d i n s a t u l F u n d u l M o l d o v e i , c a r e a a v u t t r e i « v e d e n i i », t r e i « l e ş i n u r i » ş i a v ă z u t
Iadul ş i R a i u l ».

360. Ş t e f ă n u c ă , P. Ion Cocul, zodierul şi vraciul din Iurceni


Lăpuşna], Sociologie Românească I (1936), N o . 1 1 , p. 34—39.
P r e z i c e r i , b o a l e şi l e a c u r i .
361. V o i n a , A u r e l . Cosmetologia empirică la poporul român. Neuvième
C o n g r è s I n t e r n a t i o n a l d ' H i s t o i r e d e l a M é d e c i n e . B u c . 1932. C o m p t e - r e n d u . 712—717.

XIII. ARTĂ POPULARĂ. PORT. M U Z E E

362. A n t o n o v i c i , I o a n . Ornamentarea interioarelor în satul


Nişcani. Răstignirile (Troiţele) în satul Nişcani [Lăpuşna]. Chişinău 1937.
Tip. « Tiparul Moldovenesc ». 8° 17 p. (Extras din « Buletinul Institutului
Social Român din Basarabia ». Vol. I, 1937).
363. A r v a t, A 1 e x e i A. Plantele ornamentale la Nişcani [Lăpuşna].
Chişinău 1937. T i p . «Tiparul Moldovenesc». 8° 16 p. (Extras din
letinul Institutului Social Român din Basarabia». Vol. I, 1937)- -
364. B e m b e a, N i e . Muzeul şcolar. Satul şi Şcoala V(i935—1936),
1
54—157-
« M u z e u l e t n o g r a f i c - c u l t u r a l ».

365. B r ă t u l e s c u , V i c t o r . Elemente profane în pictura reli­


gioasă. Sfântul Ilie şi căruţa cu caii de foc. Buletinul Comisiunii M o n u ­
mentelor Istorice X X V I I I (1935), 127—135.
366. C h e l c e a , I o n . Muzeul Etnografic al Ardealului, Cluj. Cu
ocazia reorganizării şi inaugurării sale din Iunie 1937. Gazeta Ilustrată VI
(1937), 127—148.
367. C o c i u, E m i 1 A. Secţia agricolă a unui muzeu local. Căminul
Cultural III (1937), 54—55-
368. C o n s t a n t e , L e n a . Varvara Guşe, suşiţa din Şanţ [Năsăud].
Sociologie Românească I (1936), N o . 3. p. 35—39.
Brodarea pieptarelor.

369. G o n ţ a, S. Industria olăritului în comuna Iurceni (jud. Lăpuşna).


Chişinău 1937. T i p . « Tiparul Moldovenesc ». 8° 12 p. (Extras din « Bule­
tinul Institutului Social Român din Basarabia ». Vol. I, 1937).
370. G u ş t i , D . Muzeul Satului Românesc. Cuvântare la inaugurare.
Sociologie Românească I (1936), N o . 5, p. 1—7.
« . . . u n loc u n d e se depozitează întreaga zestre d e documente autentice, colectate
î n t i m p u l c e r c e t ă r i l o r f ă c u t e î n s a t e ».

371. I o r g a, N . L e s a r t s m i n e u r s e n R o u m a n i e . I . I c ô n e s . I I . A r g e n t e r i e . I I I . M i ­
n i a t u r e s . (207 f i g u r e s , d o n t 26 p l a n c h e s e n c o u l e u r s . [ T o m e ] I . B u c a r e s t 1934. É d i t i o n
de l'Imprimerie d e l'État, 52 p .
Rec. Revista Istorică Română. Vol. V — V I (1935—36), 418—423 (E m a n o i 1
H a g i M o s c o).

372. I o r g a, N . Les arts mineurs en Roumanie I. La sculpture en


bois II. L e tissus. (109 figures, dont 4 planches en couleurs). [Tome] IL
Bucarest 1936. Édition de l'Imprimerie de l'État. 27 p.
373. I e n i ş t e a, M . A l . Vopsitul cu burueni la Nişcani [-Lăpuşna].
Chişinău 1937. T i p . « Tiparul Moldovenesc ». 8° 10 p. (Extras din « Bule­
tinul Institutului Social Român din Basarabia ». Vol. I, 1937).
374. L ă z ă r e s c u , L u c r e ţ i a . Cum am procedat la reintroducerea
portului naţional în comuna mea natală [Pătaş-Caraş]. Transilvania L X V I I I
<i937)> 448—450.
375. L ü k o , G â b o r . Egy havaselvi olâh falu viselete (Die Tra­
chten eines rumänischen Dorfes in der Walachei). A Néprajzi Müzeum
Ertesitôje X X V I I I (1936), 124—130.
Satul Brebu, j u d . Dâmboviţa.
C u u n scurt r e z u m a t g e r m a n şi n u m e r o a s e desene.
376. M a g e r , T r ă i a n . Cultul eroilor î n M u n ţ i i A p u s e n i (Biblioteca Ligii A n t i -
r e v i z i o n i s t e , A r a d , N o . 2). A r a d . 1 9 3 5 . T i p . « D i e c e z a n a » 8° 168, I V p . L e i 35.
Muzeul Avram I a n c u d i n V i d r a ( p . 21).
377. M i 1 o i a, I. Portul naţional. Luceafărul (Timişoara) III (1937),
N o . 3—4, p. 1—9.
378. M i 1 o i a, I. Portul naţional. Transilvania L X V I I I (1937), 385—392.
379. M o r a r i u, I u l i u . Despre ornamentica florală în Valea Zăgrii
(jud. Năsăud). Arhiva Someşană V (1936), 316—325.
380. M o r a r i u, I u l i u . Piuăritul în valea Someşului. Buletinul
Soc. Reg. Rom. de Geografie L V (1936), 118—136.
381. M u r e ş a n u , I. C. Muzeul Arheologic-Etnografic din Palatul
Cultural Tg.-Mureş. Progres şi Cultură VII (1937), N o . 1, p. 30—32;
N o . 2—3, p. 53—57.
382. N i c u l e s c u - V a r o n e , G. T . Costumele naţionale din R o ­
mânia întregită. [Bucureşti] 1937. Editura ziarului « Universul » 8° 260 p.
Cu 125 fotografii în text. Lei 80.
Rec. A r h i v e l e O l t e n i e i X V I (1937), N o . 1 — 6 , p . 200—201 ( C D . F o r t u n e s c u ) .
383. N e t o l i c z k a , L . Porturile populare din Ţara-Bârsei. Gazeta
Ilustrată V (1936), 55—56.
D a r e d e s e a m ă a s u p r a conferinţei c u titlul d e m a i s u s .

384. O p r e s c o, G. L'art du paysan roumain. Avec une préface de


Henri Focillon. (Académie Roumaine. Connaissance de l'âme et de la
pensée roumaines VIII). Bucarest 1937. T i p . Scrisul Românesc Craiova.
0
4 88 p., 1 hartă, 145 planşe.
Rec. R e v u e H i s t o r i q u e X I V ( 1 9 3 7 ) , p . 334—33s ( N . I o r g a ) .
385. P a p a h a g i , T a c h e . Images d'ethnographie roumaine (daco-roumaine et
a r o u m a i n e ) . T o m e p r e m i e r . 318 p h o t o g r a p h i e s , a v e c t e x t e f r a n ç a i s e t r o u m a i n . Bucu­
r e ş t i 1928. C u l t u r a N a ţ i o n a l ă 4° 1 7 3 p . T o m e d e u x i è m e . 431 p h o t o g r a p h i e s o r i g i n a l e s ,
0
a v e c t e x t e f r a n ç a i s e t r o u m a i n . B u c u r e ş t i 1930. S o c e c & C o . , 4 230 p .
Rec. Literaturblat fur germ. u. r o m . Philologie 1932, p . 124—126.

386. P e t r a n u , C o r i o l a n . Begriff und Erforschung der natio­


nalen Kunst. München 1937, 8° 15 p. (Sonderdruck aus den Südost­
deutschen Forschungen Bd. II, 1937).
Rec. Gând Românesc V (1937), 352—354 ( I o n C h i n e z u ) .

387. P e t r a n u , C o r i o l a n . Bisericile de lemn din judeţul Bereg.


Gând Românesc V (1937), 602—606.
388. P e t r a n u , C. Noui cercetări şi aprecieri asupra arhitecturii
în lemn din Transilvania. In « Fraţilor Alexandru şi Ion I. Lăpedatu ».
(Bucureşti 1936. T i p . « M . O., Imprimeria Naţională»), 645—673.
389. P e t r a n u , C o r i o l a n . Noui cercetări şi aprecieri asupra
a r h i t e c t u r i i în lemn din Ardeal. Neue U n t e r s u c h u n g e n und Würdigungen
der holzbaukunst Siebenbürgens. Buc. 1936. T i p . « M . O. Impr. Naţio­
nală ». 8° 48 p.
Rec. Siebenbürgische Vierteljahrsschrift L X (1937), 138—141 ( F r i t z H o l z ­
t r ä g e r ) . .

390. P e t r e s c u , I. C. Cum am înfiripat muzeul satului Comarnic,,


jud. Prahova. Căminul Cultural II (1935—1936), 389—391-
391. P o d e a , T i t u s . Transilvania. Bucarest 1939. /Printed by
«Oltenia» /. 8° VIII, 174 p.
Text român şi e n g l e z . C u ilustraţii.
«Arta populară românească» (p. 139—174).
Rec. S o c i o l o g i e R o m â n e a s c ă I (1936), N o . i o , p . 44—45 ( D u m i t r u I m b r e s c u )

392. R ă d u 1 e s c u, N . A l . Vechea industrie vrânceană. Chiua şi


drîsta. Milcovia V—VII (1936), 21—35.
393. S l ă t i n e a n u , B a r b u . Trei plăci de ceramică românească
din secolul al XVI-lea. Revista Istorică Română V—VI (1935—1936),
184—190.
394. S t a h 1, H. H. întâmplări şi privelişti din Muzeul Satului. Socio­
logie Românească I (1936), N o . 5, p. 28—31.
395. S t o i a n , S t a n e i u. U n colţ de muzeu : muzeul Crăciunului.
Căminul Cultural II (1935—1936), 757—759.
Alcătuirea unui muzeu sătesc în legătură cu sărbătorile Crăciunului.

396. Ş t e f ă n e s c u , I. D . Peintures murales ilustrant les liturgies.


Revista Istorică Română V—VI (1935—1936), 158—183.
397. T z i g a r a - S a m u r c a ş , A l . Graiul obiectelor de artă ţără­
nească, î n « Fraţilor Alexandru şi Ion I. Lăpedatu ». (Bucureşti 1936. T i p .
« M . O., Impr. Naţională »), 857—862.
Vatra cu hornul de cahale delà Muzeul de artă naţională din Bucureşti.

398. T z i g a r a - S a m u r c a ş , A l . Musée National Carol I. Cata­


logue de la section d'art paysan. Bucureşti 1937. «Impr. Naţională». 8°
30 p. 18 planşe.
399. T z i g a r a - S a m u r c a ş , A l . Muzeografie românească. Bucu­
reşti 1936. « M. O., Impr. Naţională ». 8° X X I I I , 383 p., 30 planşe.
Notă. M e r c u r e d e F r a n c e , T o m e 278 ( 1 5 S e p t . 1 9 3 7 ) , p . 6 1 6 — 6 1 7 ( A . v a n G e n -
ii e p ) ; A Néprajzi Muzeum Értésitoje X X I X (1937, 464—465 ( F é 1 E d i t ) .

400. V r ă n c e a n u , D r a g o ş. O plimbare prin Muzeul Satului.


Căminul Cultural III (1937), 45—46.

XIV. MUZICĂ ŞI COREOGRAFIE POPULARĂ

401. A n d r i c u , M i h a i l G . Folklorul în muzica cultă românească.


Muzică şi Poezie I (1935—1936), N o . 4, p. 22—24.
402. A r m e a n , I o n . Pentru notarea ariilor populare. Cernăuţi 1936.
T i p . « Glasul Bucovinei ». 8° 8 p. Lei 10. (Extras din rev. « Făt-Frumos »
X I (1936), 8 7 - 9 2 ) .
403. B a r t o k , B e l a. Despre muzica populară românească. Muzică
şi Poezie I (1935—1936), N o . 12, p. 19—23.
Fragment d i n prefaţa la « V o l k s m u s i k d e r R u m ä n e n v o n M a r a m u r e ş », t r a d u s de
C o n s t . B r ă i l o i u şi o c o n v o r b i r e a a u t o r u l u i c u O c t a v Ş u l u ţ i u , r e p r o d u s ă d i n « V r e m e a »
{Bucureşti, 14.1.1934).
;
i
404. B a r t o k , B e l a. Dialectul muzical al Românilor din H u n e ­
doara. Muzică şi Poezie I (1935—1936), N o . 4, p. 6—14.
Studiu p u b l i c a t î n « Z e i t s c h r i f t f ü r M u s i k w i s s e n s c h a f t », M a r t i e 1920, t r a d u s d e
Const. Brăiloiu.

405. B a r t o k , B e l a. Muzică populară românească. Muzică şi Poe­


1 1 6 N o 6
zie (Î935— 93 )> - > P- 21—24.
D o u ă articole a p ă r u t e , p r i m u l î n v o l u m u l al I I - l e a al d i c ţ i o n a r u l u i m u z i c a l u n g u r e s c
« Z e n e i L e x i c o n » ( B u d a p e s t a 1931), a l d o i l e a î n « A d i c t i o n a r y o f m o d e r n m u s i c a n d m u -
s i c i a n s », L o n d r a 1 9 2 4 — a p o i î n e d i ţ i a g e r m a n ă a a c e s t u i a « D a s n e u e M u s i k l e x i c o n »
(Berlin 1926). T r a d u c e r i d e C o n s t . B r ă i l o i u .

406. B a r t o k , B e l a. Muzică populară românească. Muzică şi P o e ­


1 J 6 N o
zie (!935— 93 )> - 5> P- 18—22.
S t u d i u p u b l i c a t î n t â i î n « S c h w e i z e r i s c h e S ä n g e r z e i t u n g » ( B e r n a 1933), t r a d u s
de Const. Brăiloiu.
407. B a r t o k , B e l a . R u m ä n i s c h e V o l k s t ä n z e a u s U n g a r n . W i e n , U n i v e r s a l -
Edition.
Ree. M u s i k a l e h t ( R e v a l ) 8 ( 1 9 3 1 ) , 14 ( R . P ä t s ) .

408. B a r t ö k , B é l a . Scrieri mărunte despre muzica populară


românească adunate şi traduse de C o n s t . B r ă i l o i u . Buc. 1937.
« Luceafărul ». 8° 55 p.
409. B ă d o i u , F l o r i a n . începuturi muzicale la Leşu /Năsăud/.
Sociologie Românească I (1936), N o . 10, p. 40—41.
Istoricul muzicii populare d i n Leşu.

410. B ă d o i u , F l o r i a n . Muzica populară în Leşu [-Năsăud].


Arhiva Someşană N o . 19 (1936), 377—380.
411. B o b u 1 e s c u, C. Crâmpee din viaţa trecută a lăutarilor. Muzică
şi Poezie I (1935—1936), N o . 7, p. 9—15.
412. B o b u l e s c u , C. Melodii din cântece vechi româneşti. Muzică
şi Poezie I (1935—1936), N o . 3, p. 16—24.
413. B r ă i l o i u , C. « Lazărul » ( « C u sălcioara ») /Vidra-Ilfov/. S o ­
ciologie Românească I (1936), N o . 6, p. 18.
414. B r ă i l o i u , C o n s t . « Ale mortului ». Muzică şi Poezie I I
(1936), N o . 1, p. 13—18.
C â n t e c u l zorilor şi al b r a d u l u i , c u l e s e d i n G o r j .
415. B r e a z u l , G. D i e Musikerziehung in Rumänien. Bucureşti
1936. Institutul de Arte Grafice «Luceafărul». 8° 51 p., 1 f., 32 planşe.
(Extras din « Mélanges D . Guşti » 1936).
Rec. G â n d R o m â n e s c V (1937), 249—250 ( C o r i o l a n P e t r a n u ) ; Revista d e
Pedagogie I V (1936), 292-—293 ( C l . M a r c i a n u ) .

416. B u g a r i u , G r i g o r e. Corurile şi fanfarele bănăţene. C ă ­


minul Cultural II (1935—1936), 723—724.
417. C a r a n i c a, I o a n. 130 de melodii populare aromâneşti culese
şi notate de —. Bucureşti 1937. Tipografia ziarului « Universul ». 8° 159 p .
Lei 150.
Rec. L u c e a f ă r u l ( T i m i ş o a r a ) I I I ( 1 9 3 7 ) , N o . 1 — 2 , p . 48—49 ( N i c o l a e U T S U ) .
418. C h a n t s p o p u l a i r e s r o u m a i n s , transcrits d ' a p r è s les Phonogramme»
e n r e g i s t r é s p a r le M u s é e d e la P a r o l e ( B i b l i o t h è q u e m u s i c a l e d u M u s é e d e la p a r o l e et
0
du Musée Guimet. i-re série, t o m e 5). Paris 1931. Paul Geuthner. Gr. -in 4 .

419. C u c 1 i n, D i m i t r i e. Despre cântecul popular românesc. Mu*


zică şi Poezie II (1937), N o . 5, p. 1—5.
420. C u c i i n, Dimitrie. Folclorul şi individualitatea creatoare.
Muzică şi Poezie II (1936), N o . 2, p. 1 3 — 1 5 ; N o . 3 (1937), 12—14.
421. D r ă g o i, S a b i n V. Observări la un răspuns al d-lui Bartok.
Gând Românesc V (1937), 370—376.
422. D r a g o ş - U r s u , V i c t o r i a . Jocurile româneşti [căluşarii]
la Londra. Muzică şi Poezie II (1937), N o . 5, p. 22.
423. F u c h s , T e o d o r . Muzica populară rusească în comparaţie
cu muzica populară românească. Bucureşti 1936. T i p . « Alfa ». 8° 14 p.
424. I o n e s c u , N e l u . Cântece populare din Oltenia. Culese şi
armonizate de —. Flamuri III (1937), 48—49.
Nu se indică locul culegerii nici numele informatorului.

425. I o n e s c u , Nelu. Şapte coruri mixte. Craiova 1936. Tip.


« Ramuri ». 8° 12 p.
Trei cântece din judeţul G o r j şi t r e i c o r u r i c o m p u s e p e t e m e p o p u l a r e olteneşti.

426. M a r i n , S c a r l a t I. Marine, Marine. Cântec popular cules


şi armonizat pe două voci de —. /Coşereni-Ialomiţa/. Şcoala Ialomiţei
VII (1936), N o . 3 - 4 , p. 18.
427. O a n c e a, N . La horă 'n sat. Colecţia de coruri mixte. Vol. II.
Bucureşti 1936. T i p . « Cărţilor Bisericeşti ». 8° 36 p., 1 f.
428. P e t r a n u , C o r i o l a n . D . Béla Bartok şi muzica româ­
nească. Cluj 1936. Tip. «Cartea Românească». 8° 6 p. (Extras din revista
« Gând Românesc » N o . 2, 1936).
429. P e t r a n u , C o r i o l a n . M. Béla Bartok et la musique rou­
maine. Bucureşti 1937. Tip. « M . O., Impr. Naţională ». 8° 20 p. (Extrait
de la Revue de Transylvanie. Tome III. No. 3, 1937).
430. P e t r a n u , C o r i o l a n . Observations en marge des réponses
de M. Béla Bartok. Revue de Transylvanie III (1937), 355—371.
431. P o p a , G r i g o r e . Viziunea muzicală a lui Sabin Drăgoiu.
Pagini Literare III (1936), 301—306.
432. S t a h l , H. H. Cum a învăţat Şerban Butoiu din ocarină. Socio­
logie Românească I (1936), N o . 4, p. 32—33.
433. U r s u, N . Exemplificări caracteristice din folclorul musical bă­
năţean. Revista Institutului Social Banat-Crişana V (1937), N o . 17, p.
29—35-
434. Z a m f i r , C. Despre muzica populară românească. Progres şi
Cultură VII (1937), N o . 9, p. 24—28; N o . 10, p. 20—25.
XV. FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE, VECINE SAU
STRĂINE. FOLKLOR COMPARAT

435. A h m e t , A l i . Monografia insulei Ada-Kaleh. Craiova 1934.


T i p . « Scrisul Românesc ». 8° 46 p. Ed. II-a. T.-Severin 1937. T i p . « Da­
tina ». 8° 105 p. şi 1 schiţă a insulei. Lei 40.
Obiceiurile musulmanilor la naştere (p. 85), nuntă (p. 80—83), botez (p. 83),
moarte şi înmormântare (p. 83—85), mâncare, îmbrăcăminte, locuinţă (p. 85—88).

436. B a l o t ă , A n t o n , B. I. Albanica. Vol. I. Bucureşti 1936. T i p .


Leopold Geller. 8° 434 p. Lei 300.
Familia şi femeia (p. 141—144). Logodna (p. 144—146). Nunta (p. 146—150).
Naşterea (p. 150—152). Hrana (p. 187—188). Locuinţele (p. 188—-194). Costumele
(p. 194—202). Proza populară (p. 255—266). Poezia populară (p. 266—273). Cântecele
de dragoste (p. 273—277). Cântecele d e vitejie (p. 2 7 7 — 2 8 7 ) . Cântecele de nuntă (p.
287—292). Studiile etnografice (p. 388—390). Literatura populară (p. 400—406).
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 95—96 ( D u m i t r u I m -
b r e s cu); Convorbiri Literare LXIX (1936), p . 268 ( C o n s t a n t i n S t e l i a n ) .

437. B a l o t ă , A n t o n şi R a d u G y r . Din poezia populară alba­


neză. Gând Românesc I V (1936), 358—363.
Studiu asupra poeziei populare albaneze (p. 358—359) şi t r a d u c e r e a a 4 balade.

438. B a r t o k , B e l a. Cercetări de folklor muzical în Ungaria. M u ­


zică şi Poezie I (1935—1936), N o . 12, p. 18—19.
Muzica populară maghiară, slovacă şi r o m â n ă . Traducere, după textul din « Art
p o p u l a i r e », P a r i s 1 9 3 1 , v o l . I I , p . 1 2 7 — 1 2 8 , d e C o n s t . Brăiloiu.

439. B a r t ö k , B é l a . Muzica populară românească şi cea maghiară.


Muzică şi Poezie I (1935—1936), N o . 9—10, p. 18—44.
U n capitol, tradus de Const. Brăiloiu, din lucrarea « D i e V o l k s m u s i k der Magyaren
und der benachbarten Völker» («Ungarische Jahrbücher» XV (1934).

440. C e a c h i r, M. Obiceiurile Găgăuzilor la nunţi. Viaţa Basara­


biei V (1936), 169—172.
441. D o m o k o s , P a l P é t e r . Régi csiki n é p d a l o k / ( = Cântece
populare vechi din Ciuc). Erdélyi Müzeum X L I I (1937), 319—338.
442. K l o c k e , H e l m u t . Das ungarische Dorf. Arhiva Socială XIII
(1936), 275—300.
443. K l a s t e r , L u d w i g . Die sächsische Volkstracht der Land­
gemeinden des Hermanstädter Stuhles in den Iahren 1739—1795. Sieben­
bürgische Vierteljahrschrift L X (1937), 77—92.
444. L ü k ö , G â b o r . A moldvai csângôk I. A csângôk kapcsolatai
az erdélyi magyarsâggal. ( = Ciangăii moldoveni. Legăturile lor cu U n ­
gurii ardeleni). Budapest 1936. (Néprajzi Füzetek 3). 208 p., 57 fig., 16
hărţi.
Rec. Etnographia XLVIII (i937), 491^495 (Gunda Béla).
445. O r e n d , M i s c h . Krüge und Teller. Siebenbürgisch-Sächsische Töpfer­
waren. Sibiu 1933. H. Welther 24 p . 121 ilustraţiuni.
Rec. Revista Istorică Română V—VI (1935—36), 423—427 ( B a r b u S l a t i ­
n e a n u).
446. P a l o t a y , G e r t r u d . A « harisnya » szabâsa Csikmegyében
(Schnitt der Hosen bei den Széklern und Csangö in K o m . Csik [Chic]).
A Néprajzi Müzeum Értesitôje X X I X (1937), 338—339.
447. P a l o t a y , G e r t r u d . Török hagyaték a kalotaszegi himzésben
(Türkische Nachklänge in der Leinenstickerei von Kalotaszeg, Kom.
Kolozs [Cluj]). A Néprajzi Müzeum Ertesitöje X X I X (1937), 106—118.
448. P e t r a n u , C o r i o l a n . Influence de l'art populaire des Rou­
mains sur les autres peuples de Roumanie et sur les peuples voisins. Bue.
1936. T i p . « M . ()., Impr. Naţională ». 8° 46 p. (Extrait de la Revue de
Transylvanie, Tome II. N o . 3, 1936).
449. R o m a n , M . Studiu asupra populaţiei turceşti din Dobrogea
şi Sudul Basarabiei. Analele Dobrogei XVII (1936), 96—116.
450. S c h u n n, W. Die Nachbarschaften der Deutschen in Rumänien.
Hermannstadt, 1936. Gedruckt bei Krafft & Drotleff. 8 ° 88 p., 7 planşe.
451. V â m s z e r G é z a , B â n d y M a r i a . Székely tâncok ( = D a n -
suri [populare] săcuieşti). Cluj 1937. T i p . «Minerva». 8° 123 p.

XVI. A L T E GENURI D E LITERATURĂ POPULARĂ (BOCETE, CIMILI­


TURI, PROVERBE, JOCURI COPILĂREŞTI, ETC.).

452. C a p i d a n , T h . L e j e u aux osselets chez les Roumains, les Slaves et les


Albanais. R e v u e internationale des études balkaniques I (1934), 211—231.
Notă. Gând Românesc I I I (1935), 58—59 (Sever Pop); Dacoromania VIII
(1934—35), 272—275 ( S e v e r Pop).
453. C r e f e l e a n u , V i o r e l . Bocet de mamă /Frumosul-Câmpu-
lung-Bucovina/. Frângurele IX (1936), N o . 77—78, p. 993.
454. G î 1 c e s c u, T . Folklor din Gorj. Bucureşti 1937. T i p . Socec
et Co., 8° 24 p. (Extras din Grai şi Suflet, V I I , revista « Institutului de
filologie şi folklor »).
S t u d i u asupra bocetelor şi 22 texte.
455. I o r d a n , A l . Crăciunul în proverbe. Preocupări Literare I
(1936), voi. I. p. 26—28.
456. P ă n e s c u - M u r e ş . Proverbe /Hăneşti-Dorohoi/. Frângu­
rele X (1936), N o . 86—87, p. 1070.
457. P a v e l e a, I o a n S. Locuţiuni grănicereşti. Arhiva Someşană
N o . 19 (1936), p. 82—84.
458. P i s i c ă , V. Ghicitori /Brânzeni-Bălţi/. Frângurele (1936), N o .
79, p. 1016; N o . 80—82, p. 1043.
459. P o p e s c u A r g e ş a n u , I o n . Ghicitori /Robaia-Argeş şi
Hurezani-Gorj/. Zorile Romanaţului X (1936), N o . 6—8, p. 20.
460. S a v i n, I o a n . Ghicitori /Truseşti-Botoşani/. Frângurele I X
(1936), N o . 77—78, p. 993.
461. T o z 1 o v a n u, N . Ghicitori /Druţa-Bălţi/. Frângurele X (1936),
N o . 80—82, p. 1031.
14 Anuarul Arhivei de Folklor V.
XVII. PĂSTORIT

462. C o n e a, I o n . D i n geografia istorică şi umană a Carpaţilor.


Nedei, păstori, nume de munţi. Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie
L V I 6
( 93 )> 4 2 — " 7 -
463. G e o r g i o n i , A l e x a n d r u I. Cercetări asupra păstoritului
în Maramureş (Biblioteca Zootehnică N o . 24). Bucureşti 1936. Tip. « I. N .
Copuzeanu ». 8° 120 p. Lei 40.
Rec. S o c i o l o g i e R o m â n e a s c ă I I ( 1 9 3 7 ) , 40—41 ( G e o r g e T u r d a ) .

464. H e r s e n i , T r ă i a n. L'organisation pastorale en Roumanie.


B u c , f. a. T i p . « Luceafărul ». 8° 15 p. (Extras din « Arhiva Socială » X I I I
6
( i ^ ) . 242—256.
465. H e r s e n i , T r ă i a n. Stâni nerejene. Bucureşti 1936. « Tiparul
0
Universitar». 4 1 5 p. (Extras din revista «SociologieRomânească»I(1936),
N o . 7—9, p. 12—24).
466. M i h ă i 1 e s c u, V. Termenii geografici populari. Buletinul
Soc. Reg. Rom. de Geografie L V I (1937), 375—378.
467. M o r a r i u, T i b e r i u . Vieaţa pastorală în Munţii Rodnei
(Studii şi Cercetări geografice II). Bucureşti 1937. Societatea Regală R o ­
mână de Geografie. Atelierele Grafice Socec et Co. 8° 240 p., 15 planşe,
3 hărţi.
Notă. Archivio p e r la raccolta delle tradizione p o p . italiane 12 ( 1 9 3 7 ) , 196—197
( R . C o r s o ) ; S o c i o l o g i e R o m â n e a s c ă I I ( 1 9 3 7 ) , 259—280 ( F l o r e a F l o r e s c u ) .
468. N a n d r i ş , G r i g o r e . Păstoritul românesc în Carpaţii nordici
în lumina Atlasului Lingvistic al Poloniei Subcarpatine. Dacoromania VIII
(1934—1935), 138—148.
469. O ţ e 1, I o n I. Cercetări asupra păstoritului în Vrancea. Bucu­
reşti 1936. T i p . « I. N . Copuzeanu ». 8° 86 p.
47c. P o p , M a r a N . C o n t r i b u ţ i u n i la vieaţa pastorală d i n A r g e ş şi M u s c e l . O r i ­
ginea U n g u r e n i l o r . ( C u u n r e z u m a t francez, 6 planşe şi 2 hărţi). B u l e t i n u l S o c . R e g .
R o m . d e G e o g r a f i e L I I ( 1 9 3 3 ) , 229—282.
Rec. R e v i s t a I s t o r i c ă R o m â n ă I V (1934), 425 ( D . Ş a n d r u ) ; Notă. Dacoromania
VIII ( 1 9 3 4 — 3 S ) . 243—244 ( Ş t . P a s c a ) .
471. S o m e ş a n , L a u r e a n . Vieaţa pastorală în Munţii Călimani. ( C u u n r e ­
z u m a t g e r m a n , 2 p l a n ş e ş i 1 h a r t ă ) . B u l e t i n u l S o c . R e g . R o m . d e G e o g r a f i e L I I (1933),
283—342.
Notă. Dacoromania VIII ( 1 9 3 4 — 3 5 ) , 243—244 (Şt. P a s c a ) .
REVISTELE DESPOIATE

1. A d e v ă r u l l i t e r a r şi artistic 44. însemnări Ieşene


2. Analele Dobrogei 45. însemnări Sociologice
3. A n u a r u l A r h i v e i d e Folklor 46. învăţământul Primar (Făgăraş)
4. Archivio per la r a c c o l t a delle tra- 47. Junimea Literară
dizione pop. italiane 48. Lanuri
5. Archivum Romanicum 49. Lares (Roma)
6. Arhiva (Iaşi) 50. Luceafărul (Sibiu)
7. Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma 51. Luceafărul (Timişoara)
Socială 52. Moldova Nouă (Iaşi)
8. Arhiva Someşană 53. Muscelul Nostru (Câmpulung)
9. Arhivele Basarabiei 54. Muzică şi Poezie
10. Arhivele Olteniei 55. Natura
11. A r t a şi Omul 56. Naţionalul Vâlcii ( R â m n i c u - V â l c e a )
12. Artă şi Arheologie 57. A Néprajzi Müzeum Ertesitöje
13. Atheneum (Iaşi) (Budapest)
14. Avântul (Petroşani) 58. Observatorul
15. Banatul literar 59. Pagini Literare
16. Biserica Ortodoxă Română 60. Plaiuri Hunedorene
17. Blajul 61. Plaiuri Săcelene
18. Buletinul Cărţii Româneşti 62. Preocupări Literare
19. Buletinul Comisiunii Monumen­ 63. P r o g r e s şi C u l t u r ă (Tg.-Mureş)
telor Istorice 64. Ramuri
20. Buletinul Institutului de Filologie 65. Revista Asociaţiei învăţătorilor Me-
R o m â n ă « Alexandru Philippide » hedinţeni
21. Buletinul Soc. Regale Române de 66. Revista Critică
Geografie 67. Revista C u r s u r i l o r şi Conferinţelor
22. Bulletin Linguistique 68. Revista de Filosolie
23. Căminul Cultural 69. Revista de Pedagogie
24. Carpaţii 70. Revista Fundaţiilor Regale
25. Cele Trei Crişuri 71. Revista Germaniştilor Români
26. Convorbiri Literare 72. Revista Institutului Social Român
27. Cuget Clar Banat-Crişana
28. Cuget Moldovenesc 73. Revista Istorică
29. Cultura Creştină 74. Revista Istorică Română
30. Curierul Echipelor Studenţeşti 75. Revista Societăţii Tinerimea Ro­
31. Din trecutul nostru mână
32. Erdélyi M u z e u m (Cluj) 76. Revue Historique
33. Ethnographia (Budapesta) 77. Revue internationale des études
34. Familia balkaniques
35. Făt-Frumos 78. Revue de Transylvanie
36. Flamuri (Chişinău) 79. Satul şi Ş c o a l a (Cluj)
37. Foaia învăţătorului 80. Scânteia (Gherla)
38. Frângurele (Şendriceni-Dorohoi) 81. Şcoala Albei
39. Freamătul Şcoalei 82. Şcoala Basarabeană
40. Gând Românesc 83. Şcoala delà Ilfov
41. Gândirea 84. Şcoala lalomiţei
42. Gazeta Ilustrată (Cluj) 85. Şcoala Noastră (Slatina)
43. Hotarul 86. Şcoala Noastră (Zălau)

14*
87. Şcoala şi Viaţa 95. Vatra (Năsăud)
88. Ş c o a l a şi viaţa Ilfovului 96. Vestitorul Satelor
89. Siebenbürgische Vierteljahrsschrift 97. Viaţa Basarabiei
90. Slavonie Review 98. Viaţa Ilustrată
91. Societatea de Mâine 99. Viaţa Românească
92. Sociologie Românească 100. Zeitschrift für V o l k s k u n d e (Berlin)
93. Transilvania 101. Zorile Romanaţului
434. Ţ a r a Bârsei
RAPORT ANUAL (1937-38)
I n al ş a p t e l e a şi al o p t u l e a a n d e a c t i v i t a t e , « A r h i v a d e F o l k l o r a A c a d e m i e i R o m â n e »
a continuat culegerea d e materiale folklorice. S ' a u întocmit şi r ă s p â n d i t alte două che­
s t i o n a r e , u n u l ( X I ) r e f e r i t o r l a « N u n t ă ( O b i c e i u r i şi c r e d i n ţ e ) » şi a l t u l ( X I I ) la « O b i ­
c e i u r i l e j u r i d i c e ( c r e d i n ţ e , o b i c e i u r i ş i p o v e s t i r i ) ». L a a c e s t e c h e s t i o n a r e , p r e c u m şi l a
cele d i n anii precedenţi — care a u fost trimise noilor corespondenţi — , s'au primit
n u m e r o a s e şi p r e ţ i o a s e m a t e r i a l e . Ş i î n a c e ş t i a n i a i n t r a t m u l t m a t e r i a l i n d e p e n d e n t d e
răspunsurile la chestionare.
Mare p a r t e d i n acest material a fost despoiat deja p e n t r u catalogul p e specialităţi
al A r h i v e i , c a r e s t ă la dispoziţia cercetătorilor.
C a şi î n t r e c u t , c o l a b o r a t o r i i cei m a i h a r n i c i şi p r i c e p u ţ i a u fost distinşi c u p r e m i i l e
următoare :
Premiul I ( L e i 2.000): Dumitru Vlase, învăţător î n C r i h a n a - N o u ă , j u d . C a h u l .
» II ( » 1.500): V a s i l e Grigor, învăţător în Vad, j u d . Maramureş.
» III ( » 1.000): I o n V . S a n d u , învăţător î n Pâslari, j u d . Vlaşca.
P a t r u p r e m i i a L e i 500: E c a t e r i n a Lavric, învăţătoare î n Fundătura-Hârşovei, j u d .
Vaslui; Elena Grigore, învăţătoare î n R o t u n d a - L i t e n i , j u d . Baia; Vasile Pelin, învăţător
în S t o l n i c e n i - P r ă j e s c u , j u d . Baia şi I o a n Donisă, învăţător în Orbie, j u d . Neamţ.
O serie d e m e m b r i c o r e s p o n d e n ţ i , t o t a t â t d e h a r n i c i şi c o n ş t i i n c i o ş i , c a r e n ' a u p u t u t fi
premiaţi d i n cauza numărului limitat al p r e m i i l o r , a u fost distinşi c u exemplare d i n
Anuarul Arhivei.
Anuarul s'a m a i trimis şi t u t u r o r membrilor corespondenţi, p r e m i a ţ i î n anii pre­
cedenţi s a u amintiţi în rapoartele noastre p e anii 1932-36, c a r e a u î n ţ e l e s s ă r ă m â n ă
credincioşi colaboratori ai Arhivei.
S'au făcut patru anchete folklorice prin stipendiaţii Arhivei. Două î n vara anului
1937, şi a n u m e d e c ă t r e d-1 E m i l P e t r o v i c i , p r o f e s o r l a U n i v e r s i t a t e a d i n C l u j , l a R o m â n i i
de p e Valea Timocului ş i d e c ă t r e d-1 V i c t o r I. Oprişu, profesor secundar, pe Valea
J i u l u i ( j u d . G o r j ) ; d o u ă î n t o a m n a a n u l u i 1938 ş i a n u m e d e către d-1 N . Smochină,
profesor secundar, la refugiaţii transnistrieni d i n Basarabia ş i d e c ă t r e d-1 G h . P a v e -
lescu, student în litere, p e Valea Sebeşului ( j u d . Alba).
S'au continuat lucrările pentru o bibliografie generală a folklorului românesc (în
a c e s t A n u a r s ' a p u b l i c a t c e a p e n t r u a n i i 1936-37). D i r e c t o r u l A r h i v e i a p r e g ă t i t pentru
publicaţia internaţională «Volkskundliche Bibliographie » literatura folklorică româ­
nească a anilor 1935-36.
B i b l i o t e c a A r h i v e i s ' a s p o r i t c u 52 v o l u m e , parte donate, parte achiziţionate. S ' a u
p r i m i t d o n a ţ i u n i d e l à : A c a d e m i a R o m â n ă (11 v o l . ) , A r h i v a d e F o l k l o r d i n T a r t u - E s t o n i a
(6 v o l . ) , A r h i v a d e F o l k l o r d i n K a u n a s - L i t u a n i a (3 v o l . ) , c e a d i n O s l o (3 v o l . ) , c e a d i n
C o p e n h a g a (2 v o l . ) , V a s i l e B o l o g a (1 v o l . ) , E . B u t u r a (3 v o l . ) , C o n s t . B r ă i l o i u (2 v o l . ) ,
Elena Costache-Găinaru (1 v o l . ) , Georgescu-Breazul (3 v o l . ) , Lükö Gâbor (1 v o l . ) ,
Ion M u ş l e a (7 v o l . ) , E u g e n N i c o a r ă (1 v o l . ) , G . T . N i c u l e s c u - V a r o n e (2 v o l . ) ş i N i e .
Ursu (1 v o l . ) .
214 RAPORT ANUAL

In schimbul Anuarului, Arhiva primeşte următoarele publicaţii străine :

Budkavlen (Abo-Finlanda).
Danmarks Folkeminder (Copenhaga).
Eesti Rahvaluule Arhiiv (Tartu-Estonia). Diferite publicaţii.
Ethnographia şi A Néprajzi Museum Ertesitöje (Budapesta).
Lud Slowianski (Cracovia).
o
Nordiska Museets och Skansens Arsbok (Stockholm).
Norsk Folkeminnelag (Oslo).
Oberdeutsche Zeitschrift für Volkskunde (Heidelberg).
Schweizerisches Archiv für Volkskunde (Basel).
Siebenbürgische Vierteljahrsschrift (Sibiu).
Südostdeutsche Forschungen (München).
Tautosakos Darbai (Kaunas-Lituania).

C a şi î n ceilalţi ani, A r h i v a a c ă u t a t s ă stea la d i s p o z i ţ i a instituţiilor s a u p a r t i c u l a r i l o r


care a u nevoie d e informaţii referitoare la folklorul românesc, satisfăcând — î n parte
p e cale d e c o r e s p o n d e n ţ ă - — c e r e r i l e următorilor cercetători: Prof. J o h n Meier, direc­
torul «Deutsches V o l k s l i e d a r c h i v »-ului din Freiburg; Prof. Mircea Eliade-Bucureşti
(material despre mătrăguna î n folklor, publicat î n revista « Z a l m o x i s », I (1938), p p .
209—225); P r o f . G . B r e a z u l - B u c u r e ş t i ; P r o f . P e t r e Ş t e f ă n u c ă - C h i ş i n ă u ; Diacon Iosif
Naghiu-Cluj; D r . I o n Chelcea-Bucureşti, etc.

ION MUŞLEA
RÉSUMÉ DES ARTICLES
ION M U Ş L E A , Ovid Densusianu folkloriste (i8j3—IQ38) ( p . 1—6). L e p r o f e s s e u r d e
philologie r o m a n e à l'Université d e Bucarest a déployé u n e grande activité dans tous
les d o m a i n e s d u folklore roumain. A i n s i il s'est o c c u p é à recueillir et à populariser
des textes d e littérature populaire; il a laissé d e s é t u d e s très a p p r é c i é e s , il a t r a c é
d e s voies n o u v e l l e s d a n s le d o m a i n e d e cette d i s c i p l i n e e t il f u t l ' i n i t i a t e u r de recueils,
d'études e t d e publications folkloriques. E t a n t d o n n é cette fertile et p r é c i e u s e activité,
il e s t e s t i m é , à juste titre, comme le plus important folkloriste roumain.

N . P . S M O C H I N Ă , Littérature populaire des Roumains d'au-delà du Dniester ( p . 7 — 5 6 ) .


Si le folklore r o u m a i n n'a pas connu d e recueils d e folklore bessarabien d'une impor­
tance et d'une valeur scientifique particulière jusqu'aux enquêtes parues dans nos A n n u a i ­
res (vol. I I e t I V ) ,n o u s disposions e n c o r e m o i n s d e m a t é r i a u x folkloriques provenant
des Roumains d'au-delà d u Dniester. L'auteur, lui-même d'origine transnistrienne,
nous donne u n grand nombre d e textes recueillis dans les années 1922-34 e t 1934-38
chez les R o u m a i n s d'au-delà d u Dniester, réfugiés e n Bessarabie, après la fondation
de la R é p u b l i q u e M o l d a v e . A p r è s la présentation d e s recueils folkloriques transnistriens
connus jusqu'à présent, suivent d e s riches matériaux provenant d e t o u s les d o m a i n e s
de la littérature populaire (ballades, chansons, noëls, chants d e noce, devinettes, contes,
incantations, etc.) et u n glossaire.

TRAIAN GERMAN, Les confréries des jeunes gens roumains de Transylvanie, à l'occasion
des fêtes de la Noël (p. 5 7 — 7 7 ) A l ' o c c a s i o n d e s f ê t e s d e l a N o ë l , l e s j e u n e s h o m m e s d e l a
majorité d e s villages roumains de Transylvanie s'organisent e n confréries, e n v u e d e s
n o m b r e u x d i v e r t i s s e m e n t s a u x q u e l s s ' a d o n n e la j e u n e s s e lors d e la N o ë l , d u j o u r d e l ' A n
et d e l'Epiphanie. L e s jeunes hommes élisent leurs chefs d è s le d e r n i e r jour gras. I l s
a p p r e n n e n t ensemble desnoëls, font des provisions d'aliments et de boisson et invitent
les j e u n e s filles — p a r f o i s aussi les notables d e la c o m m u n e — aux festins, aux danses et
divertissements organisés p a r e u x . L a confrérie se dissout d'habitude à l'Epiphanie.
T o u t se passe suivant d e vieux rites. Cette tradition, q u i se trouve e n voie d e disparition
d a n s b e a u c o u p d e c o n t r é e s , offre d e s traits i n t é r e s s a n t s s u r t o u t d a n s l a r é g i o n Sud-Est
d e la Transylvanie (départements de Sibiu—Făgăraş—Târnave).

Les deux planches représentent:


I. 1. L a c o n f r é r i e des jeunes hommes d e Tilişca, d é p . Sibiu, e n 1936.
2. L ' a c q u i s i t i o n des provisions p a r les membres d e la m ê m e confrérie.
II. 1. L a c o n f r é r i e des jeunes hommes d e Boholţ, d é p . Făgăraş, e n 1935.
2. » » » » » Gusu, d é p . Sibiu, fête le maître d'école
du village.
3. Chefs d e la m ê m e confrérie invitant les jeunes filles d u village a préparer
les mets pour les repas d e la confrérie.
2l6 RÉSUMÉ DES ARTICLES

I O N B R E A Z U , Chansons populaires roumaines trouvées dans de vieux manuscrits transyl­


vains ( p . 75—110). Pour se rendre compte du nombre des chansons populaires q u i
o n t circulé avant le recueil d ' A n t o n Pann (1830) o u c e l u i d ' A l e c s a n d r i (1852) — c o n ­
sidérés d ' h a b i t u d e c o m m e a y a n t e u u n rôle capital d a n s l'éveil d e l'intérêt p o u r la litté­
r a t u r e p o p u l a i r e c h e z l e s R o u m a i n s — , il faut a v o i r r e c o u r s a u x v i e u x m a n u s c r i t s , encore
insuffisamment e x p l o r é s à c e p o i n t d e v u e . C ' e s t c e q u e fait l ' a u t e u r e n r e p r o d u i s a n t
une série de chansons populaires découvertes dans des manuscrits transylvains d u
XVIII-e et d e la p r e m i è r e moitié d u X l X - e siècle. L a majorité s o n t d e s c h a n t s d'en­
terrement o u d e s chants q u i se rattachent à certaines fêtes d e l ' a n n é e ; les a u t e u r s d e
c e s v e r s s o n t d e s c h a n t r e s d ' é g l i s e o u d e s m o i n e s . M a i s il y a a u s s i q u e l q u e s chansons
d'origine laïque, q u i o n t u n caractère folklorique plus m a r q u é . Il est utile d e connaître
ces c h a n s o n s , t a n t p o u r se faire u n e idée d e leur circulation d a n s l e t e m p s et d a n s l'es­
p a c e , q u e p o u r l ' é t u d e d e c e r t a i n s t h è m e s d e la l i t t é r a t u r e p o p u l a i r e e t d u f o l k l o r e r o u m a i n .

E M I L P E T R O V I C I , Folklore des «Motzt» du village de Scărişoara ( p . 111—175). O n a


p l u s i e u r s fois p r é t e n d u c e s d e r n i e r s t e m p s q u e l e folklore m a n q u e p r e s q u e totalement
c h e z les h a b i t a n t s r o u m a i n s d e la r é g i o n t r a n s y l v a i n e , c o n n u e s o u s le n o m d e « M u n ţ i i
A p u s e n i ». L ' a u t e u r p r o u v e , p a r l e p r é s e n t r e c u e i l e t p a r l ' é t u d e q u i l e p r é c è d e , combien
riches sont les matériaux q u ' o n p e u t trouver chez les Motzi, m ê m e dans u n délai très
c o u r t ( q u e l q u e s j o u r s ) si o n sait c o m m e n t il f a u t s'y prendre. T o u j o u r s dans l'intro-
d u c t i o n , o n t r o u v e u n e foule d e détails p e u c o n n u s c o n c e r n a n t la v i e d e cette i n t é r e s -
s a n t e r a c e d e s M o t z i . L e s t e x t e s c o l l e c t i o n n é s p a r 12 i n f o r m a t e u r s , d a n s l e m ê m e v i l l a g e ,
comprennent d e s m a t é r i a u x relatifs a u x c é r é m o n i e s p é r i o d i q u e s et a u x c o u t u m e s con-
c e r n a n t la v i e d u b e r c e a u à la t o m b e , d e s chansons, noëls, contes, devinettes, chants
d ' e n t e r r e m e n t , incantations e t pratiques m a g i q u e s . C e s textes offrent en outre u n inté-
r ê t t o u t special p a r la l a n g u e p r é s e n t a n t la p a r t i c u l a r i t é d u r h o t a c i s m e , q u e l ' o n p a r l e
d a n s la r é g i o n . C'est p o u r q u o i l ' a u t e u r l u i c o n s a c r e u n e petite é t u d e (voir aussi le glos-
s a i r e ( p . 169—175). T r è s précieuses sont aussi les riches informations concernant la
n o m e n c l a t u r e e t la t e c h n i q u e d e la fabrication des seaux et des baquets en bois:
occupation principale d e s h o m m e s . L a plupart des planches illustrent d'ailleurs ce
métier. Elles représentent:

I. 1. É g l i s e et cimetière d u h a m e a u Gârda-de-Sus.
2. « Suliţe » (lances) posées s u r les t o m b e a u x .
IL 1. M a i s o n des «Motzi» avec c h a m b r e d e provision et remise.
2. Paysage d u pays d e s « M o t z i ».
3. Transport des baquets (à d o s d e c h e v a l ) d e la m o n t a g n e à la r e m i s e .
4. Remise d u cabaretier de Gârda-de-Sus.
III. 1—4. L e s d i f f é r e n t e s étapes d e la f a b r i c a t i o n des seaux et des baquets.
I V . 1. U n e a u t r e é t a p e d e la fabrication d e s objets e n bois.
2—4. V i e u x costumes e n cours de disparition.

Bibliographie du folklore roumain (années 1936-37) { p . 1 7 7 — 2 1 2 ) .

Rapport sur l'activité de l'Archive de Folklore de l'Académie Roumaine pour les années
I937-3S- Tableau des publications reçues en échange ( p . 2 1 3 — 2 1 4 ) .

15XU.1£39

617g