PROTEINE PLASMATICE

• Proteinemia este determinată de aportul alimentar, digestia, rata de sinteză, utilizarea,

degradarea, precum și de repartiția proteinelor între compartimentele vasculare și interstițiale
• Plasma umană conține 6-8 g proteine/dl, ceea ce corespunde unei cantități de 150-250 g
proteine circulante
•
SINTEZA PROTEINELOR PLASMATICE:
• Ficatul sintetizează majoritatea proteinelor din plasmă
• Imunoglobulinele sunt sintetizate în plasmocite
• O parte din lipoproteine sunt sintetizate la nivelul mucoasei intestinale (chilomicronii)
• Macrofagele sintetizează unele componente ale complementului, citokine și inhibitori
proteolitici
• Endoteliul vascular produce factori de coagulare și activatori ai fibrinolizei,
fibronectină
• Nu există depozite intracelulare de proteine, cu excepția celulelor glandulare producătoare
de hormoni de natură proteică

DEGRADAREA PROTEINELOR PLASMATICE:

• Majoritatea sunt fagocitate de celulele sistemului reticuloendotelial din ficat și splină
• O cantitate foarte mică de proteine poate trece în lumenul intestinal, unde sunt
digerate, iar aminoacizii sunt reabsorbiți
• Proteinele cu masă moleculară mică filtrează glomerular, dar sunt apoi reabsorbite

HIPOPROTEINEMII
• False - în caz de hiperhidratare
• Fiziologice – sarcina (volum circulator crescut) și lactație
• Stări de subnutriție, tulburări de digestie și absorbție a aminoacizilor
• Diminuarea capacității ficatului de sinteză a proteinelor (este sediul sintezei
albuminei)
• Pierderi de proteine prin:
• Rinichi - în special albumina; în sindrom nefrotic, glomerulonefrite, infecții
acute sau cronice, tulburări circulatorii, intoxicații
• Tubul digestiv – colite, enterite, fistule
 • Piele – arsuri
• Hipoglobulinemia (foarte rară), poate însoți hipoalbuminemia în malnutriție
• Agamaglobulinemie – defect genetic de sinteză a g-globulinelor
• Marasmul (din greacă, “ofilire”):
• rezultă datorită unui deficit îndelungat de calorii, inclusiv de proteine
• caracterizat printr-o pierdere de masă musculară și grăsime subcutanată, cu păstrarea
sintezei albuminei
• întâlnită în special la copiii din țările subdezvoltate, la anorexici sau din cauza unei
boli care provoacă o creștere foarte mare a consumului energetic (cancer)
• reducerea cu mai mult de 60% a greutății corpului
• Kwashiorkor (din limba Ga din Ghana “boala copilului înțărcat”):
• O formă mai acută de malnutriție
• Deficit de proteine, dar cu un aport caloric adecvat (trecerea la hrana adulților, săracă
în proteine)
• Edeme datorită sintezei scăzute de albumină, care pot masca pierderea de greutate
• Complicații: deshidratare, hipoglicemie, hipotermie, dezechilibru electrolitic,
septicemie
• Imunitate scăzută, vindecări greoaie, infecții frecvente
• Modificări ale culorii pielii și părului (roșu sau gri)
• Malnutritie vs subnutritie:
• Malnutriție = tulburare cronică a stării de nutriție, ca urmare a deficitului unuia sau mai
multor factori nutritivi esențiali (vitamine, minerale, proteine)
• Poate să însemne și un consum excesiv de nutrienți sau un dezechilibru între aportul nutritiv
și necesitățile organismului
• Subnutriție = deficit energetic (aport scăzut de calorii și proteine)

HIPERPROTEINEMII
• Creșteri ale globulinelor în:
• Deshidratare – falsă hiperproteinemie
• Inflamații cronice
• Infecții
 • Viroze
• Dezvoltarea malignă a unor linii celulare sanguine secretante de globuline

SEPARAREA ELECTROFORETICA

1. Albumina
• O valoare sub 3 g/dl sugerează un proces patologic iar sub 1,5 g/dl un prognostic rezervat
• Albumina este o “proteină negativă” de fază acută, concentrația ei scăzând în aceste
situații
• În hipoalbuminemii se constată o creșterea nivelului altor proteine sintetizate de ficat
(fibrinogen, colinesterază, factor XIII) datorită stimulării funcției proteosintetice de către
scăderea presiunii coloidosmotice
• Raportul normal albumină/globuline = 1,13-1,90
• Cantități mici de albumină filtrează renal, fiind o moleculă mică (10-20 mg/zi)
• Hipoalbuminemie:
• deficiență nutrițională
• descreșterea vitezei de sinteză – insuficiență hepatocelulară, inflamație
• pierdere urinară (sindrom nefrotic), digestivă, cutanată (arsuri)
• hipercatabolism – tulburări endocrine dobândite, sindroame inflamatorii acute
• terapie hormonală
• sarcină
• Hiperalbuminemie
• fără importanță patologică
 • în cazul hemoconcentrației (deshidratare) sau în cazul perfuziilor cu albumină
1-globuline: α-1 antitripsină, TBG, CGB/transcortina, alfa fetoproteina (AFP), α-1
glicoproteină acidă (orosomucoid) și alfa-lipoproteină (HDL)
Ex. 1 antitripsină:
• Sintetizată de ficat, ca urmare a eliberării de citokine de către macrofage
• Protejează țesuturile de acțiunea serin-proteazelor, mai ales elastaza, eliberată din
neutrofile și tripsina
• În cursul unor procese inflamatorii ale căilor respiratorii neutrofilele acumulate în focarul
inflamator eliberează elastază, care în mod normal este inhibată de a1-anti-tripsina. În cazurile
de deficit de 1-antitripsina , elastaza duce la degradarea proteolitică a septelor interalveolare
și implicit producerea de emfizem pulmonar
2-globuline: haptoglobină, ceruloplasmină, protrombină, plasminogen, α2-macroglobulină
Ex. Haptoglobinele:
• Glicoproteine sintetizate de ficat
• Leagă Hb (o moleculă poate lega 2 molecule de Hb), complexul rezultat fiind captat din
circulație de către macrofage, împiedicând pierderile de fier prin urină (Hb liberă ar putea
trece prin filtrul renal)
• Haptoglobina, este un indicator al sintezei hepatice
• Sunt proteine de fază acută, crescând în infecții microbiene, arsuri, reacții alergice, cancere
și leucemii
• Scăderi - în insuficiență hepatică și în anemii hemolitice (haptoglobina se leagă de Hb liberă
și aceste complexe sunt rapid preluate de fagocite)
-globuline: transferină, β-lipoproteină sau LDL, C3, plasminogen
Ex. Transferina:
• Forma de transport a fierului în plasmă (Fe3+)
• Sintetizată în ficat și în cantități reduse în splină, ganglioni limfatici și celulele epiteliale ale
mucoasei intestinale
• În mod normal numai 1/3 din transferină este saturată cu fier
-globuline: imunoglobuline
• Hipo- globulinemie:
• nou-născuți (în afară de IgG nu trec prin placentă; acestea sunt catabolizate la 3 luni
de viață, dar sinteza proprie este încă deficitară)
• persoane în vârstă
 • imunodeficiență izolată sau totală primară (implicând toate cele 3 clase de
imunoglobuline)
• imunodeficiență secundară datorită corticosteroizilor, tratamentului cu
imunosupresoare, chimioterapie sau radioterapie
• Absența benzii – agamaglobulinemie (deficit imun, legată de cromozomul X, apare la
persoanele de sex masculin)
• Hiper-globulinemie:
• policlonală în infecții hepatice, HIV sau boli autoimune
• monoclonală în mielom multiplu sau boala Waldenström, boala lanțurilor grele
• oligoclonală datorită:
• autoanticorpilor existenți în boli autoimune ca artrite reumatoide, lupus
eritematos, scleroză sistemică progresivă
• autoanticorpilor activi față de proteinele virale – seropozitivi HIV, hepatite
virale, meningite, infecții cu citomegalovirus
• răspunsurilor autoimune la pacienții transplantați sau sub terapie
imunosupresoare
Un pic ascuțit în zona este sugestiv pentru o condiție malignă sau pre-malignă monoclonală,
în timp ce o bandă mai largă, pentru un răspuns inflamator mai general

PROTEINE DE FAZĂ ACUTĂ

• Sunt proteine a căror producție hepatică crește sub acțiunea citokinelor produse și eliberate de
limfocitele implicate în reacții inflamatorii
• Funcția acestor proteine este una nespecifică – anihilează proteazele în exces produse de
leucocite sau eliberate de bacterii și favorizează fagocitoza
• Ele cresc în reacții inflamatorii acute și cronice, tumori maligne, traumatisme, intervenții
chirurgicale majore, infarct miocardic acut
Ex. Proteina C reactiva:
• CRP se leagă cu mare afinitate de polizaharidul C al pneumococului (de aici denumirea) dar
și de resturi de glucoazamină din peretele a numeroase bacterii, fungi și protozoare;
• legarea determină activarea complementului, procesul fiind la fel de eficient ca cel
declanșat de Ig G, facilitând îndepărtarea lor de către celulele fagocitare
• Sintetizată de ficat și în cantități mici de către limfocitele T
• Sinteza sa este indusă de IL-6
 • În cazul unui proces inflamator, concentrația sa crește de la 0,1-0,5 mg/dl de câteva sute de
ori, până la de peste 3000 ori
• Crește acut în infarctul miocardic, în septicemie, după operații, în traume tisulare
• Crește în reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, boli
inflamatorii intestinale (ex. boala Crohn)
• Se folosește la monitorizarea infecțiilor, a inflamațiilor acute și cronice (valorile crescute
denotă o exacerbare acută sau un tratament ineficient, în timp ce scăderea sau niveluri mici
ale CRP denotă o remisie)
• CRP revine la valori normale când infecția acută sau inflamația a fost rezolvată

+ MODIFICARILE ELECTROFOREZEI ÎN INFLAMAȚIA ACUTĂ, CRONICĂ,

INSUFICIENȚĂ HEPATICĂ, SINDROM NEFROTIC, TUMORI MALIGNE