Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RĂVAŞUL
Editor şi red actor resp. A d r e s a : J o k a i u. 6. î n t e m e i e t o r u l foii
A b o n a m e n t u l pe 1 an . . 6 cor,
Petru P. Bariţiu » pe o j u m ă t a t e de an 3 cor. Dr. E, Dăianu.
Crăciunul Imparatului
— o —
După Francois Goppée.
In ajunul Crăciunului din anul 1 8 1 1 , Napoleon lucrează singur, la
10 ore noaptea în locuinţa lui din Tuilerii.
In c a m e r a lui de lucru e p e n u m b r ă ; ici-colo strălucesc prin
întunerec câte-va obiecte de a u r : cadrul unei picturi ce nu se poate
recunoaşte, ornamentele cari împrejmuiau un fotoliu şi o perdea groasă.
Luminile să răsfrângeau, sub paravan, numai a s u p r a mesei d e scris,
pe care erau îngrămădite harte şi notiţe, cari purtau s e m n ă t u r a N. în
coloare verde; şi coroana.
Împăratul lucra de două o r e ; fruntea lui puternică, în mijlocul,
căreia a t â r n a o şuviţă neagră, e r a plecată a s u p r a harfelor geografice
şi asupra actelor cari precizau numărul oastei sale. Fruntea lui é plină
de gânduri, îngreunată, după cum e şi lumea, pe care v r e a s ă o
cucerească.
Harta din faţa lui înfăţişează Asia. Cesarul scrutează, cu degetul
său arătătoriu de o nervositate femenină, drumul ce duce, prin Persia,
la Indii.
Voia cu ori-ce preţ să ajungă în India, pe uscat. Flota lui era
deja nimicită şi nu mai era nici un mijloc de cucerire decât a t a c a r e a
Angliei chiar în punctul cel mai bogat al coloniei, prin pădurea minu
nată a palmierilor, sub egida flamurilor încununate cu vulturi.
Până acum să putea mândri numai cu gloria lui Cesar şi alui
Carol cel Mare, dar acum era dornic şi de gloria lui Alexandru cel
Mare. Cunoştea doar Orientul şi 'n u r m a Iui r ă m ă s e s e r ă a d e v ă r a t e
legende... Nilul îl cunoştea, în calitate de general slab, (fti părul lung,
călare pe o cămilă. Eată acum va descinde pe ţărmul Gangelui în
mantia splendidă î m p ă r ă t e a s c ă , pe spatele unui falnic elefant. Ştia el
bine cum avea să-şi câştige dragostea şi admiraţiunea massei. Departe,
41
658 »Ravasul
Suferinţa.
Un înger sfânt stă p a z ă în u m b r a vieţii mele,
N e d e s p ă r ţ i t t o v a r ă ş în ceasurile grele,
Un duh de î m p ă c a r e cu zvonul lin, c e r e s c :
In u m b r a Suferinţii a d e s e a o d i h n e s c ,
Şi g â n d u r i l e m e l e în ea îşi află p a c e
C â n d r ă u t a t e a lumei în suflet n u m a i tace.
In suflet s t ă p â n e ş t e o aprigă s i m ţ i r e :
E d r a g o s t e a de lume, e dorul de m ă r i r e ;
Mă ' n t u n e c ă viaţa cu strălucirea ei;
Mă f a r m e c ă c u v â n t u l prietinilor m e i ;
Şi D u m n e z e u din ceaţă a b e a de se m a i ştie.
...Murind r ă s u n ă în suflet e t e r n a simfonie...
P u t e r e a ta m ă frânge: c r e d i n ţ a m i - o ' n t ă r e ş t e ;
Suflarea ta m ă a r d e : n ă d e j d e a - m i p r i m e n e ş t e ;
Durerea ta, a d â n c u l , n ă p r a z n i c u l t ă u foc
Dă inimii iubirea eternului n o r o c .
— Un d r u m e s p r e mărire, e d r u m u l suferirii;
...Mergând, te tot alintă din sfere, lin, zefirii...
( Al. P. Dafin.
662 »Rävasul*
Prietinului Lisandru.
Mugăciane.
în ţara noastră, Doamne, geme
O 'ntreagă lume de păcate.
Cop/7 nu-şi cunosc părinţii
Şi nu mai cred în sărbătoare;
E atâta rău la noi de-o vreme —
Şi pisma capăt nu mai are,
Că aprinşi in ura lor păgână
S'ar vinde fratele pe frate.
n'am a v u t - o nici odată şi n'o avem nici astăzi, deoarece nici acum nu
avem gimnaziu curat r o m â n e s c . Fii lui Israil, deşi sunt prietinii cei
mai intimi şi mai »s/'ncen« ai Rusnecilor, de a s t ă d a t ă s'au cam s u p ă r a t
asupra lor. Vijniţa este a n u m e un t â r g u ş o r la hotarul Galiţiei, ai
cărei locuitori se t r a g m a i c ă exlusiv d i n ' s e m i n ţ i a lui Avraam. De aceea
ar fi dorit ei, ca gimnaziul să^fie m ă c a r o leacă şi »eppes daitsch«.
Aşa a r ă m a s gimnaziul n u m a i rutean şi astăzi a devenit un pericul
tntr'adevăr grozav pentru Bucovina, deoarece mai mult de j u m ă t a t e
din elevi sunt nişte flămânzi veniţi din Galiţia, cari se vor nădi aici
în ţară şi se vor plodi pe spateleJ£noastre şi în d a u n a n o a s t r ă .
Aşa a ajuns acum ţerişoara noastră,^ca să speseze în Vijniţa s u m e
enorme pentru acel gimnaziu.^spre a-şi procura pui de şerpi din Gali
ţia şi spre a-i creşte în d a u n a locuitorilor băştinaşi. Aceasta a v e m de
mulţămit renegatului r o m â n Coco ^^Wassilko şi vicemareşalului terii,
veneticului Galiţian ' S m a l s t o c k i , despre care se ştie prea bine, că la
timpul său numai din graţia Românilor a ajuns să capete b u c a t a de
colac, de care se înfruptă astăzi: P â n ă unde va ajunge obrăznicia
Rusnecilor, nu se ştie.
Ţi-am vorbit destul despre Rusneci, scumpe frate în Christos,
mă tem, că-ţi va fi greaţă, de aceea voesc să-ţi vorbesc acum ceva
şi despre Românii noştri. împăcarea, despre care ţi-am scris în rândul
trecut, astăzi e tot aşa de fermă, ca şi atuncea. Aceaşi însufleţire
îi alipeşte pe fraţi de fraţi, aceeaşi d r a g o s t e sfântă îi u n e ş t e strâns-
şi puternic. Dară împăcarea a şi avut îndată rodurile dorite. Ştiut
este, că acea luptă meschină, acea ură fratricidă, fu plantată a c u m a
chiar In tinerimea noastră, chiar şi în gimnazii se declarau elevii
ca aderenţi ai unuia sau altuia partid român politic din ţară. Aşa
se năşteau în tineret ure personale şi a ş a se stricau şi inimile nevi
novate prin certele cele daunăcioase ale politicienilor. Cu cât mai
trist se desvoltase acest fenomen la tinerimea universitară! Aceasta
având posibilitatea de a se consolida în societăţi studenţeşti, o şi făcu
aceasta şi aşa avem la universitatea n o a s t r ă societăţi R o m â n e s t u d e n
ţeşti, cari se uriau şi se prigoneau între olaltă p â n ă la cuţit. Dară
aceasta a încetat a c u m a ! S'au î m p ă c a t partidele politice şi au format
un singur partid Român — a c e a s t a a fost şi un exemplu inspirator
pentru studenţimea universitară: tinerii fraţi şi-au întins manile şi s'au
îmbrăţişat! De şi au r ă m a s toate societăţile studenţeşti a u t o n o m e ,
fiecare pentru sine, totuşi s'au decis de acum înainte să t r ă e a s c ă în
cea mai deplină harmonie şi iubire frăţească, u r m ă r i n d t o a t e tot a c e
laşi scop, adecă rădicarea neamului nostru, şi înpărţindu-şi m u n c a
astfel, ca fiecare societate s t u d e n ţ e a s c ă să se ocupe tot cu altă p ă t u r ă
678 »Ravasul«
îngerului.
piilor lor, căci aşa o dragoste au cu toţii, care când isbucneşte nimic
nu-i poate sta în cale!...
Bătrâna Maranda ne spunea vorbele a s t e a cu glas tare şi resvidit,
iar ochii ei erau aţintiţi a s u p r a noastră, neclintiţi ca şi cum ar fi vrut
să ne întrebe: »Poate nu e a ş a ?«
— înţelegeţi, copii, u r m ă ea acum mai domol — înţelegeţi că voi
existaţi numai pentru-că d r a g o s t e a a existat, tot a ş a şi eu, precum şi
toţi oamenii şi toate câte le vedem şi câte nu le v e d e m , le-a creat bunul
Dumnezeu numai din dragoste faţă de ele, şi El Ie iubeşte, le iubeşte a ş a
de mult încât noi nici nu putem înţelege cu m i n t e a noastră... Dar ca
resplată pentru asta trebue şi noi să-L iubim p e Dânsul precum şi p e
toate făpturile sale...
Şi aici tăcu b ă t r â n a .
Când am ajuns la altana din fundul grădinii, ea se p u s e j o s pe
iarbă. Deasupra noastră s p â n z u r a u din g r ă d i n a vecinului craci încărcaţi
cu mere coapte, r u m e n e ca nişte bujori. Lucia se apropia de M a r a n d a
şi zise:
— Bunică, scutură-ne vre-o d o u ă mere.
— A, nu-i voe! Dacă ne prinde conu' Ilarie, atunci vai d e c a
pul n o s t r u !
— Dară mergi de-1 pofteşte să ne dea, îi zisei eu. u i t â n d u - m ă
la ea să văd ce-o zice.
— Ei n u — răspunse d â n s a — conul Ilarie e un bogotan sgârcit şi..
— Tocmai dacă-i bogotan are de unde să ne d e e !
— Ba nu băieţi! Bogotanul e mai întotdeauna sgârcit şi sgârcitul
e ca şi un risipitor. Risipitorul aruncă banii ca gunoiul, bogatul s t r â n g e
gunoiul ca banii...
— Dară la ce-am venit î n c o a c e ? Ce să f a c e m ? o întrebă Lucia
m â n i o a s ă că nu-i făcuse pe plac.
— Să vedem cât îi de frumos afară! Mai stăm puţin şi apoi
mergem la cină. Uitaţi-vă înserează...
— Şi după aceea aşa-i că ni-i spune poveşti ?
— Da, da...
— Frumoase!...
— Frumoase, frumoase!...
— Şi multe...
— Multe, multe! Dar a c u m a trebue să m e r g e m la cină c'apoi să
am vreme...
— Da ce-ai de lucru?
— Nimica!
— Ei, dacă nimica, atunci...
686 •Ravasul«
:
- rticat să merg în casă. C â n d m ă uitai spre cer, ce era să v ă d ? Un
Ba^a,îmbrăcat totul cu o haină albă ca omătul şi încungiurat p â n ă
'euBuuôijn nor fumuriu, sbura încet-încet în s u s . Atunci mi-am a d u s
"3 ss-nfninte că m a m a — fie-i ţ ă r â n a u ş o a r ă — îmi povestea a d e -
9d jp-pe p ă m â n t umblă întotdeauna îngeri, şi că cine e bun la
- W z e u îi poate vedea sara când să întorc în cer. Şi acela era un
înger. Aripile lui erau a c u m a slăbite şi a t â r n a u greoi în jos. Când a
ajuns cam pe acolo, iacă pe acolo — b ă t r â n a a r ă t a misterios cu m â n a
spre cer — pe unde calea robilor se despică în doi craci, îl întâmpină
pe- acel înger o ceată întreagă de îngeri c â n t â n d şi lăudând numele
Domnului...
— Ear unul din ceata aceea îl întrebă pe îngerul ce venia de pe
p ă m â n t : «Eşti obosit, frăţioare, de-ţi a t â r n ă aripile aşa g r e u ? » — « D a ,
sunt obosit — r e s p u n s e Arhanghelul Mihail — căci vin tocmai de pe
p ă m â n t , de pe p ă m â n t u l cel bun, pe care trăiesc oamenii cei răi.« —
«E aşa de trist pe p ă m â n t , de eşti a ş a de îngrijat?» — «Da, e trist
pe acel p ă m â n t frumos; dar păcatele şi durerile pământenilor trebue
să ne stoarcă nouă îngerilor lacrimi fierbinţi de milă.» — «Dar cum
poate fi p ă m â n t u l frumos, dacă locuitorii lui sunt răi şi păcătoşi ?» —
«Da, Tatăl nostru a făcut p ă m â n t u l frumos, ca oamenii să nu uite că
El există şi că EI nu încetează nici-când de-ai iubi; durerile lor să nu
le răpească curajul şi să nu uite de calea adevărului...» — «Ei bine
dar tu nu poţi nimici durerile şi păcatele oamenilor ?» întrebă un alt
înger cu ochii negri steclitori, şi c'o ţinută m ă i e s t o a s ă . — «Nu — r e s
punse Mihail într'un ton plin de milă — datoria m e a e numai să m â n g ă i
pe cei mâhniţi şi să deplâng soartea celor păcătoşi. Câtă v r e m e va
exista lumea, leac pentru durere nu va fi!»
— Aşa a grăit Archanghelul Mihail cătră ceialalţi îngeri. Ei dar
voi puiuţilor, ascultaţi ori durmiţi ?
— Ba, eu ascult bunică!
— Dar Lucia?
— Şi eu! Şi eu! Şi ce s'a întâmplat mai d e p a r t e cu Archangelul
Mihail?
Bunica u r m ă mai departe.
— Când a zis că durerea n'are leac pe lume l'a năbuşit plânsul.
Ochii îi sticleau t r e m u r ân d în lacrimi ca stelele nopţii. Şi a plâns, a
plâns amar, până când un înger din ceata cea m a r e l'a întrebat:
»Frätioare, povesteşte-ne ce-ai văzut pe p ă m â n t de plângi şi oftezi aşa
de tare?«
— Şi Archangelul Mihail zise: »Dragii mei frăţiori, o să v ă
spun acuma ce-am văzut pe un colţ de p ă m â n t . Ş t i a m eu demult,
6ä8 »fcavasul«
— 27 Dec. n. 1908.
S c e n ă de stradă în Monastir.
(Clopotniţa capelei r o m â n e ) .
»Ravasul« 695
Meditaţie.
Cucernic plec genunchii, în calea m e a pribeagă,
La Tine ce nu-i minte cu drept să te 'nţeleagă
Problemă necuprinsă, cetate de misteriuri,
Izvor al mângăerii, s t ă p â n e peste ceriuri.
Aron Cotruş.
696 •Răvaşul*
») Brânzeu 371.
2
) Chereir III 491.
3
) înţălegeri preliminări, — ce au premers conciliului, — Eugenie le-a
avut prin delegatul seu, Nicolau Cuza, cu patriarchul losif II, şi cu Visarion.
Rapaics 547, Boroianu 271 şi nota.
*) Acesta a şi rămas în Roma, bag samă va fi simţit, că acasă nu are
ce căuta ca unit. Popovici 126.
»Rävasul« 697
6
) Popovici 124. Rapaics 532.
") Sbiera 677. Boroianu 272. G r a m a 322.
') Brânzeu I. c. 375.
8
) Rapaics 536, //olzvárth 12«.
') Rev. „ C a t o l " 192. Popovici 120.
10
) Popovici 123
") Henri „card. Bessarion" I. c. 115 şi u r m . la Popovici 123.
'*) Popovici 123.
698 »Rävasul«
18
) Rapaics 536
" ) Revist. Catol. 793.
15
) Boroianu 273, Rapaics 532
'•) Stef. Pop »Inträ două lumi« «Rävasul« Cluj 1907 nrii 37—52. Ura gre
cilor sau potenţat mai vârtos delà räsboele cruciate încoace. Vandalizmul cruciaţilor
în veci nu se poate uita. Cu fier şi foc au distrus şi răpit tot ce vedeau. Pentru
biserica orientală, scurtă d u r a t ă a împărăţiei creştine latine orientale, a fost un
blăstăm, cu m u l t mai greu, ca îndelungata stăpânire a turcului.. Altcum papa a
reprobat înfiinţarea imperiului latin orientali. Unele altele din erorile latinilor
ceteşte la Dr Nicolau Brânzeu »a keleti egyház kérdése napjainkban« în „Kath.
S z e m l e " 7908 fasc. IV. 3 7 4 - 5 7 5 , la Popovici 1. c. 2 0 - 2 3 , şi Scriban în „Revista
Teologică" 7908, Sibiu pg. 8 3 - 8 5 .
" ) Poate de aici vine, că cei dintăi, cari deloc la început (peste trei ani, în
1443) c o n d a m n ă unirea s u n t aceşti trei patriarhi cu sinodul lor ţinut în Jerusalirn,
18
) Popovici, 125, 178, 45.
19
) Sguropol 3>, 45, 24, 2 1 , 260—262 apud Sbiera pg. 676.
20
) Rapaics 532. Boroianu 273
Răvaşul* 699
împăraţii apoi earăşi, când ofereau unirea, era mai mult ca preţul
ajutorului ce-1 c e r e a u , contra turcilor, decât o dorinţă evsevioasă şi
21
desinteresantă. )
Deşi acuma împăratul, ca interesat doria cu ori-ce preţ unirea,
t o t u ş i a c e a e r a c u mult m a i tare d o r i t ă de cătră papa, decât de cătră
2 2
împăratul. )
Suntem de m o d e s t a opiniunè, c ă d a c ă la Florenţa, l u a u p a r t e în
s i n o d şi b i s e r i c i l e e r e t i c e a i a c o b i ţ i l o r , a r m e n i l o r , e t c . d e o d a t ă cu b i s e
rica g r e c e a s c ă , p o a t e m a i m u l t ă i m p o r t a n ţ ă a r fi d a t grecii remaşi a c a s ă
decretărilor s i n o d a l i . A ş a , cum ş t i m , c â n d le p u b l i c ă în 1 4 5 2 , solul papei,
2 3
îi î n t ă r â t ă n u m a i mai r ă u , c o n t r a b i s e r i c e i de a p u s . P o p o r u l a t â t acum, )
cât şi p â n ă aci, se f e r e ş t e a comunica în cele sfinte cu clerul carele
2 4
s e p r o f e s a a fi u n i t c u c r e d i n ţ a apusană ).
Am fost arătat a l t c u m , că în Florenţa, deşi delà o vreme se
d ă d e a u b ă t u ţ i oratorii orientalilor totuşi când ajunge cauza la definitivă
r e z o l v a r e , atunci, grecii voiesc a scăpa a ş a , ca s ă nu signeze uricul
2 6
de unire; mai ales cu privire la supremaţia p a p a l ă ) le ar fi plăcut
se s c a p e fără declaraţii b i n e precizate. Dar împăratul nu îi slăbeşte
d e fel.
2 6
Siluirea ) invocată de istoriografia orientalilor la signarea actelor
de ce natura e şi în c ê m ă s u r ă să fi fost efectuată de împărat, nu
27
putem şti. ) La toată întimplarea insă nu poate fi alta decât aceea,
ce numim noi azi influenţă morală. Frica ce o fi cauzat, va fi fost frica
reverenţială. Prin u r m a r e decretarea florentină e iuridice validă şi liberă,
eară etica obligatoare, p â n ă atunci, p â n ă când un sinod comun, analog
celui florentin nu o va abroga. Faptul, că biserica orientală deja de
aproape 500 de ani desconzideră, nu justifică uzul şi respective
destinarea. Concordatul dintre biserici e bilateral încheat; bilaterală i
are să fie şi desfacerea aceluia! Aşa ceva n'a fost şi nu va putea fi:
nici odată!... Prin u r m a r e uzul orientalilor de a fi numai în r a p o r t dei
pace şi dragoste evanghelică, cu biserica Romei, e insuficient, nelegal i
;
şi n e d r e p t , cu un cuvânt uzul este şi r ă m â n e abuz! .
Legătura ce are să fie între aceste două surori creştine, a t â t în
33
sunteţi întrosperare a chiemării noastre. ) »Cine a r e ureche, a u z ă , ce
31
zice spiritul bisericilor.« )
Ca să terminăm cu cauzele cari au produs desfacerea unirei
florentină mai amintim, cumcă nu suntem de părerea generalizată
p â n ă acum, că cauza de căpetenie a stricării unirei ar fi s u r p a r e a
imperiului grecesc: dacă turcul nu cucerea orientul european, unirea
se susţinea pe mai de parte, ar dăinui şi azi chiar, zic unii.
Ori învingea, ori nu învingea turcul, unirea nu s'ar mai fi m e n
ţinut. Ea a fost total a b a n d o n a t ă , îndată la reîntoarcerea orientalilor
Celea ce s'au mai făcut pentru unire, erau n u m a i pro forma şi h
aparenţă, pentru ochii lumei apusene, puse la cale de oamenii fruntaş
ai Constantinopolei, cari n u . c u t e z a u a se strica încă cu puternicii dir
apus, cu cari aveau daraveri comerciale şi economice. Dacă se s t â n g e i
generaţia contimporană cu încheera unirei, s'ar fi s t â n s cu ea d e o d a t i
şi unirea, făcută din interese pur materiale! Orientalii au oferit unirea
sau cum o priveau ei s u p u n e r e a bisericei lor cătră cea r o m a n ă , drep
35
preţ şi schimb, pentru ajutorul d a t , ) ca s ă scape de o altă, dubla
s u p u n e r e : bisericească şi cetăţenească. Papii nu au putut exopera h
domnitorii apusului ajutorul dorit, şi a ş a grecii, ajunşi acum p ă r t a ş
de supunerea bisericească şi politică la turci, sau ferit de a se m a
uni cu catolicii, sau a ş mai supune încă odată biserica, pelângă turc
şi la papa, fără de ceva folos, ba şi fără s p e r a n ţ a unui ajutor în viitoru
îndepărtat.
Pa/am publice au strigat, că dacă este de a alege întră supunere;
3 6
la Papa, ori Ia la Turci, ei prefer s u p u n e r e a Ia ceşti din u r m ă )
Apoi, nu putem trage la îndoeală faptul, cumcă întră orientali vo
fi fost mulţi şl de aceia, cari au fost deplin convinşi în internul lo
cumcă numai în biserica orientală s'a conservat doctrina evan
gelică genuină, şi că occidentalii ar avea să primească condiţiun
de unire, ca unii ce s'ar fi a b ă t u t delà depozitul credinţei ortodox*
Aceasta convlncţiune a unor orientali, se vedeşte din întrebările cu cai
3 ;
au întimpinat pe cei ce sau întors delà sinod, zicând »noi a m învins ?!«
Pare, că o b u n ă parte de astfel cugetători, se afla tocmai în tabera m a r
33
a boerimei laice, care au ostenit la sinod. )
" ) Efez 4. 4,
M
) Apocalip 3. 6.
36
) Rapaici 432. ßoroian 273. Popovici /24. G r a m a ist. unirei 377, 378, 32.
Sbiera 662. Arânzeu 375.
M
) Rapaics 537. Sbiera 679, 684, 682, 725.
" ) Rev. Catol 792. Popovici 120, Äoroianu 272, 273, G r a m a 322, Sbiera 67'
6 8 2 - 684, 679.
8
» ) Sbiera 676.
702 Răvaşul
39
) Vestitul mitropoiit şi istoriograf, rus Plate în »istoria Rusiei« apoi prin
cipele rus Augustin Gallitzin în »Chiesa Rusa« în Rev. catolică 793, 794.
Răvaşul» 703
I. G. Cârstea.
>Răvaşul« 705
Revista bisericească.
In nr. 24 al revistei »Egyhazi Közlöny« secretariul ministerial
Vodicska Imre ne spune eă guvernul u n g u r e s c a p u s la dispoziţia
bisericii greco-catolice r u t e n e din patrie s u m a de 400.000 cor. p e n t r u
retipărirea cărţilor liturgice slave. In legătură cu n o u a ediţie a căr
ţilor liturgice s'a n ă s c u t întrebarea: sunt datori uniţii — în cazul
prezent rutenii — pe baza uniunei sufleteşti cu Roma, a primi şi ofi
ciile sfinţilor canonizaţi după rumperea delà 1 0 5 4 ? Guvernul e pro.
Aceeaşi e şi părerea lui individuală, căci »dacă în seminarele g r e c o -
catolice se poate propune filozofia lui S. Torna de Aquino, de ce nu
ar putea ocupa loc acest m a r e sfânt în hagiologia bisericii greceşti ?«
Recunoaşte că din punct de vedere bisericesc chestia încă nu e lim
pezită, de aceea a ş t e a p t ă părerile celor pricepuţi şi în primul r â n d
interesaţi.
Cu nerăbdare am a ş t e p t a t părerile celor interesaţi. Dar nici nu
a trebuit să aştept mult, căci preoţii ruteni — dibaci măiestri în
schirflonosirea frumoaselor şi i m p u n ă t o a r e l o r ceremonii a bisericii
greceşti — ^e~~Tfîtreeute salută m i n u n a t a idee a introducerii oficiilor
sfinţilor latini în cărţile rituali ale bisericii unite, căci »fiind uniţi m e m
bri ai bisericii univerzale, natural« — zic ei — »că în cărţile
noastre rituale sunt a se introduce oficiile sfinţilor obligatoare p e n t r u
întreagă biserica. Dupăce însă rutenii uniţi din patrie sunt totodată
membrii bisericei catolice ungureşti, în cărţile liturgice necondiţionat
trebue Introduse oficiile sfinţilor, a căror oficii sunt obligatoare în
biserica catolică maghiară. Precedent e oficiul s. S t e f a n « . Că a p r o a p e
toţi preoţii ruteni — abatere face numai preotul Emil Musetyánovits
— au salutat cu a t â t a însufleţire a c e a s t a idee m ă r e a ţ ă menită a da
nou impuls şi un »îmbucurător a v â n t vieţii religioase morali în bise
rica unită« — e un lucru care nu mă miră. Cunosc mai d e a -
proape preoţimea r u t e a n ă — care ia în n u m e de r l u dacă e n u m i t ă ;
ruteană. — Cu mai mulţi preoţi »unguri greco-catolici« a m c u n o ş
tinţă personală şi mi-s'a dat ocasiune a cunoaşte mai de a p r o a p e
modul lor de cugetare. Nu e a c e a s t a o preoţime înflăcărată pentru
causa lui Isus, pentru viaţa religiosă—morală a sărmanului, dar b u n u
lui popor rutean păstorit de ei. Din izvor sigur sunt informat că în o
c o m u n ă din »Vercovina« (partea nordică a ţării) preotul servia s.
slujbă în limba slavă, dar observând, că a întrat în biserică inspectorul
4S
706 •Răvaşul
In Biblioteca Despăr
ţ ă m â n t u l u i Cluj al »Aso-
ciatiunei« nr. 17, a a p ă r u t
„Călindarul delà Cluj"
pe anul 1909. E mai v o
luminos, mai bine îngri
jit, dar tot aşa de conştient
r o m â n e s c ca şi in trecut
costă tot numai 20 fii.
E înfrumseţat cu 6 ilus-
traţiuni originale, din cari
dăm aci u n a : Portretul
marei binefăcătoare, fun-
d a t o a r e a internatului de
stud, români în Cluj. —
GR6NIGA
— Sărbători fericite, şl anul nou cu bine! — urăm din Inimă
tuturor c o l a b o r a t o r i l o r şl cetitorilor noştri.
î n anul 1909 „ R ă v a ş u l " îşi va pune base mai largi nu numai
in ce priveşte redacţia, şi ci administraţia, trecând sub direcţia unui
comitet. O revistă cu/tura/ă, care fără ori ce lux, dar cu atât mai
mare sârguinţă, să imbrăţoşeze toate fenomenele vieţii noastre cul
turale, după necesităţile de acum ale inteligenţii noastre va fi credem
preţuită cum se cuvine. Esperienţa ce am făcut în cursul a/or 6 ani
ne impune, ca să nu eschidem din preocupaţium/e revistei noastre
nici chiar politica, de aceea ne propunem a trata în „reviste politice"
lunare toate faptele mai de seamă şi curentele, ce se vădesc, în viaţa
noastră, luminându-le dinir'un punct de vedere mai înalt, care să
lămurească, fără a învrăjbi, şi să concentreze prin armonia vederi/or,
toate puteri/e intelectuale ale poporului nostru la împreună lucrare
solidară. Aceasta însă nu ne va abate de la problemele culturale, ce
ne-au preocupat totdeauna mai mult, căutând să înviorăm sufletele
cu sănmătatea măngăitoare şi întăritoare a orisonturilor creştine.
In scopul acesta garda tinără, inimoasă şi generoasă, care s'a
grupat în jurul acestui modest steag de acţiune cu/tura/ă, se măreşte
şi se întăreşte din ce m ce, şi cu ajutorul ei valoros sperăm să stră
batem şi prin cea mai tradiţională nepăsare, învingând toate piedecele
pornirilor luneste, ce să vădesc la.noi.
in numărul 1 din 1909, vom desfăşura mai pe larg programul
nostru de acţiune, cum şi înbunătăţirile ce vom da în revistă. Anti
cipăm de acum, pentru orientare un singur punct:
Preţul a b o n a m e n t u l u i pe 1909 v a fi 10 c o r o a n e pe an; 5 cor.
pe V ^ a n .
între împrejurările scumpirei generale de acum preţul acesta
este minimal şi în comparaţie cu alte reviste este cel ma) ieftin
posibil! —
— In numărul p r o x i m vom publica un articol literar despre loan
Agărbicean, distinsul n o s t r u scriitor. Articolul este datorit Dlui D. To-
mescu, — care l'a menit pentru n u m ă r u l a c e s t a dar a întârziat. î n s e m
n ă m cu plăcere, că d. D. T o m e s c u a î n t r a t stabil în şirul membrilor
comitetului n o s t r u de redacţie.
— Sinodul mixt protopopesc din eparchia Clujului s'a ţinut
şi în e s t a n în Cluj, la 24 Dec. n. 1908, d e o d a t ă cu a d u n a r e a generală
a reuniunii î n v ă ţ ă t o r i l o r din a c e s t protopopiat. Astfel nisuinţa firească
de a înfrăţi şi a închega tot mai mult frăţietatea firească a acestor
d o u e c h e m ă r i : p r e o ţ e a s c ă şi î n v ă ţ ă t o r e a s c ă , a a v u t nou prilegiu s ă se
afirme. In estan ea s'a şi afirmat a ş a de bine, încât duşmanii binelui
şi ai ori-cărui p r o g r e s în sânul n o s t r u s'au simţit îmboldiţi a încerca
»Ravasul« 713
Posta Redacţiei!
? »
C U L T U R A L E
A d u n a r e a «Asociaţiunei» la C r ă c i u n u l Împăratului, de
Şimleu . . . . 454 Al. Ciura . . . . 657
A d u n a r e a «Reuniunii î n v ă C h r i s t o s a înviat, de G e o r g e
ţătorilor» . . . . 301 Şuta . . . 221, 24jf
Anuare d e s p r e gimnaziile C r e d i n ţ a părinţilor n o s t r i l
rom. de I. R. Trandafir de Aurel C. Popovici 275
pag. . . . 433, 558 Defraudanţii delà Lupta 639
Archiducele Leopold-Sal Din p ă c a t e l e n o a s t r e 30
vator 378 Direcţiunea n o a s t r ă (a «Ră
Atitudinea archiereilor n o ş vaşului) . . . . 65
tri şi p u r t a r e a presei faţă Documente contimporane,
de archierei . . . 605 de N. lorga . . .141
A u t o n o m i a bisericei rom. D o c u m e n t e : Sine ira et
unite . . . . . 84 studio 185
Biblia p e n t r u p o p o r 450 Două biserici . . . 26
Biserica ortodoxă din Fraţii din M a c e d o n i a 51
Rusia 50 F u n d a m e n t e şi iluzii, de
Blajul şi meseriaşii rom. Aurel C. Popovici 203
Discursul steagului de Dr. î n m o r m â n t a r e a D-lui, T r i
A. Bunea . . . 325 logia lui F e s t h y , de Al.
Chestiuni sociale . 571 Voinea . . . . 163
Chrisostom — Sărbările Împăcarea Bucovinenilor
Chrisostom în A?oma 87 pag 571
— Festivităţile C h r i s o s Intru p o m e n i r e a cantorului
tom în A?oma şi Românii Iacob M u r e ş a n . 504
pag. 84 lubileul «Gazetei Transil
— Despre botezul D o m vaniei» . . . . 181
nului trad. N. C â r s t e a şi lubileul Maestăţii Sale 640
Al. Voinea . . . 15 J u d e c ă t o r i i nostru . 378
— Chrisostom şi viaţa La î n c e p u t u l anului 1908
m o d e r n ă , Dr. Iacob Radu pag 23
pag 69 M e m o r i a lui V u l c a n în
— Din scrierile Sf. 1. Beiuş 690
Chrisostom, N. C â r s t e a «Neamul R o m â n e s c » d e s p r e
pag ,241 c h e s t i u n i bisericeşti 607
718 Răvaşul»,-
LITE RARE
I a) Proză.
Oltean 681
•Ceasuri de d i m i n e a ţ a , d. Judecata proştilor trad. de
I. 4 g â r b i c e a n u 129, 274. Valentin Drăgan . 239
Ce este critica biblică 703 L e l e a : Q. B r â n d u ş Săcă-
Clericii din Oherla la Şim şanu 620
leu . 662. M o a ş t e sfinte de Ariton M.
D u p ă u n an de AJMelin 290 Popa 207
;Filimon gornictfr^rfe loan O călătorie cu crai de A.T. 5
Isaic . . . . . 147 Şipotul la »omul mort«.
F o a m e t e a din 1628 în ţi- de loan Plopu , 80
!
nutul m i l a n e z t r a d D. Străjerul Farului (H. Sien
:! Tojnfí.scu. . . . 528 kievicz) trad. Hie E.
Jalea îngerului de 1. E. Torouţiu . . . . '406
«Răvaşul» 71§
b) Poezie. c) B i b l i o g r a f i e .
(Scriitori, scrieri, reviste-ziare).
C â n t e c e pop. din Bucovina Baron Vasile Popp . . . 623
cui. d. 1. E . - O l t e a n 247, »Biserica şi şcoala» . . . 31
405, 421, 565. Călindarul revistei »Ramuri« A.
C e a fost o d a t ă Al. P. Melin 225
Dafin . . . . — W » C a n t a r e a cantärilor« de Corneliu
D o u T T u m i de P. Dafin 458 Moldovanu 341
Dreizehnlinden (de F. W . «Convorbiri critice« . . . 188
W e b e r ) trad. I. Roşioru «Convorbiri literare« . . 60
386, 513, 604. Chestia Unirei Bisericilor de Vir
Icoane vechi 1. Roşioru 296 gil Pop 648
Isus pe apă, Cincinat Pa- Constantin D. Crăciunescu 462
velescu 77 Cronică literară de P. Partenie 337
La priveghiu, I. Roşioru 33 Cugetări de Adina G. Olănescu
La viaţă, Al. Dafin . 280 N. C â r s t e a 340
Linişte, Ion R A S J O T U . 135 Cultura în Ardeal de St. C.
Mamei, Al. DafirT^.—68-7- loan 27
Meditaţie, Ăron C o t r u ş 695 Despre meşteşugul pescuitului
Melancolie de t o a m n ă de în Ardeal. 303
Aron C o t r u ş . . 535 »Drapelul« 31
Ninge deJDafin . . 86 Din zile senine, de Emil A.
Paedagogiurrj trad. Ion Chiffa 347
Roşioru . . 193, 200 Ediţiunile Minervei . . . 346
Poezii pop. din America »Familia Romana« . . • 342
cul. de N. C â r s t e a 289 Hârtii vechi com. d. N. Cârstea 224
324, 389, 431, 544. Impresii din Macedonia, de R.
Primăvara fragment din Netzhammer 650
Christian E. Kleist trad. »Isus Christos şi viaţa m o d e r n ă *
1. E. Oltean . . . 285 de P r o h a s z k a . . . . 245
Rugăciune d e l . R o ş i o r u 674 Lajubil. l u i T o l s t o j N . Cârstea 536
S c r i s o a r e — a c a s ă Ion Ro Lexiconul rom. din Calocea P.
şioru 155 S. R 245
Sonet l. Roşioru 14, 377 »Martirii« (rom. de Const. Hodoş)
Sonet Şt. B r a b o r e s c u 336 Reflecţii în treacăt dp n Tn-
Strofe uitate D. Petrino 623 mogrii 210
720 Răvaşul»