Sunteți pe pagina 1din 1

POVESTIRI Limbajul inimii: sfânt, tainic, creștinesc, îngeresc, ceresc, duhovnicesc, hristic, dumnezeiesc PILDE

educative,instructive cu tâlc moral-creștin

ISTORIOARE Litera I –Iertarea dată de Dumnezeu și iertarea oamenilor PARABOLE


informativ-formative cu înțeles sufletesc
Alfabetul iubirii Învățătura înțelepciunii Școala vieții Calea adevărului

Iertare si uitare Mi-am făcut duşmanii prieteni


Un sătean i-a spus intr-o zi vecinului sau:
Un împărat din vechime a făcut într-o bună zi un jurământ
- In zadar încerc sa dobândesc pacea, iertând pe cei care mi-au solemn:
facut rău. Îi voi cuceri pe toți dușmanii mei și îi voi alunga din împărăția
mea. După un timp, supușii săi îl văzură cu uimire pe împărat
Vecinul i-a răspuns: plimbându-se prin grădinile sale la braț cu cei mai mari dușmani
- Daca nu primești pacea iertând, înseamnă ca nu ai iertat. ai săi, râzând și glumind cu ei.
Dar…îl întrebă mirat unul dintre curtenii săi, nu ai jurat tu că îi
- Ba da - eu am iertat mereu, dar n-am fost părtaș păcii, a grăit vei alunga din împărăția ta pe toți dușmanii tăi?
săteanul. De fapt asta am și făcut, răspunde împăratul. I-am transformat
pe toți în prieteni.
- Vecine, repet: iertarea astfel dată, fără îndoială ca n-a fost bună.
- Ce-i lipsește?, a zis săteanul.
Iertarea aproapelui
- Adeseori, iarna, soarele bate in plin. Lumina lui e strălucitoare,
dar el nu poate încălzi. Ii lipsește căldura. Într-un sătuc viețuiau doi oameni care mereu se ciondăneau, se
războiau unul cu celălalt. Din te miri ce, între ei mereu izbucnea
Stai sub strălucirea lui si îngheți. câte o ceartă.
Tot asemenea, iubite vecine, este si cu iertarea. Ca ea sa aducă Viața devenise de nesuportat atât pentru unul cât și pentru
celălalt, ba chiar pentru întreg satul.
in suflet pacea pe care o dorești, ii trebuie căldura uitării. Într-o bună zi, câțiva bătrâni îi ziseră unuia dintre ei:
Daca iertam fara sa uitam, aceasta iertare nu este iertare.
– Singura ieșire ce-ți mai rămâne – după ce le-am încercat pe
Este o simpla vorba. Numai uitând, iertam cu adevărat, a toate – este să te duci să vorbești cu Dumnezeu.
– Așa voi face, dar încotro să mă duc?
mărturisit vecinul.
– Nimic mai ușor. Va fi de ajuns să urci pe acolo pe creasta
Cuvinte - cheie: I – iertare; U - uitare muntelui și ai să-l vezi pe Dumnezeu.

Fără a sta pe gânduri, omul nostru porni să-l întâlnească pe


Dragostea. Bunătatea. Iertarea. Dumnezeu. După multe și obositoare zile de mers, ajunse pe
vârful muntelui.
Doi oameni se certau. Adică, la drept vorbind, numai unul îl certa
pe celălalt. Zicea: Dumnezeu se afla acolo și îl aștepta.
— Ce? Credeai că am fost sincer cu tine? Nu eram, ci râdeam de În zadar se frecă la ochi omul nostru; nu încăpea umbră de
tine. îndoială:
Celălalt, blajin, cu bunătate privind la el, răspunse:
— Ştiam… Dumnezeu avea chipul vecinului său.
— Îţi aduci aminte când îţi spunem că ţin la tine? Minţeam.
— Ştiam… Nimeni nu știe ce i-o fi spus Dumnezeu. În tot cazul însă, atunci
— Când te-am împrumutat am făcut-o ca să te umilesc. când se întoarse în sat, nu mai era același.
— Ştiam… Dar, cu toată purtarea sa de grijă și dorința de împăcare cu
— Te-am înşelat când ţi-am spus că te admir pentru activitatea şi vecinul său, tot rău mergeau lucrurile, întrucât celălalt căuta noi
succesul tău. și noi pricini de gâlceavă.
— Ştiam…
Cel ce lovea atât de crud într-un suflet de om, se opri dântr-o dată Bătrânii își spuseră unii altora:
ca fulgerat de o putere nevăzută. Căscând ochii, şopti: – Ar fi bine să meargă și el să-L vadă pe Dumnezeu.
— Cum, tu ştiai de toate astea, şi-ai tăcut?
— Da… Cu toată încăpățânarea lui, până la urmă izbutiră să-l convingă
— Şi nu m-ai urât? să meargă pe muntele cel înalt. Iar acolo, pe culme, și el
— Nu. Te-am iubit. descoperi că Dumnezeu avea chipul vecinului său. Din acea zi,
Cei doi se priviră. Ceva se prăbuşea într-un suflet. Omul căzu totul se schimbă și pacea începu să domnească peste acel sătuc.
năruit la pământ şi hohotind de plâns, abia putu rosti:
— Mă mai poţi ierta? Așadar dacă vrei să-l vezi pe Dumnezeu, uită-te la aproapele
Celălalt, plin de bunătate, cu lacrimile pe gene, îi puse mâna pe tău. Fiecare poartă în el chipul lui Dumnezeu`.(sufletul)
creştet, spunându-i încet:
— De vreme ce te iubeam, te-am şi iertat. Cuvinte - cheie: C – chipul lui Dumnezeu în om (sufletul);
toți oamenii seamănă, se numesc semeni; sau aproape (la fel)
Cuvinte-cheie: I – iertare; I – iubire; Î –înșelare; M – minciună; toți oamenii se aseamănă cu Dumnezeu prin iubire, iertare, milă
R – râs (batjocură); S – sinceritate; U – umilire.