MODUL 1

Evoluția tehnologiei în
educație

GHIDUL PROFESORULUI ÎN UTILIZAREA REALITĂȚII VIRTUALE ÎN EDUCAȚIE

FUTURE SCHOOLS USING THE POWER OF VIRTUAL AND AUGMENTED REALITY FOR
EDUCATION AND TRAINING IN THE CLASSROOM
VR@SCHOOL ERASMUS+ STRATEGIC PARTNERSHIPS FOR SCHOOL EDUCATION PROJECT
2018-1-RO01-KA201-049411

0
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

CUPRINS
Introducere ........................................................................................................................... 1
Obiectivul principal .............................................................................................................. 1
Descriere generală ................................................................................................................ 1
1.1 Evoluția tehnologiei și mediul de învățare ...................................................................... 2
1.1.1 Care este legătura între tehnologiile actuale și educație? ..................................... 2
1.1.2 Educație la distanță vs educație pe internet .............................................................. 3
1.1.3 Care sunt beneficiile unei formări web-based? ......................................................... 5
1.2. Evoluția tehnologiei și elevii digitali.............................................................................. 6
1.2.1. Cum a fost integrate Tehnologia Informatiei și a Comunicării (TIC) în educație? ... 6
1.3 Evoluția tehnologiei și rolul profesorului ........................................................................ 9
1.3.1. Politici educaționale în era tehnologică ................................................................... 9
1.3.2. Dificultăți în integrarea tehnologiilor digitale în educație ...................................... 10
1.3.3. Rolul profesorului ................................................................................................. 10
1.4. Concluzii ..................................................................................................................... 11
Bibliografie ........................................................................................................................ 12
Răspunsuri la întrebările din modulul 1 .............................................................................. 12
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Introducere

De la începutul secolului XXI tehnologia a devenit parte din viața de zi cu zi. Ea s-a impus încet
dar sigur astfel încât în ziua de azi nu concepem inexistența ei. Influența tehnologiei pe piața muncii a
făcut să apară noi meserii (specializări) care impun un profil de pregătire al angajatului. Pentru a obține
o forță de muncă de înaltă calificare este necesar ca și pregătirea începând din clasele primare să se
facă utilizând noile tehnologii pentru a familiariza elevii cu ele. Noile tehnologii au trebuit să înfrunte
reticența profesorilor în primă fază dar eficiența predării au făcut ca ele să se impună rapid.

Primii pași s-au făcut în primii ani prin utilizarea conținutului media de pe internet. În primă
fază în predare s-au introdus secvențe cu conținut media de pe internet. Elevii erau interesați să
aprofundeze temele predate prin utilizare internetului. Tehnologia a evoluat dar și cadrele didactice
au evoluat, prin perfecționările periodice, astfel încât cerințele au crescut. Conținutul media nu mai
era suficient. Era necesară o personalizare a acestui conținut în funcție de nevoile fiecărui elev dar și
posibilitatea de a interacționa cu acest conținut prin exprimarea propriilor păreri.

Obiectivul principal

Datorită ritmului alert în care tehnologiile afectează activitățile de zi cu zi elevii trebuie

pregătiți pentru viitor. Ei deja cunosc aceste tehnologii iar rolul profesorilor este să-I ghideze corect în
utilizarea inteligentă a mediului online. Acest lucru simplifică procesul educational deoarece etapa
familiarizării elevilor cu tehnologia nu mai este necasară. Mai mult, conexiunile rapide ce se pot face
între școli, elevi și profesori grăbesc ritmul predării și învățării. Acest modul își propune să descrie
elementele necesare pentru integrarea tehnologiilor în clasă, rolul profesorului și o scurtă istorie a
evoluției WWW.

Descriere generală

Acest modul va evidenția beneficiile integrării tehnologiilor în procesul educativ din mai multe
puncte de vedere. Este important ca această schimbare produsă de tehnologizare să fie considerată
din perspective pedagogice pentru ca profesorii să imbrățișeze schgimbarea și să pregătească mai bine
generațiile viitorului.
Elemente cheie:
World Wide Web Mediu educațional Tehnologie Inovație

1
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

1.1 Evoluția tehnologiei și mediul de învățare

Simplul fapt că tehnologia ne însoțește peste tot este un motiv

suficient de bun pentru a schimba modul în care tinerii asimilează
informația. În multe state europene și americane, companiile IT,
împreună cu guvernele, au implementat cu succes mii de proiecte în
instituții de învățământ. Pentru a facilita accesul la informații și cursuri,
orele interactive bazate pe programe software create special pentru
educație au îmbunătățit mult nu numai procesul de predare / învățare,
ci și relația dintre elevi și profesori și relațiile dintre părinți și elevi.
Copiii reprezintă viitorul unei
societăți, motiv pentru care este important pentru ei să dobândească
abilitățile necesare pentru a trăi decent în societate. Deoarece tehnologia
poate fi o sursă de distragere a atenției, programele puse în aplicare în școli
ar trebui să urmărească să ofere elevului o experiență de învățare
interactivă, bogată și variată, care îi ajută să devină mai disciplinați și mai
informați.

1.1.1 Care este legătura între tehnologiile actuale și educație?

Există o relație strânsă de determinare și

împuternicire reciprocă între tehnologiile de astăzi și educație:
avansarea tehnologică este o consecință a dezvoltării
educației și educația, la rândul ei, beneficiază de aceste
progrese. Educația a subsumat toate progresele tehnice, ceea
ce poate fi una dintre cheile succesului.

Funcția educațională a noilor tehnologii este dublă: pe de o parte, ele facilitează și ajută
educația dacă sunt integrate cu atenție în practicile educaționale; pe de altă parte, generează nevoia
de noi competențe care urmează să fie dezvoltate de instituțiile de învățământ. În același timp,
integrarea noilor tehnologii în educație duce la o recalibrare sau adaptare a metodologiilor
tradiționale de predare prin recontextualizare, modernizare și inovare. Tehnologia „conduce”
metodologia didactică de-a lungul pieselor noi. Noul nu exclude vechiul, ci îl invocă, îl convoacă, îl
contestă.
Relația dintre tehnologie și educație devine din ce în ce mai dinamică. Pe de o parte, asistăm
la o evoluție permanentă și fără precedent a tehnologiei, care necesită noi abilități, comportamente
și atitudini. Pe de altă parte, gradul de absorbție al tehnologiei evoluează într-un ritm alert. Astfel,
relația dintre cele două „dinamici” devine mult mai complexă.

2
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Tehnologiile de informare și comunicare actuale construiesc un nou referențial al învățării, cel

vehiculat sau „creat” de către lumea virtuală. Acesta nu-i mai puțin
important decât conținuturile clasice, multe dintre acestea fiind
„dublate” de variante virtuale. Picturile dintr-un mare muzeu pot fi
explorate la fața locului, dar pot fi și „inspectate”, din multiple
perspective, de la distanță, prin intermediul internetului (tehnologia
VR). Ambele variante induc diferite tipuri de reprezentări sau de
experiențe cu conotație formativă care se completează dar se și
stimulează reciproc.
Lumea exterioară se tehnicizează și se artificializează într-un ritm foarte rapid, iar școala, într-
o anumită măsură, trebuie să țină pasul cu această dinamică. Până la un punct, ea este nevoită să le
absoarbă și să le folosească în profitul propriu. În același timp, ea
trebuie să conserve și zone de naturalitate, să ocazioneze elevilor
cunoașterea directă prin observarea lumii reale.
Un rol important pe care îl are implicarea tehnologiei în sfera
educațională, este acela că ajută elevii să își crească nivelul de
încredere în sine. Lucrul în echipă, dar și
individual, în unele cazuri, îi ajută pe copii să se conecteze unii cu alții, să
colaboreze și chiar să intre în competiție. În plus, evaluarea elevilor nu mai
este făcută în funcție de vârstă și de anul de studiu în care sunt. Prin
intermediul tehnologiei, vocea elevilor este auzită în mod egal și aprecierea
se face în funcție de realizările acestora, eliminându-se astfel, din procesul de evaluare, componenta
subiectivă. Prin intermediul tehnologiei se poate face chiar și o diferențiere a elevilor. Fiecare are o
latură pe care o poate dezvolta mai mult. Fie că este vorba despre latura artistică, vizuală, muzicală,
practică sau matematică, nu mai există o uniformizare. Fiecare copil are posibilitatea să aleagă cum să
se exprime mai bine, care să fie ritmul lui de învățare, precum și metoda.
Tehnologia nu are limite. Dezvoltarea ei este continuă.
Folosirea tehnologiei în școli, în domeniul educației, le oferă
elevilor posibilități nelimitate de învățare și evoluție. Limitările
date de resurse și acces redus la informație dispar o dată cu
pătrunderea tehnologiei în domeniul educației. În plus, profesorii
pot veni cu diverse metode noi de a atrage elevii și de a-i ține
captivați. Unele școli nu beneficiază de resursele materiale și
educaționale necesare pentru a reuși să le ofere elevilor experiențe valoroase de învățare. Dar
tehnologia suplinește aceste lipsuri prin accesul nelimitat la informație, acces care se poate face cu
costuri reduse.

1.1.2 Educație la distanță vs educație pe internet

Educaţia la distanţă este o realitate complexă, impusă de evoluţia societăţii. Educaţia la
distanţă are deja o lungă tradiţie şi coexistă în paralel cu învăţământul tradiţional. Dacă învăţământul
tradiţional se desfăşoară primordial sub forma contactului direct dintre profesor şi elevi (studenţi),
educaţia la distanţă este caracterizată prin diminuarea semnificativă a contactului "faţă în faţă" între
profesor şi cursanţi. Cursantul integrat într-un program de educaţie la distanţă îşi poate alege timpul

3
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

şi locul de studiu; de asemenea, el va putea studia urmând un ritm propriu, fiind permanent îndrumat
şi primind asistenţă din partea instructorilor. Aceste caracteristici fac ca educaţia la distanţă să fie cea
mai accesibila formă de învăţare pentru acele persoane care, din diferite motive, nu pot sau nu vor să
urmeze o forma de educaţie tradiţională. Educaţia la distanţă apelează la diferite modalităţi sau
tehnologii (corespondenţă/ tipărituri, audio, video, reţele de calculatoare) pentru a oferi informații. În
funcţie de modalitatea de transmiterea informaţiilor către cursant, pot fi enumerate mai multe tipuri
de educaţie la distanţă:
 Educaţia prin corespondenţă. Cursurile tipărite şi serviciile poştale au reprezentat baza de la
care au evoluat toate celelalte sisteme de furnizare la distanţă a instrucţiei. Odată cu apariţia
şi folosirea în masă a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării, livrarea informaţiilor
poate fi făcută şi în format electronic (CD-ROM sau direct prin e-mail).
 Educaţia prin radio a avut o popularitate mai scăzută, fiind folosită odată cu dezvoltarea
extraordinară a acestui nou purtător de informaţie şi dizolvându-se în celelalte funcţii
ale comunicării prin mass-media: promovarea culturii, informarea, socializarea şi chiar
divertismentul.
 Educaţia prin televiziune se menţine ca o alternativă pedagogică ce beneficiază de
avantajul familiarităţii şi este implementată prin emisiuni TV cu caracter educaţional general
sau, ca formă alternativă de învăţământ, prin emisiunile proiectate şi realizate în funcţie de
programe de tip şcolar ce prezintă caracteristici specifice educaţiei la distanţă.
 Educaţia prin Internet reprezintă un nou tip de predare-învăţare la distanţă, care câştigă teren
pe zi ce trece datorită amplificării caracterului multimedia al spaţiului World-Wide Web, în
condiţiile unui acces superior la Internet atât cantitativ (ca număr de persoane) dar mai ales
calitativ (ca viteză de transfer). Cele mai utilizate resurse IT pentru activităţile de predare-
învăţare sunt produsele software educaţionale (didactice), aplicaţii ce conţin o strategie
didactică şi care se adresează direct celor ce învaţă ajutându-i să-şi însuşească informaţii sau
să dobândească competenţe prin demonstraţii, exemple, explicaţii,simulări.
Un alt tip de resursă pentru activitatea didactică îl constituie cărţile
electronice (eBook) pentru care se anunţă un progres semnificativ având
învedere costurile de producţie reduse comparativ cu cărţile tipărite, dar
mai ales reducerea consumului de hârtie şi în consecinţă protejarea
mediului înconjurător. Alături de produse software educaţionale şi cărţi
electronice, în procesul instructiv-educativ un aport informaţional important
îl au aplicaţiile multimedia educative precum enciclopediile, dicţionarele
multimedia sau diversele tipuri de atlase.
Interconectarea calculatoarelor a avut drept consecinţe majore în domeniul educaţiei
posibilitatea comunicării şi utilizarea în comun a resurselor, ceea ce, prin acutizarea necesităţii
educaţiei permanente, a condus la dezvoltarea unor sisteme de instruire bazată pe Web, referite şi
prin sintagma platforme de eLearning. Evoluţia acestor platforme este consecinţa creşterii continue a
capacităţilor şi flexibilităţii noilor tehnologii informatice cu aplicabilitate în situaţiile educative, dublată
de o continuă descreştere în cost a echipamentelor. Utilizarea noilor tehnologii în educaţie necesită
din partea cadrelor didactice un ansamblu de cunoştinţe, aptitudini şi atitudini care să le permită
utilizarea şi valorificarea noilor tehnologii în activitatea didactică. În alţi termeni, este necesară
formarea unei anumite culturi informatice, înţeleasă nu numai ca o cunoaştere şi competenţe
de specialitate, ci şi ca o nouă orientare şi raportare la realitate. Profesorii trebuie să aibă

4
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

capacitatea de-a identifica atât situaţiile pedagogice cât şi soluţiile informatice adecvate, cu efecte
benefice pentru educaţie şi formare.
Posibilităţile de redare a informaţiei în instruirea asistată de calculator sunt mult mai
numeroase, comparativ cu instruirea tradiţională. Reprezentările grafice, au fost folosite încă de
la începutul existenţei umane pentru a transmite anumite mesaje, elocvente în acest sens fiind
desenele rupestre. În etapa actuală pot fi folosite imagini în miniatură (clipart), fotografii digitale,
diagrame şi chiar imagini 3D pentru a ilustra date şi tendinţe, pentru a descrie concepte, pentru
a face corespondenţa cu descrierile sau doar pentru decorare. Înlocuirea unor explicaţii cu o
reprezentare grafică elocventă poate structura mai bine informaţia şi are un impact mai mare
pentru utilizator. 1. Email-ul, forumurile de discuţii, chat-urile atenuează sentimentul de izolare al
cursanţilor implicaţi în învăţământul la distanţă, sentiment cauzat de eliminarea interacţiunii clasice.
Discuţiile, rezolvarea problemelor, interacţiunea cu colegii şi cu instructorii sunt doar câteva din
activităţile care vor oferi cursantului o posibilitate de interacţiune socială canalizată spre învăţare.

1.1.3 Care sunt beneficiile unei formări web-based?

Instruirea bazată pe Web diminuează consecinţele izolării fizice a cursantului prin comunicare
asincronă (email şi forumuri de discuţii) sau sincronă (camere de chat). Forumul de discuţii este un
instrument de comunicare asincronă ce permite cursanţilor şi instructorilor să schimbe informaţii
legate de modulele de curs, de temele propuse dar şi păreri despre curs. O aplicaţie software
educaţională sau produs software educaţional este un program proiectat în raport cu o serie de
coordonate pedagogice (obiective comportamentale, conţinut specific, caracteristici ale populaţiei
ţintă) şi tehnice (asigurarea interacţiunii individualizate, a feedbackului secvenţial şi a evaluării
formative).
Utilizarea produselor software educaţionale în sistemul de învăţământ este o necesitate
dictată de cerinţele societăţii actuale. În acest context este important ca şcoala să-i înveţe pe tineri
cum să înveţe, promovând autonomia în lucru, flexibilitatea gândirii, capacitatea de cooperare
şi dialog, de anticipare a schimbărilor, adaptabilitate, stimularea autoinstruirii, păstrarea unui
echilibru între individualism şi socializare. Progresele
făcute în tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor
creează noi oportunităţi de comunicare şi
interconectare a cetăţenilor şi organizaţiilor,
conducând la o schimbare radicală a comportamentul
uman şi a modului de funcţionare a organizaţiilor. Un
portal, un forum de discuţii, un chat pentru comunicarea
sincronă, un weblog reprezintă instrumente Web
suficiente pentru dezvoltarea unei comunităţi virtuale simple, bazate pe discuţii în jurul unui subiect.
Transformarea unei comunităţi simple într-o comunitate de valori are loc atunci când simpla
utilizare este înlocuită de participare activă, membrii identificându-se cu scopurile comunităţii
din care fac parte. Comunităţile virtuale au apărut şi se dezvoltă ca urmare a creşterii gradului de
încredere în rolul major pe care Internetul îl joacă în societatea informaţională. În domeniul
educaţional, nevoia de informare şi comunicare este frecvent conştientizată, învăţarea prin colaborare
începe să-şi facă simţită prezentă, iar comunităţile de interese pot juca roluri strategice în evoluţia

5
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

sistemelor de învăţământ. Armonizând inovaţiile din educaţie cu cele din tehnologie, dezvoltarea
unui produs software educaţional trebuie să urmărească în primul rând asigurarea calităţii
procesului educaţional, satisfacerea principiilor didactice şi înlăturarea rigidităţilor aferente sistemelor
clasice de învăţământ, tehnologia fiind folosită ca un mijloc şi nu drept scop. Astfel, în domeniul
educației și învățământului, calculatorul își gasește din plin aplicabilitatea, deschizând calea
transformării fundamentale a sistemului de învățare. Introducerea sistemelor de instruire asistată
de calculator permite desfășurarea unei forme personalizate de pregătire adecvată aptitudinilor
și posibilităților fiecărui individ, care înlocuiește sistemul tradițional, uniform, de educație
colectivă. Programele educaționale sunt orientate pe nivele de pregătire, adecvate sistemului de
instruire bazat pe capacitățile umane care dau posibilitatea fiecărui individ să progreseze de la un nivel
la altul, indiferent de vârstă, într-un ritm care-i este specific. Într-un astfel de sistem de autoînvățare,
ca formă principală de educație, profesorii vor desfășura o activitate de consultanță, care va permite
orientarea cât mai adecvata a educației elevilor, acordând cea mai mare atenție nivelelor de pregătire
axate pe formarea capacităților creative ale individului.
Utilizarea TIC în educație. - Pe fondul schimbărilor majore in domeniul tehnologic din
ultimii ani si a progresului extraordinar in domeniul comunicațiilor, utilizarea accentuată a
tehnologiilor moderne si implicit a elearning-ului în activitatea didactică ar putea deveni una dintre
realizările importante ale secolului nostru. Utilizarea tehnologiilor informaționale moderne atribuie
noi dimensiuni procesului de predare-învățare-evaluare.
În mai multe ţări, și în România sunt elaborate strategii şi programe naţionale vizând
implementarea TIC în procesul de învățământ la toate nivelurile, inclusiv impunerea manualelor
digitale si resurselor informatice ca principale resurse materiale la clasă. Integrarea cu succes a TIC în
activitatea didactică face parte din evoluţia naturală a învăţării şi este o oportunitate de-a integra
ultimele descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradițional de
cunoaștere. Studii recente (2009) relevă că ariile prioritare susţinute de TIC sunt: matematica (87%),
limba engleză (77%) și ştiinţele (62%). (Harnessing Technology Review,2008). Calculatoarele sunt în
mod deosebit utile pentru adaptarea activităților de învățare pentru elevii cu cerințe speciale sau
dificultăți de învățare; facilitează activitatea de predare și au un impact deosebit.

1.2. Evoluția tehnologiei și elevii digitali

1.2.1. Cum a fost integrate Tehnologia Informatiei și a Comunicării (TIC) în educație?

Personalitatea umană este rezultatul unui îndelungat proces de modelare şi se prezintă ca o

sinteză a achiziţiilor pe care le face individul (componenta socială) şi a posibilităţilor sale personale
(componenta psihologică). Imaginea pe care ne o formăm despre fapte şi evenimente, maniera de a
le interpreta, de a gândi realitatea cotidiană, această formă de conştiinţă socială a primit numele de

Ce se înţelege prin termenul de reprezentare socială??

În viziunea lui N. Ficher, reprezentarea socială este un proces de elaborare perceptivă şi
mentală a realităţii ce transformă obiectele sociale (persoane, contexte, situaţii) în valori,
credinţe, ideologii, permiţând înţelegerea aspectelor vieţii obişnuite.

6
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

„reprezentare socială”. În general, oamenii acţionează în funcţie de imaginea pe care şi au format o

despre realitate, descifrează situaţii şi contexte cu ajutorul unui aparat valorizator, pe care şi-l
perfecţionează cu fiecare nouă experienţă socială. Fiecare posedă o „grilă de lectură” a realităţii,
construită cu ajutorul semnificaţiei conceptelor dobândite, atitudinilor şi opiniilor formate, credinţelor
asumate etc. într-o manieră diferită. Tocmai de aceea în construirea unei astfel de grile a omului
societăţii informaţionale aportul mijloacelor tehnice este semnificativ. E de la sine înţeles că aceste
mijloace nu existau sau nu aveau un asemenea impact acum cinci zeci de ani, de aceea tinerii de atunci,
maturii de astăzi, aveau o cu totul altă reprezentare socială.
Se consideră că fiecare generație își are propriile valori, obiective, atitudini, provocări și
modele, iar caracteristicile unei generații se definesc prin expunerea la experiențe și influențe comune.
Chiar dacă experienţele sunt diferite de la un spaţiu cultural la altul, sociologii şi psihologii
contemporani vorbesc tot mai mult de trăsăturile generaţionale ca despre nişte repere care să ne
ajute să înţelegem mai bine tinerii, şi nu în ultimul rând să adaptăm strategiile comunicaţionale astfel
încât procesele de formare să-şi atingă scopurile.

Cine este Wim Veen??

Wim Veen este un celebru profesor al Universităţii Tehnologice din Delft, Olanda. Alături de Ben
Vrakking a lansat teoria homo zappiens şi a identificat strategiile şi mijloacele eficiente de
învăţare adaptate necesităţilor nativilor digitali.

Ce înţelegem prin homo zappiens??

Prin acest termen, Wim Veen identifică profilul interior al tinerilor din perioada contemporană,
extrem de priceput în mânuirea tehnologiei, fiind mai obişnuit cu „ferestrele” calculatorului
decât cu acelea ale propriei. Acest tânăr s-a obișnuit de mic să opereze cu fluxurile de
informație discontinuă și nu întâmpină nicio problemă să zapeze de la un canal la altul al
televizorului, filtrând cu atenție datele relevante. De asemenea, nu are nicio dificultate să
comunice pe mess cu mai mulți prieteni simultan, să vorbească la telefon și să butoneze la
calculator concomitent. Copiii și tinerii de azi reprezintă generația zappiens - ei folosesc cu
dezinvoltură tehnologia pentru o varietate de scopuri și prin intermediul acesteia își dezvoltă
achizițiile cognitive, prin imersiune, după modelul jocurilor pe calculator.

În mod simbolic, profesorul olandez atribuie celor două generaţii etichetările HOMO SAPIENS
şi respectiv HOMO ZAPPIENS. Caracteristicile acestora sunt net diferite, iar în tabelul de mai jos redăm,
comparativ, aceste diferenţieri semnificative:

HOMO SAPIENS HOMO ZAPPIENS

Lucrează la viteză convenţională
Acordă atenţie unei singure sarcini de lucru
Foloseşte abordări liniare
Începe învăţarea utilizând competenţe de
lectură
Învaţă în izolare
Lucrează la mare viteză
Acordă atenţie unor sarcini multiple
Foloseşte abordări nonliniare
Începe învăţarea utilizând competenţe iconice
Învaţă în comunitate (conectat cu alţii)

7
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

E competitiv E colaborativ
Învaţă prin absorbţie Învaţă prin căutare
Separă învăţarea de activităţile ludice Învaţă prin joc
Învaţă prin interiorizarea realităţii Învaţă prin exteriorizarea fanteziei
Dacă la această analiză comparativă adăugăm şi previziunea că până în 2025 două miliarde de
oameni vor aparţine generaţiei tehnologizate este evident că societatea contemporană trece prin
modificări puternice, iar actul educaţional trebuie să ţină cont de ele.
Aceste trăsături generaţionale fac obiectul numeroaselor cercetări. Iată care sunt, de fapt, în
opinia specialiştilor, aceste generații:
 Matures / Lost (persoanele născute între anii 1925–1945)
 Baby Boomers (1946–1964)
 Gen X (1965–1980)
 Millenials / Gen Y (1981–1995)
 Gen Z (1996–2010)
Evident că interesul nostru se concentrează asupra Generaţiei Z.
Tinerii din ziua de azi îşi petrec mult timp într-o lume virtuală, jucându-se, scriind sau citind
bloguri, vizitând și creând. Toate aceste activități nu aveau loc cu o generație în urmă. Generația Z
interacţionează cu tehnologia utilizând una sau mai multe identități virtuale, pentru a publica
informații, fotografii, pentru a socializa sau pentru a-şi expune puncte de vedere. Utilizarea intensivă
a tehnologiei influențează orizontul cultural, organismul, modul în care gândesc sau socializează, în
ultimă instanță, modul de a fi.
Aptitudinile lor legate de tehnologie sunt foarte mari, ei crescând cu inovațiile care au loc în
timp real. Este prima dată în istorie când copiii/adolescenții știu mai multe decât adulții despre ceva
important pentru societate, așa cum este tehnologia. Sunt generația care se educă și se informează
singură. Folosește online-ul și rețelele sociale pentru a face temele de la școală. Sunt deștepți și
independenţi și îşi doresc să facă lucruri pe cont propriu.

Cine sunt indivizii care aparţin Generaţiei Z?

În linii mari, Generaţia Z include indivizii care s-au născut în intervalul 1996 – 2010. Termenul a
fost implementat în sociologie de William Strauss, dramaturg și istoric american. Alte denumiri:
«persoană digitală», i-Generație, «generația casnică». Împreună cu Neil Hove, Strauss a
elaborat teoria ciclurilor generative, fiecare dintre ele – cu propriile particularități. Este o
generație nouă, care s-a născut în era tehnologiilor. Printre trăsăturile cele mai evidente ale
acestor tineri figurează abilitatea de a lucra cu orice informație și a se dezvolta rapid, a face
concomitent mai multe lucruri (să scrie un mesaj, să asculte muzică, să se joace la calculator și
să pregătească temele) și orientarea spre un rezultat rapid.

Sunt cei care vor să schimbe lumea. Nu ştim încă dacă vor reuşi, dar dacă nu, cu siguranţă
pregătesc terenul pentru generaţia Alpha, generaţia următoare. Sunt mai maturi decât generaţiile
precedente, mai stăpâni pe ei. Nu cred în visul american pentru că au fost crescuţi de Generaţia X, ce
demonstrează un procent foarte mic de credibilitate în această teorie. Au o dorinţă antreprenorială
intensă, având în vedere că au fost martorii greutăţilor cu care s-au confruntat cei care i-au crescut.
Sunt open minded, sunt cea mai tolerantă generaţie de până acum, loiali, responsabili şi foarte
determinaţi.

8
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Evident, acest contact puternic cu mediile online şi reţelele sociale nu exclude anumite pericole pe
care educaţia trebuie să le atenueze. Pentru tinerii Generaţiei Z, consecinţele negative ale folosirii
excesive a tehnologiei se traduc prin:
 diminuarea răbdării. Tinerii doresc răspunsuri imediate şi rezultate rapide, nu au
răbdare să verifice acurateţea informaţiilor şi credibilitatea surselor, considerând că deţin toate
răspunsurile;
 izolarea în lumea virtuală, care privează tânărul de interacţiunea socială față în față, afectând
dezvoltarea abilităților sociale;
 dependența de tehnologie, ce se manifestă prin nevoia de a fi permanent aproape de device-
ul preferat;
 Generația Z nu agreează să lucreze într-o organizaţie cu sistem ierarhic pe verticală. Balanţa
serviciu-timp liber înclină în favoarea timpului liber.
 utilizarea excesivă a emisferei stângi diminuează capacitatea de empatie.
Este necesar ca procesele educaționale să se adapteze pentru a profita de efectele benefice ale noilor
tehnologii, dar şi pentru a compensa efectele negative asociate acestora. Este important să dezvoltăm
programe care să stimuleze emisfera dreaptă a creierului educabililor și să le dezvolte tinerilor
inteligența emoțională (EQ), cu toate componentele pe care le implică: încrederea în sine,
autocontrolul, motivaţia, empatia și aptitudinile sociale. Căci o dezvoltare echilibrată a noilor generaţii
poate reprezenta una dintre cele mai importante provocări ale acestui mileniu.

1.3 Evoluția tehnologiei și rolul profesorului

Acest capitol abordează politicile educaționale din

era tehnologică, dificultățile întâmpinate în integrarea TIC
în experiențele de predare-învățare, oportunitățile care se
deschid pentru profesori și, de asemenea, inerția în
adopție.

1.3.1. Politici educaționale în era tehnologică

În secolul XXI, dezvoltarea fără precedent a tehnologiei și a globalizării, a dus la necesitatea

reformării politicilor educaționale. Primele politici educaționale digitale, apărute la sfârșitul secolului
trecut, au fost orientate în principal spre dezvoltarea infrastructurii, în
sensul dotării școlilor cu calculatoare și asigurării conexiunii la internet.

Odată cu Strategia de la Lisabona (2000) și Planul de acțiune

eLearning (2001), accentul s-a orientat către noi obiective strategice
legate de integrarea tehnologiilor digitale în educație. Astfel, la nivel
european și național, a fost trecută a doua generație de politici „eLearning”, concentrându-se pe
măsuri de politici complementare, cum ar fi dezvoltarea și modernizarea competențelor digitale ale
profesorilor și elevilor.

„Școli pentru cursanții secolului XXI. Lideri puternici, profesori siguri, abordări inovatoare”
(OECD), prezentată de Andreas Schleicher la Summit-ul internațional privind profesiunea didactică

9
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

(2015), identifică trei ingrediente cheie pentru integrarea optimă a inovației tehnologice în școlile
secolului XXI:

• Infrastructură tehnologică permanent actualizată și resurse digitale;

• Profesorii - catalizator fundamental al schimbării; Rezultatele acestui studiu indică faptul că munca
în echipă, chiar și în procesul de predare, încurajează reflecția și feedbackul. Atunci când profesorii
colaborează constant, colaborarea devine un instrument de învățare și schimb de bune practici.
Profesorii ar trebui să știe ce fac alții („vizibilitate sporită”), să învețe unul de la altul fără să se
ascundă în spatele ușilor închise ale clasei.
• Politici educaționale consecvente.
Sprijinirea cadrelor didactice în vederea integrării tehnologiilor digitale în educație a devenit
o prioritate esențială în a treia generație a politicilor „eLearning” împreună cu îmbunătățirea
infrastructurii (medii de învățare virtuale, platforme, aplicații / instrumente, manuale digitale,
dispozitive mobile etc.). Studiile și cercetările în domeniul educației afirmă rolul crucial pe care îl au
profesorii în integrarea tehnologiilor digitale în educație, precum și efectele benefice ale cursurilor de
pregătire electronică pentru profesori.
Întrebarea 1
The Lisbon Strategy (2000) and eLearning Action Plan (2001) focused on:
a) Infrastructure development
b) Integration of digital technologies in education
c) Distance education

1.3.2. Dificultăți în integrarea tehnologiilor digitale în educație

După aproape două decenii de la dezvoltarea primelor politici educaționale care vizează
utilizarea tehnologiei în educație, există încă probleme:

• Institutul SUA pentru Politici Educaționale constată că multe dintre întrebările cheie despre
predare, învățare și evaluare electronică sunt fără răspuns.
• Unii profesori se plâng că sunt sub presiune, în sensul că trebuie să schimbe modul în care se
raportează la activitatea lor și că utilizarea calculatoarelor necesită mult timp pentru planificarea
lecțiilor.
• Există profesori care spun că volumul lor de muncă a crescut din cauza sarcinilor administrative
suplimentare și a nevoii de a planifica activități extracurriculare legate de utilizarea calculatorului de
către elevi.
• Viteza cu care tehnologia avansează în raport cu capacitatea sistemelor educaționale de a se
adapta la această revoluție tehnologică permanentă.

1.3.3. Rolul profesorului

10
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Odată cu dezvoltarea tehnologiei, metodele tradiționale de predare-învățare tind să fie

înlocuite cu noi strategii și resurse interactive. Această direcție a generat, în spațiul educațional,
numeroase dezbateri, teorii și întrebări:
a. De ce fel de pedagogie au nevoie elevii noștri în contextul revoluției pedagogice?
b. Trebuie să regândim pedagogia?
c. Trebuie să dezvoltăm noi practici pedagogice sau, de fapt, trebuie să identificăm modalități
de a înțelege perioada prin care trecem?
Există opinii conform cărora sistemele de învățământ tradiționale nu vor reuși să concureze
cu schimbarea paradigmei de învățare, cu schimbările solicitate de studenți și noile abilități ale
secolului XXI, cu necesitatea de noi metode și situații de învățare. Există teama că aceste noi tehnologii
vor înlocui profesorul, că așteptările generate de tehnologiile inovatoare sunt supraestimate și că pot
fi un catalizator pentru schimbările în educație, la diferite niveluri, dar nu determină în sine direcția
schimbării sau cel mai potrivit tip de schimbare.
„Inovația tehnologică ne determină să revenim la ceea ce am numit până ieri pedagogie?”
Pedagogia este probabil un ghid care îndrumă elevul cum să învețe; rolul profesorului este important,
dar s-a schimbat în acest context. Cu toții suntem de acord că profesorul a încetat să mai fie o
autoritate unică în ceea ce privește conținutul, atât timp cât elevii au acces la internet, iar asta duce
la aflarea multor informații despre subiectul discutat în clasă. Profesorul devine un facilitator al
experiențelor, care ghidează procesul de învățare și generează situații de învățare. împreună cu elevii.

Întrebarea 2
Ce presupune conceptul de profesor-facilitator al experiențelor?
a) Profesorul emitent
b) Profesorul - autoritatea singulară din punct de vedere al conținutului
c) Profesorul care ghidează procesul de învățare și generează, împreună cu elevii, situații de
învățare.

1.4. Concluzii

Tabletele, laptopurile, smartphone-urile și alte

numeroase programe sau platforme online facilitează
învățarea, o fac mai atractivă și mai dinamică, dar nu pot
înlocui profesorul. Generația Google trebuie să învețe
cum să folosească internetul, cum să filtreze
informațiile corecte stocate pe numeroase site-uri, cum
să le proceseze și să le interiorizeze, apoi să le
transforme în cunoștințe și să le aplice acolo unde este
nevoie. Au nevoie de un profesor pentru a face toate
acestea posibile.

În concluzie, utilizarea noilor tehnologii poate deschide oportunități în procesul de predare-

învățare-evaluare, dar creează, de asemenea, provocări pentru dezvoltarea profesională și formarea

11
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

profesorilor. Cu toate acestea, în această revoluție tehnologică, nu trebuie ignorat un aspect: educația
trebuie să fie centrată pe învățarea studenților nu pe tehnologie. Implicarea, motivația, învățarea
centrată pe elev, interactivitatea și colaborarea sunt îmbunătățite prin tehnologie, dar toate, cu mici
excepții (de exemplu, situații specifice de învățare) sunt posibile fără tehnologie.

Bibliografie
[1]Beetham, H., Sharpe, R. Rethinking Pedagogy for Digital Era.
[https://pdfs.semanticscholar.org/f3e0/13420030c08ceb9e79b1a0e041945971f71f.pdf ]. 25 iunie 2019.
[2] Benea R. (2005). Strategii de integrare a noilortehnologiiînșcoală. ConferințaNațională de învățământ virtual,
edițiaa III-a. pp. 513-517.
[3] Hämäläinen, R., &Cattane, A. (2015). New TEL Environments for Vocational Education – Teacher’s
Instructional Perspective. Vocations and Learning : Volume 8. pp. 135-157.
[https://www.researchgate.net/publication/273299971_New_TEL_Environments_for_Vocational_Education_-
_Teacher's_Instructional_Perspective]. 12 august 2019.
[4] Istrate, O. (2010). Efecteșirezultate ale utilizării TIC îneducație. ConferințaNațională de învățământ virtual,
ediția a VIII-a. pp 56-67.
[5] European Commission Report. Digital Education Policies in Europe and Beyond.
[http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC109311/jrc109311_digedupol_2017-
12_final.pdf]. 25 iunie 2019
[6] Schleicher, A. (2015) Schools for 21st-Century Learners. Strong Leaders, Confident Teachers, Innovative
Approaches. International Summit on the Teaching Profession, OECD Publishing.
[http://istp2015.org/documents/istp2015_oecd-background-report.pdf]. 14 august 2019.
[7] Wegerif, R. Dialogic, Education and Technology. Expanding the Space of Learning.
[https://pdfs.semanticscholar.org/648a/d30e0cbd7674afdc912613c83801fa4606e6.pdf ]. 25 iunie 2019.
[8] Gardner, H. and Davis K - The App Generation: How Today's Youth Navigate Identity, Intimacy, and
Imagination in a Digital World, Yale University Press, 2013
[9] Ficher, N. - Les concepts fondamentaux de la psychologiesociale,Dunod, Paris, 1987
[10] Palfrey, J. and Gasser, Urs – Born Digital: Understanding The First Generation of Digital Natives, Basic Books,
2008
[11] Veen, W. şiVrakking, B. – Homo zappiens .Jocşiînvăţareînepocadigitală, Editura Sigma

Răspunsuri la întrebările din modulul 1

Întrebarea 1 – b
Întrebarea 2 – c

12