MATERIALE

EDUCATIONALE
Program

Electrician electronist - auto

MODUL 12: INTRETINEREA SI REPARAREA

ECHIPAMENTULUI DE ILUMINARE SI

SEMNALIZARE

DATA ELABORÃRII: APRILIE 2006

 ELECTRICIAN – ELECTRONIST
AUTO
Ghid de studiu-12
Cod Denumire
ELECTRICIAN
AUTO 723101

ÎNTREŢINEREA ŞI
REPARAREA
(Curs/modul)
723101.12 ECHIPAMENTULUI
DE ILUMINARE ŞI
SEMNALIZARE
Cerinţe de intrare: Liceu sau şcoală profesională în
domeniu,parcurgerea modulului 723101.1;7

Obiectiv general de performanta:

După absolvirea acestui curs/modul, cursantul va fi capabil să efectueze

lucrări de întreţinere şi reparaţie la sistemele de iluminare şi semnalizare la diverse
tipuri de autovehicule.

Obiectiv final de
Lectia Cod
performanţă
1 723101.12.1 Verificarea funcţionării
echipamentului de iluminare
şi semnalizare
2 723101.12.2 Repararea sistemelor de
iluminare şi semnalizare

Motivaţie:

Necesitatea acordării unei atenţii deosebite verificărilor periodice,

reparaţiilor ce se efectuează în cadrul instalaţiei de iluminare şi
semnalizare se impune cu necesitate, deoarece aceste sisteme concură la
siguranţa în trafic a autovehiculelor.

2
 Pagina de instrucţiuni pentru cursanţi
Modalităţi de evaluare:

Competenţele dobândite în cadrul acestui curs/modul vor fi determinate după

completarea:
tuturor temelor şi proiectelor
tuturor autoevaluărilor
testului final

Instrucţiuni:

Citeşte Ghidul resurselor de instruire aflat în paginile următoare

Îndeplineşte toate activităţile cerute pentru fiecare lecţie, în ordinea indicată de

Ghidul resurselor de instruire.

Materialele marcate cu semnul ☻ sunt resurse suplimentare şi vor fi utilizate pentru

obţinerea unor informaţii adiţionale.

După completarea tuturor activităţilor indicate în Ghidul resurselor de instruire

pentru o lecţie din cadrul acestui modul, consultaţi instructorul înainte de a trece la
următoarea lecţie.
 Ghidul resurselor de instruire 723101.12.1.

Lecţia 723101.12.1. Verificarea funcţionării echipamentului de iluminare şi

semnalizare.

1. Fişa de informaţii pag.5.

2. Se indică metoda de învăţare.Cursantul va consulta instructorul în cazul în care are
nelămuriri. Instructorul sugerează noi metode de învăţare.
3. Textul recomandat pentru citit:

- Citeşte: -Automobile şofer mecanic auto-Manual pentru şcoli profesionale anul I

şi II, autor Gh. Frăţilă, M.V.Popa.
- Instalaţii şi echipamente auto-Manual pentru şcoli profesionale, anul I,II
şi III, autori Gh.Tocaiuc,S.Samoilă, G.Cordonescu.
- Echipamentul electric al automobilelor , autor Gh.Tocaiuc-
Ed.Tehnică,Bucureşti 1983.
- Asistă la expunerea lecţiei 723101.12.1. (Verificarea funcţionării echipamentului
de iluminare şi semnalizare ).
- Studiază suportul de curs.
- Caută pe internet.

4. Învaţă lecţia din fişa de informaţii de la pagina următoare.

5. Completează testul de autoevaluare de la pag.32
6. Caută răspunsurile la testul de autoevaluare la pag.34
7. Consultă instructorul înainte de a trece la următoarea lecţie 723101.12.2.
(Repararea sistemelor de iluminare şi semnalizare ).
 Fişa de informaţii –723101.12.1.

723101.12.1.Verificarea funcţionării echipamentului de iluminare şi

semnalizare.

723101.12.1.1. Instalaţia farurilor.Construcţie

Iluminarea drumurilor pe timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate

redusă se realizează cu ajutorul farurilor. Buna funcţionare a acestora constituie o
condiţie absolut necesară pentru a conferi automobilului siguranţă în circulaţie. Se
impune ca farurile să ilumineze drumul în mod uniform, pe o lărgime convenabilă şi
o rază de vizibilitate cât mai mare, în special la viteze mari. Urma petei luminoase pe
şosea trebuie să fie netă, cu o distribuţie cât mai uniformă, fără a produce orbirea
celor care circulă din sens opus.
723101.12.1.1.2. Construcţia farurilor .

Farurile automobilelor sunt constituite din sursa de iluminare primară ,blocul optic,
format din dulie, reflector şi dispersor, şi corpul sau carcasa farului cu ramă.
Becurile auto
Sursele primare de iluminare sunt în general lămpi cu incandescenţă (becuri) ;
numai în anumite cazuri se folosesc lămpile (tuburile) fluorescente, care necesită
tensiuni alternative de valoare relativ mare.
Becurile auto sunt formate din unul sau două filamente incandescente (bilux) (fig.1)
fază scurtă 1şi 3 - fază lungă, cu electrozii suport incorporaţi în izolatorul de sticlă,
balonul care închide sistemul incandescent şi soclul 6 cu flanşa metalică.
Fig. 1-Becul de far.
Filamentul .
Filamentele reprezintă partea activă a
becului;ele se execută din materiale care
rezistă la temperaturi T foarte mari:
wolfram (3370°C), tantal (2800°C), osmiu
(2500°C) etc. În prezent, cel mai utilizat
material la construcţia filamentelor este
wolframul. De dimensionarea filamentului
şi de calitatea materialului utilizat depind
caracteristicile funcţionale ale becului,
respectiv: tensiunea de utilizare (în V),
puterea (în W) şi fluxul luminos <Φ> (în lm).
Din diagrama prezentată în figura 2 se constată că o creştere cu 10% a tensiunii de
alimentare produce o creştere cu circa 50% a fluxului luminos ; în schimb, durata de
funcţionare Dv a becului se reduce la circa 27%.
 Fig.2 – Dependenţa duratei de
funcţionare Dv şi a fluxului
luminos Φ în funcţie de variaţia
tensiunii de alimentare.

Se fabrică becuri pentru diferite tensiuni de utilizare: 6, 12

şi 24 V. De asemenea, ele se execută pentru diferite pu-
teri, cuprinse între 25 şi 55 W.
Iluminarea de tip european. Cele două filamente sunt de puteri diferite, combinaţia
cea mai utilizată fiind de 45 + 40 W. Filamentul de 45 W se utilizează pentru faza
lungă, iar filamentul de 40 W - pentru faza scurtă, de întâlnire sau cod. Filamentul 3
al fazei lungi se află în focarul elementului optic. De aceea, razele luminoase ale fazei
lungi sunt concentrate într-un fascicul îngust, dirijat aproape paralel cu axa
reflectorului, respectiv cu suprafaţa drumului, şi luminează puternic la distanţe mari,
de 100-200m. Filamentul 2 al fazei scurte este plasat în faţa focarului oglinzii şi este
prevăzut la partea inferioară cu un ecran metalic special 1. Acesta are rolul de a dirija
fasciculul luminos spre partea superioară a oglinzii, după care este proiectat în jos,
până la o distanţă de 30-50 m. Dacă se îndreaptă fasciculul luminos al fazei scurte
spre un perete (ecran), atunci raza luminoasă va avea forma unei elipse, cu jumătatea
superioară tăiată (fig. 26). Graniţa superioară de iluminare, în
partea stângă a petei luminoase trebuie să coincidă cu axa orizontală a elipsei, iar în
partea dreaptă să urmărească o linie care pleacă în sus din centrul elipsei, sub un
unghi de 15° faţă de axa orizontală. Se obţine astfel iluminarea asimetrică (de tip
european). O astfel de formă a fasciculului luminos asigură o iluminare bună a
drumului (în special a părţii drepte) şi micşorează posibilitatea de orbire a şoferilor
care circulă din sens opus.

Fig.3 –Far de autoturism : 11-ramă

exterioară; 12 – reflector;13 –
degajare pentru montarea
elementului (blocului) optic;14 –
geam dispersor; 15- şurub de reglare
a fasciculului luminos în plan
orizontal; 16- orificiu pentru fixarea
farurilor; 17 – clamă de susţinere a
piuliţei; 18 – şurub de reglare a
fasciculului luminos în plan vertical;
19- piuliţă;20- corp al farurului; 21-
ecran; 22- bec tip 45+40W; 23-
manşon de protecţie a
conductoarelor; 24- arc; 25- ramă interioară ; 26- şuruburi de fixare a ramei
exterioare de cea interioară.
La unele faruri, în blocul optic, în faţa becului, se montează ecranul 21 (fig.3). El
reţine razele centrale paralele emise de filamentul becului şi asigură delimitarea mai
accentuată a graniţei (între zona luminoasă şi cea intunecată) superioare a fasciculului
luminos al fazei scurte, cea ce asigură efectuarea mai precisă a reglajelor la faruri.
Sistemul de iluminat cu fascicul concentrat, de tip american. La acesta, fasciculul
fazei scurte este de aceeaşi intensitate luminoasă cu cel al fazei lungi, este concentrat
şi dirijat în jos, iar la schimbarea fazelor intensitatea luminoasă nu se
schimbă.Deasemenea, fazele lungi ale celor două faruri luminează şoseaua încrucişat.
La schimbarea fazelor, numai farul din dreapta trece pe faza scurtă, farul din stânga
ramânând pe faza lungă ei luminând la distanţă partea dreaptă a drumului, fară să
producă orbirea.
Balonul becului
Balonul becului, în formă de bulb (cireaşă), închide ermetic filamentul. În acest
spaţiu se face mai întâi vid, după care se introduc gaze inerte rarefiate, obţinându-se
astfel mărirea tensiunii efective de lucru creşterea puterii şi eficacităţii luminoase,
respectiv a randamentului luminos vid: 8 lm/W,azot: 12lm/W, argon: 16 lm/W,
crypton: 20 lm/W , vapori de iod (halogen): 24lm/W).
Soclul becului Soclurile becurilor sunt elemente de legatură care asigură montarea
becului, centrarea faţă de blocul optic şi conectarea la reţea a filamentelor prin
intermediul bornelor. Balonul este rigidizat de soclu prin intermediul unui lac special.
În general, soclurile becurilor auto (cu excepţia celor tubulare – sofit) sunt cu fixare
în sistem baionetă.
Din punctul de vedere al dispunerii ergourilor (bornelor) pe soclul baionetă,
există următoarele construcţii:
- tipul francez - cu trei ergouri asimetrice;
- tipul Bosch - cu trei ergouri simetrice de mărimi diferite;
- tipul american - cu trei ergouri simetrice, acestea fiind marcate cu indicaţia "sus"
sau "jos" pentru a nu fi inversate la montare.Două ergouri asigură alimentarea
filamentelor fazei lungi 8 (fig.1), respectiv ale fazei scurte 7, iar al treilea - comun -
face legătura la masă.
Din punctul de vedere al modului de ghidare şi fixare în dulie sau în elementul
optic, soclurile sunt de două feluri:
- cilindrice cu ghidaj pe suprafaţa laterală (fig. 4, a);
- cilindrice cu ghidaj pe faţa frontală (cu
flanşa) (fig. 2.4, b).
Fig. 4- Ghidarea şi fixarea soclului becului în
dulie:a- ghidaj pe suprafaţa laterală; b – ghidaj
pe faţa frontală( cu flanşă).
În primul caz, contactul plotului central al
soclului se realizează prin intermediul unui
contact cu arc din dulie.
În cel de-al doilea caz, contactul cu langhetă
se realizează prin intermediul mufei 10(fig. 1)
cu prize prevăzute cu fişe speciale AMP. Racordarea mufei (plăcii sau ştecherului) cu
borne în instalaţia electrică a farurilor se realizează prin intermediul a trei
conductoare, pentru faza mare(,,56a "), pentru faza mică (,,56b") şi pentru masă
(,,31"). Protejarea conductoarelor la trecerea în carcasă se realizează prin intermediul
unor manşoane (tile), 23 (fig. 5), din cauciuc sau masă plastică.

Flanşa de fixare
Flanşa de fixare metalică 5 (fig.1) se execută în trepte. Treapta cu diametrul mare
serveşte pentru fixarea becului în reflectoarele farurilor cu diametre mai mari iar
treapta cu diametrul mai mic serveşte pentru montarea becului în reflectoarele
farurilor cu diametre mai mici .Flanşele sunt prevăzute cu ieşindurile 4, care intră în
degajările corespunzătoare din corpul reflectorului. De aceea becul se montează în
elementul optic într-o poziţie strict determinată, fapt ce nu necesită reglarea poziţiei
becului, respectiv a filamentelor în raport cu focarul reflectorului. În exterior, la
partea posterioară a reflectorului, becul este prevăzut cu o garnitură inelară de
etanşare 9, din material plastic, împotriva pătrunderii prafului şi umezelii.
Blocul optic
Blocul optic - nedemontabil - se compune din oglinda reflectoare şi geamul dispersor
14, fixat etanş de oglindă.(fig.3)
Oglinda reflectoare
Oglinda reflectoare 12 (fig. 3), confecţionată din tablă de oţel prin ambutisare, are
forma unui paraboloid de rotaţie şi are rolul de a mări intensitatea şi de a concentra
fasciculul de raze luminoase,
proiectându-le în lungul axei, în
situaţia când filamentul becului se află
în focarul oglinzii.Cea mai mare parte
a razelor emise de filament sunt
reflectate de oglindă, care măreşte
intensitatea de iluminare, obţinându-se
astfel un fascicul puternic care asigură
iluminarea optică a drumului la
distanţe mari.
O mică parte dintre razele emise de
filament ies direct, fără a mai fi
reflectate din oglindă. Intensitatea
luminoasa a acestor raze (directe) este
mult mai slabă, sunt împrăştiate, iar la distanţa de 5-10 m îşi pierd eficacitatea. Pentru
îmbunătăţirea acestei situaţii, la unele construcţii în faţa becului se montează ecranul
21 (fig.3).

Fig. 5 – Far exterior dreapta .

Pentru realizarea oglinzii, suprafaţa interioară a reflectorului este acoperită cu lac,

după care se depune un strat subţire de oxizi de aluminiu, prin procedeul de sublimare
a aluminiului în vid (aluminare).
În afară de aluminiu, care are o utilizare largă datorită avantajelor pe care le prezintă
din punct de vedere economic, se mai utilizează materiale „albe" cu coeficient mare
de reflexie, şi anume: argint suflat sau depus pe sulfură de argint, nichel sau crom
depus prin metode electrolitice. Capacitatea cea mai bună de reflexie o are argintul,
care însă nu se foloseşte în fabricaţia de serie, fiind scump.
Geamul dispersor
În fata reflectorului şi montat etanş de acesta, se află geamul dispersor 14(fig.3.);
Suprafaţa exterioară a dispersorului este netedă, iar cea interioară este prevazută cu
un sistem combinat de lentile prismatice, cilindrice etc., care au rolul de a produce
reflexia şi refracţia necesară, respectiv de a uniformiza şi imprăştia (dispersa)
fasciculul de raze reflectate, în forma şi la intensitatea cea mai bună pentru iluminat.
La construcţiile moderne geamul dispersor este neted iar reflectorul farului are în
schimb forme prismatice(Ford, Volkswagen,Peugeot etc.)
În situaţia când se îndreaptă fasciculul de raze luminoase a fazei lungi pe un perete
(ecran), raza luminoasă va avea forma unei elipse (v. fig. 29d). .
Construcţia farurilor şi caracteristicile lor mecanice, electrice, fotometrice etc. trebuie
să corespundă normelor internaţionale, inclusiv prescripţiilor elaborate de C.E.E.-
O.N.U.
Carcasa
Corpul 20 {fig.3) este confecţionat din tablă vopsită, la care, prin intermediul
arcurilor 24 şi a două şuruburi, 15 şi 18, se fixează rama interioară 25. În această
ramă sunt practicate trei degajări ,13, în care pătrund clemele de fixare a elementului
optic. Degajările în ramă şi respectiv clemele elementului (blocului) optic sunt
dispuse asimetric faţă de axa farurilor. De aceea elementul optic poate fi montat în
rama 25 numai într-o poziţie determinată. Elementul optic se sprijină de rama
interioară 25 prin intermediul ramei exterioare 17, din oţel cromat care, la rândul ei,
se fixează de rama interioară prin trei şuruburi 26. Şuruburile 15 şi 18 servesc atât
pentru fixarea ramei interioare, cât şi pentru reglarea direcţiei fasciculului luminos al
farului. Astfel, la înşurubarea sau deşurubarea şurubului 18, se apropie sau depărtează
de corpul farului partea superioară a ramei 25, şi, lipit de acestea, elementul optic se
roteşte faţă de axa orizontală.
Prin înşurubarea sau deşurubarea şurubului 15, elementul optic se roteşte faţă de axa
verticală. Şurubul se înşurubează în piuliţele 19 din material plastic autoblocabile.
Plăcuţele17 de susţinere a piuliţelor sunt fixate de corpul farurilor.
Recomandări. Farurile trebuie instalate la o înălţime faţă de sol de maximum
1,10m, şi de minimum 0,45 m; depărtarea maximă de la marginile caroseriei trebuie
să fie de 0,40m, sau sub 0,30 m când lămpile de semnalizare sunt. montate la un loc
cu farurile;depărtarea între faruri
trebuie să fie mai mare de 0,60m. Culoarea luminii trebuie să fie identică la ambele
faruri,albă sau galbenă.

Becul cu halogen

Becul cu halogen măreşte performanţele şi durata de funcţionare a becului electric

.Argonul (gaz inert) a fost înlocuit de un gaz halogen .Funcţionarea este
asemănătoare, numai că în timpul ei se desfăşoară un ciclu .Filamentul de tungsten
este adus la incandescenţă şi emite vapori care se ataşează de halogen, după care se
reîntorc în filament.Ciclul se repetă în întregul volum interior , iar depunerea pe
suprafaţa interioară a balonului este evitată , cu toate consecinţele nedorite.
 Fig. 6 –Becul cu halogen.

Becul cu arc electric

Pentru a nu se mai produce "arderea" filamentului de tungsten, s-a adoptat soluţia

radicală - renunţarea la folosirea lui şi înlocuirea cu un arc electric. Acesta reprezintă
un "salt" de electroni între doi electrozi cu o diferenţă mare de potenţial electric.
Astfel a apărut becul cu descărcare electrică. (fig. 7) .

Fig. 7- Becul cu arc electric(xenon).

Acesta produce fluxul luminos prin

crearea unui arc electric între doi electrozi
de tungsten. Ei sunt legaţi în circuit prin
intermediul a două folii de molibden,
pentru a evita transmiterea prin
conductibilitate termică a căldurii degajate
de arcul electric. Amorsarea acestuia din
urmă are loc la o tensiune de 20.000 V,
generaţi de un starter. După apariţia arcului
electric, tensiunea scade şi este reglată la
aproximativ 85 V de un regulator - balast.
Temperatura înaltă degajată de arcul
electric în interiorul "becului", a cărui sticlă obişnuită a fost înlocuita cu una de cuarţ,
evaporă picătura de mercur şi particulele de iodat de scandiu sau sodiu, producând un
amestec gazos ionizat care, bun conducător electric, închide circuitul între cei doi
electrozi la o tensiune mai joasă, emiţând lumină.
Un astfel de "bec", cu un consum de 35 W, produce de trei ori mai multă lumină şi
are o du- rată de funcţionare de două ori mai lungă decât a unui bec cu halogen de 55
W. Pentru moment, dezavantajul esenţial este preţul întregului ansamblu (balast,
starter, bec).(fig.8.).
Fig. 8 – Faruri cu bec cu descărcare
electrică(xenon), cu oglindă
parabolică.

Preţul a fost scăzut prin crearea unui

sistem monocorp, care include sursa
de lumină, oglinda parabolică
reflectorizantă realizată prin
depunere de aluminiu direct pe balon
şi lentilă.

723101.12.1.1.3. Tipuri de faruri

Există câteva variante constructive de faruri, diferite din punctul de vedere al formei
corpului, al locului de montare şi al numărului lor.
Faruri aparente. Aceste faruri au în mod obligatoriu carcasă.,sunt de sine
stătătoare şi au o formă geometrică bine determinată, s-au utilizat la autovehiculele de
tip mai vechi, iar în prezent se utilizează la tractoare, motociclete , etc.
Farurile îngropate pot fi cu sau fără carcasă. Se incorporează estetic şi
aerodinamic în partea frontală a caroseriei. Sunt cele mai utilizate în prezent.
Farurile duble (Dual System) sunt de tip îngropat şi se aplică la autoturismele
DACIA 1310, BMW, LADA etc.Cele două faruri exterioare (fig. 5)se folosesc pentru
iluminatul la distanţă (faza lungă) şi pentru iluminatul de întâlnire (faza
scurtă).Farurile interioare se folosesc numai pentru iluminatul de distanţă, filamentul
fazei scurte a acestora nu este racordat la reţea. La conectarea fazei lungi se aprind
toate cele patru faruri asigurând o iluminare bună şi uniformă a drumului, iar la
conectarea fazei scurte luminează numai farurile exterioare.Farurile exterioare se
deosebesc de cele interioare prin sistemul de prisme ale dispersoarelor; farurile
interioare nu sunt prevăzute cu ecran, iar degajările pentru montarea elementului
optic au coordonate diferite astfel ca blocul optic al farurilor interioare să nu poată
fi montat la farurile exterioare. Deasemea, farurile din dreapta nu sunt
interschimbabile cu cele din stânga.
Faruri dreptunghiulare .La acestea reflectorul nu mai este un paraboloid de
revoluţie ; el este, format din suprafeţe parabolice racordate.În afară de forma
estetică, mai adecvată măştilor maşinilor moderne, realizează. şi o distribuţie mai
bună a fasciculului luminos, pretându-se mai bine la iluminatul asimetric. În figura 9
este prezentat farul autoturismului DACIA-l300.
Fig.9- Far autoturism Dacia.
Din punctul de vedere al utilizării pe
automobile, farurile pot fi clasificate astfel:
- faruri pentru iluminatul drumului, care au
fost prezentate în cele de mai sus;
- faruri pentru ceaţă;
- faruri de căutare.
Farurile de ceaţă se caracterizează prin aceea
că utilizează razele de lumină galbenă (există
şi construcţii cu radiaţii infraroşii), distanţa
focală a reflectorului este mai mică decât a
fazei de încrucişare, pentru a concentra fasciculul luminos pe distanţă mică, iar
dipersorul prezintă o îngroşare importantă la partea superioară.În ceea ce priveşte
poziţionarea farurilor de ceaţă, distanţa de la sol trebuie să fie de maximum 0,25 m,
iar distanţa de la marginea laterală a caroseriei nu trebuie să depăşească 0,40 m.
Farurile de căutare echipează în general autovehiculele cu destinaţie specială.
Pentru obţinerea unui fascicul concentrat, care să lumineze la distanţă cât mai mare,
se foloseşte un reflector de tip adânc şi un dispersor cu lentilă condensator.

723101.12.1.1.4.Schema conexiunilor şi circuitelor instalaţiei electrice a

farurilor
Conectarea farurilor în instalaţia electrică a automobilului, respectiv alimentarea
acestora de la sursele de curent (baterie sau generator), se realizează în general prin
intermediul următoarelor elemente: comutatorul cu cheie de contact, comutatorul
central de lumini, patru siguranţe, con- ductoare electrice, regletele sau casetele cu
borne şi accesoriile necesare.
La unele construcţii (de exemplu, FIAT, LADA etc.) se mai foloseşte în plus un
întreruptor simplu sau dublu 36 (fig.7) pentru luminile exterioare, prin intermediul
căruia se alimentează comutatorul central de lumini, şi lămpile de poziţie.

723101.12.1.1.5.Conectarea farurilor la autoturismele echipate cu patru faruri

La automobilele,cu
patru faruri, în
momentul conectării
celor patru filamente a
45-60 W
corespunzătoare fazei
lungi, acestea
consumă un curent de
15-16 A. Un astfel de
curent poate să
deterioreze contactele
comutatorului central de lumini 31, calculat pentru o valoare a curentului de 8 A. De
aceea, faza lungă a farurilor se conectează prin intermediul unui releu suplimentar 38,
ale cărui contacte sunt capabile ,să suporte un curent de 20 A; prin contactele
comutatorului central 31 trece numai curentul de alimentare a înfăşurării releului,
care nu depăşeşte 0,3 A. În figura 10 este prezentată schema electrică de conectare a
farurilor la autoturismele echipate cu patru faruri.
Fig. 10-Schemă electrică de conectare la sisteme de iluminat cu faruri duble.

În situaţia de nefuncţionare, contactele releului sunt deschise, întrerupând circuitul

curentului permanent de alimentare a siguranţelor nr. 3 şi 4 ale fazei lungi.
Conectarea fazei scurte
Se conectează întreruptorul pentru lumini exterioare 36; se acţionează maneta
comutatorului central de lumini 31. În această situaţie curentul se închide pe
următorul circuit: borna,,+" a bateriei 28 sau borna „30" a alternatorului 29 - caseta
de distribuţie - bornele ,,30"-,,INT" ale comutatorului cheii de contact "32 -
întreruptorul luminilor exterioare, 36-conductorul de culoare verde - comutatorul
central de lumini31 - siguranţele nr 5 şi 6 (simbol 56 b) - filamentul becurilor fazei
scurte ale celor două faruri exterioare 27 (prin cele două conductoare de culoare gri,
respectiv gri cu dungi negre) - masa - borna - ,,-" a bateriei de acumulatoare,
respectiv corpul alternatorului.
Conectarea fazei lungi
Pentru obţinerea fazei lungi, după conectarea întreruptorului pentru lumini exterioare
36 se acţionează maneta comutatorului central de lumini 31.Conectarea fazei lungi -
se realizează cu ajutorul a două circuite: circuitul de comandă, (de excitaţie a releului
prin care trece o intensitate mică (de 0,3 A) şi circuitul propriu-zis, de alimentare a
celor patru becuri ale farurilor, curent de intensitate mare, respectiv de 15- 16A.
Curentul circuitului de comandă se închide pe următorul traseu:
borna "+" a bateriei de acumulatoare 28 sau borna ,,30" a alternatorului 29 - caseta de
distribuţie - bornele ,,30"-,,INT" ale comutatorului cheii de contact 32 – întreruptorul
luminilor exterioare 36 - conductorul de culoare verde - comutatorul central de lumini
37 - borna ,,85" şi înfăşurarea de excitaţie a releului 38 - borna ,,86" a releului - masă
- borna ,,-" a bateriei 28, respectiv corpul alternatorului. La trecerea curentului prin
înfăşurarea releului 38, miezul acestuia se magnetizează şi atrage armătura mobilă,
închide contactele, conectând prin aceasta, circuitul propriu-zis de alimentare a
becurilor de la faruri.
Curentul circuitului propriu-zis de alimentare a becurilor farurilor se
închide pe următorul traseu: borna ,,+" a bateriei 28, respectiv borna ,,30" a
alternatorului 29
- caseta de distribuţie - borna ,,30/15" şi contactele închise ale releului 38 -
borna ,,87" a releului - conductorul de culoare neagră - siguranţele nr. 3 şi 4 - cele
două conductoare (de culoare verde, respectiv verde cu dungi negre) - filamentul
celor patru becuri ale farurilor 27 - masa - borna ,,-" a bateriei, respectiv corpul
alternatorului.
Tot de la siguranţa nr. 3, prin conductorul de culoare verde cu dungi negre se
alimentează, în această situaţie, şi becul de control 35, incorporat în vitezometrul 37,
care semnalizează aprinderea (conectării) fazei lungi.,
 Conectarea claxonului de lumini. Claxonul de lumini se obţine, pentru scurt
timp, la acţionarea în sus (faţă de axa volanului) a manetei comutatorului central de
lumini 31 şi indiferent de poziţia clapetei întreruptorului de lumini exterioare 36.
Conectarea claxonului de lumini se realizează cu ajutorul a două circuite, şi
anume : circuitul de comandă (de excitaţie) a releului şi circuitul propriu-zis de
alimentare a celor patru becuri ale farurilor.
Curentul circuitului de excitaţie se închide pe următorul traseu: borna "+" a
bateriei de acumulatoare 28 - caseta de distribuţie - bornele "30"-,,INT" ale
comutatorului cheii de contact 32 - comutatorul central de lumini 31 - conductorul de
culoare albastră cu dungi roşii - borna ,,85" şi înfăşurarea de excitaţie a releului 38 -
borna ,,86" a releului - masă - borna ,,-" a bateriei 28, respectiv corpul alternatorului.
La trecerea curentului prin înfăşurarea releului 38, miezul acestuia se magnetizează şi
atrage armătura mobilă, închide contactele, conectând prin aceasta
circuitul propriu-zis de alimentare a becurilor farurilor.
Curentul circuitului propriu-zis de alimentare a becurilor farurilor se închide prin
contactele releului 38, pe acelaşi traseu (circuit) descris mai înainte,la conectarea
fazei lungi, respectiv la fel ca şi în cazul conectării spre stânga, la a doua poziţie a
manetei comutatorului central de lumini 31.

723101.12.1.1.6.Conectarea farurilor la autoturismele echipate cu două faruri

În figura 11 este prezentată schema electrică de conectare a farurilor la

autoturismele echipate cu două faruri. Conectarea farurilor se face la fel ca la
autoturismele echipate cu patru faruri, cu deosebirea că la cele cu două faruri ele nu
mai sunt prevăzute cu regleta de conectare a bateriei cu alternatorul şi nu au releu
pentru faruri. S-a păstrat aceeaşi numerotare a elementelor care intră în componenţa
,instalaţiei electrice a farurilor, la care s-a adăugat panoul aparatelor de bord, 34.
La alte tipuri de automobile conectarea farurilor se face principial în mod
asemănător, putând să existe mici deosebiri, legate de particularităţile constructive ale
unor elemente ca de exemplu, comutatorul central de lumini,(care poate fi acţionat
atât prin bascularea manetei, prin acţionarea axială, cât şi prin rotirea acesteia).
Comutatorul poate avea incorporat şi
întreruptorul claxoanelor (de
exemplu, la autoturismele Renault,
Dacia, Oltcit, Citroen, Peugeot,
Skoda,Roman etc).

Fig. 11- Schema electrică de

conectare a farurilor autoturismelor :
27-faruri;28-baterie de
acumulatoare;29- alternator;30-
casetă de siguranţe;31- comutator
central de lumini;32- comutator cu
cheie de contact;33-întreruptoare de
lumini;34-tablou aparate de bord;35-lampă de avertizare a fazei lungi;36-întreruptor
lumini exterioare;

723101.12.1.1.7.Comutatoare pentru lumini

Comutatoarele pentru lumini servesc la conectarea următoarelor circuite:

a.lumini de poziţie şi gabarit, lampa numărului de înmatriculare şi iluminarea
aparatelor de bord.
b.lumini de întâlnire ( fază mică).
c.lumini de drum( fază mare).
Ele au de obicei trei sau patru poziţii, realizând :
- poziţia 0 – nu se stabileşte nici un contact;
- poziţia 1 – se alimentează circuitele a din aliniatul precedent;
- poziţia 2 – se alimentează circuitele a+b.
- poziţia 3 – se alimentează circuitele a+c.
Fig.12 – Comutatorul combinat al autoturismului DACIA: a – vedere laterală; b –
vedere de sus;
c – diagrama de
comutare;

Acţionarea comutatorului se realizează prin bascularea (în stânga - dreapta) a

pârghiei (LADA) sau prin bascularea şi rotirea pârghiei (DACIA-1300). În ultimul
caz, la acţionarea axială a pârghiei se conectează semnalizarea sonoră, iar prin
acţionarea în jos a manetei se conectează, pentru scurt timp, semnalizarea (claxonul)
de lumini.
În fig. 12. se prezintă comutatorul combinat al autoturismului DACIA-1300 şi
diagrama sa de comutare, iar în fig. 10 - placa cu borne şi contacte. În fig. 10, cu
numere mici, de la 1 la 9 s-au numerotat bornele -care au fost specificate în legenda
figurii, iar cu numere mari - circuitele de alimentare, dupa cum urmează :
- 155 - alimentarea comutatorului printr-un conductor albastru de la placa de racord
4'. Tot de la această placă se mai alimentează comutatorul cu cheie de contact (borna
G -sau ,,30") printr-un conductor de culoare maro 6', cât şi comutatorul pentru lumini
de poziţie staţionare, printr-un conductor de culoare albastră 154.
- 153 - alimentează reostatul luminilor de bord printr-un conductor de culoare
albastră; 70 - orificiul de fixare a comutatorului.
Fig.13 – Placa cu borne şi contacte
a comutatorului combinat ( vedere
dinspre partea inferioară):1 –
alimentarea comutatorului central
de lumini; 2 – lămpi de poziţie; 3 –
fază mică; 4 – fază mare; 5 –
claxon; 6 şi 7 – alimentarea de la
releu a comutatorului de
semnalizare a schimbării direcţiei;
8- lămpi de semnalizare ( viraj
dreapta); 9- lămpi de semnalizare
viraj stânga; 4`- placa cu borne; 6`-
alimentarea comutarorului cu cheie
de contact;

723101.12.1.1.8. Releul de comandă a farurilor

În figura 14 este prezentat releul tip PC-257 de comandă a farurilor.El se compune

din placa suport 2 din textolit , pe care se fixează jugul 6, miezul din oţel cu
înfăşurarea 3 de excitaţie , paleta sau armătura mobilă 5 cu contactul mobil şi
suportul curbat 1, cu contact fix.Armătura mobilă se fixează pe consola jugului sau
piesei polare , prin intermediul lamelei elastice 7 din oţel arc, având rolul de a
menţine în stare de repaus contactele deschise sau închise (de exemplu releul PC-
702). Pentru îmbunătăţirea conductibilităţii electrice , sub lamela de oţel arc se
montează o lamelă de cupru.Contactele releelor sunt dimensionate pentru curenţi
relativ mari şi se execută din aliaje de argint şi cupru.Limitatorul din alamă 8 al
releului PC-527 se fixează pe miez; prin îndoire , acesta limitează cursa armăturii
mobile , putându-se astfel regla valoarea întrefierului şi a distanţei dintre contacte
.Întreg ansamblul este acoperit de capacul executat din tablă.
 Fig.14 – Releul tip PC – 527, de
comandă a farurilor.

723101.12.1.1.2. Instalaţia pentru iluminare interioară şi exterioară şi

semnalizare.
Instalaţia pentru iluminare interioară are rolul de a ilumina interiorul habitaclului,
bordul , compartimentul motor şi portbagajul.

723101.12.1.2.1. Lămpile pentru iluminarea interioară.

Lămpile pentru iluminarea interioară au rolul de a ilumina interiorul habitaclului, cât
şi a compartimentului motorului şi portbagajului. Din această categorie fac parte
următoarele corpuri de iluminat : plafonierele (fig.15), lămpile sub capotă ( fig. 16),
lămpile pentru iluminarea cutiei cu acte şi lămpile portbagaj.
Fig. 15 – Plafonieră : 1- buton întreruptor plafonieră; 2 –
contact lamelar inferior de fixare a becului;3 – bec tip
sofit;4 – dispersor cu corpul plafonierei;5- ramă; 6 –
lamelă arc de fixare a plafonierei; 7- bornă de alimentare
cu curent;8 – bornă de legătură cu întreruptorul de la uşi; 9
- bilă de poziţionare a butonului întreruptorului ; 10 –
bucşă de contact;11 – placă suport a întreruptorului;12-
bornă de masă; 13 – capac al corpului plafonierei;

Fig. 16 – Lampă subcapotă motor: 14 – bec de

4W; 15 – partea inferioară a corpului ; 16 –
contact elastic lamelar;17 – şaibă de sprijin a arcului ; 18 – şurub de fixare a lămpii;
19 – partea superioară a corpului; 20 – buton întreruptor.
Lămpile pentru iluminarea interioară sunt de construcţie simplă, confecţionate în
general din materiale plastice cu întreruptor incorporat. Plafonierele mai au în plus
întreruptoare acţionate prin deschiderea uşilor. Alimentarea plafonierelor se face de la
circuitul de curent permanent (simbol ,,30").
Spre deosebire de tipurile de automobile de fabricaţie mai veche, la automobilele de
construcţie recentă aprinderea becurilor de la lămpile subcapotă şi portbagaj se
realizează numai după conectarea prealabilă a luminilor de poziţie sau de gabarit.
Acest lucru corespunde şi se încadrează în normele internaţionale, cât şi prescripţiilor
C.E.E. - O.N.U. pe linia îmbunătăţirii securităţii şi siguranţei circulaţiei pe drumurile
publice.

723101.12.1. 2.2.Lămpile pentru iluminarea exterioară.

Lămpile pentru iluminarea exterioară au rolul de a ilumina în exteriorul

automobilului. Din această categorie fac parte: lămpile de poziţie, lămpile pentru
iluminarea numărului de înmatriculare, lămpile pentru mersul înapoi şi lămpile
portative cu elementele componente respective. Pentru evitarea pătrunderii apei şi
prafului, între corpul lămpii şi dispersor, cât şi între corpul lămpii şi caroserie se
intercalează garnituri din cauciuc sau materiale plastice.
Lămpile de poziţie, denumite şi lămpi de gabarit sau lanterne, indică prin
poziţionarea lor gabaritul automobilului atât în timpul deplasării, cât şi al staţionării
acestuia. În acest scop ele se montează la maxim 0,30-0,40 m de la marginea limită
laterală a automobilului. La construcţiile moderne, lămpile de poziţie din faţă sunt
combinate cu cele de semnalizare schimbare direcţie, iar cele din spate sunt
combinate în plus cu lămpile de stop; la unele construcţii (de exemplu SKODA-105
S, 120 L) acestea sunt combinate şi cu lampa de mers înapoi. În acest gens, corpul
poate fi cu un compartiment (fig. 17), două ( fig. 18) sau trei compartimente.
Dispersoarele lămpilor de poziţie sunt de culoare albă, sau oranj. În soclu se
montează becul cu două filamente (de exemplu tip A 12 - 21+5) ; filamentul de 21 W
serveşte pentru semnalizarea schimbării direcţiei, iar filamentul de 5 W pentru lumina
de poziţie.

Fig. 17 – Lampă de poziţie faţă : 1 –

corp; 2 – dispersor; 3 – garnitură; 4 –
bec tip A 12 -5W; dulie lampă; 6 –
bornă de masă; 7- mufă cu borne; 8 –
prezon de fixare.
Fig. 18 – b:Lampă de semnalizare şi poziţie faţă:9 – şurub de fixare a
dispersorului;10 – bec tip A-12-21-3;11 – reflector; 12 – bec tip A-12-5, pentru
lumini de poziţie;13 – şurub de fixare a lămpii;Fig. 18 – d: Lampă laterală de
semnalizare: 15 – garnitură; 16 – şurub de fixare a lămpii; 17 – bec tip A 12- 4; Fig.
18 – e: Lampă triplă spate: 18 – dispersor pentru semnalizarea schimbării direcţiei;19
– bec tip A 12 – 21 – 3; 20- şurub de fixare; 21 – ramă de fixare dispersoare; 22 – bec
tip A 12 – 21 -5; 23 – dispersor pentru lumini de poziţie şi stop de frână; 24- placă
izolatoare; 25 – suport cu contacte şi borne; 26 – bornă de alimentare a filamentului
becului de de stop frână; 27 – bornă alimentare filament bec semnalizare;

Lămpile pentru iluminarea numarului de înmatriculare se montează de regulă în

locaşul practicat în bara de protecţie spate. Dispersoarele- executate din materiale
plastice transparente mate, de culoare albă, dirijează un fascicul îngust de raze de
lumină pe placa numărului, fără a lăsa posibilitatea acestora să fie reflectate înapoi.
La unele construcţii, lămpile sunt prevăzute cu un abajur special de dirijare a razelor
de lumină pe placa numărului. Condiţia impusă este aceea ca numărul să fie citibil de
la minim 20 m. În , fig. 19 este prezentată lampa cu două compartimente pentru
iluminarea numărului de inmatriculare.
Pentru mărirea siguranţei, cele două becuri
sunt alimentate prin două circuite separate, de
la circuitul luminilor de poziţie.

Fig.19 – Lampă de iluminare a numărului de

înmatriculare:1- placă de contact;2 – dulie;3 –
corp; 4 – ştifturi de centrare; 5 – dispersor;6-
bec tip A12-5;7 – capac;8 – garnitură;9 –
şurub de fixare; 10- lamelă de contact la
masă.

Lămpile pentru mersul înapoi se conectează în mod automat la cuplarea treptei de

mers înapoi a cutiei de viteze, alimentarea efectuându-se de la circuitul de curent
permanent sau prin conectarea prealabilă a luminilor de poziţie. Ele se montează pe
panoul din spate al autoturismului sau în lămpile triple din spate. Dispersoarele
executate din material plastic sunt de culoare albă. Alimentarea lămpilor se face de
obicei de la circuitul luminilor de poziţie.
În tabelul 1 se dau puterea becurilor folosite la lampile autoturismelor.
Tabelul 1 :Puterea şi tipurile de becuri folosite la autoturisme
Locul de utilizare Tipul becurilor după norma Putere în
TY 16-535,257-69 W
Faruri A12-45+40 45+40
Lămpi faţă A12-21+5 21+5
Lămpi faţă:
- semnalizarea direcţiei A12-21-3 21
- lumini poziţie A12-5 5

Lămpi spate:
- semnalizarea stop şi poziţie A12-21+5 21+5
-semnalizarea schimbării direcţiei A12-21-3 21
Lămpi pentru mers înapoi A12-21-3 21
Lămpi portative A12-21-3 21
Lămpi număr înmatriculare A12-5 5
Lămpi avertizare deschidere uşi faţă A12-5 5
Lămpi – subcapotă motor A12-5 5
- plafoniere AC12-5 5
Lămpi laterale de schimbare a direcţiei A12-4 4
(pe aripi)
Lămpi iluminare brichetă A12-4 4
Lămpi portbagaj A12-4 4
Lămpi iluminare cutie cu acte A12-4 4
Lămpi iluminare tablou bord AMH12-3 3
Lămpi iluminare ceas electric şi lămpi de AMH12-3 3
semnalizare avarii bord

723101.12.1.2.3.Lămpile pentru semnalizarea optică

Lămpile pentru semnalizarea optică au rolul de a avertiza prin aprinderea lor -

intenţiile sau manevrele pe care urmează să le efectueze şoferul ca, de exemplu,
semnalizarea momentului începerii frânării, schimbării direcţiei spre dreapta sau spre
stânga a automobilului sau intenţia de depăşire a acestuia. Ele se caracterizează
printr-o iluminare puternică, utilizându-se becuri până la 21 W. De asemenea, prin
aprinderea unor lămpi sau reflectarea razelor luminoase primite din afară, în special
pe timp de noapte, se pune în evidenţă prezenţa, cât şi dimensiunile de gabarit ale
automobilului, în cazul luminilor de poziţie, lămpilor de semnalizare a deschiderii
uşilor din faţă şi a catadioptrului. Lumina emisă de acestea este mai slabă ca în primul
caz, utilizându-se becuri de circa 5 W. În primul caz semnalizarea se face cu lumină
intermitentă, pe când în cel de al doilea caz - cu lumina cu intensitate constantă.
Pentru dispersoarele din faţă se utilizează culoarea albă sau portocalie, iar pentru
cele din spate - culoarea portocalie sau roşie. Lămpile de semnalizare a schimbării
direcţiei se montează spre părţile exterioare ale automobilului.
Lămpile de semnalizare a schimbării direcţiei ( fig. 18 b,d,e) combinate cu cele de
poziţie, se fixează pe părţile laterale ale caroseriei automobilului. La unele construcţii
se mai utilizează lăm-pi de semnalizare laterale, montate pe aripile din faţă ( fig. 18
d). Aşa cum s-a arătat, lămpile pot fi cu un compartiment (fig.18, a) sau cu mai multe.
Astfel, la lămpile cu două compartimente ( fig. 18, b), în compartimentul mare se
montează becul cu filamentul de 21 W pentru semnalizarea schimbării direcţiei, iar în
compartimentul mic - becul cu filamentul de 5 W pentru luminile de poziţie.
 Dispersoarele sunt de material plastic, cu profil striat, pentru a difuza lumina fără a
o reflecta. Pentru dispersoarele din faţă, culoarea albă (spre interior) se
foloseşte pentru luminile de poziţie, iar culoarea roşie (spre exterior) - pentru
semnalizarea schimbării direcţiei. Pentru dispersoarele din spate se foloseşte culoarea
oranj sau roşie.
Semnalul luminos, dat de lămpile de semnalizare, trebuie să aibă o astfel de
intensitate, încât ziua să fie văzut de la minimum 700 m, iar noaptea - de la minimum
500 m.
Lămpile de stop servesc pentru a avertiza pe conducătorul auto din spate asupra
intenţiilor de încetinire a vitezei sau frânare totală a automobilului. Lămpile de stop
sunt combinate cu cele de poziţie şi de semnalizare a schimbării direcţiei.
Dispersoarele sunt executate din masă plastică având striuri, astfel încât lampa să
difuzeze lumina, fără a reflecta fascicule de raze supărătoare pentru ochiul
conducătorului unei maşini care vine din spate. Dispersoarele sunt colorate în oranj
pentru semnalizarea schimbării direcţiei (filament 21 W), şi roşu - pentru stop pe
frână (filament de 21 W) şi poziţie (filament de 5 W).
Normele prevăd ca lumina lămpii de stop să fie vizibilă ziua de la minimum 50 m,
iar noaptea de la minimum 500 m. În situaţia când compartimentele sunt dispuse în
plan orizontal, compartimentul pentru semnalizarea schimbării de direcţie trebuie să
se afle spre partea exte- rioară a autoturismului.
Catadioptrul sau ochiul de pisică se deosebeşte de lămpile obişnuite prin aceea că
deşi nu este prevăzut cu becuri, totuşi constituie element de semnalizare prin faptul că
reflectă lumina ce cade pe suprafaţa lui. Elementul reflectorizant, de culoare roşie, se
execută din material plastic. Suprafaţa exterioară a elementului este netedă, iar cea
interioară este prevăzută cu un sistem de prisme care reflectă lumina. Catadioptrul
poate fi separat sau incorporat în dispersorul lămpilor triple din spate.
Lămpile de avertizare a deschiderii uşilor se montează la partea frontală a uşilor.
Ele sunt de construcţie îngropată, fiind prevăzute cu un dispersor de culoare roşie, din
material plastic. Puterea becului este de 5 W.

723101.12.1.2.4. Schema conexiunilor şi circuitelor instalaţiei electrice

de iluminare şi de semnalizare luminoasă
În fig. 20 este prezentată schema de conectare a lămpilor, a releului de semnalizare,
a întreruptoarelor şi comutatoarelor din cadrul instalaţiei electrice de iluminare şi de
semnalizare luminoasă a autoturismelor LADA-l200. În cadrul acestei instalaţii se
disting următoarele circuite:
- Circuitele de alimentare generală. Legătura electrică între borna ,,+" a bateriei de
acumulatoare 3 şi borna ,,30" a alternatorului 5, se realizează printr-un conductor de
culoare maro. De la borna ,,30" a alternatorului printr-un conductor de culoare maro
se alimentează borna ,,30/1" a comutatorului cheii de contact 4 ; tot de la borna ,30" a
alternatorului printr-un conductor de culoare roz se alimentează siguranţa nr. 1 sau A
a casetei de siguranţe 11. De la siguranţa fir. 1 (fără să treacă prin ea), tot printr-un
conductor roz, se alimentează borna ,,30" a comutatorului cheii de contact 4. Aceste
circuite, cât şi bornele respective, poartă denumirea de circuite de curent permanent
(şi sunt simbolizate cu cifra ,,30"), în sensul că acestea sunt în permanenţă sub
tensiune atât timp cât bateria este conectată la instalaţia electrică.
De la borna "INT" a comutatorului cheii de contact (iar cheia se afla în poziţie de
"aprindere" sau "staţionare"), prin două conductoare de culoare neagră, se
alimenteaza în parte (fig.16) în- treruptorul de lumini exterioare (borna H şi
comutatorul central de lumini 10).
De la borna ,15" a comutatorului cheii de contact 4 (iar cheia se află în poziţia

"aprindere") printr-un conductor de culoare albastră cu dungi negre, se alimentează

siguranţele nr. 9 şi 10 ale casetei de siguranţe.

Fig. 20 – Schema instalaţiei de iluminare şi semnalizare optică: 1-lămpi laterale de

schimbare a direcţiei; 2- lămpi de semnalizare şi poziţie faţă;3- bateria de
acumulatoare;4 – comutator cu cheie de contact;5 – alternator; 6 – lampă subcapotă;
7 – bloc întreruptoare lumini; 8 – tablou aparate de bord;9 – releu semnalizare
schimbare direcţie;10 – comutator central lumini şi semnalizare schimbare direcţie;11
– casetă de siguranţe; 12 – întreruptor lămpi stop; 13 – lampă portbagaj; 14 – lămpi
triple spate;15 – lampă iluminare număr de înmatriculare.
Circuitele instalaţiei de semnalizare a schimbării direcţiei. Instalaţia de
semnalizare a schimbării direcţiei este formată din releu1 9 ( fig.14), comutatorul 10,
lămpile faţă 2, lămpile spate 14, lampa de semnalizare de la bord şi conductoarele cu
anexele respective.
Curentul de la siguranţa nr. 9 a casetei 11 (cheia fiind pusă în poziţia "aprindere"),
printr-un conductor de culoare oranj, alimentează borna "+" a releu1ui 9. De la borna
„L”a releului, printr-un conductor de culoare albă cu dungi negre, alimentează
comutatorul 10, iar de la borna "P" a releului 9 printr-un conductor de culoare
albastră, alimentează becul de semnalizare de la bord - masă. În poziţie neutră (din
mijloc) a manetei comutatorului 10, curentul circuitului de semnalizare schimbare
direcţie este întrerupt, în celelalte două poziţii extreme (stânga-dreapta) circuitul se
închide prin masa becurilor de semnalizare a schimbării direcţiei.
Astfel, acţionând maneta comutatorului 10, spre dreapta, curentul circulă prin două
conductoare de culoare albastră : unul pentru alimentarea în paralel a becurilor
lămpilor 1 şi 2 din faţă dreapta, iar al doilea - pentru alimentarea becului lămpii 14
din spate dreapta ; în acelaşi timp este alimentată prin releu şi lampa de semnalizare
de la bord.
La acţionarea manetei comutatorului 10 spre stânga, curentul de la comutator
circulă printr-un conductor de culoare albastră cu dungi negre spre caseta de
racordare din spate, de la care se ramifică prin două conductoare de aceeaşi culoare şi
anume : unul pentru alimentarea în paralel a becurilor lămpilor 1 şi 2 din faţă stânga,
iar al doilea - pentru alimentarea becului lămpii 14 din spate stânga ; în acelaşi timp
este alimentată şi lampa de semnalizare de la bord.

Circuitele instalaţiei luminilor de poziţie. Instalaţia luminilor de poziţie este formată

din lămpile de poziţie, întreruptorul luminilor exterioare, lampa de semnalizare de la
bord, conductoarele cu anexele respective.
Prin închiderea întreruptorului luminilor exterioare (din cadrul blocului
întreruptoarelor 7 -fig. 20, iar cheia de contact fiind pusă în poziţiile de "aprindere",
sau "staţionare" - printr-un conductor, de culoare albă cu dungi negre se alimentează
siguranţele nr. 7 şi 8 (simbol ,,58"), de unde curentul este distribuit pe mai multe
circuite anume :
- de la siguranţa nr. 8 sau H, printr-un conductor de culoate maro se alimentează
lampa sub capotă 6 şi becul lămpii 2 din faţă dreapta - tot de la siguranţa nr. 8 sau H,
printr-un conductor de culoare maro, se alimentează becurile lămpii de poziţie 14 şi
becul lămpii de iluminarea numărului de înmatriculare 15 - din spate stânga ;
- de la siguranţa nr. 7 sau G, printr-un conductor de culoare galbenă, se alimentează
lampa portbagaj 13. becurile lămpilor luminii de poziţie 14 şi de iluminare a
numărului de înmatriculare 15 - din spate dreapta ;
- pe la siguranţa nr. 7 sau G, printr-un conductor de culoare galbenă, se alimentează
întreruptorul luminilor aparatelor de bord 7 (borna V) cât şi becul lămpii de poziţie 2
din faţă stânga ;
- tot de la siguranţa nr. 7 sau G printr-un conductor de culoare galbenă se
alimentează becul de la bord, de semnalizare a conectării luminilor de poziţie.
Toate circuitele de mai sus se închid prin filamentul becurilor respective, la masă.
Circuitul instalaţiei de semnalizare a stopului pe frână. Instalaţia de semnalizare a
stopului pe frână este formată din conectorul 12 acţionat hidraulic, lămpile de stop 14
din spate şi conductoarele cu anexele respective.
Alimentarea circuitului se face prin conductoare de culoare roşie, curentul fiind
preluat de la siguranţa nr. 1 sau A, respectiv de la circuitul de curent permanent
(simbol ,,30").
Când contactele conectorului 12 se închid, (la apăsarea pe pedala de frână) curentul
are următorul circuit: siguranţa nr. 1 - bornele şi contactele conectorului 12 - placa de
conexiuni spate - borna becului lămpii stop 14 stânga - masă; de la lampa stop din
stânga printr-un conductor (tot de culoare roşie) se alimentează becul lămpii de stop
14 din spate dreapta.
 Şi la celelalte autoturisme circuitele instalaţiei electrice de iluminare şi de
semnalizare luminoasă descrise mai sus sunt principial asemănătoare cu deosebire că
la unele pot să mai existe o serie de circuite suplimentare, ca de exemplu,
semnalizarea deschiderii uşilor din faţă.

723101.12.1.2.5. Comutatoarele pentru semnalizarea direcţiei

Comutatoarele pentru semnalizarea direcţiei servesc la alimentarea circuitului de

semnalizare a schimbării direcţiei. Ele sunt de tipul basculant, cu tija de acţionare şi
cu trei poziţii: dreapta, mijloc şi stânga;.
În fig. 21 se prezintă comutatorul combinat tip P-135 de semnalizare a schimbării
direcţiei şi a luminii farurilor care echipează autoturismele LADA, cât şi schema de
funcţionare a dispozitivului de readucere automată a manetei în poziţia iniţială.
Comutatorul se fixează pe suportul superior al coloanei volanului 17, prin intermediul
a două şuruburi.
La partea superioară a corpului 7, turnat din material plastic, se fixează două plăci -
29 şi 30 - din textolit, prevăzut cu contacte din cupru, iar la partea inferioară sunt
fixate, prin nituire, lamela 18 cu contact mobil şi bornă, şi lamela 28 cu contact fix, şi
borna pentru conectarea, prin intermediul ştiftului 27, a semnalizării (claxonului) de
lumini ale fazei lungi a farurilor. Două manete (pârghii) 1 - pentru semnalizarea
schimbării direcţiei şi 2 - pentru lumini faruri - se rotesc pe axul (bolţul) metalic 4,
presat în corpul comutatorului.
Partea superioară a axului se fixează prin intermediul plăcii 3 şi unei siguranţe
elastice. Fiecare manetă are trei poziţii de fixare (asigurare), care se realizează cu
ajutorul bilelor 23 şi arcurilor 22, care pătrund în lăcaşurile corespunzatoare din
corpul 7.
Comutatorul este prevăzut cu un dispozitiv de readucere automată a manetei în
poziţia iniţială, respectiv deconectarea circuitului de semnalizare, după luarea
virajului. Dispozitivul este format din platoul circular de antrenare 10 din material
plastic, clichetul 11 cu arc, şaiba elastică 13 şi sectorul 16, prevăzut cu proeminenţele
15. Şaiba elastică se montează pe sector şi are două ieşinduri (prelungiri) 19 care intră
în degajările corespunzatoare din sector. Între ieşindurile şaibei se află gheara 12,
curbată în jos, în orificiul căreia se roteşte axa clichetului 11. Clichetul din material
plastic este tras în jos de către arcul 14 şi poate să se deplaseze în sus şi în jos.
În afară de acesta, clichetul poate să se rotească în jurul axei sale. Platoul de
antrenare 10 este prevăzut cu două ieşinduri 9, care pătrund în degajările butucului
volanului, iar la rotirea volanului, împreuna cu acesta se roteşte şi platoul de
antrenare.
 Fig.21 – Comutatorul
luminilor de semnalizare.

Dispozitivul funcţionează în
felul următor : în poziţia neutră
(de mijloc) a manetei 1,
ieşindurile (prelungirile) şaibei
elastice se află situate în
adânciturile sectorului, iar
clichetul 11 este tras în jos de
către arc. La rotirea volanului,
ieşindurile inferioare 9 ale
platoului de antrenare trec
peste clichet fără să-l
antreneze.
La rotirea manetei 1 în stânga
sau dreapta - cepul 5 aflat pe
capătul scurt al manetei 1
roteşte sectorul 16. Prelungirile şaibei elastice ies din degajările (adânciturile)
sectorului, şi extremităţile şaibei 13, împreună cu ghiara 12 se ridică, iar aceasta
ridică în sus clichetul 11.La revenirea volanului în poziţia iniţială, unul din ieşindurile
inferioare 9 ale platoului de antrenare agaţă de capătul superior al clichetului (ieşit în
sus), rotindu-l în jurul axei sale. Capătul inferior al clichetului se sprijină pe
proeminenţa (dintele) 15 al sectorului şi roteşte sectorul, iar împreună cu el, prin
intermediul cepului 5, roteşte maneta 1 îin poziţia iniţială (de mijloc), iar ca urmare,
circuitul de alimentare a lămpilor de semnalizare a schimbării direcţiei se întrerupe.
În fig. 22 este prezentată placa cu contacte şi bornele aferente ale comutatorului
combinat tip P-135. Astfel, contactul 20 alimentează circuitul de semnalizare a
virajului spre stânga, contactul 21 alimentează circuitul de semnalizare spre dreapta,
iar alimentarea comutatorului de semnalizare a schimbării direcţiei se face prin
contactul central (nenumerotat, aflat între contactele 20 şi 21). Alimentarea
comutatorului central de lumini se face prin contactele 25, faza mare prin contactul
24, iar faza mică prin contactul 26 şi bornele respective.
Tot în fig.22 se prezintă alimentarea întreruptorului claxonului care se face prin
intermediul conductorului 31, prevăzut cu arcul 32, şi lamelei 8.
 Fig. 22 – Placa cu contacte şi borne a comutatorului de semnalizare şi alimentarea
comutatorului

723101.12.1.2.6. Relee de semnalizare a schimbării direcţiei

Releele de semnalizare a schimbării direcţiei au rolul de a întrerupe şi restabili

periodic circuitul în scopul realizării iluminării intermitente de o anumită frecvenţă,
necesare alimentării lămpilor de semnalizare a schimbării direcţiei.
După tipul constructiv al elementului generator de impulsuri, releele de semnalizare
optică pot fi termoelectromagnetice cu fir rezistiv, electrotermice cu lamă bimetalică
şi electronice. În prezent, cele mai utilizate relee, sunt releele cu fir rezistiv datorită
construcţiei relativ simple, costului scăzut, capacităţii de satisfacere a cerinţelor
impuse de majoritatea autoturismelor. Releele electronice se folosesc în
special la autovehicule de
puteri mari sau la
autotrenuri prevăzute cu mai
multe lămpi de semnalizare
(de exemplu, la
autocamioanele ROMAN).
În figura 23 este prezentată
construcţia şi schema
releului tip PC-491 cu fir
rezistiv.

Fig. 23 – Releul tip PC-491 de semnalizare: 1 – borna „L”; 2 – borna „P”; 3 – placă
suport; 4- capac; 5 – bucşă din sticlă; 6 – placă de susţinere a miezului
electromagnetului;7- lamela arc a armăturii mobile;8- rezistenţă de 10Ω;9 – consolă
de reglare a cursei armăturii mobile;10 – fir cald; 11 – armătură mobilă de conectare-
deconectare a lămpilor de semnalizare a schimbării direcţiei;12 – suport de fixare a
releului; 13 – consolă a contactelor 20 , ale lămpilor de semnalizare schimbare
direcţie;14 – miez al electromagnetului; 15 – armătură mobilă de conectare a lămpii
de control; 16 – consolă de reglare a cursei armăturii mobile; 17 – consolă de reglare
a tensiunii arcului armăturii mobile; 18 – consolă a contactelor 21 ale lămpii de
control;19 – lamelă arc a armăturii mobile a lămpii de control;20 – contacte
principale de comandă a lămpilor de semnalizare schimbare direcţie; 21 – contacte
auxiliare de comandă a lămpii de control.
El este format din placa suport 3 (din material izolant stratificat, pe care se fixează
bornele cu contactele 1 şi 2, şi placa de susţinere 6, pe care se sudează prin puncte
miezul 14 al electromagnetului. Începutul înfăşurarii este lipit la borna "L ", iar
sfârşitul - la consola 13.
Releul are două perechi de contacte: o pereche de contacte principale 20, care
comandă lămpile de semnalizare a schimbării direcţiei, iar cealaltă pereche de
contacte auxiliare - 21, comandă lampa de control de la bord. Contactele se execută
din argint-cupru, argint-magneziu sau paladium. Consolele 13 şi 18 ale contactelor 20
şi respectiv 21 sunt izolate de miezul 14.
În paralel cu contactele 20 se află rezistenţa 8 din NiCrom blanc, având valoarea de
10 Ω; unul dintre capetele rezistenţei se leagă la consola 13, iar celălalt capăt trece
printr-o bucşă 5 din sticlă şi se continuă cu firul cald rezistiv 10, care se sudează la
armătura mobilă (lamela) 11. Acest capăt al rezistenţei, în stare rece, este tensionat de
firul cald 10, care depărtează armătura mobilă de miez. Armăturile mobile 11 şi 15
sunt menţinute, la distanţa faţă de miez cu ajutorul lamelelor arc 7 şi respectiv
19.Forţa de tensionare a firului rezistiv variază invers proporţional cu starea de
încălzire a acestuia, provocată de punerea lui sub tensiune.
La începutul conectării releului, curentul ajunge la borna ,,+" de alimentare a
acestuia, trece prin armătura mobilă 11, firul cald 10, rezistenţa 8, apoi prin
înfăşurarea releului şi borna "L" merge la comutatorul de schimbare a direcţiei şi se
închide la masă prin becurile lămpilor de semnalizare (vezi schema privind "circuitele
instalaţiei de semnalizare optică" - fig. 16). Atât timp cât curentul trece prin
rezistenţă, valoarea lui este mică şi insuficientă pentru atragerea armăturii mobile
spre miez şi, respectiv, închiderea contactelor; din această cauză lămpile de
semnalizare a schimbării direcţiei luminează foarte slab (sau deloc), iar lampa de
control de la bord nu se aprinde. Curentul care trece prin rezistenţă încălzeşte firul
cald 10, iar acesta, prin dilatare, se lungeşte, tensiunea exercitată se micşorează şi
armătura mobilă 11 se apropie de miez, închizând contactele 20. În această situaţie
curentul trece prin contactele 20, ocolind rezistenţa 8. Valoarea lui creşte simţitor, iar
lămpile de semnalizare a schimbării direcţiei luminează cu intensitate normală.
Datorită creşterii valorii curentului, creşte şi fluxul magnetic de atragere a armăturii
mobile 15 spre miez, fapt ce duce la închiderea contactelor 21 ; lampa de control de
la bord se aprinde, iar curentul de alimentare a acesteia circulă pe următorul traseu:
borna ,,+" a releului - miez - armătura. mobilă 15 - contactele 21 - borna "P" - lampa
de control - masă. În intervalul în care curentul nu circulă prin rezistenţa 8, ea se
răceşte, tensiunea firului cald 10 se măreşte şi îndepărtează lamela 11 de miez,
desfăcând contactele 20. Curentul circulă din nou prin rezis- tenţa 8, valoarea lui se
micşorează, armatura mobilă 15 este îndepărtată de miez. Datorită lamelei de arc 19,
contactele 21 se desfac, iar lampa de control se stinge. Lămpile de semnalizare a
schimbării direcţiei din nou sunt alimentate cu curent insuficient, luminând cu-
intensitate foarte slabă. Ciclul descris se repetă cu frecvenţa de 60-120 ori pe minut.
Totodată braţele armăturilor mobile, lovind în opritoarele (limitatoarele) 9 şi 16, care
servesc în acelaşi timp şi la reglarea întrefierului, emit un semnal auditiv cu aceeaşi
frecvenţă cu pulsaţiile luminoase.
În situaţia când se arde un bec, releul va fi parcurs de un curent mai mic, frecvenţa
întreruperilor se modifică.
Întreg ansamblul releului este acoperit de capacul din tablă 4, care prin intermediul
suportului 12 se fixează în poziţie verticală cu bornele în jos, sub panoul aparatelor de
bord.
În figura 24 este prezentată schema releului de semnalizare a schimbării direcţiei
tip 74RS 12-40/45, care echipează autoturismele DACIA, şi schema de conectare a
releului în cadrul instalaţiei de semnalizare a schimbării direcţiei.

Fig. 24 –Releul de semnalizare a direcţiei de la autoturisme Dacia şi schema de

conectare:

1 – bobină; 2 – contacte principale de comandă a lămpilor de semnalizare; 3 –

contacte auxiliare de comandă a lămpii de control de la bord;4 şi 5 – armături mobile;
6 – fir cald din crom-nichel; 7- rezistenţă electrică de 10Ω; 8 – bornă de alimentare; 9
– bornă de alimentare a comutatorului 10; C- borna de alimentare a lămpii de control
de la bord.10 – comutator stânga-dreapta; 11,12,13,14 – lămpi de semnalizare;15-
comutator cu cheie; 16 , 17 – lămpi de semnalizare pe aripi; 18 – bateria de
acumulatoare; C’- lampa de control de la bord.
În tabelul 2 sunt prezentate caracteristicile tehnice ale releelor termoelectromagnetice
cu fir rezistiv.
Tipul releului IEPS tip
74 RS
12-40 45 IEPS tip 74 Tip PC 491
Dacia RS Lada , Fiat
1300,1310, 12-40/60
Caracteristici tehnice 1410
Tensiunea nominală, în 12 12 12
V
Numărul de cicluri
/minut sub o sarcină
nominală de 46 W:
- sub tensiunea 80±10 80 85±15
nominală , la
0
temperatura de 20 C 90 90 maximum 120 maximum
- sub tensiunea de 15 V, maximum
la temperatura de 400 C 60 minimum 60 minimum
- sub tensiunea de 10,8 60 minimum
V , la temperatura de –
200 C
Numărul de spire al
înfăşurării şi diametrul - - 48 cu Ø= 51
conductorului mm.

Puterea becurilor
lămpilor de semnalizare
şi control în W
- faţă 2 x 20 2 x 21 2 x 21
- aripi laterale - - 2x4
- spate 2 x 20 4 x 21 2 x 21
- bord 1x2 2x3 1x3
Timpul maxim de
amorsare a releului în 1 - 1
secunde

Releul electronic tip 4250 de semnalizare a schimbării direcţiei de la autovehicule

ROMAN.
Se compune dintr-un circuit electronic basculant stabil 7, un releu electromagnetic
8 şi două relee Reed : 9a pentru autocamion şi 9b pentru remorcă.
În situaţia în care comutatorul 10 este deschis (fig. 25, b), tranzistorul T 1 (fig. 25,
a) este blocat, având baza polarizată invers, în timp ce tranzistorul T 2 conduce,
având baza polarizată corespunzător prin rezistenţa 5. Condensatorul C1 se încarcă cu
polaritatea indicată în figură (9a)
Prin închiderea comutatorului 10 (fig. 25, b) borna 49 a este pusă la masă prin
intermediul lămpilor de semnalizare a direcţiei şi, ca urmare, tranzistorului T 1 i se
aplică o polarizare direc- tă pe bază prin rezistenţa 2, ceea ce îl face să intre în
conducţie. Bobina releului electromagnetic fiind astfel alimentată, contactul I se
închide, iar lămpile de semnalizare legate la bobina 49 a, se aprind. Tensiunea de
încărcare a condensatorului C1 produce o polarizare inversă a bazei tranzistorului T 2
care, din această cauză, se blochează. În acelaşi timp, condensatorul C2 se încarcă
prin rezistenţa 4, ca şi baza tranzistorului T l, cu polaritatea indicată în schemă, în
timp ce condensatorul C1 se descarcă relativ lent prin rezistenţa 5 şi prin circuitul de
colector al tranzistorului T 10 micşorând polaritatea inversă a bazei tranzistorului T
2.
În momentul în care această polarizare dispare, tranzistorul T2 intră în conducţie,
tensiunea de încărcare a condensatorului C2 produce o polarizare inversă a bazei
tranzistorului T 1 şi acesta se blochează, întrerupând alimentarea bobinei releului
electromagnetic şi, respectiv, a lămpilor de semnalizare. În această
situaţie,condensatorul C1 se reâncarcă prin bobina releului şi baza tranzistorului T 2
iar condensatorul C2 se descarcă relativ lent prin rezistenţa 2 şi circuitul de colector
al tranzistorului T 2. La terminarea descărcării condensatorului C 2 polarizarea
inversă a bazei tranzistorului T 1 dispare acesta intră în conducţie, reluându-se ciclul
descris; Comutatorul de semnalizare avarii 20 (fig. 25, b) comandă simultan toate
lămpile de semnalizare în cazul în care apar unele defecţiuni ce pot periclita siguranţa
circulaţiei. Comutatorul 20 are trei contacte normal deschise (49 a - curent pulsatoriu;
S - lămpile din stânga; D - lămpile din dreapta) care, la acţionarea comutatorului se
închid, respectiv se scurtcircuitează. Curentul pulsatoriu produs de releul electronic
este trimis prin borna 49 a la toate lămpile de semnalizare (stânga şi dreapta), inclusiv
lampa de control 19 din interiorul comutatorului .
Releele electronice au faţă de releele electromagnetice o mai mare siguranţă şi
anduranţă în funcţionare, regularitatea pulsaţiilor mai stabilă şi consum de curent mai
redus. Releul electronic tip 4250 are următoarele caracteristici: tensiune nominală 24
V; tensiunea de alimentare 21,9-29,5 V; cicluri pe minut 90 ± 25; tensiunea maximă
de alimentare 1,2 din tensiunea nominală ; curentul maxim prin contactele releelor
electromagnetice 6 A; temperatura ambiantă de lucru
-20°C la +50°C.

Fig. 25 a – Schema electrică a releului de semnalizare

electronic 4250; Fig. 25 b – Releul electronic cu lămpile de
semnalizare pentru
remorcă.
723101.12.1.3. Verificarea funcţionării echipamentului de iluminare şi
semnalizare

723101.12.1.3.1.Verificarea (cerinţele) echipamentului de iluminat şi semnalizat

Farurile trebuie să fie de tip corespunzător automobilului pe care sunt montate.

Înălţimea de la sol şi celelalte cote de instalare trebuie să fie cuprinse în limitele
indicate de normele de circulaţie. Dacă sunt montate două faruri, acestea trebuie să
fie identice. Striaţiunile geamurilor trebuie să fie îndreptate corect, normal pe
verticală. Becurile trebuie să fie montate în mod normal, fără ca zona de iluminare să
cadă oblic sau în partea de jos. Lumina trebuie să fie de culoare albă sau uneori
galbenă, de aceeaşi culoare şi intensitate la ambele faruri.
Două faruri trebuie să se aprindă o dată cu un singur comutator atât la iluminatul de
depărtare, cât şi la cel de apropiere. Comutarea iluminatului de depărtare pe cel de
apropiere şi invers trebuie să se facă cu multă uşurinţă. În mod normal puterea unui
bec folosit pe far nu trebuie să întreacă 50 W, valoare care trebuie să fie marcată pe
soclul lămpii. Dacă sunt becuri de putere mai mare, nu se folosesc. Pata de lumină a
farului proiectată pe un ecran trebuie să aibă forma normală pentru iluminatul în
apropiere, atât în cazul iluminării simetrice, cât şi nesimetrice (fig. 26).

Fig. 26 – Imaginile iluminatului de apropiere:a- far european simetric; b – far

european asimetric; 1- corect (becul este montat normal; 2 – greşit(becul trebuie
înlocuit); 3 – acceptabil(becul se poate folosi); 4- greşit(becul este întors); 5 –
greşit(becul trebuie înlocuit);6 – greşit(becul este montat incorect;7 –
acceptabil(becul se poate folosi).
 Geamurile lămpilor nu trebuie să fie spart, crăpate sau lipsă, reflectorul nu trebuie
să fie opac, astfel ca lumina să fie strălucitoare.
Trebuie să se aibă în vedere ca tensiunea de alimentare a iluminatului să nu crească
peste normal, pentru că scurtează durata de funcţionare a becurilor şi nici să nu scadă
sub normal, pentru că iluminatul nu mai este eficace.
Orientarea farurilor trebuie să fie corectă atât pe verticală, cât şi pe orizontală.
Orientarea farurilor pe verticală se reglează cu iluminatul de apropiere. Pentru aceasta
automobilul se aduce în apropierea unui perete vertical la o depărtare de 10 m. Se
trasează linia orizontală de demarcaţie între iluminatul de jos şi zona întunecată de
sus. Farurile se aprind pe rând. Această linie de demarcaţie trebuie să fie cel mult
9/10 din înălţimea centrului farurilor de la sol.
Orientarea pe orizontală se face cu ambele faruri. Fasciculele de lumină pentru
depărtare ale celor două faruri trebuie să fie paralele cu axul longitudinal al
automobilului şi nici într-un caz orientate spre interior (convergent). Aceste indicaţii
se urmăresc şi la reglarea farurilor care se face după anumite norme.
O dată cu reglarea trebuie să se măsoare pe rând şi iluminarea efectivă dată de faruri,
cu ajutorul unui luxmetru. Iluminatul de apropiere nu trebuie să întreacă o anumită
valoare maximă, iar iluminatul de depărtare nu trebuie să întreacă o anumită valoare
minimă. Dacă se pune luxmetrul înaintea farului, iluminatul deasupra liniei de
separaţie în zona obscură trebuie să aibă valoarea de 1,6 lx la distanţa de 25 m şi 9,6
lx la distanţa de 10 m. Iluminatul de depărtare pe un ecran la distanţa de 25 m trebuie
să fie de cel puţin 16 lx , pentru un far de automobil, iar la distanţa de 10m trebuie să
fie de 100 lx .În timpul măsurătorilor , motorul automobilul trebuie să meargă la un
regim mediu, astfel ca alternatorul să dea o încărcare medie.
Lămpile de poziţie şi de gabarit trebuie să semnalizeze prin lumină , poziţia şi
gabaritul automobilului în orice condiţii şi să facă cunoscute gabaritul autoturismului,
poziţia şi sensul lui de mişcare.Lămpile de poziţie dacă nu sunt la un loc cu farurile ,
trebuie să poată fi accesibile ca şi farurile.
Farurile necesită o întreţinere care se referă la eficacitatea iluminatuluişi la
orientarea sa.
Eficacitatea iluminatului depinde de starea aparatelor diverse care compun farul.
Astfel, geamul,poate fi învechit şi să piardă cu timpul calitatea de transparenţă mai
ales în urma acţiunii razelor ultraviolete. El poate abbsorbi o cantitate prea mare din
razele de lumină emise de far. Datorită vibraţiilor geamul poate avea fisuri sau
zgârieturi (care nu sunt totdeauna vizibile) în care intră apoi praf şi umezeală care
distorsionează fasciculul luminos.Reflectorul poate să se oxideze şi să se deformeze
din cauze externe sau prin îmbătrânire. Acestea produc anumite neregularităţi în
reflectarea.luminii şi a suportului becului care fac ca dispersia fasciculului de raze
reflectate să se reducă. Becul, prin uzură, îşi pierde puterea puţin câte puţin şi
randamentul scade mult. Durata de funcţionare este stabilită de fabrica
constructoare; ea este, în general, de 100 h pentru becurile cu lumină strălucitoare şi
200h pentru becurile a căror lumină nu este prea puternică (strălucitoare).
Periodic trebuie să se controleze starea, de uzură a acestor aparate. În mod normal
este suficient să se facă o spălare simplă a aparatelor pentru a le reda transparenţa sau
reflexia lor normală ; în acest scop se foloseşte apă cu săpun.
Orientarea luminii trebuie să fie însă în permanenţă verificată, pentru că de ea
depinde siguranţa în mers. Periodic trebuie să se controleze şi să se regleze orientarea
farurilor.
Reflectoarele argintate, care reflectă când sunt în stare bună 90 % din raze , trebuie
să fie bine îngrijite.Ştergerea lor se face numai radial dinspre bec spre
margini.Argintul fiind foarte moale se desprinde la curăţire ,iar din cauză că este
atacat chimic, se întunecă şi scade reflexia foarte mult.În special îl atacă hidrogenul
sulfurat şi sulful din gaze care se găseşte aproape peste tot. Dacă luciul dispare se
curăţă cu o piele de căprioară; , ştergerea se face cu atenţie.
Reflectoarele cromate reflectă mai puţin raze, circa 60-65%, şi în special pe cele
albastre, astfel ca lumina lor este nuanţată uşor în albastru, lucru neindicat pe timp de
ceaţă. Cromul fiind mai dur, reflectorul nu este atacat de gazele din atmosferă şi nu-şi
pierd luciul. Curăţirea se face mai simplu cu o cârpă curată înmuiată în spirt sau
benzină.
Reflectoarele nichelate care reflectă până la 60% din razele primite nu sunt mai
stabile ca cele din crom şi se folosesc mai rar.Ştergerea se face cu negru de fum
dizolvat în alcool fără a se apăsa tare. Pentru şters se foloseşte o cârpă curată sau o
piele de căprioară. Dacă reflectorul este puternic oxidat, se înlocuieşte.
Becurile arse se înlocuiesc cu altele de aceeaşi putere şi de acelaşi tip. Contactul
trebuie să fie bine asigurat şi prinderea sigură. Apăsarea lamelor de contact trebuie să
fie normală pentru ca să nu apară o rezistenţă mare de contact.

Fig.27 – Caracteristicile lămpilor cu filament de tungsten în funcţie de tensiunea de

alimentare:
1- durata de funcţionare;2 – fluxul
luminos;3 – eficacitate luminoasă; 4 –
puterea becului;5 – rezistenţa ohmică;
Trebuie să se controleze, tensiunea de
funcţionare a becurilor pentru că de
aceasta depind puterea, rezistenţa
interioară, efica- citatea luminoasă sau
randamentul, intensitatea luminoasă şi
durata de funcţionare (fig. 27). În special
durata de funcţionare scade cel mai mult
la mici supratensionări deşi randamentul
este mai bun. Tensiunea care se calculează
a fi la bornele becurilor joacă un rol important pentru că de aceasta depinde
subtensionarea sau supratensionarea becurilor , în ambele cazuri cu urmări
nedorite.Cu cât puterea becului este mai mare, cu atât tensiunea becului este mai mică
, pentru că în funcţie de puterea becului care consumă un curent mai mare sau mai
mic se schimbă şi căderea de tensiune pe conductoare şi la contacte.Trebuie să se
evite orice defecţiune la generator , care ar schimba valoarea tensiunii cum ar fi
contacte defectoase , baterii de acumulatoare sulfatate , reglare greşită etc.În aceste
cazuri durata de funcţionare a becurilor scade foarte mult de la câteva sute de ore la
câteva ore.Se va ţine seama că becurile de la faruri trebuie să-şi păstreze randamentul
prescris chiar în dauna duratei de funcţionare.
La verificarea duratei de funcţionare a becului , se constată că un bec , cu
intensitatea luminoasă de 1 Cd , funcţionează sub o tensiune de 7,5 V , are un
randament de minim 6,7 lm/W şi o durată de 1000 h , pe când unul de 50 Cd are
valorile corespunzătoare de 5,5 V ; 16,15 lm/W şi 100h.Tensiunea de funcţionare
depinde de putere , astfel că la fabricaţie , filamentul se face corespunzător cu aceste
tensiuni.
Becurile pentru faruri se încearcă dacă corespund ; ele sunt normalizate ca putere ,
tensiune şi randament luminos minim.În lipsa altor prescripţii , becurile de 12V şi de
putere de 45+40W , au tensiunea de încercare de 13,5 V şi curentul maxim de 3,5 A
pentru faza mare şi 3,3 A pentru faza mică. La faza de apropiere fluxul luminos este
de minim 350 lm şi maximum 600 lm , iar la cea de depărtare de minim 600 lm.
Becurile cu tensiuni de 24 V au puterea de 50 + 45 W .Tensiunea de încercare de
este de 28 V , iar curenţii de 2 A pentru faza mare şi 1,8 A pentru faza
mică.Caracteristicile fluxului luminos sunt aceleaşi ca la becurile de 12 V.
La fixarea în soclu se verifică contactele , ştifturile şi arcurile care asigură contactul
normal.
Corpul farului trebuie să fie bine fixat , pentru că în timpul mersului automobilul îl
zdruncină. La farurile la care reflectorul , geamul şi becul fac corp comun trebuie să
se dea atenţie numai la fixare , întrucât interiorul , care este ermetic închis este
protejat.
Când se schimbă becurile nu este permis să se atingă cu degetele şi reflectorul pentru
că rămân urme de murdărie sau grăsime pe degete.La încălzirea becurilor , apa şi
uleiul se evaporă acţionând în mod dăunător asupra luciului reflectorului.

Verificarea şi reglarea releului de comandă a farurilor se face în funcţie de

caracteristicile tehnice ale acestuia, după cum urmează:
- se verifică dacă contactele releului sunt curate, iar dacă este necesar - se curăţă cu
hârtie de şlefuit fină sau cu o pilă fină, astfel ca pe suprafeţele de contact să nu
ramână neregularităţi, rugozităţi sau arsuri;
- se reglează distanţa între contacte la valoarea de 0,5 mm, acţionându-se asupra
limitatotului 8 (fig. 14) al armătutii mobile;
- se închid contactele cu mâna şi se măsoară cu ajutorul unui calibru întrefierul dintre
miezul magnetic şi armătura mobilă la valoarea de 0,10-0,15mm.
De valoarea întrefierului depinde tensiunea de deschidere a contactelor.Dacă la
această valoare a întrefieru1ui se adaugă distanţa dintre contacte,se obţine valoarea
întrefierului cu contactele deschise, de care depinde tensiunea de închidere a
contactelor releului. Valoarea tensiunii minime de închidere a contactelor, la
temperatura 25 ± 5 0C, trebuie să fie de7 V la releul de tip PC-527 şi de 0,2-1,5 V la
releul tip PC-702 .
Verificările la echipamentul de iluminare şi semnalizare se fac în cadrul reviziilor
tehnice periodice sau ori de câte ori este nevoie, atunci când se constată
disfuncţionalităţi ale celor două sisteme .
Verificarea instalaţiei electrice de iluminat şi semnalizat se face prin două metode
specifice:
 - verificarea vizuală şi funcţională a sistemului, prin conectarea la sursa de
alimentare.Prin această metodă se verifică modul de funcţionare al lămpilor sau
farurilor , iar în funcţie de defecţiunile constatate se trece la verificarea prin metoda a
doua.
- verificarea circuitelor şi conexiunilor electrice cât şi a componentelor electrice , a
modului de conectare a acestora, vizual cât şi cu ajutorul aparatelor de măsură şi
control.

TEST DE AUTOEVALUARE

1.Care sunt părţile componente mari ale farurilor?

2. În ce constă iluminarea de tip european?
3. Ce sistem de fixare şi ghidare în dulie se foloseşte la becurile de far?
4. Ce construcţie şi rol are oglinda reflectoare a unui far?
5. Care sunt recomandările de amplasare a farurilor?
6. Care este construcţia becului cu halogen?
7. Enumeraţi componentele
din schema de mai jos , de
conectare a sistemelor
iluminat cu faruri duble.
8.Prezentaţi rolul şi construcţia releului de comandă a farurilor.
9. Ce lămpi fac parte din categoria lămpilor de iluminare interioară?
10. Ce putere au becurile lămpilor de poziţie combinate cu semnalizarea direcţiei?
Dar a lămpilor de semnalizare stop şi poziţie?
11. În schema de iluminare şi semnalizare de mai jos , enumeraţi elementele
componente.

12. Care este modul de acţionare a conectorului pentru stop pe frână?

13.Prezentaţi compunerea releului de semnalizare cu fir rezistiv.
14. Care este compunerea releului electronic de semnalizare 4250, de la autovehicule
Roman?
15. Ce efect are creşterea tensiunii de alimentare a iluminatului , pentru becurile de
far?
16. Cum se face curăţirea reflectoarelor cromate?
17. Care sunt operaţiunile de verificare a releului de comandă a farurilor?
 RĂSPUNSURI LA TESTUL DE AUTOEVALUARE

1. Farurile automobilelor sunt constituite din sursa de iluminare primară( becul )

,blocul optic format din dulie, reflector şi dispersor, şi corpul sau carcasa farului cu
ramă.
2. Cele două filamente ale becului sunt de puteri diferite, combinaţia cea mai utilizată
fiind de 45 + 40 W. Filamentul de 45 W se utilizează pentru faza lungă, iar filamentul
de 40 W - pentru faza scurtă, de întâlnire sau cod. Filamentul al fazei lungi se află în
focarul elementului optic. De aceea, razele luminoase ale fazei lungi sunt concentrate
într-un fascicul îngust, dirijat aproape paralel cu axa reflectorului, respectiv cu
suprafaţa drumului, şi luminează puternic la distanţe mari, de 100-200m. Filamentul
al fazei scurte este plasat în faţa focarului oglinzii şi este prevăzut la partea inferioară
cu un ecran metalic special 1. Acesta are rolul de a dirija fasciculul luminos spre
partea superioară a oglinzii, după care este proiectat în jos, până la o distanţă de 30-
50 m. Dacă se îndreaptă fasciculul luminos al fazei scurte spre un perete (ecran),
atunci raza luminoasă va avea forma unei elipse, cu jumătatea superioară tăiată .
Graniţa superioară de iluminare, în partea stângă a petei luminoase trebuie să
coincidă cu axa orizontală a elipsei, iar în partea dreaptă să urmărească o linie care
pleacă în sus din centrul elipsei, sub un unghi de 15° faţă de axa orizontală. Se obţine
astfel iluminarea asimetrică (de tip european). O astfel de formă a fasciculului
luminos asigură o iluminare bună a drumului (în special a părţii drepte) şi micşorează
posibilitatea de orbire a şoferilor care circulă din sens opus.
3.Cilindric cu ghidaj pe faţa frontală (cu flanşă) .
4. Oglinda reflectoare , confecţionată din tablă de oţel prin ambutisare, are forma
unui paraboloid de rotaţie şi are rolul de a mări intensitatea şi de a concentra
fasciculul de raze luminoase, proiectându-le în lungul axei, în situaţia când filamentul
becului se află în focarul oglinzii cea mai mare parte a razelor emise de filament sunt
reflectate de oglindă, care măreşte intensitatea de iluminare, obţinându-se astfel un
fascicul puternic care asigură iluminarea optică a drumului la distanţe mari.
O mică parte dintre razele emise de filament ies direct, fără a mai fi reflectate din
oglindă. Intensitatea luminoasă a acestor raze (directe) este mult mai slabă, sunt
împrăştiate, iar la distanţa de 5-10 m îşi pierd eficacitatea. Pentru îmbunătăţirea
acestei situaţii, la unele construcţii în faţa becului se montează un ecran metalic.
Pentru realizarea oglinzii, suprafaţa interioară a reflectorului este acoperită cu lac,
după care se depune un strat subţire de oxizi de aluminiu, prin procedeul de sublimare
a aluminiului în vid (aluminare). Se mai utilizează materiale „albe" cu coeficient
mare de reflexie, şi anume: argint suflat sau depus pe sulfură de argint, nichel sau
crom depus prin metode electrolitice. Capacitatea cea mai bună de reflexie o are
argintul, care însă nu se foloseşte în fabricaţia de serie, fiind scump.
5. Farurile trebuie instalate la o înălţime faţă de sol de maximum 1,10m, şi de
minimum 0,45 m; depărtarea maximă de la marginile caroseriei trebuie să fie de
0,40m, sau sub 0,30 m când lămpile de semnalizare sunt montate la un loc cu
farurile;depărtarea între faruri trebuie să fie mai mare de 0,60m.
6.Becul cu halogen măreşte performanţele şi durata de funcţionare a becului electric
.Argonul (gaz inert) a fost înlocuit de un gaz halogen .Funcţionarea este
asemănătoare, numai că în timpul ei se desfăşoară un ciclu .Filamentul de tungsten
este adus la incandescenţă şi emite vapori care se ataşează de halogen, după care se
reîntorc în filament.Ciclul se repetă în întregul volum
interior , iar depunerea pe suprafaţa interioară a
balonului este evitată , cu toate consecinţele nedorite.

Fig. A –Becul cu halogen.

7.
3,4 –siguranţe fază lungă;36 – întreruptor pentru lumini exterioare;31 – comutator
central de lumini;28 – baterie de acumulatori;29 – alternator;32 – comutatorul cheii
de contact;31 – comutatorul central de lumini;27 – faruri exterioare şi interioare;36 –
întreruptor lumini exterioare;38- releu de comandă;30- casetă de siguranţe;37-
bord;35- bec de control;
8. Releul de comandă are contactele capabile să suporte un curent de 20 A; prin
contactele comutatorului central de lumini trece numai curentul de alimentare a
înfăşurării releului, care nu depăşeşte 0,3 A.În felul acesta releul protejează
comutatorul central de lumini.
În figura B este prezentat releul tip PC-257 de comandă a farurilor.El se compune
din placa suport 2 din textolit , pe care se fixează jugul 6, miezul din oţel cu
înfăşurarea 3 de excitaţie , paleta sau armătura mobilă 5 cu contactul mobil şi
suportul curbat 1, cu contact fix.Armătura mobilă se fixează pe consola jugului sau
piesei polare , prin intermediul lamelei elastice 7 din oţel arc, având rolul de a
menţine în stare de repaus contactele deschise sau închise (de exemplu releul PC-
702). Pentru îmbunătăţirea conductibilităţii electrice , sub lamela de oţel arc se
montează o lamelă de cupru.Contactele releelor sunt dimensionate pentru curenţi
relativ mari şi se execută din aliaje de argint şi cupru.Limitatorul din alamă 8 al
releului PC-527 se fixează pe miez; prin îndoire , acesta limitează cursa armăturii
mobile , putându-se astfel regla valoarea întrefierului şi a distanţei dintre contacte
.Întreg ansamblul este acoperit de capacul executat din tablă.
Fig.B – Releul tip PC – 527, de
comandă a farurilor.

9. . Din această categorie fac parte următoarele corpuri de iluminat : plafonierele ,

lămpile sub capotă , lămpile pentru iluminarea cutiei cu acte şi lămpile portbagaj.
10.10.
5W- pentru becurile lămpilor de poziţie şi 21W- pentru becurile lămpilor de
semnalizare;
21W- pentru lămpile de stop şi 5W- pentru lămpile de poziţie.
11. La schema instalaţiei de iluminare şi semnalizare optică întâlnim: 1-lămpi laterale
de schimbare a direcţiei; 2- lămpi de semnalizare şi poziţie faţă;3- bateria de
acumulatoare;4 – comutator cu cheie de contact;5 – alternator; 6 – lampă subcapotă;
7 – bloc întreruptoare lumini; 8 – tablou aparate de bord;9 – releu semnalizare
schimbare direcţie;10 – comutator central lumini şi semnalizare schimbare direcţie;11
– casetă de siguranţe; 12 – întreruptor lămpi
stop; 13 – lampă portbagaj; 14 – lămpi triple
spate;15 – lampă iluminare număr de
înmatriculare.
12.Conectorul pentru stop pe frână este
acţionat hidraulic, prin intermediul presiunii
lichidului de frână din instalaţia de frânare.
13.Fig.C– Releul tip PC-491 de
semnalizare: 1 – borna „L”; 2 – borna „P”; 3
– placă suport; 4- capac; 5 – bucşă din
sticlă; 6 – placă de susţinere a miezului
electromagnetului;7- lamela arc a armăturii
mobile;8- rezistenţă de 10Ω;9 – consolă de
reglare a cursei armăturii mobile;10 – fir
cald; 11 – armătură mobilă de conectare-deconectare a lămpilor de semnalizare a
schimbării direcţiei;12 – suport de fixare a releului; 13 – consolă a contactelor 20 ,
ale lămpilor de semnalizare schimbare direcţie;14 – miez al electromagnetului; 15 –
armătură mobilă de conectare a lămpii de control; 16 – consolă de reglare a cursei
armăturii mobile; 17 – consolă de reglare a tensiunii arcului armăturii mobile; 18 –
consolă a contactelor 21 ale lămpii de control;19 – lamelă arc a armăturii mobile a
lămpii de control;20 – contacte principale de comandă a lămpilor de semnalizare
schimbare direcţie; 21 – contacte auxiliare de comandă a lămpii de control.
El este format din placa suport 3 (din material izolant stratificat, pe care se fixează
bornele cu contactele 1 şi 2, şi placa de susţinere 6, pe care se sudează prin puncte
miezul 14 al electromagnetului. Începutul înfăşurarii este lipit la borna "L ", iar
sfârşitul - la consola 13.
Releul are două perechi de contacte: o pereche de contacte principale 20, care
comandă lămpile de semnalizare a schimbării direcţiei, iar cealaltă pereche de
contacte auxiliare - 21, comandă lampa de control de la bord. Contactele se execută
din argint-cupru, argint-magneziu sau paladium. Consolele 13 şi 18 ale contactelor 20
şi respectiv 21 sunt izolate de miezul 14.
În paralel cu contactele 20 se află rezistenţa 8 din NiCrom blanc, având valoarea de
10 Ω; unul dintre capetele rezistenţei se leagă la consola 13, iar celălalt capăt trece
printr-o bucşă 5 din sticlă şi se continuă cu firul cald rezistiv 10, care se sudează la
armătura mobilă (lamela) 11. Acest capăt al rezistenţei, în stare rece, este tensionat de
firul cald 10, care depărtează armătura mobilă de miez. Armăturile mobile 11 şi 15
sunt menţinute, la distanţa faţă de miez cu ajutorul lamelelor arc 7 şi respectiv
19.Forţa de tensionare a firului rezistiv variază invers proporţional cu starea de
încălzire a acestuia, provocată de punerea lui sub tensiune.
14. Releul electronic tip 4250 de semnalizare a schimbării direcţiei de la
autovehicule ROMAN se compune dintr-un circuit electronic basculant stabil 7, un
releu electromagnetic 8 şi două relee Reed : 9a pentru autocamion şi 9b pentru
remorcă.

Fig. D-Releu electronic de

semnalizare tip 4250:
7- circuit electronic
basculant stabil , conţine: T1,T2-
tranzistoare; C1,C2,C3,C4-
condensatoare;
1-7-rezistenţe;I-întreruptor;
8- releu electromagnetic;9a şi
9b- relee Reed pentru autocamion şi
remorcă.
15. Tensiunea de alimentare a iluminatului nu trebuie să crească peste normal, pentru
că scurtează durata de funcţionare a becurilor şi nici să nu scadă sub normal, pentru
că iluminatul nu mai este eficace.
16. Reflectoarele cromate reflectă mai puţin raze, circa 60-65%, şi în special pe cele
albastre, astfel ca lumina lor este nuanţată uşor în albastru, lucru neindicat pe timp de
ceaţă. Cromul fiind mai dur, reflectorul nu este atacat de gazele din atmosferă şi nu-şi
pierd luciul. Curăţirea se face mai simplu cu o cârpă curată înmuiată în spirt sau
benzină.
17. Verificarea şi reglarea releului de comandă a farurilor se face în funcţie de
caracteristicile tehnice ale acestuia, după cum urmează:
- se verifică dacă contactele releului sunt curate, iar dacă este necesar - se curăţă cu
hârtie de şlefuit fină sau cu o pilă fină, astfel ca pe suprafeţele de contact să nu
ramână neregularităţi, rugozităţi sau arsuri;
- se reglează distanţa între contacte la valoarea de 0,5 mm, acţionându-se asupra
limitatotului 8 (fig. E) al armătutii mobile;
- se închid contactele cu mâna şi se măsoară cu ajutorul unui calibru întrefierul dintre
miezul magnetic şi armătura mobilă la valoarea de 0,10-0,15mm.

Fig.E-Releul de comandă al farurilor.

 Ghidul resurselor de instruire723101.12.2.

Lecţia 723101.12.2. Repararea echipamentului de iluminare şi semnalizare.

1. Fişa de informaţii pag.39

2. Se indică metoda de învăţare.Cursantul va consulta instructorul în cazul în care are
nelămuriri. Instructorul sugerează noi metode de învăţare.
3. Textul recomandat pentru citit:

- Citeşte: -Automobile şofer mecanic auto-Manual pentru şcoli profesionale anul I

şi II, autor Gh. Frăţilă, M.V.Popa.
- Instalaţii şi echipamente auto-Manual pentru şcoli profesionale, anul I,II
şi III, autori Gh.Tocaiuc,S.Samoilă, G.Cordonescu.
- Echipamentul electric al automobilelor , autor Gh.Tocaiuc-
Ed.Tehnică,Bucureşti 1983.
- Asistă la expunerea lecţiei 723101.12.2 (Repararea echipamentului de
iluminare şi semnalizare ).
- Studiază suportul de curs.
- Caută pe internet.

4. Învaţă lecţia din fişa de informaţii de la pagina următoare.

5. Completează testul de autoevaluare de la pag.53
6. Caută răspunsurile la testul de autoevaluare la pag.54
7. Completează testul final, teoretic şi practic de la pagina 56,57.
 Fişa de informaţii -723101.12.2

723101.12.2. Repararea sistemului de iluminare şi semnalizare

723101.12.2.1. Constatarea defecţiunilor , identificarea cauzelor şi metodelor de

remediere .
723101.12.2.1.1. Defectele echipamentului de iluminat
Echipamentul de iluminat este în bună stare dacă toate lămpile luminează când se
închide întrerupătorul respectiv- este o primă constatare care se face în vederea
reparării sistemului. Când motorul este în repaus, ampermetrul trebuie să indice
descărcarea bateriei de acumulatoare. Circuitele lămpilor şi becurilor
pot avea defecte din cauza duratei lungi de funcţionare, din cauza uzurii caroseriei
automobilului care defectează conductoarele electrice şi din cauza trepidaţiilor din
mers.
Pentru cunoaşterea şi înlăturarea oricărui defect este necesar să se cunoască în primul
rând schema electrică a instalaţiei, marcarea în culori şi cu numere a conductoarelor,
bornelor şi capetelor terminale şi modul cum sunt trasate, conductoarele electrice pe
automobil.
Anumite defecte ale echipamentului de iluminat sunt prezentate în continuare ca
exemplificare, în practică ele fiind mai numeroase şi mai diverse.
Defectul : Lămpile luminează insuficient.
Cauze şi remedii:
- Bateria de acumulatoare este descărcată; trebuie să se verifice starea ei.
- Reflectorul sau dispersorul, sunt murdare; trebuie curăţite. ;
- Becul este montat greşit în focar; trebuie să se corecteze poziţia;
- Becul folosit este necorespunzător, are o tensiune mai mică decât normal (6 V în loc
de 12V etc.) sau puterea becului nu este cea prescrisă; înlocuirea becului trebuie să se
facă cu altul nu numai de tensiune şi putere corespunzătoare prescripţiilor cât şi ca
formă a filamentului şi a soclului ca aceea indicată de fabrica constructoare.
Defectul: Ampermetrul nu indică încărcarea în timpul iluminatului în mers.
Cauze şi remedii :
- generatorul nu are excitaţie;
- circuitul spre receptor nu este închis.
- comutatorul iluminatului nu închide circuitele;
- ampermetrul este defect;
- releul-regulator nu este normal reglat sau este defect etc. Circuitul de încărcare se
verifică cu un conductor liber cu care se scurtcircuitează pe rând anumite porţiuni
care pot fi defecte, astfel ca să se închidă circuitul întrerupt prin conductor. În acest
fel se găseşte defectul care trebuie înlăturat. Calculul curentului consumat de iluminat
se face adunând puterile tuturor becurilor aprinse care se raportează la tensiunea
bateriei de acumulatoare. În funcţie de curent se verifică şi dacă secţiunile
conductoarelor sunt corespunzătoare ;
Defectul:Lumina scade în intensitate.
Cauze şi remedii:
- becurile nu fac contacte bune;
- circuitul este întrerupt din cauza oxidării sau slăbirii contactelor;
- slăbirea capacităţii bateriei de acumulatoare care este uzată sau un defect la
sistemul de încărcare al generatorului care nu mai debitează curent suficient pentru
menţinerea bateriei de acumulatoare în stare încărcată;
- dacă generatorul şi bateria de acumulatoare sunt în bună stare, se poate ca din cauza
numărului prea mare de receptoare conectate simultan să nu se poată face faţă;
-defectele mici ale generatorului pot face ca bateria de acumulatoare să nu se încarce
suficient şi să se degradeze, în special când se foloseşte iluminatul timp îndelungat.
Defectul: Iluminatul este prea puternic.
Cauze şi remedii:
- dacă filamentele tuturor lămpilor au o strălucire prea mare, aceasta se datoreşte
tensiunii prea mari a instalaţiei. Cauza poate consta în defecte de contact la legăturile
bateriei de acumulatoare
cu generatorul astfel încât echipamentul de iluminat este conectat direct la generator.
Bateria de acumulatoare trebuie să facă parte totdeauna din echipamentul de iluminat
pentru ca montată în paralel cu generatorul trebuie să menţină tensiunea constantă.
- regulatorul de tensiune este defect, trebuie să fie reglat.
- scurtcircuit la generator care produce alimentarea directă a lămpilor; se verifică şi se
înlătură defectul.
Defectul: Intensitatea luminii variază odată cu viteza automobilului.
Cauze şi remedii :
- bateria de acumulatoare este prea uzată şi generatorul alimentează direct
receptoarele; nivelul scăzut al electrolitului în bateria de acumulatoare sau plăcile
sulfatate produc acelaşi efect; se verifică starea bateriei de acumulatoare şi se
completează electrolitul sau se înlocuieşte bateria dacă este sulfatată prea mult;
- legăturile la bateria de acumulatoare sunt corodate sau slăbite; trebuie curăţate şi
strânse.
Defectul:Lumina pâlpâie când automobilul se deplasează.
 Cauze şi remedieri:
- circuitul are conductoarele întrerupte parţial, contacte şi borne oxidate sau slăbite
(cu ajutorul lămpii de control trebuie să se urmarească fiecare porţiune din circuit şi
să se înlăture defectul care poate să nu apară când motorul este în repaus. Se face
încercarea, întinzând şi mişcând uşor cu mâna legăturile.
- Contactul becului la soclu nu se face normal din cauza trepidaţiilor sau pentru că nu
este bine adaptat; trebuie să se fixeze şi să se strângă bine becul sau să se adapteze în
aşa fel, încât contactul electric să fie asigurat.
Defectul: Lămpile nu se aprind.
Cauze şi remedii:
- bateria de acumulatoare este defectă; trebuie să fie înlocuită.
- legăturile sunt întrerupte sau slăbite; trebuie verificate. Înlocuirea conductelor se
face numai după ce s-a măsurat lungimea şi secţiunea conductorului vechi.
Defectul: Un far nu se aprinde.
Cauze şi remedii:
-becul are filamentul întrerupt (ars). Se scoate becul şi se încearcă direct la bateria de
acumulatoare.
- legătura la bec s-a desprins sau s-a rupt contactul din dulie din cauza vibraţiilor;
legăturile trebuie reparate san înlocuite.
- contacte oxidate puternic; trebuie curăţite.
Defectul:Nici un far nu luminează. Cauze şi remedii:
- comutatorul principal al farurilor este defect; aceasta se verifică scurtcircuitând
contactele. Dacă defectul nu se poate remedia pe loc, se înlocuieşte comutatorul.
- siguranţa este arsă, ceea ce se verifica prin scurtcircuitarea bornelor ei; se
înlocuieşte siguranţa cu alta de aceleaşi caracteristici; nu este permis să se pună sârme
groase în loc de siguranţe pentru că se ard becurile, uneori chiar conductele, ceea ce
dăunează foarte mult. Totdeauna se urmăreşte cauza care a condus la arderea
siguranţei şi după înlăturarea ei se înlocuieşte şi sigu- ranţa.
- siguranţa automată (releul limitator de curent) are contactele uzate, arse sau oxidate;
se închid bornele siguranţei automate cu un conductor şi se verifică dacă defectul este
la siguranţa automată; este necesar să se cureţe sau să se înlocuiască contactele.
- conductoare întrerupte; acestea se verifică cu un conductor conectat în paralel pe
diferite por-ţiuni.
Defectul: Iluminatul de apropiere funcţionează, iar cel de depărtare nu funcţionează
sau invers. Cauze şi remedii:
- filamentul fazei respective este întrerupt. Se încearcă becul, demontat, la bateria de
acumulatoare; becul defect se înlocuieşte.
- conexiunile la comutatorul iluminatului sunt greşite sau întrerupătorul este defect;
se desfac conexiunile şi se verifică pe rând cu lampa de control sau cu un voltmetru.
Se verifică apoi legăturile la masă şi se încearcă comutatorul în toate poziţiile.
Întreruptorul defect se înlocuieşte.
Defectul:Lampa de frânare (stop) nu se aprinde sau nu se stinge.
Cauze şi remedii:
-arcul întrerupătorului acţionat mecanic sau piesa de contact sunt rupte, întreruptorul
hidraulic sau de alt tip s-a defectat. Verificarea se face cu becul de control dacă există
tensiune de alimentare şi scurtcircuitând bornele întreruptorului dacă becurile
luminează. Piesele defecte se înlocuiesc; în cazul lămpilor defecte se procedeaza la
fel: se verifică iniţial alimentarea, apoi becul cu legăturile lui, se trece apoi la
verificarea întreruptorului, iar la urmă, se verifică conductoarele electrice.
Aceste defecţiuni se pot sintetiza în următorul tabel:
Tabel nr. 3 – Defecte, cauze şi mod de remediere la instalaţia de iluminare.

723101.12.2.1.2.
D efectele
echipamentlui de
semnalizare

Defectele semnalizatoarelor de schimbare a direcţiei :

Semnalizatorul de schimbare a direcţiei cu braţ .
Defectul: Braţul semnalizatorului nu revine automat în poziţia de repaus după
punerea comutatorului în poziţia respectivă.
Cauze şi remedii:
- s-a rupt, uzat sau deformat arcul de readucere a braţului sau arcul din interior;
- s-a blocat sau înţepenit armătura mobilă;
- lagărele au joc prea mare şi nu permit revenirea braţului;
- s-a rupt pivotul în jurul căruia oscilează braţul;
- s-a deformat braţul.
Aparatul sau piesa defectă trebuie înlocuite.
Defectul: Comutatorul de comandă are scăpări la răsucirea lui, care se simt puţin sau
de loc.
Cauze şi remedii:
- piesa de schimbare a contactelor din interior s-a rupt; trebuie înlocuit comutatorul.
- piesa suport a schimbătorului de contact din comutator s-a uzat sau s-a rupt; trebuie
înlocuită.
Defectul:Braţul de comandă al comutatorului se pune pe una din poziţiile de indicare
a schimbării de direcţie: semnalizatorul pâlpâie, funcţionează neregulat sau de loc.
Cauze şi remedii:
- legăturile electrice exterioare nu sunt în bună stare sau sunt incorect făcute; este
necesar să se controleze circuitul şi să se înlăture defectul.
- dispozitivul de întrerupere a lămpii semnalizatoare este defect; trebuie să fie
înlocuit.
- becurile ,sunt defecte sau nu se fac bine contactele; trebuie reparate san înlocuite.
- contactul mobil este calat şi nu permite închiderea şi deschiderea circuitului şi este
necesar să fie înlocuit.
- contactele sunt uzate prea mult; trebuie să fie înlocuite.
- arcul de presare a contactelor este slăbit sau rupt şi trebuie să fie înlocuit.
- piesa pe care este montat contactul mobil este prea uzată şi are joc prea mare; se
repară sau se înlocuieşte.
- conexiunile de la contacte sunt desfăcute din cauza mişcărilor braţului, astfel că
circuitul electric se închide la întrâmplare este necesar să se verifice continuitatea
circuitului electric şi să se înlăture întreruperea.
Defectul: Comutatorul de comandă se manevrează cu mare greutate sau chiar se
blochează pe una din poziţii.
Cauze şi remedii:
- piesa care indică poziţia de lucru este defectă ; trebuie să fie înlocuită.
Semnalizatorul de schimbare a direcţiei cu lămpi .
Defectul: În timpul pâlpâirilor se închide şi se deschide neregulat circuitul electric.
Cauze şi remedii:
- piesa rotitoare de comandă are joc prea mare şi nu funcţionează corect; trebuie să se
înlocuiască semnalizatorul.
- contactele sunt prea uzate; trebuie înlocuite.
- contactul mobil s-a blocat sau s-a rupt arcul de apăsare al contactului; trebuie
reparate sau înlocuite.
Defectul: Lămpile rămân aprinse continuu pe oricare poziţie a comutatorului de
comandă.
Cauze şi remedii:
- pârghia de comandă a comutatorului şi a contactului mobil s-a blocat; este necesară
înlocuirea aparatului.
- arcul contactului mobil s-a slăbit; trebuie înlocuit.
Defectul :Lămpile nu se aprind pe nici o poziţie a comutatorului de comandă.
Cauze şi remedii:
- contactul mobil s-a rupt; trebuie înlocuit.
- conductoarele de legătură sunt desfăcute sau întrerupte la sursa de curent; acestea se
verifică şi se pun în ordine.
Defectele dispozitivelor de întrerupere a lămpilor semnalizatoarelor de schimbare a
direcţiei depind de tipul constructiv. Analiza defectelor este asemănătoare ca
principiu, astfel că indicaţiile următoare pot fi adaptate şi folosite în consecinţă.
Defectul: Semnalizatorul funcţionează corect, dar lampa de control de la tabloul de
bord nu funcţionează.
Cauze şi remedii :
- becul este ars şi trebuie să fie înlocuit.
- legătura spre lampa de control de la dispozitivul de întrerupere sau contactele la
lampă sunt defectuoase; este necesar să se verifice circuitul lămpii de control
începând de la aparat spre lampă.
Defectul: Lampa de control nu funcţionează din cauza dispozitivului de întrerupere al
lămpilor semnalizatoare.
Cauze şi remedii:
- înfăşurarea are spire scurtcircuitate; trebuie să fie înlocuită.
- armătura mobilă este defectă sau dereglată şi nu funcţionează normal.
- contactele auxiliare pentru lampa de control sunt oxidate sau uzate şi nu închid
circuitul lămpii de control; trebuie curăţate şi îndreptate san înlocuite.
- contactul fix de pe suport sau contactul mobil de pe armătura înfăşurării auxiliare
care deserveşte lampa de control este desfăcut; conexiunile de la această înfăşurare,
care se prind de armătura mobilă sunt desfăcute astfel că nu se mai închide circuitul
de alimentare. Este necesar să se verifice şi să se înlăture întreruperea.
- întrefierul prea mare la armătura mobilă care deserveşte lampa de control; trebuie
reglat.
- înfăşurarea care întrerupe circuitul lămpii de control este întreruptă san
scurtcircuitată şi nu acţionează asupra armăturii mobile; trebuie să fie înlocuită.
Defectul:Semnalizatorul nu lucrează pe una din poziţii şi lampa de control nu
funcţionează pe poziţia respectivă.
Cauze şi remedii:
- becul semnalizatorului pe poziţia respectivă este ars şi nu se poate închide nici
circuitul de alimentare a lămpii de control .Se înlocuieşte becul ars.
- circuitul lămpii de semnalizare este întrerupt, contacte defectuoase; arcul soclului
de contact la lampa semnalizatoare este slăbit, rupt, oxidat etc. şi nu face legătura
spre alimentarea becului; conductorul spre masă nu face contact electric sau
contactele comutatorului pe poziţia lămpii care nu se aprinde sunt uzate, oxidate sau
murdare. Este necesar să se controleze numai circuitul lămpii semnalizatoare
respective şi să se înlăture defectul.
Defectul: Toate lămpile semnalizatoare şi lampa de control nu funcţionează.
Cauze şi remedii (independente de dispozitivul de aprindere- intermitentă) :
- siguranţa semnalizatorului de schimbare a direcţiei este arsă; trebuie înlocuită.
- legăturile la bornele dispozitivului de întrerupere a curentului sunt inversate astfel
că nu poate funcţiona.
- conductoarele de legătură dintre lămpile semnalizatoare şi semnalizator, dintre
dispozitivul de întrerupere şi semnalizator, dintre comutatorul principal al aprinderii
şi iluminatului spre semnalizator sau a legăturilor lămpilor semnalizatoare la masă
sunt întrerupte; este necesar ca aceste legături să fie verificate şi să se înlăture
defectul.
- contactele comutatorului semnalizatorului sunt murdare, oxidate sau prea uzate;
trebuie înlocuite.
Defectul: Aprinderea şi stingerea lămpilor nu se face cu frecvenţa normală,
perioadele de aprindere sau de stingere nu sunt egale, ci diferă foarte mult între ele.
Cauza şi remediul:
-dispozitivul de întrerupere este dereglat şi trebuie să fie pus la punct.
Defectul: Lămpile de semnalizare şi de control se aprind, dar nu se produce pâlpâirea
lor.
Cauze şi remedii:
- contactele principale ramân permanent închise din cauza întreruperii sau slăbirii
piesei sau arcului care le deschide; este necesar să se înlocuiască dispozitivul
respectiv.
- contactele principale s-au sudat şi ramân permanent închise; trebuie înlocuite.
Defectul: Lămpile semnalizatoare de schimbare a direcţiei se aprind continuu în loc
să se aprindă intermitent, iar lampa de control de pe tabloul de bord ramâne stinsă .
Cauza şi remediul:
- înfăşurarea dispozitivului de întrerupere este scurtcircuitată la masă din cauza
izolaţiei defecte.
Dacă defectele sunt în circuitul semnalizatorului se pot detecta, localiza şi înlătura.
Aceste defecte se pot sintetiza în următorul tabel:

Tabel nr.4 – Defecte, cauze şi modul de remediere la instalaţia de semnalizare.

Tabel nr.4-
(continuare).
723101.12.2.2. Repararea echipamentului de iluminare şi semnalizare.

723101.12.2.2.1. Repararea echipamentului de iluminat

Părţile lămpilor care se defectează foarte des sunt geamurile şi dispersoarele,

izolaţia conductoarelor şi suporturilor de la contacte, sistemul de prindere în dulii şi
reflectoarele.
Geamurile şi dispersoarele sparte sau crăpate se înlocuiesc cu altele de acelaşi tip.
Înlocuirea unui geam cu altul de tip asemănător nu este permisă în cazul lămpilor
simetrice pentru că poate produce un iluminat asimetric, împrăştiat şi neindicat în
ceea ce priveşte normele de iluminare. Dacă nu se poate înlocui un dispersor cu altul
de acelaşi tip, este necesar să se facă înlocuirea cu altele de tip apropiat la ambele
lămpi.
Geamurile sparte care nu deranjează iluminatul auxiliar se pot lipi cu clei de carbinol.
Capacele lămpilor şi în special ale farurilor, trebuie să se potrivească şi să se închidă
strâns şi ermetic cu ajutorul dispozitivelor de închidere; când acestea sunt slăbite sau
când sunt defecte se înlocuiesc. Între geam sau dispersor şi reflector trebuie să fie un
inel de etanşare care se înlocuieşte dacă s-a uzat şi permite pătrunderea prafului sau a
umidităţii în interior.
Izolaţia conductoarelor care pătrund în reflector, izolaţia duliilor şi a plăcilor de
contact se verifică cu o tensiune alternativă de 220 V faţă de masă (carcasă); dacă
este degradată se înlo- cuieşte. Pentru prinderea în inelele de trecere şi etanşare
trebuie să se aibă o deosebită grijă, deoarece în acele locuri se produc desizolări din
cauza trepidaţiilor.
Contactul cu arc al duliilor şi contactele lamelare se verifică dacă au elasticitatea
necesară şi se îndreaptă sau se înlocuiesc dacă nu asigură un bun contact; în caz de
oxidare se şlefuiesc şi se şterg.
Soclurile becurilor trebuie să intre strâns în dulii să nu joace şi să nu se desfacă
singure din cauza trepidaţiilor; acestea nu trebuie să intre forţat pentru ca la montare
şi demontare se forţează sticla care poate să se desprindă din soclul becului.
Răsucirea duliilor în locul de fixare nu este permisă.
La montarea farurilor trebuie să se ţină seama că fixarea filamentului becurilor
trebuie să fie corectă în focar pentru ca iluminatul să fie normal. Montarea duliilor
mai înapoi de focar conduce la împrăştierea razelor fasciculului de raze, iar montarea
mai înainte de focar conduce la strângerca (concentrarea) razelor. La scoaterea
reflectorului, trebuie să nu se tragă prea tare pentru că se desprind sau se rup
conductoarele de legătură.
Ajustarea sau reglarea becului în poziţia lui normală se face după indicaţiile speciale
ale fiecărui tip de far.
Prinderea capetelor de conductoare trebuie să fie sigură. Reflectorul se curăţă de praf
prin suflare cu aer sau se şterge cu pensule moi sau piele de caprioară când este
argintat. Dacă se spală cu apă şi săpun, se şterge la fel.
Dacă se cromează , reflectorul uzat trebuie să se lustruiască cu dispozitive speciale.
Repararea întreruptoarelor, conductoarelor şi a releelor de siguranţă se face în mod
asemănător ca şi la contactele sau bobinele releelor-regulatoare sau la ruptoarele şi
comutatoarele de la echipamentul de aprindere.

723101.12.2.2.2. Reglarea farurilor

Reglarea incorectă a luminii farurilor creează mari dificultăţi în circulaţia pe timp

de noapte, cât şi o stare de încordare şi oboseală accentuată a şoferu1ui, fie că nu
vede bine persoanele sau obstacolele de pe partea carosabilă, fie că este orbit de
autovehiculele care circulă din sens opus.

Reglarea farurilor se poate efectua cu ajutorul:

- ecranului sau panoului de proiecţie,
- cu ajutorul aparatelor optice speciale (regloscoapelor).
Reglarea farurilor cu ajutorul ecranului (panoului) de proiecţie.
Se aşază autoturismul, de regulă, fără încărcătură (dacă firma constructoare nu
specifică acest lucru, pe o platformă orizontală, asfaltată sau betonată - la distanţa d =
5-10 m de un ecran -panou) vertical de culoare alb opac sau albastru, situat, dacă e
posibil, în penumbra creată de un perete transversal (fig. 28); axa longitudinală a
autoturismului trebuie să fie perpendiculară pe suprafaţa ecranului.
Fig. 28-Reglarea farurilor cu ajutorul ecranului de proiecţie .

Dacă platforma se:

pregăteşte pentru veri-
ficarea mai multor tipuri de
automobile, pe platformă se
va trasa distanţa L de 10 m,
7,5 m şi 5 m, aceasta fiind
în funcţie de indicaţiile
uzinei constructoare.
Se verifică dacă presiunea
în pneuri este cea corectă.
Pentru a aşeza suspensia în
stare normală de destindere
se balansează de câteva ori
autoturismul în sens lateral.
Pentru trasarea liniilor de
referinţă pe ecran, se
procedează astfel :
- se trasează linia verticală axială ,,O" care trece prin planul median al autoturismului
şi liniile verticale simetrice A şi B la distanţa 2 F, care corespunde cu distanţa între
axele ce trec prin centrele farurilor ;
- se trasează linia orizontala 1 la înălţimea „H", a cărei valoare este egală cu distanţa
de la platformă la centrul farurilor ;
- se trasează sub linia 1, linia orizontala şi paralelă 2, la distanţa h faţă de linia 1, sau
H1 faţă de sol.
Intersecţia liniilor verticale A şi B cu linia orizontală 2, reprezină centrele fasciculelor
luminoase ale farurilor pe ecran. La un reglaj corect, pe această linie trebuie să se
situeze demarcaţia între partea luminată şi cea neluminată a fazei de întâlnire.

În situaţia când nu se indică valoarea distanţelor h şi AB, acestea pot fi luate astfel :
h= H/10, iar AB=2F=B+10 cm; B reprezentând distanţa între centrele farurilor,iar L=
5 000 mm. Pentru reglarea fazei scurte a farurilor asimetrice se trasează pe ecran
liniile înclinate la 15° (fig. 28).
Pentru reglarea autoturismelor echipate cu două faruri se procedează în felul
următor : se deşurubează şuruburile de fixare a ramei farului acolo unde este
prevăzută această soluţie constructivă şi după degajarea suporturilor din orificiile
ramei, se scot ramele exterioare ornamentale. Partea superioară a liniei de demarcaţie
a luminii fazei de întâlnire trebuie să se situeze pe linia 2 (fig. 29) şi cea înclinată cu
15° a ecranului, iar cea a fazei lungi, la intersecţia liniilor A şi B cu linia orizontală 2.
Reglarea în plan orizontal se realizează cu ajutorul şuruburilor de pe marginile
laterale, iar reglarea în plan vertical - cu ajutorul şuruburilor de la părţile superioară şi
inferioară.

Fig. 29 – a: Panoul de proiecţie la autoturism mediu; b – reglare far auto Dacia 1300;
c – panoul de proiecţie la farurile duble de autoturism; d – schema de reglaj a
farurilor interioare.

Şuruburile de pe rama blocului farului servesc la fixarea elementului optic de rama

interioară. Deplasarea maximă admisă a punctului de intersecţie a liniei A cu linia 2,
spre exteriorul autoturismului, este de 1°30' (sau 130 mm).
 Reglarea farurilor autoturismului DACIA-1300, pe verticală, în funcţie de
încărcătură, se face acţionându-se asupra manetei 3 (fig. 29 b) în situaţia când este
încărcat, se deplasează maneta în sus, iar dacă este gol, maneta se deplasează în jos.
Reglarea farurilor în plan orizontal şi vertical se efectuează cu ajutorul şuruburilor 2
şi respectiv 3: la iluminarea fazei lungi, dacă axele celor două fascicule de lumină nu
sunt paralele şi la distanţa F de axa autoturismului (fig. 28), se acţionează asupra
şurbului de reglaj 2; la iluminarea fazei scurte, dacă înălţimea petei de lumină H1
(fig. 28) este inferioară lui H cu 10-25 cm, nu este indicat să se acţioneze asupra
şurubului de reglaj superior.
Pentru reglarea autoturismelor echipate cu patru faruri se procedeaza principial ca şi
în cazul autoturismelor cu două faruri, cu deosebirea că trebuie trasate pe ecran linii
pentru farurile exterioare (faza de întâlnire - fig. 29 c), cât şi separat pentru cele
interioare (faza lungă - fig. 29d).
În cazul când platforma este mică şi nu se poate aşeza automobilul la distanţa
prescrisă L de 10 sau 5 m, se va putea micşora distanţa la jumătate. Totodată se va
micşora la jumătate şi distanţa h.
Reglarea farurilor cu ajutorul aparatului optic. Prezintă avantajele de a nu mai
necesita o platformă orizontală, nu mai este influenţată de condiţii atmosferice iar
durata operaţiilor se scurtează simţitor.În modulul G este prezentat un astfel de
regloscop.
La verificarea şi reglarea fazei lungi, centrul luminos al elipsei trebuie să se situeze
pe crucea care marchează centrul ecranului( a se vedea figurile de la modulul G). La
verificarea fazei scurte asimetrice, trebuie ca graniţa între zona luminoasă şi cea
întunecată, să se situeze pe linia înclinată în sus cu 15°, iar la faza scurtă simetrică pe
linia orizontală.
În interiorul sistemului optic al aparatului, respectiv în centrul zonei luminoase a
fazei lungi a farului, se află o celulă fotoelectrică. Celula fotoelectrică înlesneşte
măsurarea intensităţii luminoase a sistemului optic al farului, cu ajutorul luxmetrului
4 (fig. 36 de la lecţia G.1., modul G şi fig. 37 de la lecţia G.2., modul G). Cu ajutorul
luxmetrului se poate măsura dacă intensitatea luminoasă a fazei lungi şi scurte se
încadrează în prescripţii şi dacă este egală pentru ambele faruri. Astfel, pentru faza
scurtă, acul luxmetrului trebuie să se situeze în zona verde a cadranului, ale cărei
limite corespund valorilor cuprinse între 0 şi 25 lx. Pentru faza lungă, acul
luxmetrului trebuie să se situeze în zona roşie a cadranului, ale cărei limite corespund
valorilor cuprinse între 15 şi 250 lx. Toleranţa pentru măsurătoare este reprezentată
prin linia de demarcaţie între zona verde şi cea roşie, atât pentru faza scurtă, cât şi
pentru faza lungă.
Dacă se pune luxmetrul înaintea farului, deasupra liniei de separaţie, respectiv în
zona obscură, iluminatul fazei scurte trebuie să aibă valoarea de 1,6 lx la distanţa de
25 m sau 9,5 lx la distanţa de 10 m. Iluminatul fazei lungi - tot în zona obscură - la
distanţa de 25 m, trebuie să fie de cel puţin 16 lx, iar la distanţa de 10 m, trebuie să
fie de 100lx.
Cu ajutorul luxmetrului se poate diagnostica, fără demontarea farului, puterea şi
calităţile de iluminare ale becului, starea reflectorului - dacă este oxidată, mată sau
ruginită, cât şi gradul de transparenţă al dispersorului. Intensitatea slabă de iluminare
a farurilor se poate datora şi bateriei descărcate, alternatorului care nu încarcă
suficient sau bornelor oxidate.
În cazul în care la verificare se constată că faza scurtă a farului nu prezintă o
pronunţată linie de demarcaţie între zona luminată şi cea întunecată, înseamnă că
elementul optic al farului este dereglat sau elementele sale nu au fost montate corect.
Un astfel de far este impropriu circulaţiei pe timp de noapte, deoarece produce
orbirea şoferilor care circulă din sens opus.
Normele în vigoare prevăd ca faza scurtă să lumineze sub 25 m, iar faza lungă peste
100 m.

723101.12.2.2.3. Înlocuirea becurilor de far.

Demontarea farului în vederea înlocuirii becului se face în ordinea următoare :

- se desfac şuruburile 1 (fig. 30) şi se scoate rama ornamentală 2 ;
- se slăbesc şuruburile 5 (fig. 31 a), după care se roteşte rama exterioară 9 (fig. 31 b),
în sensu! acelor de ceasomic pentru a se desprinde ;

Fig. 30 – Demontarea ramei ornamentale.

Fig.
31a
– Faruri cu rama ornamentală demontată; Fig. 31b – Faruri cu blocul optic demontat.

- se scoate din corpul farului elementul (blocul) optic 15 (fig. 31b), şi se decuplează
mufa de racordare 13 cu contactele (ergourile) soclului becului.
- se rabat arcurile 11 şi se scoate becul 14 din elementul optic;
- se scoate de pe soclu becul 14 şi garnitura inelară de etanşare din material plastic.
 Montarea farului, după înlocuirea becului, se face astfel :
- se îmbracă pe soclul becului garnitura de etanşare, după care se introduce becul în
elementul optic astfel încât ieşindurile din flanşa becului să intre în degajările
corespunzatoare din elementul optic, după care se asigură (fixează) cu ajutorul
arcurilor 11 ;
- se conectează la bornele becului mufa de racordare cu contacte şi se montează
elementul optic în corpul farului, astfel ca ieşindurile 10 (fig. 31b) să intre în
degajările 12 practicate în rama interioară a farului ;
- se introduce prin apăsare pe şuruburile 5 (fig. 31a) rama exterioară 9, care se
roteşte apoi în sens invers acelor de ceasornic, după care se strâng şuruburile 5 de
fixare a ramei exterioare ;
- se reglează fasciculul luminos al farurilor din şuruburile de reglaj 3 şi 8 (fig. 31a) în
plan vertical, iar din şuruburile 4 şi 7 în plan orizontal ;
- se monteaza rama ornamentală 2 (fig. 30), prin intermediul ieşindurilor 6, (fig.
31a), după care se fixează cu ajutorul şuruburilor 1 (fig. 30).

723101.12.2.2.4.Repararea echipamentului de semnalizare.

Repararea echipamentului de semnalizare constă în:

- înlocuirea, totală sau parţială a conductoarelor rupte, cu izolaţia defectă .
- înlocuirea clemelor, bornelor, contactelor oxidate puternic, arse sau rupte.
- şlefuirea, recondiţionarea contactelor şi bornelor.
- înlocuirea dispersoarelor lămpilor sparte sau opacizate.
- înlocuirea becurilor arse sau cu defecte.
- înlocuirea comutatoarelor de semnalizare care prezintă defecte.(nu se repară).
- înlocuirea releelor de semnalizare defecte. (nu se repară).
- înlocuirea lămpilor sparte.
- înlocuirea siguranţelor defecte, care provoacă disfuncţionalităţi ale sistemului de
semnalizare optică.

723101.12.2.2.5. Înlocuirea comutatorului combinat de lumini şi avertizor sonor

Pentru demontare se fac operaţiile (fig. 32 a)
- se demontează bateria de acumulatoare;
- se demontează semicochila inferioară a volanului;
- se deconectează blocul de racordare 1 şi firele de alimentare a aparatelor
indicatoare (ulei şi apă);
- se desfac şuruburile 3 de fixare a blocului de comandă lumini pe coloana volanului;
- se scoate comutatorul combinat.
Remontarea se face în ordinea inversă operaţiilor efectuate la demontare.

723101.12.2.2.6. Înlocuirea comutatorului de semnalizare direcţie

Pentru demontare se fac operaţiile (fig. 32 b):

- se deconectează bateria de acumulatoare;
- se demontează semicochila inferioară a volanului;
 - se taie colierul din plastic;
- se deconectează blocul de conectare 1;
- se desfac şuruburile 2 de fixare a comutatorului pe coloana volanului.
- se scoate comutatorul.
Comutatorul de semnalizare şi de lumini, nu sunt reparabile, iar remontarea pe
coloana volanului se face în ordine inversă operaţiilor efectuate la demontare.

Fig. 32a – Înlocuirea comutatorului combinat de lumini şi avertizor sonor:1- blocul

de racordare electric;2- cablajul electric; 3-şurub defixare,4-manetă de comandă.

Fig.32b- Înlocuirea comutatorului de semnalizare: 1-blocul de conectare;2- şurub de

fixare;3- manetă de comandă.
a b
 TEST DE AUTOEVALUARE

Alegeţi varianta sau variantele corecte de răspuns, la următoarele întrebări:

1. Dacă se constată că lămpile(farurile) nu luminează suficient,se pot lua în
considerare următoarele cauze:
a) bateria de acumulatoare descărcată;
b) siguranţele arse;
c) becuri cu putere sau tensiune necorespunzătoare.
2. Dacă se constată că lumina scade în intensitate, cauzele pot fi :
a) oxidarea sau slăbirea contactelor electrice;
b) defect la sistemul de încărcare la alternatorului;
c) tensiune prea mare a instalaţiei.
3. Dacă se constată că intensitatea luminii variază odată cu viteza
automobilului(turaţia motorului), cauzele pot fi:
a) bateria de acumulatoare prea uzată şi generatorul alimentează direct receptoarele;
b) releul de comandă al farurilor dereglat;
c) legătura la masă a becurilor de far este slăbită.
4. La acţionarea comutatorului de lumini , nici un far nu luminează .Cauzele pot fi:
a) comutatorul principal al farurilor este defect;
b) siguranţele celor două faze sunt arse;
c) conductoarele întrerupte pe circuitul farurilor.
5. Dacă se constată că braţul semnalizatorului de direcţie nu revine automat în poziţia
de repaus, după punerea comutatorului în poziţia respectivă , pot fi următoarele
cauze:
a) releul de semnalizare este defect;
b) axul volanului are joc prea mare în lagăre;
c) s-a rupt arcul de readucere al braţului sau arcul interior;
6. Dacă lămpile de semnalizare rămân aprinse continuu pe oricare poziţie a
comutatorului , cauzele pot fi:
a) pârghia de comandă a comutatorului şi a contactului mobil s-a blocat;
b) arcul contactului mobil s-a slăbit;
c) siguranţe ale semnalizării arse;
7. Dacă semnalizatorul nu funcţionează pe una din poziţii şi lampa de control nu
funcţionează pe poziţia respectivă , cauzele pot fi:
a)becul pe poziţia respectivă este ars;
b) alimentarea becului pe poziţia respectivă este defectă;
c) releul cu fir rezistiv este defect.
8. Dacă aprinderea şi stingerea lămpilor semnalizare nu se face cu frecvenţă normală ,
cauzele pot fi:
a) releul de semnalizare este dereglat;
b) comutatorul de semnalizare este defect;
c) becurile au putere mai mică;
9. La ce valoare a tensiunii se verifică izolaţia conductorilor instalaţiei de
iluminat? 10.Explicaţi modul de trasare a liniilor de referinţă pe ecranul de
proiecţie.
11. Unde trebuie să se situeze spoturile luminoase pentru fazele farului , pe ecranul de
proiecţie?
12. Unde trebuie să se situeze spoturile luminoase ale ambelor faze ale farului pe
ecranul regloscopului?
13. Enumeraţi succesiunea de operaţii pentru înlocuirea comutatorului combinat de
lumini.
14. Ce valori trebuie să indice luxmetrul pentru ambele faze ale farului?
15. În ce poziţie se aşază oglinda reflectoare a filamentului fazei scurte , la o montare
corectă a becului de far?
 RĂSPUNSURI LA TESTUL DE AUTOEVALUARE
1. a şi c.
2. a şi b.
3. a
4. a,b,c.
5. c.
6.a şi b.
7. a şi b.
8. a
9. La 220 V curent alternativ.
10. - se trasează linia verticală axială ,,O" care trece prin planul median al
autoturismului şi liniile verticale simetrice A şi B la distanţa 2 F, care corespunde cu
distanţa între axele ce trec
prin centrele farurilor ;
- se trasează linia orizontala
1 la înălţimea „H", a cărei
valoare este egală cu
distanţa de la platformă la
centrul farurilor ;
- se trasează sub linia 1,
linia orizontala şi paralelă
2, la distanţa h faţă de linia
1, sau H1 faţă de sol.
Intersecţia liniilor verticale
A şi B cu linia orizontală 2,
reprezină centrele
fasciculelor luminoase ale
farurilor pe ecran. La un
reglaj corect, pe această
linie trebuie să se situeze
demarcaţia între partea
luminată şi cea neluminată a fazei de întâlnire.

11. Partea superioară a liniei de demarcaţie a luminii fazei de întâlnire trebuie să se

situeze pe linia 2 (fig. A) şi cea înclinată cu 15° a ecranului, iar cea a fazei lungi, la
intersecţia liniilor A şi B cu linia orizontală.
Fig.A- Forma şi poziţia spoturilor luminoase pe ecranul de proiecţie.

12. Laverificarea şi reglarea fazei lungi, centrul luminos al elipsei trebuie să se

situeze pe crucea care marchează centrul ecranului( a se vedea figurile de la modulul
G). La verificarea fazei scurte asimetrice, trebuie ca graniţa între zona luminoasă şi
cea întunecată, să se situeze pe linia înclinată în sus cu 15°, iar la faza scurtă
simetrică pe linia orizontală.
13. - se demontează bateria de acumulatoare;
- se demontează semicochila inferioară a volanului;
- se deconectează blocul de racordare şi firele de alimentare a aparatelor
indicatoare(ulei şi apă);
- se desfac şuruburile de fixare a blocului de comandă lumini pe coloana volanului;
- se scoate comutatorul combinat.
Remontarea se face în ordinea inversă operaţiilor efectuate la demontare.
14. Pentru faza scurtă, acul luxmetrului trebuie să se situeze în zona verde a
cadranului, ale cărei limite
corespund valorilor cuprinse între
0 şi 25 lx. Pentru faza lungă, acul
luxmetrului trebuie să se situeze
în zona roşie a cadranului, ale
cărei limite corespund valorilor
cuprinse între 15 şi 250 lx.
15.Se aplică în jos, pentru ca
fasciculul luminos al fazei scurte
să fie orientat inspre partea
superioară a reflectorulului farului
şi de acolo în jos, spre
carosabi723101.12.
Fig.B-Orientarea razelor reflectate
la faza scurtă.
 TEST FINAL

a) TEST TEORETIC

1. Descrieţi construcţia elementelor componente ale unui far de automobil: carcasă,

bec, dispersor, oglindă reflectorizantă.
2.Prezentaţi construcţia , avantajele şi funcţionarea unui bec cu halogen.
3.Pe schema electrică de conectare la sistemul de iluminat cu faruri duble , explicaţi
conectarea componentelor şi funcţionarea instalaţiei farurilor.
4.La comutatorul combinat de lumini-semnalizare , explicaţi funcţionarea şi diagrama
de comutare a acestuia.
5. Explicaţi construcţia şi funcţionarea releului de comandă a farurilor cu acţionare
electromagnetică.
6.Prezentaţi construcţia şi tipul becurilor ( putere, tensiune) de la instalaţia electrică
de iluminare, semnalizare.
7.Descrieţi construcţia şi amplasarea lămpilor pentru semnalizare optică.
8.Explicaţi construcţia şi funcţionarea unui comutator de semnalizare pentru
schimbarea direcţiei.
9.Descrieţi construcţia şi funcţionarea unui releu de semnalizare cu fir rezistiv.
10.Pe schema instalaţiei de iluminare şi semnalizare optică , prezentaţi compunerea
circuitelor instalaţiei de semnalizare a schimbării direcţiei.
11. Care sunt cerinţele iluminatului de tip european( la faruri).
12.Prezentaţi principalele defecte ale instalaţiei farurilor, cauzele acestora şi modul
de remediere.
13. Prezentaţi principalele defecte ale instalaţiei de semnalizare, cauzele acestora şi
modul de remediere.
14.Ce verificări şi condiţii tehnice trebuie îndeplinite pentru instalaţia de iluminare?
15. Care este compunerea releului electronic de semnalizare 4250, de la autovehicule
Roman?
16. Ce efect are creşterea tensiunii de alimentare a iluminatului , pentru becurile de
far?
17. Cum se face curăţirea reflectoarelor cromate?
18. Ce sistem de fixare şi ghidare în dulie se foloseşte la becurile de far?
19. Ce construcţie şi rol are oglinda reflectoare a unui far?
20. Prezentaţi construcţia şi funcţionarea unui bec de far cu descărcare de arc
electric(xenon).
 b) TEST PRACTIC

1.Prezentaţi operaţiunile de verificare şi reglare a releului de comandă a farurilor.

2.Explicaţi practic modul de verificare şi reglare a farurilor cu ajutorul ecranului de
proiecţie.
3. Explicaţi practic modul de verificare şi reglare a farurilor cu ajutorul
regloscopului( aparatului optic).
4.Prezentaţi practic etapele de demontare, remontare a unui far.
5.Efectuaţi înlocuirea unui comutator de lumini.
6. Efectuaţi înlocuirea unui comutator de semnalizare direcţie.
7.Realizaţi practic verificarea continuităţii circuitului instalaţiei de semnalizare a
direcţiei.
8. Realizaţi practic verificarea continuităţii circuitelor instalaţiei farurilor.
9. Efectuaţi verificarea releului de semnalizare cu fir rezistiv.
10.Efectuaţi demontarea şi remontarea unei lămpi combinate de semnalizare, lumini.