I.P.S.

Firmilian Marin (din botez Nicolae), s-a născut la 18 februarie 1901, în Plopeasa de
Sus, judeţul Buzău. A studiat la Seminarul Teologic din Galaţi (1914-1923), cu diferenţă de
bacalaureat clasic la Liceul „Spiru Haret“ din Bucureşti (1924), la Facultatea de Litere şi Filosofie
(specializarea Istorie-Geografie) a Universităţii din Bucureşti (1924-1929), apoi la Faultatea de
Teologie din Bucureşti (1938-1940), cu licenţe la amândouă. Frate în mănăstirea Ciolanu (1916),
călugărit la Cozia sub numele Firmilian şi hirotonit ierodiacon (1920), diacon la catedrala
episcopală din Galaţi (1920-1924), la biserica „Sf. Ilie-Gorgani” (1924), la catedrala patriarhală
din Bucureşti (1924-1929), paralel secretar, apoi profesor la şcoala de cânăreţi bisericeşti din
Bucureşti şi profesor de Istorie şi Geografie la Seminarul monahal de la Cernica (1929-1936), apoi
la Seminarul „Central“ din Bucureşti (1936-1947), director al acestuia (1940 şi 1944-1947),
predicator oficial la catedrala patriarhală, apoi ieromonah (1940), protosinghel şi arhimandrit
(1946). La 20 noiembrie 1947 a fost ales arhiepiscop al Craiovei (hirotonit la 30 noiembrie,
înscăunat la 28 decembrie); în februarie 1949 a fost ridicat la demnitatea de mitropolit al Olteniei
(înscăunat la 25 martie). A publicat cărţi de rugăciuni, calendare, articole, recenzii, medalioane cu
vieţi de sfinţi în diferite reviste bisericeşti. Ca mitropolit a îndrumat revista „Mitropolia Olteniei”,
activitatea Seminarului Teologic din Craiova, acţiunea de restaurare a monumentelor istorice şi, în
genere, întreaga lucrare misionară-socială din cuprinsul eparhiei; a făcut parte din câteva delegaţii
sinodale care au vizitat alte Biserici creştine ori a participat la întâlniri teologice: Conferinţa
panortodoxă de la Moscova din 1948, a doua şi a treia conferinţă panortodoxă de la Rodos (1963 şi
1964), ş.a. A publicat peste 450 de articole, cuvântări, pastorale, etc., în reviste şi periodice ca
„Mitropolia Olteniei”, „Cuvânt Bun”, „Glasul monahilor”, „Cuvântul, „Albina”, ş.a. Moare la 29
53
octombrie 1972, în Bucureşti .
În locul său, în fruntea Arhiepiscopiei Craiovei şi a Mitropoliei Olteniei a fost ales, la 28
ianuarie 1973 şi înscăunat, la 25 februrie, acelaşi an, I.P.S. Teoctist Arăpaşu (ulterior patriarh al
României). A păstorit Biserica din Oltenia până la 25 septembrie 1977, când a fost ales
arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei. S-a născut la 7 februarie 1915, în
Tocileni, judeţul Botoşani. La 14 ani intră în monahism, devenind frate la mănăstirea Vorona
(ulterior la Neamţ). A studiat la Seminarul monahal din mănăstirea Cernica (1932-1940). A fost
tuns în monahism la Bistriţa, judeţul Neamţ, sub numele de Teoctist (1935); hirotonit ierodiacon
pe seama acesteia (4 ianuarie 1937). În 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti,
obţinând licenţa în 1945. Paralel a îndeplinit diferite funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor
(diacon la Patriarhie). La 1 martie 1945 s-a transferat la Centrul eparhial Iaşi, fiind hirotonit
ieromonah (25 martie 1945) şi hirotesit arhimandrit în 1946. Studiază la Facultatea de Litere şi
Filosofie din Iaşi (1945-1947). Preot slujitor (1945), apoi mare eclesiarh la catedrala mitropolitană
din Iaşi şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1946-1948), vicar al aceleiaşi
arhiepiscopii (1948-1950). În martie 1950 a fost ales şi hirotonit episcop-vicar patriarhal, cu titlul
„Botoşăneanul”. În această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic
Universitar din Bucureşti (1950-1954) şi a condus diferite sectoare din cadrul Administraţiei
Patriarhale. La 28 iulie 1962 a fost ales, iar la 16 septembrie, acelaşi an, înscăunat episcop la Arad

53 Pr. Olimp Căciulă, I.P.S. Mitropolit Firmilian – schiţă biografică, în „Mitropolia Olteniei”, XXIII
(1970),
5-8, p. 301-468 şi 923-944; Pr. N. Şerbănescu, Ierarhii plaiurilor oltene în prima sută de ani de autocefalie, p. 361-
363; Pr. M. Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, p. 272-273.

15
(între decembrie 1969 - decembrie 1970, locţiitor de episcop la Oradea). La 28 ianuarie
1973 a fost ales, iar la 25 februrie 1973 înscăunat arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al
Olteniei. În cei patru de ani de activitate ca ierarh al Olteniei s-a preocupat nu numai de
probleme administrative şi economice, ci şi de restaurarea unor monumente de artă
bisericească, de organizarea unor muzee bisericeşti şi a îndrumat revista „Mitropolia
Olteniei”. A condus delegaţia Bisericii Ortdoxe Române care a vizitat Biscrica Ortodoxă
Siriană a Răsăritului din Malabar-India (1976), etc. La 25 septembrie 1977 a fost ales, iar
la 9 octombrie 1977 înscăunat, arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei
(din iulie 1980 până în ianuarie 1982, locţiitor de mitroplit al Ardealului). La 9 noiembrie
1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie acelaşi an întronizat ca arhiepiscop al Bucureştilor,
mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Dintre lucrările
publicate consemnăm: Mitropolitul Iacob Putneanul, Mănăstirea Neamţ, 1978; În slujba
Ortodoxiei româneşti şi a năzuinţelor de unitate naţională şi de afirmare a culturii
române, Mănăstirea Neamţ, 1978; numeroase articole şi studii publicate în diverse
periodice bisericeşti, ulterior strânse în câteva volume: Pe treptele slujirii creştine, vol. I-
VI, Mănăstirea Neamţ, 1980-1992; Slujind altarului străbun, Bucureşti, 1992. Moare la
30 iulie 2007.