Sunteți pe pagina 1din 8

TERMOTEHNICĂ

1. Sistem termodinamic:
a. Este un ansamblu de elemente dinamice independente în cadrul unui întreg
organizat
b. Este un ansamblu cinetico-molecular cu mişcare ordonată a elementelor
c. Este un domeniu finit din spaţiu asupra căruia se efectuează analiza
termodinamică

2. Precizați afirmația corectă în concordanță cu imaginea:


a. Sistem adiabatic

b. Sistem deschis

c. Sistemul prin graniţele căruia se schimbă numai energie cu mediul


înconjurător

3. Temperatura:
a. Absolută a unui corp are ca unitate de masura gradul Celsius
b. Ca măsură a energiei de mișcare a moleculelor exprimă potenţialul termic al
corpului
c. Indică energia de mişcare moleculară prezentă şi este o stare de referinţă
4. Lucrul mecanic absolut:
a. Pozitiv când nu este efectuat de sistem şi negativ când este absorbit de sistem
b. Este reprezentat prin aria cuprinsă între curba transformării şi axa presiunilor
c. Nu este o mărime de stare deoarece depinde de drumul după care are loc
procesul

5. Căldura:
a. Dacă un corp cedează căldură mişcările moleculelor masei lui cresc şi
temperatura creşte.
b. Ca durată în timp, este efemeră servind numai în stări intermediare între două
energii, existenţa ei limitându-se la timpul transformării respectiv al
transmiterii
c. Reprezintă energia de agitaţie a moleculelor sau energia potenţială

6. Energia internă:
a. Reprezintă suma energiilor cinetice şi potenţiale ale tuturor particulelor ce
compun sistemul la nivel molecular
b. Este o mărime termodinamică numită şi conţinut caloric sau căldură totală
c. Este o mărime extensivă de stare

7. Căldura specifică:
a. Transformarea fiind izoterm-izobară în procesele cu schimbare de fază are
sens noţiunea de căldură specifică sau capacitate calorică
b. A unei substanţe omogene reprezintă energia termică necesară unităţii de
cantitate pentru a-şi mări temperatura cu un grad fără ca procesul să producă
o schimbare de fază sau de stare de agregare.
c. Variază în mai mică măsură cu temperatura dar variază mai ales cu presiunea

8. Principiul I al termodinamicii:
a. Precizează ce căldură disponibilă poate fi transformată în lucru mecanic
într-un ciclu dat
b. Exprimă faptul că se poate produce lucru mecanic fără să se consume o
cantitate de căldură
c. Conform principiului I, căldura poate fi produsă din lucru mecanic și se
poate transforma în lucru mecanic, întotdeauna cu aceeași echivalență.

9. Principiul II :
a. Este un principiu al sensului de desfăşurare a fenomenelor, stabilind
criteriul care dă sensul de desfăşurare a unui proces ideal
b. Reprezintă trecerea sistemului de la dezechilibru la echilibru fiind însoţită
de scăderea entropiei
c. Entropia unui sistem izolat creşte sau rămâne constantă şi nu scade
niciodată.

10. Exergia :
a. Acea formă de energie care pentru o anumită stare a mediului ambiant poate
fi transformată în oricare altă formă de energie
b. Energie cu capacitate limitată de transformare care se poate transforma parţial
în orice formă de energie
c. Este energia termică acumulată în mediul ambiant

11. Anergia:
a. Este energia care se poate transforma parţial în exergie
b. Energie netransformabilă, care chiar în condiții normale, prezintă o capacitate
nulă de transformare
c. Corespunde căldurii netransformate în lucru mecanic şi cedată mediului
ambiant

12. Vapori
a. Se ştie că orice gaz ideal se poate lichefia
b. Vaporii sunt toate gazele reale care se află în apropierea punctului de
lichefiere
c. Pentru un anumit lichid, fiecărei valori a temperaturii, la care se desfășoară
procesul de vaporizare, îi corespunde mai multe valori ale presiunii de
saturație

13. În diagrama T-S a vaporilor de apă:


a. În domeniul lichid izobarele şi izocorele au formă logaritmică
b. În domeniul supraîncălzit izobarele sunt şi izoterme
c. Aria cuprinsă între curba procesului și abscisă reprezintă cantitatea de căldură
schimbată în procesul respectiv, iar adiabata este reprezentată printr-o
verticală

14. Destinderea vaporilor


a. Se realizează în turbinele cu abur
b. Se realizează de obicei în generatorul de abur
c. Se realizează în economizor

15. Laminarea vaporilor:


a. Prin laminarea vaporilor saturaţi umezi, vaporii ajung la starea de saturat
uscat, apoi în starea de vapori supraîncălziţi
b. Este un proces reversibil cu dp0, întrucât ds0
c. Pentru laminarea vaporilor supraîncălziţi presiunea şi temperatura cresc, iar
volumul, entropia şi gradul de supraîncălzire scad

16. Condensarea:
a. In timpul procesului de condensare nu se elimină căldura latentă de vaporizare
b. Condensatoarele de abur de la centralele termoelectrice sunt răcite cu apă într-
un circuit deschis.
c. Subrăcirea lichidului este proces izobar de scădere a temperaturii lichidului
sub temperatura de saturaţie
17. O stare a aerului umed se poate determina, pe diagrama i - x :
a. funcţie de umiditatea absolută a aerului umed
b. la intersecţia a doi parametri măsuraţi, ca de ex. temperatura
termometrului uscat şi umiditatea relativă φ, determinată cu ajutorul
psihrometrului.
c. în funcție de presiunea absolută a aerului umed

18. Răcirea uscată a aerului umed, în diagrama i - x , este un proces:


a. la x =ct, până la φ =1
b. la φ = ct
c. la x = ct , numai în zona de ceaţă

19. Dacă temperatura suprafeţei de răcire a bateriei este mai mică decât
temperatura punctului de rouă a aerului umed :
a. scade umiditatea relativă a aerului umed
b. creşte entalpia aerului umed
c. scade conținutul de umiditate x, deoarece surplusul de umiditate se
condensează pe suprafeţele reci ale bateriei de răcire

20. Cu ajutorul scării marginale a diagramei i-x :


a. se poate trasa pe diagrama i-x orice proces de preluare a căldurii şi
i
umidităţii pentru care se cunoaşte valoarea lui  
x
b. se determină umiditatea relativă a aerului umed
c. se determină temperatura punctului de rouă a aerului umed
21. Starea amestecului a două cantităţi de aer umed se află :
a. în zona de ceaţă a diagramei i-x
b. pe dreapta ce uneşte starea cele două cantităţi de aer umed, reprezentată
în diagrama i-x
c. la intersecția temperaturii punctului de rouă a aerului din starea inițială
cu temperatura termometrului umed din starea finală a procesului de
amestec

22. Tratarea aerului cu apă duce la :


a. răcire cu uscare a aerului pentru care 0< ta < tr, in care  >0, x<0, i<0
si t <0
b. umidificarea cu încălzirea aerului, daca ta = t,  > iv, în care x > 0, i
>0 si t = 0
c. uscarea aerului la x=ct., unde ta = tr și  = -∞, în care x = 0, i <0 și
t <0
23. Uscarea aerului cu substanţe absorbante solide ( silicagel,
alumogel,etc.) se reprezintă în diagrama i - x :
a. printr-o curbă de φ = ct
b. printr-o dreaptă de x =ct
c. printr-o dreaptă de i = ct

II. Transfer de căldură prin conducţie, convecţie şi radiaţie,


în regim termic staţionar
24. Prin gradient de temperatură se înţelege :
a. variaţia temperaturii pe direcţia normalei la două izoterme
b. un vector al carui sens este pozitiv în sensul creșterii de temperatură
c. un vector care arată câte grade are temperatura
T
25. Ecuaţia q      grdT reprezintă :
n
a. legea de uniformizare a temperaturii într-un corp
b. legea de variaţie a temperaturii în medii omogene
c. legea fundamentală a conducţiei

26. Coeficientul de conductibilitate termică :


a. are valoarea minimă la gaze, ceea ce le conferă calitatea de bune
izolatoare
b. la metalele pure are valori mici
c. la materiale de construcție nu depinde de numarul golurilor în material
și crește cu numărul lor, dar scade cu umiditatea materialului

27. Unitatea de măsură a coeficienților de conductibilitate termică este:


a. j/kg grd
b. w/m k
c. w/m2k
28. Ecuaţia    0 1  t  :
a. reprezintă variaţia umidităţii materialelor cu temperatura
b. reprezintă ecuaţia de variaţie a conductibilităţii cu temperatura
c. reprezintă dependența de temperatură a coeficientului de
conductibilitate este cauzată de micșorarea volumului corpului


29. Ecuaţia Q h  T1  T2 S

a. reprezintă fluxul termic printr-un perete plan omogen şi
izotrop,cu grosimea δ
b. reprezintă ecuaţia transferului de masă la un corp cu grosimea δ
și secțiunea S
c. reprezintă fluxul termic printr-un perete cilindric, neomogen

T
30. Ecuaţia  a 2 T

a. reprezintă ecuaţia transferului de căldură prin convecţie în regim termic
staţionar
b. reprezintă ecuaţia diferențială a conducţiei termice în cazul corpurilor
omogene şi izotrope
c. reprezintă ecuația diferențială a conducției termice în cazul corpurilor
neomogene

2 lT1  Tn 1 
31. Ecuaţia Q h  n 1 d
 l n i 1
1 1 d1
a. reprezintă ecuaţia fluxului termic transmis prin conducţie printr-un
perete cilindric format din mai multe straturi, în regim termic staţionar
b. reprezintă ecuaţia fluxului termic transmis prin convecţie, printr-un
perete cilindric format din mai multe straturi, în regim termic staţionar
c. reprezintă ecuația fluxului termic transmis prin conducție printr-un
perete plan, paralel, infinit lung

32. Ecuaţia Q h   A Tp  Tf 


a. reprezintă ecuaţia fluxului de căldură transmis prin conducţie printr-un
perete plan, în regim termic staţionar
b. reprezintă legea lui Newton, în schimbul de căldură prin convecţie, în
regim termic staţionar
c. are ca unitate de masură, W/m.K

gl 3 t
33. Relaţia G r  :
2
a. intervine in mișcarea forțată
b. caracterizează materialul prin care se face propagarea căldurii
c. apare la curgerea liberă a fluidelor cu viteze mari sau la curgeri forțate
în spații largi

cp 
34. Relaţia Pr   :
 a
a. este dependentă numai de parametrii fizici ai fluidului și intervine mai
ales în stratul limită
b. reprezintă ecuaţia protecţiei termice cu izolanţi a unei suprafeţe.
c. este valabilă în fenomenele de transmitere a căldurii prin convecție

l
35. Relaţia N u  :

a. reprezintă ecuaţia schimbului de căldură prin conducţie
b. caracterizează intensitatea transmiterii căldurii la suprafața de contact
între fluid și perete
c. caracterizează raportul dintre forțele de inerție și forțele de vâscozitate
36. Ecuaţia criterială N u  CG r Pr m :
a. este ecuaţia care permite determinarea coeficientului de conducţie la
un perete sferic
b. este ecuaţia care permite determinarea emisivităţii de radiaţie de la un
gaz la pereţii înconjurător
c. este ecuaţia care permite determinarea coeficientului de convecţie a
căldurii în convecţia liberă în spaţii inchise.

37. Ecuaţia criterială N u  CR e m Pr n :


a. este ecuaţia care permite determinarea coeficientului de convecţie a
căldurii în convecţia forţată
b. este ecuatia care permite determinarea coeficientului de convectie a
caldurii in convectia libera
c. caracterizeaza ecuatia pentru convectia libera pentru gazele cu acelasi
numar de atomi in molecule

38. Puterea de emisie prin radiaţie, E = dQ/dS :


a. se obţine din diferenţa puterii emisive şi absorbante
b. are ca unitate de masura, W/m2.K
c. caracterizeaza cantitativ energia termică radiată de un m2 suprafaţă a
unui corp către mediul înconjurător, care are temperatura de 00K.

39. Relaţia  max T  C :


a. caracterizează radiaţia monocromatică reprezentând energia radiată în
unitatea de timp
b. reprezinta legea de deplasare a maximelor intensităţii de radiaţie și
stabileşte relaţia dintre lungimea de undă (max), corespunzătoare
intensităţii maxime de radiaţie a corpului negru şi temperatura acestuia.
c. reprezintă intensitatea de radiaţie a corpului negru, cu lungimea de undă

E C
40. Relaţia   
E 0 C0
a. exprimă factorul energetic de emisie a corpului cenuşiu
b. face posibilă determinarea contribuţiei pe care o are radiaţia în
ansamblul procesului de transfer termic.
c. exprima densitatea fluxului de căldură schimbat prin radiaţie

 T1  4  T2  4 
41. Ecuaţia Q  C12 S     
 100   100  
a. reprezintă fluxul de căldură prin radiaţie între un perete şi mediul fluid
cu care este în contact
b. reprezinta fluxul de căldură schimbat prin radiaţie în cazul cilindrilor
coaxiali sau sfere concentrice.
c. reprezintă fluxul de căldură transferat prin radiaţie între două corpuri
cu suprafeţe plane, paralele şi infinite
42. Efectul de ecran în schimbul de căldură prin radiaţie :
a. prin introducerea a două ecrane căldura transmisă între plăci prin
radiaţie se intensifică de două ori
b. prin introducerea unui ecran căldura transmisă între plăci se reduce la
jumătate
c. produce o creștere a fluxului termic transmis prin radiație dacă ecranul
are un factor de emisie mai mic decât al sistemului de suprafeţe

1 1 n 1 d 1
43. Relaţia  Re   ln i 1 
kl  1d 1 1 2 i di  2 d n 1
a. reprezintă ecuaţia schimbului de căldură prin conducţie printr-un perete
cilindric format din mai multe straturi
b. reprezintă rezistenţa termică totală în schimbul de căldură între fluide
separate printr-un perete cilindric format din mai multe straturi
c. reprezintă ecuaţia pentru calculul schimbului de căldură prin radiaţie la
un perete cilindric

1 1
44. În relaţia k  
R S1  R S2 1 1

1  2
a. coeficientul global de transfer de căldură k nu poate depăşi valoarea
celui mai mic coeficient de transfer de căldură la suprafaţa α .
b. rezistența termică la suprafața interioară a peretelui
c. este fluxul de caldură care trece în unitatea de timp prin suprafața
peretelui

BIBLIOGRAFIE

1. Leonachescu N. – Termotehnica, E.D.P. București, 1981


2. Popa B., Vintila C. – Termotehnica si masini termice, E.D.P. București 1977
3. Sandru E., s.a. – Termotehnica si aparate termice, E.D.P. București 1982
4. Vladea I. – Tratat de termotehnica tehnica si transmiterea căldurii, E.D.P.,
București 1974
5. Popa B., Vintila C. – Transfer de caldura in procese industriale, Cluj-Napoca,
Ed. Dacia 1975
6. Stefanescu D., s.a. – Transfer de caldura si masa – Teorie si aplicatii, E.D.P.
București 1983
7. Chiriac F., s.a. – Procese de transfer de caldura si de masa in instalații
Industriale, E.T. București 1982
8. Lozonschi Gh., Lozonschi T., Panaite C.E. - Termotehnica – Partea Întâi,
Termodinamica, Aer Umed, Curgerea Fluidelor, Iași – Rotaprint 2003
9. Lozonschi Gh., Lozonschi T. – Aparate termice, Iași – Rotaprint 2001