Sunteți pe pagina 1din 11

HRISTOS A ÎNVIAT!

Duminică dimineaţă, a treia zi de la punerea în mormânt a Domului Iisus, când se lumina de


ziuă, un mare cutremur a zguduit pământul. Îngerul Domnului s-a coborât din cer, a ridicat piatra de
la uşa mormântului, a răsturnat-o la pământ şi a şezut deasupra ei. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar
îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. De frică, soldaţii care păzeau mormântul au căzut la pământ, ca
morţi. Se petrecuse cea mai mare minune: Iisus biruise moartea şi înviase din morţi, iar mormântul
era gol.
În aceeaşi zi, când încă mai era întuneric, Maria Magdalena şi alte femei credincioase, care-
L urmaseră pe domnul Iisus, au venit la mormânt ca să-i ungă trupul cu miresme. Dar mormântul
era gol, iar un Înger le-a vestit că Iisus a înviat şi le-a poruncit să ducă această veste ucenicilor Săi.
Uimiţi de această veste neaşteptată, Apostolii Petru şi Ioan au mers repede la mormânt.
Găsindu-l gol, ei au crezut în învierea lui Iisus.
Maria Magdalena s-a întors şi ea la mormânt şi acolo, iată, Iisus i S-a arătat înviat şi i-a spus
să meargă la Apostoli ca să le spună că li Se va arăta şi lor.
Domnul Iisus Christos S-a arătat apoi şi celorlalte femei, cărora le- a spus: „Bucuraţi-vă”!
Iar ele s-au închinat. Pline de bucurie, Maria Magdalena şi celelalte femei au venit în grabă la
Apostoli şi le-au spus că L-au văzut pe Domnul.
Dimineaţa, soldaţii care au păzit mormântul lui Iisus au venit la arhierei şi le-au relatat tot
ce s-a întâmplat. Aceştia, adunându-se împreună cu bătrânii poporului şi ţinând sfat, au dat bani
mulţi soldaţilor ca să spună că, pe când dormeau, Apostolii au venit şi au furat trupul lui Iisus.
Soldaţii, luând bani, au spus aşa cum au fost învăţaţi.
Domnul Cel înviat S-a mai arătat apoi, de mai multe ori, vreme de patruzeci de zile,
Sfinţilor Apostoli şi altora dintre cei ce-L cunoscuseră. Astfel, vestea Învierii Domnului s-a
răspândit în tot Ierusalimul şi tot mai mulţi au crezut în dumnezeirea Lui.
Învierea Domnului o sărbătorim în fiecare an de Paşti, la o săptămână după Florii. Este cea
mai mare sărbătoare creştină, fiindcă prin Învierea Sa, Domnul Iisus Christos a biruit moartea
pentru totdeauna şi a dovedit că El este Fiul lui Dumnezeu.
SIMBOLURI PASCALE

CRUCEA
Crucea este simbolul crucificării, opusul renaşterii. Totuşi, la Consiliul de la Niceea, în anul
325 Î.H., Constantin a decretat ca crucea să fie simbolul oficial al creştinismului. Crucea nu este
numai simbolul pascal, dar este utilizată foarte mult ca simbol al credinţei de biserica catolică.

IEPURAŞUL
Iepuraşul nu este o inovaţie modernă. Simbolul provine încă din vremea festivalurilor
păgâne de Eastre. Simbolul pământesc al zeiţei Eastre era iepurele. Germanii au adus cu ei
simbolul iepuraşului pascal în America. Numai după războiul civil se răspândeşte ca fiind simbol
creştin. De fapt, sărbătoarea Paştelui nu era celebrată în America până la acea dată. Iepuraşul
aducător de ouă roşii provine de pe meleaguri germane şi simbolizează fertilitate.
OUL
Oul simbolizează renaşterea. Ouăle roşii aveau menirea de a ţine răul deoparte şi
simbolizau sângele lui Hristos.

MIELUL
Mielul reprezintă triumful înnoirii, victoria ciclică a vieţii supra morţii. El îl simbolizează pe
Cel care trebuie sacrificat pentru propria mântuire. Mielul sau oiţa îl desemnează pe membrul
turmei lui Dumnezeu.

ÎNVIEREA DOMNULUI
A sosit primăvara. Soarele mângâie crengile copacilor cu razele lui fierbinţi. Păsărelele cu
glasul cristalin au înveselit toată natura. Muguraşii şi-au spart carapacea de aramă să privească
spre mândrul soare.
Odată cu sosirea primăverii, vine cea mai sfântă sărbătoare, Paştele. La această zi mare,
creştinii sărbătoresc Învierea Domnului. Oamenii se pregătesc cu multă bucurie să întâmpine
această zi. Gospodinele fac cozonac, vopsesc ouă roşii, fac drob, sarmale şi friptură de miel.
Această sărbătoare îmi place pentru că vine iepuraşul, ciocnesc ouă şi ofer cadouri celor
dragi. Ce minunat este de Paşte!
ŞTIAŢI CĂ....

❖ Primele coşuleţe de Paşti au fost confecţionate în aşa fel încât să semene cu cuiburile
păsărilor.

❖ Obiceiul de a oferi ouă de Paşti îşi are originea în Egiptul Antic, în Persia, la vechii greci şi
germani, pentru care oul era simbolul vieţii.

❖ Pentru locuitorii vechiului Egipt, oul a fost un simbol sacru al renaşterii omenirii după
potop.

❖ Pentru evrei, oul marca timpul părăsirii Egiptului.

❖ Oul a fost mereu simbolul renaşterii lui Hristos.

❖ Paştele se sărbătoreşte în prima zi de duminică după luna plină, în sau după data de 21
martie, echinoxul de primăvară.

❖ Tradiţia cerea ca în ziua de Paşte, cei care mergeau la biserică să poarte cel puţin o haină
nouă pentru a le aduce noroc.

❖ În evul mediu, se obişnuia să se arunce cu ouă în biserici. Conform tradiţiei, preotul arunca
un ou fiert unuia dintre băieţii din corul bisericii. Oul a fost aruncat mai departe de la un
băiat la altul şi cel care prindea oul exact în momentul în care bătea ora 12 era considerat
câştigător şi oul rămânea în proprietatea lui.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI
DE SFINTELE PAŞTI

E sâmbăta Mare a Paştilor. Femeile au terminat de dereticat prin case, ouăle au fost
„împiestrite”, „înroşite”, cele mai frumoase au fost puse deoparte pentru a fi ciocnite chiar în ziua
de Paşti.
Ouăle încondeiate sunt şi obiectul unei tradiţii practicate în satele bucovinene, în Duminica
Paştelui. „Udatul” sau „stropitul” este un obicei prin care feciorii urează fetelor, când le stropesc
cu apă, sănătate şi prosperitate, iar ele îi răsplătesc cu ouă „muncite”, simbol al unei afecţiuni
reciproce. Oul devine în cadrul acestui obicei un însemn plurivalent, el exprimând nu numai
sentimentele fetei, ci şi talentul său de a reda aceste trăiri, în limbajul străvechi al semnelor
plastice.
Oul roşu apără recoltele de ploaia cu piatră. În mod special, pentru ca podgoriile să
rodească, să fie ferite de calamităţi naturale, agricultorii îngroapă un ou roşu în vie. Primul ou se
vopseşte în roşu închis şi se numeşte „norocul copiilor” sau „merişor”. Acest ou se păstrează în
camera copiilor, ca să-i apere de rele. „Merişorul” este purtat de aceştia la examene, ca talisman,
sau se pune la ceas de cumpănă la căpătâiul copilului bolnav.
Ouăle roşii şi cele albastre se mai numesc şi „dragostea fetelor”; tot din strămoşi se spune că
orice fată care vrea să aibă noroc va păstra în camera sa nouă ouă vopsite în aceste culori.
Există o datină veche pentru sporul şi sănătatea familiei. Într-un lighean se pun un ou roşu,
în unele locuri chiar două, şi o monedă de argint. Deasupra se toarnă apă proaspătă (neîncepută),
adusă chiar atunci de la fântână. Toţi ai casei se spală rând pe rând, dându-şi fiecare cu oul roşu
peste obraz şi zicând: „Să fiu sănătos (sănătoasă) şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; toţi să mă
dorească şi să mă aştepte, aşa cum sunt aşteptate ouăle în zilele de Paşti”. După aceea, luând fiecare
piesa de argint în mână şi dând cu dânsa de asemenea peste faţă, zice:” Să fiu mândru (mândră) şi
curat(ă) ca argintul”. Fetele mai adaugă şi cuvintele: „Să trec la joc (dans) din mână în mână ca şi
banul: să fiu uşoară precum cojile de ouă, care trec plutind pe apă”.
Multe femei şi fete îşi dau cu oul pe faţă, fiindcă ar dori ca faţa să le fie totdeauna netedă şi
curată. În unele locuri se pun în lighean şi crenguţe de busuioc. Se zice că acei ce se spală astfel
vor fi onoraţi precum busuiocul. Pentru ca dorinţele mari să se împlinească, este bine ca orice
credincios să meargă la nouă biserici şi să împartă nouă ouă roşii la nouă copii săraci.
Fetele dorm cu oul roşu în sân, ca să fie frumoase ca oul roşu tot timpul anului.
Simbol al Învierii lui Iisus Hristos, ouăle de Paşti sunt în acelaşi timp o promisiune a
Învierii pentru toţi morţii. În acest sens trebuie înţeles obiceiul - întâlnit pe întreg teritoriul
românesc - de a împărţi pentru morţi (în unele zone de a da peste mormânt) în zilele de Paşti, ouă
roşii.
LUMINA ÎNVIERII

„Veniţi de luaţi lumină!” se aude în „noaptea” învierii noastre, în Biserici, îndemnul


preotului de a ne apropia sufletul şi a primi lumina Sfintelor Paşti. Cea mai mare sărbătoare a
creştinilor - Paştele - este singurul praznic împărătesc care se sărbătoreşte pe parcursul a trei zile;
lumina acestei sărbători „umbreşte” întregul calendar creştin-ortodox, dar şi săptămâna care
urmează praznicului, numită săptămâna luminată.
În această săptămână nu avem voie să ne plângem morţii şi nici să îngenunchiem, ci să ne
bucurăm de lumina şi veselia praznicului, căci toţi morţii au înviat odată cu Iisus Hristos.
Ziua de vineri a acestei săptămâni ne întâmpină cu o sărbătoare în cinstea Maicii
Domnului, numită Izvorul Tămăduirii.
De la Ea, Maica Domnului, ca dintr-un izvor pururea curgător, se revarsă bogăţia
binefacerilor prin milă şi har. Numele sărbătorii îşi are originea de la o minune săvârşită de Maica
Domnului asupra unui izvor din apropierea Constantinopolului, a cărui apă limpezea prin tămăduire
orice boală trupească sau sufletească.
Tradiţia ortodoxă nu îi uită pe cei adormiţi din vremurile noastre, ci le închină prima zi după
săptămâna luminată - luni, sărbătoare numită Paştele blajinilor. Creştinii obişnuiesc să meargă la
mormintele celor dragi adormiţi ai lor, să le aducă lumina şi bucuria învierii Domnului; se împart
ouă înroşite şi cozonaci, cântându-se „Hristos a înviat!”, cu nădejdea şi credinţa învierii viitoare a
celor adormiţi.
Salutul „Hristos a înviat!” se adresează timp de patruzeci de zile până la sărbătoarea
Înălţării Domnului la cer, când se încheie praznicul Învierii Domnului.

REBUS PASCAL
A
1
2
3
4
5
B
A-B. Fiul Domnului
1. Intrarea Domnului în Ierusalim; 4. Celălalt nume al lui Pilat;
2. Sacrificat de Paşti; 5. Alt nume al sfântului Petru.
3. Gradina în care s-a rugat Iisus;

OBICEIURI DE PAŞTI
Paştele este una din cele mai mari sărbători creştine. După o perioadă de post, creştinii se
pot bucura şi sărbători Paştele. În noaptea de Înviere creştinii merg şi iau lumină de la altar, apoi
se întorc cu lumânările aprinse acasă.
Gospodinele au curăţat casa din timp şi au pregătit mâncărurile pentru Paşti. De Paşte se
face pască, drob de miel, friptură de miel şi ciorbă cu leuştean.
Se vopsec ouăle în diferite culori. Roşul simbolizază sângele, verdele învierea naturii,
galbenul soarele şi albastrul cerul şi apa. Ouăle se ciocnesc de Paşte şi oamenii îşi spun: „Hristos
a înviat!” şi „Adevărat a înviat!”. Oamenii uită de supărări, sunt mai buni, mai generoşi şi mai
prietenoşi.
Odată cu înnoirea naturii este obiceiul ca oamenii să-şi înnoiască şi îmbrăcămintea.
Simbolurile Paştelui sunt ouăle, mielul şi pasca.

PAŞTELE ŞI SEMNIFICAŢIA LUI

Cea mai mare sărbătoare a creştinilor, Paştele, este singurul praznic care se sărbătoreşte pe
parcursul a trei zile.
Săptămâna care urmează praznicului se numeşte Săptămâna luminată. În această săptămână
nu avem voie să ne plângem morţii, ci să ne bucurăm de lumina şi veselia Paştelui.
Ziua de vineri a acestei săptămâni ne întâmpină cu o sărbătoare în cinstea Maicii Domnului,
numită Izvorul Tămăduirii.
Salutul „ Hristos a înviat!” se adresează timp de patruzeci de zile până la sărbătoare Înălţării
Domnului la cer.

Simboluri pascale

❖ Crucea este simbolul crucificării, biruinţa morţii, Semnul izbăvirii din păcat.
❖ Oul simbolizează renaşterea, mormântul lui Hristos, în care a stat trei zile şi apoi a înviat.
Ouăle roşii au menirea de a ţine răul deoparte şi simbolizează sângele lui Hristos.
❖ Mielul reprezintă triumful înnoirii. El îl simbolizează pe cel care trebuie sacrificat pentru
propria mântuire. Mielul sau oiţa îl desemnează pe membrul turmei lui Dumnezeu.
Paştele este al tuturor creştinilor. Dacă eşti
creştin, de paşte sărbătoreşti, te bucuri, vrei să fii
cu ai tăi, cu cei pe care îi iubeşti.

Noi, copii, suntem în al nouălea cer pentru că ne înnoim, pentru că vom sta cu părinţii până
târziu în biserică, pentru că imediat după Înviere vom ciocni ouă roşii şi ne vom înfrupta din
cozonacii cu parfum ademenitor, pregătiţi cu mare grijă de mamele noastre.

Sărbătoarea sărbătorilor aduce numai bucurie, numai dragoste. Învierea Domnului ne


dovedeşte că viaţa a învins, „pre moarte călcând”, lumina a alungat întunericul, credinţa nu este
zadarnică, iar dragostea vindecă cele mai adânci răni. Atât trupul cât şi sufletul se înnoiesc. Pentru
a simţi cu adevărat şi a întâmpina cum se cuvine această sărbătoare, trebuie să ieşim din starea
banală, de zi cu zi, şi să facem pasul spre purificare, prin Taina Spovedaniei şi a Împărtăşaniei.

În casă se face curăţenie, se pun aşternuturi proaspete pe pat, perdele curate la ferestre,
pentru ca primăvara să intre cu bucurie în orice cămin, Ouăle sunt încondeiate cu artă şi migală,
sunt pictate şi conturate cu ceară fierbinte - un ritual prin care Paştele românesc este unic în
Europa.

Dar pregătirea pentru marea sărbătoare o facem nu numai acasă, ci şi la şcoală. Anul
acesta am încercat să fim mai inventivi în vopsitul ouălelor. Mai întâi am golit conţinutul oului cu
ajutorul unei seringi şi apoi fiecare, cu mare grijă şi răbdare, am pictat coaja cu acuarele.
Rezultatul a fost uimitor. O mulţime de ouă, frumos şi îngrijit colorate au apărut pe catedra
doamnei învăţătoare.
Acum după ce ne-am terminat treaba, stăm cuminţi şi aşteptăm Iepuraşul!
PAŞTELE CREŞTIN ŞI PAŞTELE IUDEILOR

Cea mai mare sărbătoare domnească, în special a


creştinilor ortodocşi, este Paştele sau Învierea Domnului.
Paştele, împreună cu duminica – sărbătoarea săptămânală a
creştinilor - este cea mai veche sărbătoare creştină, oficiată
încă din epoca apostolică. Învierea Domnului sau Paştele
reprezintă pentru creştini momentul în care moartea este
învinsă şi nu mai are stăpânire asupra omului.

Odată cu învierea lui Hristos, începe o Este însă de la sine înţeles că obiectul sau
etapă nouă în istoria omenirii deoarece este motivul Paştilor creştine este cu totul altul
pentru prima dată când puterea lui Dumnezeu decât al Paştilor evreilor, între vechea
se arată mai mare decât păcatul şi moartea. sărbătoare iudaică şi cea creştină nefiind altă
Pentru evrei Paştele reprezintă legătură decât una de nume şi de coincidenţă
comemorarea trecerii lor din robia egipteană la cronologică.
libertatea spre pământul făgăduinţei, săvârşită La început, denumirea de Paşti a fost
în timpul lui Moise. aplicată de primii creştini comemorării anuale a
Cuvântul Paşti este de origine ebraică şi Cinei celei de taină, care avea loc în joia
vine de la cuvântul PESAH, care însemnă dinaintea Duminicii Învierii. Cu timpul, între
trecere, cuvânt moştenit de la egipteni, dar Paştele evreilor şi cel al creştinilor s-a făcut o
provenit în limba română prin forma bizantină - uşoară apropiere, mai ales la primii creştini,
latină PASCHAE. recrutaţi dintre evrei.
Evreii numeau Paşti (pascha) sau Respectul şi pietatea acestora faţă de
„sărbătoarea azimelor” sărbătoarea lor anuală, vechea sărbătoare strămoşească a trecut
în amintirea trecerii prin Marea Roşie şi a asupra sărbătorii celei noi, creştine, care
eliberării lor din robia Egiptului, care se prăznuia amintea de patimile, moartea şi învierea
la 14 Nisan şi coincidea cu prima lună plină de Domnului pentru mântuirea noastră.
după echinocţiul de primăvară.
Termenul ebraic de Paşti a trecut deci în MIRCEA BĂDILĂ, clasa a VIII-a A
vocabularul creştin pentru că evenimentele
istorice care sunt comemorate în sărbătoarea referat prezentat la Sesiunea de comunicări ale
noastră, moartea şi învierea Domnului, au elevilor „Zilele Nicolae Titulescu”, secţiunea
coincis cu Paştele evreilor din anul 33. „Sărbători creştine şi tradiţii româneşti de
primăvară”

CREDINŢE ŞI SUPERSTIŢII ROMÂNEŞTI LEGATE DE PAŞTE


❖ Cine mănâncă ouă prima dată în ziua de Paşte, după ce a postit, va fi uşor şi sănătos peste
an.
❖ Lumânarea cu care s-a adus lumină de la biserică se aprinde şi se pune în faţa icoanei pe
timp de furtună, apărând de calamităţi.
❖ Din anafura adusă în acea zi se va lua câte o înghiţitură la vreme de boală.
❖ Busuiocul sfinţit foloseşte la vindecarea durerilor de urechi când se afumă urechea
❖ Hreanul sfinţit îl va face pe cel ce va gusta din el sănătos şi iute până la Paştele viitor.
❖ Sarea sfinţită este folosită la sfinţirea fântânilor.
❖ Cu făina sfinţită se freacă locul dureros.
❖ Usturoiul sfinţit alungă duhurile rele din casă.
❖ Cuişoarele mestecate uşor fac să treacă durerea măsele.

CELE ŞAPTE ROSTIRI ALE LUI


IISUS HRISTOS PE CRUCE

„Părinte, iartă-le
că nu ştiu ce fac!”

„Femeie, iată „Mi-e sete.” „Adevărat,


fiul tău.” adevărat grăiesc
ţie, astăzi vei fi cu
Mine în Rai.”
„Părinte, în
mâinile Tale
încredinţez Duhul
meu.”

„Eloi, Eloi, lamah


sabahtani.”

„Săvârşitu-s-a.”

CUVINTE AMESTECATE

❖ Refaceţi (din cuvinte amestecate) troparul Învierii:

din pe morminte Hristos moartea dăruindu-le a şi


viaţă cu călcând morţi înviat moarte celor din

❖ Refaceţi (din cuvinte amestecate) următorul proverb biblic:

vesel inimă o leac est un minunat


ă e

ŞTIAŢI CĂ...

⮚ Cea mai mare Sărbătoare a creştinilor este Paştele sau Învierea Domnului.

⮚ Data calculării Paştelui se realizează conform unui canon bisericesc şi anume „prima
duminică cu lună plină după echinocţiul de primăvară”.

⮚ Cuvântul „Paşte” este de origine ebraică şi înseamnă „trecere”: trecerea din robia
păcatului la libertatea iubirii aduse de Hristos prin Sfânta Cruce. Pentru evrei, cuvântul
semnifică trecerea din robia egipteană la libertate - trecerea prin Marea Roşie.
⮚ Ouăle roşii simbolizează viaţa veşnică adusă de Hristos sau mormântul în care a stat
Hristos timp de trei zile. Ciocnirea şi spargerea ouălor roşii semnifică învierea şi ieşirea lui
Hristos din mormânt. Ouăle se vopsesc în Joia mare sau Vinerea mare, numai în culoarea
roşie, reprezentând sângele lui Hristos.

⮚ Salutul creştinilor timp de 40 de zile este ”Hristos a înviat!”