Mănăstirea Curtea de Argeș

Bratu Maria-Daniela
Studii Culturale Balcanice, an MII, 2019
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine
Universitatea din București

Mănăstirea Curtea de Argeș este ctitorită de Neagoe Basarab (1512-1521) începând cu

primul an al domniei acestuia, construcția urmând să ajungă la finalizare în anul 1517. Pictura
interioară este realizată de către zugravul Dobromir pe perioada domniei lui Radu de la Afumați
(1522-1529), fresca originală fiind apoi pierdută în cadrul restaurării făcute de André Lecomte
du Noüy între anii 1875 și 1886.1 Fiind asociată cu un stil arhitectural deosebit, numeroase
simboluri religioase transpuse în elementele artistice și o legendă faimoasă, mănăstirea este unul
dintre cele mai cunoscute monumente istorice de pe teritoriul României.

Curtea de Argeș se situează în depresiunea intracolinară a bazinului superior al râului

Argeș, la mai puțin de 50 km distanță de Pitești, Câmpulung și Râmnicu Vâlcea. De-a lungul
timpului ajunge să joace un rol important datorită poziției sale strategice, devenind chiar centru
administrativ al formațiunii statale medievale a Țării Românești și centru mitropolitan. Chiar și
atunci când capitala se mută la Târgoviște, acest teritoriu rămâne intact, având deja putere statală
și religioasă.

În a doua jumătate a secolului XIV, date fiind cuceririle otomane în spațiul balcanic,
influențele arhitecturale bizantine nealterate nu mai ajung la aceste popoare, fiind înlocuite cu
influențele venite prin intermediul Serbiei și Bulgariei – astfel, apare o multitudine de biserici de
tip sârbo-bizantin; stilul sârbesc de acoperire a naosului diferă prin arcurile ce îl sprijină și prin
stâlpii de susținere adosați (o trăsătură ce va ajunge să fie comună bisericilor românești). Biserica
Mănăstirii Curtea de Argeș este una dintre puținele biserici (din Țara Românească) care vor mai
1
Cosmin Minea, The Monastery of Curtea de Argeș and Romanian Architectural Heritage in the Late
19th Century, University of Birmingham. În: Marginalia. Architectures of Uncertain Margins, vol.
4/2016, p. 181-184
adopta aceste influențe sârbo-bizantine, întrucât secolul XVI va aduce stilul arhitectural vechi
românesc odată cu apariția școlii locale.2

Voievodul Neagoe Basarab investește mult în construcția acestei mănăstiri, de la aurul

folosit pentru ornarea cupolei până la marmură.3

În fapt, recurgând la o echipă de pietrari, provenind, după câte se pare, din ambianţa
heteroclită a Istambulului acelor ani, ctitorul a știut să impună propriul său program, cu
aceeași siguranţă fiind organizată și fatuoasa ornamentică sculptată, care face din episcopala
de la Argeș un monument unic în felul său. Așezată pe o platformă pardosită cu lespezi de
piatră, Biserica este prevăzută cu un soclu înalt, bogat profilat în retrageri succesive, iar
faţadele sunt împărţite în două registre, printr-un brâu median care are aspectul unei funii
răsucite. Registrul inferior este împărţit în panouri dreptunghiulare încadrate de câte trei
ciubuce de piatră.4 5

Fig. 1. Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș. Plan arhitectural 6 7 8

2
https://www.crestinortodox.ro/liturgica/arhitectura-bisericeasca/arhitectura-tara-romaneasca-secolele-
xiv-xix-70724.html - accesat la 27.01.2019
3
Răzvan Teodorescu, Itinerarii medievale, Editura Meridiane, București, 1979, pag. 24
4
Vasile Drăguţ, Arta românească: preistorie, antichitate, ev mediu, renaștere, baroc, Editura Vremea,
București, 2000, pag. 190. Cf. Cristian Moisescu, Arhitectura epocii lui Matei Basarab I, Editura
Meridiane, București, 2002, pag. 35; Cristache Gheorghe, Florian Tucă, Daniel Gligore, Neagoe Basarab.
Necropole voievodale domnești și regale din Argeș și Muscel, Editura Eparhiei Argeșului și Muscelului,
Curtea de Argeș, 2009, pag. 30
5
Iuliu-Marius Morariu, Mănăstirea Curtea de Argeș, Editura Semănătorul, București, 2014, pag. 13-14
6
Elisabeta Negrău, The structure of the monastery church from Curtea de Argeș. A theological
interpretation. În European Journal of Science and Theology, Martie 2010, Vol. 6, Nr. 1, pag. 60
 Cele douăsprezece trepte de la intrarea în biserică reprezintă triburile israelite,
douăsprezece coloane din pronaos sunt simbolul celor doisprezece Apostoli, iar întreaga
construcție reprezintă imaginea Sfintei Treimi.9

Picturile conservate10 astăzi la Muzeul Național de Artă al României dezvăluie texte

relevante din punct de vedere simbolic pentru structura bisericii, dar și pentru programul
iconografic. Astfel, se remarcă faptul că programul iconografic nu se mai întâlnește la alte
biserici valahe și chiar că nu respectă regulile generale ale Erminiilor. Apostolii apar în 4 grupuri
de câte 2, fiecare grup având un simbol, de asemenea apărând și cei patru Evanghelisti, formând
împreună ansamblul celor 12 Apostoli. Mai mult, o diferență față de alte biserici constă în
poziționarea imaginii Apostolilor la baza cupolei naosului. Cele 70 de arcade reprezintă cei 70 de
Apostoli mai mici.11

7
Ludwig Reissenberger, L’Église du monastère épiscopal de Kurtea d’Argis en Valachie,
C. Gerold & fils, Vienne, 1867
8
N. Ghika-Budeşti, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1 (1927)
9
Elisabeta Negrău, Op. Cit., pag. 60
10
La ordinul Regelui Carol I, Mănăstirea Argeșului a fost restaurată pentru a putea fi transformată în
necropola noii familii domnitoare; astfel, pictura interioară a avut de suferit și foarte puține fragmente au
putut fi extrase.
11
Elisabeta Negrău, Op. Cit., pag. 61