adauga oferta

Aboneaza-te la newsletter  

 Acasa
 Vanzari
 Constructii
 Contact
 Harta si Istoric
Harta si istoric - sinaia
Plaiul Prahovei este vechea denumire data poienii ce se intindea de-a lungul vaii Prahovei, de la raul Izvor pana
la Predeal. Localitatea, asezata pe drumul al Prahovei, are dovezi de locuire inca din epoca bronzului. Au fost
descoperite depozite cu obiecte de bronz, la Sinaia si Predeal, care atestau prezenta umana, în aceasta zona,
înca din epoca bronzului (1800-1000 î.e.n.).
In 1368 domnul muntean Vlaicu Voda acorda unele privilegii negustorilor ce intretineau legaturi economice cu
Brasovul. Aceste legaturi sunt mentionate si in actele emise de Mircea cel Batran din care reiese vechimea
relatiilor dintre Tara Romaneasca si Transilvania. Negustorii au dezlegare sa-si treaca liberi marfurile prin locurile
cuprinse intre Buzau si Prahova. In 1452, Vladislav Voievod scrie parcalabilor din Brasov ca a hotarat ca drumul
Prahovei sa fie "slobod si pe unde poftiti si sa ne tinem de asezamantul cel vechi, de la domnii de mai inainte".
Informaţiile privitoare la apariţia unor schituri în Munţii Bucegi menţionează venirea pe aceste meleaguri a
unor călugări athoniţi, pe la 1453, după căderea Constantinopolului, care au alcătuit o sihăstrie la Stânca Sfânta
Ana. Din nefericire, schitul s-a risipit în decursul vremii şi nu s-au păstrat mărturii despre călugării de aici din
prima perioadă, însă cu siguranţă au adus cu ei rânduiala bisericească athonită, cărţi de slujbă, inclusiv
manuscrise muzicale, psaltica fiind mereu nelipsită de la rugăciunile de obşte.
Schitul SF. Nicolae de pe Molomot (la nord de cartierul Furnica) a fost prima asezare din Plai. Atestat
documentar in 1581 cand Mihnea Voda face unele danii "Sfintei manastiri, unde locul se numeste Molomot". Spre
amintire s-a ridicat o cruce monument existenta si astazi.
Spatarul Mihail Cantacuzino, din familia boierilor Cantacuzini, insotit de familia sa, a efectuat un pelerinaj la
locurile sfinte, lerusalim si Nazaret, ajungand pana la Muntele Sinai, unde a vizitat o veche manastire ortodoxa.
Intors in tara, si impresionat de ceea ce a vazut, s-a hotarat sa construiasca in muntii romanesti o manastire care
sa poarte acelasi nume ca si muntele Sinai. In peregrinarile sale prin tara a poposit la sihastrii din zona Prahovei ,
si fermecat de frumusetea locurilor a decis ca aici va fi locul viitoarei manastiri. Constructia manastirii a durat 5
ani, din 1690 pana in 1695. Scopul amplasarii in acest loc a manastirii era unul dublu: in primul rand trebuia sa fie
o fortareata de aparare si de protectie pentru drumul comercial existent de-a lungul Vaii Prahovei, drum care
facea legatura intre doua mari orase ale epocii, Bucuresti si Brasov, iar, in al doilea rand, de a asigura un adapost
numerosilor pustnici existenti in muntii Bucegi. Initial, manastirea a fost construita pentru a adaposti 12 calugari,
dupa exemplul lui lisus Hristos care a avut 12 Apostoli. Primul Drum a fost facut de argatii Manastirii, prin
largirea potecii si amenajarea unui drum rudimentar, pe care puteau ajunge carele cu boi de la Posada prin
stramtoarea Oratiilor, pana in curtea bisericii.
In 1701 , Constantin Brancoveanu porunceste ca pentru paza Manastirii Sinaia sa se aduca 40 de oameni din
Traisteni "fiind dara aceasta monastire la un loc de munte si greu, in laturea Plaiului aproape de hotarul Ardealului
pre unde pururea fiind pustietate".
Drumul Vaii Prahova a fost transformat cu ocazia razboiului ruso-turc-austriac: 1736-1739 in drum de care si
trasuri cu poduri de lemn, de catre austrieci. In jurul anului 1737, o oaste austriaca trecea prin Predeal ca sa
lupte, in alianta cu rusii, impotriva turcilor, dar este invinsa de acestia din urma chiar la granita impusa, care
trecea pe la Predelus, Cioplea, Stadionul Predeal, Muchia Fitifoiului, Vf. Baiului, Vf. Omul.
Catunul Izvor apare in 1783 cand Domnul Mihai Sutu inzestreaza Manastirea cu inca 42 de scutelnici, pe care-i
aseaza cu familiile lor, pe valea raului Izvorul Dorului. Până în secolul al XIX-lea, aceste locuri erau aproape
inaccesibile, astfel că cele două schituri, Sf. Ana şi Sf. Nicolae, precum şi Mănăstirea Sinaia, erau izolate de
lume;
In anul 1789 drumul Vaii Prahova este reparat si indreptat, construindu-se punti si poduri de lemn primitive
peste prapastii. Totusi drumul era greu si periculos, circulabil mai ales din luna mai pana in octombrie. In jurul
anului 1790, ia fiinta un serviciu de posta pe drumul Vaii Prahova, cu un local si la Predeal - schimbul de cai si
odihna drumetilor facandu-se sub paza strajilor domnesti.
In 1802 in urma teroarei raspandite de Pasvantoglu si carjalii lui, o mare parte a locuitorilor Bucurestiului au
fugit inspre Ardeal, cateva famili stabilinduse si in asezarile de astazi ale Sinaii si Busteniuli. 1810 au venit in
asezare unii dintre locuitori catunului Izvor care s-au stabilit aici, ca de exemplu Ghita Bogoslav. In 1820 s-au mai
stabilit in zona si cativa dintre pastorii veniti din Bran, Rasnov, Sacele si odata cu cresterea traficului pe aceasta
vale numarul lor a crescut. In 1821 – a avut loc o alta fuga a populatiei din Bucuresti pe Valea Prahovei, cand
turcii in urmarirea lui Ipsilante macelareau populatia capitalei.
La porunca lui Bibescu Voda, in 1846, se incepe constructia soselei Campina – Predeal, iar doi ani mai tarziu
se inaugureaza calatoriile cu diligenta pe ruta Brasov – Bucuresti.
Dupa uciderea lui Tudor Vladimirescu si ocuparea Bucurestilor de catre turci, peste 1 000 de bucuresteni au
fugit la Sinaia si in padurea Molomot. Tot aici s-au retras si cateva cete de arnauti urmarite de turci. In 1848, N.
Balcescu, Eliade-Radulescu si Cristian Tell s-au refugiat la Sinaia, la zvonul ca trupe interventioniste au intrat in
tara . Intre 1849 si 1850, manastirea s-a aflat sub ocupatia trupelor austriece si rusesti.
Comuna Podu Neagului ia fiinta in 1852 prin unirea catunului de la Schitul Lespezi (Comarnic) cu catunele
Posada, Izvor, Busteni, Intre Prahove (Azuga) si Predeal. Comuna era administrata din Busteni, de un Parcalab
cu 3 deputati, care adunau birurile.
 
In 1864 familiile boierilor Cantacuzino si Ghica fondeaza la Bucuresti Eforia Spitalelor Civile cu scopul de a
spitale cu asistenta medicala gratuita. Se cedeaza Eforiei ca fond social, o parte din mosii, printre care si mosia
Furnica cu Manastirea Sinaia. De atunci Eforia si primul sau efor printul Dimitrie Ghica, vor fi si primii fondatori ai
orasului. Le-a urmat Principele Carol I viitorul rege.
In august 1866, la cateva luni de la urcarea pe tron, domnitorul Carol I face prima sa vizita la Manastirea Sinaia
si ramane impresionat de frumusetea locurilor. Avea sa revina ulterior tot mai des, in 1871 petrecand la manastire
intreaga vara si decide sa construiasca aici viitoarea resedinta regala de la Peles. 10 august 1875 este data
punerii pietrei de temelie pentru resedinta princiara de vara. De primii doi ani ai constructiei se leaga si
controversata descoperire a “placutelor de aur de la Sinaia”, pe care domnitorul le-ar fi copiat in plumb inainte de
a le topi pentru folosirea pretiosului metal. Intrerupte de Razboiul de Independenta, lucrarile la castel au fost
terminate in prima faza in 1883, fiind conduse succesiv de doi arhitecti: Wilhelm von Doderer si Johan Schultz.
Stilul predominant era cel al Renasterii germane. elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane
de apă sau alunecările de teren.
In anii 1875-1878 calea ferată Bucuresti-Ploiesti a fost prelungită succesiv până la Câmpina, apoi până la
Comarnic , pentru a ajunge în 1879 la Sinaia. De aici în sus, lucrările au mers repede, până la Predeal (1882).
 
Castelul si drumul de fier au impulsionat dezvoltarea asezarii, care luase fiinta in 1872. Luand numele
manastirii din apropiere inca din 1874, asezarea a fost declarata, in 1880, comuna urbana. Constructia
castelului Peles a insemnat practic startul unei noi statiuni turistice, inaugurarea din 1883 a fost pe masura
respectului castigat de Carol cu arma in mana – cu doi ani mai devreme se incoronase rege al Romaniei
independente.
Odată cu noua parcelare din 1880 cu trasarea străzilor şi apariţia primelor ”case de sănătate” se impunea
realizarea unei grădini publice şi, în acest scop, Eforia Spitalelor Civile îl angajează pe grădinarul peisagist
belgian Eder care proiecteaza parcul  în 1881 pe domeniul Dimitrie Ghica, pe un teren liber unde aveau loc târgul
de vite şi mai apoi bâlciul (care apar în tabloul ”Bâlci la Sinaia” realizat în 1873 de Nicolae Grigorescu).
Vila DIMITRIE GHICA, este una dintre primele ”case de sănătate” realizate în Sinaia după parcelarea din 1870.
Clădirea cu etaj şi balcon perimetral a fost înălţată în 1875 de chiar primul efor, prinţul Dimitrie Ghica, pe locul
actualului Casino din Sinaia.
Hotelul SINAIA, primul hotel din staţiune, se ridică sub dealul Mănăstirii din iniţiativa Eforiei pentru a găzdui
distinşii călători care nu mai aveu loc în chilii, dar şi pentru cei cu mai puţină dare de mână, care să îşi facă la
munte cura de aer curat şi apă de izvor. Construcţia începe în 1870 fiind destinată în special îngrijirii persoanelor
care nu îşi permiteau să meargă la cură în străinătate. Hotelul este finalizat în 1871 şi a fost denumit ”Sinaia”,
precedând astfel numele viitoarei localităţi.
Primul hotelier a fost austriacul Josef Ungarth, valetul prinţului Dimitrie Ghica care a iniţiat şi supravegheat în
deaproape lucrările de construcţie. Clădirea avea curte interioară cu dependinţe şi grajduri pentru cai şi trăsuri. La
9 august 1871, Regele Carol I îi scria tatălui său: ”jos la baza înălţimii deasupra căreia se află Mănăstirea, s-a
clădit un oţel în stil elveţian, care acum este plin de vizitatori”. Hotelul arde în 1911, fiind complet distrus.
Cazinoul şi Cofetăria RIEGLER se găseau lângă hotelul Sinaia, undeva între actualul Casino şi hotelul Palace.
În primul deceniu al secolului XX, vara concerta aici orchestra lui Eduard Wilhelm Strauss, valsurile lui Ivanovici
fiind nelipsite din repertoriu. La Cazinoul Riegler se jucau cărţi, se asculta muzică, se dansa şi se făceau
consumaţii la bar. Clădirea este distrusă în întregime în urma incendiului devastator din 1911, împreuna cu
hotelul Sinaia.
În urma afluxului de turişti aduşi la Sinaia de ”trenurile de plăcere” pe nou construita (1879) cale ferată
Bucureşti-Predeal, până în vara anului 1880, Eforia termină şi dă în folosinţă (cam pe amplasamentul de azi al
Hotelului Palace) Stabilimentul BĂILOR DE HIDROTERAPIE, cu instalaţii complete pentru tratament (după
metoda prof. Winternitz) conduse de un medic specialist cu personal specializat în aplicarea tratamentelor: masaj,
băi cu abur, duşuri alternative, electroterapie (cu sezon de băi de la 1 iunile la 15 septembrie).
Primele vile au fost cele ale unor personalitati ale vremii: printii Dimitrie Ghica si Barbu Stirbey, generalul
Florescu sau politicianul Lascar Catargiu. La Sinaia au aparut hoteluri luxoase , un vestit casino, iar parcurile si
aleile au fost minutios amenajate, astfel incat, in cateva decenii, era comparata cu cele mai cunoscute statiuni
europene. La început secolului XX Sinaia era percepută de foarte multă lume ca ”Micul Versailles”. Prezenta
familiei regale, anturajului din imediata apropiere a Casei Regale, a atras multe celebrităti din lumea politică,
economică si artistică a vremii, care au construit un număr mare de resedinte private, amplasate în zone pitoresti
si beneficiind de o arhitectura (exterioară si interioară) deosebită. In 1910, Sinaia a fost aleasa de italianul Filippo
Dozzi pentru fabricarea salamului de Sibiu. Denumirea initiala a fost "Intreprinderea Individuala Filippo Dozzi".
Fiind de profesie pietrar se stabileste impreuna cu sotia sa, in jurul anului 1885, la cariera de piatra de la Piatra
Arsa din fostul catun Poiana Tapului. I-a placut tare mult zona,si vazand ca si conditiile climaterice sunt favorabile
producerii salamului crud-uscat, cumpara in 1910 o cladire care adapostea un restaurant, un depozit de vinuri si
un hotel. In aceasta cladire fondeaza "Intreprinderea Individuala Filippo Dozzi". Aici a inceput fabricarea salamului
de Sibiu, care a ajuns foarte curand pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, de la bun inceput, un
produs de lux.
 La sfârsitul secolului XIX, Sinaia devine un centru turistic national si european; apare o prima societate
sinăiană de turism (1893), apoi iubitori muntelui din Bucuresti se organizează si întemeiază, în anul 1903, prima
mare Societate a Turistilor Români (STR). De începuturile turismului sinăian se leagă si constructia hotelurilor
Caraiman (1881), Palas (1911) si a Cazinoului Sinaia (1912). Sus pe munte apar cabanele turistice, printe
primele fiind Vârful cu Dor , refugiul Omu , casa Schiell (Fabrica de Hârtie Busteni).
O pagină frumoasă din istoria turismlui a rămas cea înscrisă de Badea Cârtan (1849-1911), neobositul drumet
ardelean din satul Cârta, care a trecut deseori Carpati, cu sacul plin cu cărti românesti, de la Bucuresti spre ”Tara
Sibiului si Tara Brasovului”. El a murit la Sinaia si are mormântul în cimitirul de la Izvorul Rece. Printre turisti
neobosit al Bucegilor, se afla si Take Ionescu, om politic si de cultură,  care a sustinut cu bani constructia unor
poteci si marcaje în zonele alpine. Alte nume celebre de turisti ai Bucegilor: Regina Maria, Bucura Dumbravă
(Fany Seculici), Regele Ferdinand I al României, Nestor Urechia, Alecu Urechia, Mihai si Petre Haret, Al. Tzigara
Samurcas, Gh. Munteanu-Murgoci, Nicoale Bogdan, I Costinescu, C. Stănescu.
Devenita resedinta de vara a Casei Regale s-a transformat intr-un centru al vietii politice si o zona rezidentiala
privilegiata. Sinaia a fost conceputa de Eforie ca o statiune de lux pentru vacante, punand la dispozitia
vilegiaturistilor 10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mijlocii si 60 case taranesti, doua cazinouri, bai de hidroterapie, o
gradina zoologica, trasuri pentru plimbari, 3 centre cu cai de calarie, manej si scoala de calarie, restaurante,
berarii, cofetarii si magazine (majoritatea sezoniere), un parc de promenada si era supranumita "Perla Carpatilor".
La Sinaia s-au stins din viață importante personalități politice: regele Carol I, Ferdinand I, regina Maria a
României, precum și prim-ministrul Ion Gh. Duca (asasinat pe peronul gării din Sinaia, unde există și o plăcuță
comemorativă). In august 1911 se stingea din viata, la Sinaia, Badea Gh. Cartan, taran autodidact si inflacarat
patriot, se afla inmormantat in cimitirul orasenesc.
 

OBIECTIVE TURISTICE SINAIA

Castelul Peles

Constructie de referinta nu numai pentru Sinaia, ci si pentru Romania, i s-a pus piatra de temelie in ziua de 10
august 1875. Locul constructiei, respectiv suprafata din Valea Pelesului fusese cumparat de domnitorul Carol I
(1866-1881) si Rege intre anii 1881-1914.
Castelul Peleş, reşedinţa de vară a primului cuplu regal al României, regele Carol I (1866-1914) şi regina
Elisabeta, a fost construit între 1873 și 1914, la dorința suveranului, după planurile arhitecților Johannes Schultz
şi Karel Liman. Edificiul a fost decorat de celebrii creatori, J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz
și Bernhard Ludwig din Viena. Castelul Peleș este considerat cel mai important ansamblu arhitectonic de tip
istorist din România, având caracter de unicat și  prin valoarea sa istorică şi artistică, rămâne unul dintre cele mai
importante şi frumoase monumente din Europa.
In acelasi timp se ridica si alte constructii anexa ale castelului cum ar fi: Corpul de Garda, Economatul, Casa de
Vanatoare Foisor, Grajdurile, Uzina Electrica. Ceva mai tarziu, se va construi Vila "Sipot", ce va fi pentru un timp
locul de lucru al arhitectului Karel Liman, la indicatiile caruia se va desfasura constructia Castelului Pelisor,
precum si Vila Regelui Ferdinand, de la Stana Regala (actuala Poiana Stanii).
Pana la terminarea, in anul 1883, a Castelului Peles, Regele Carol I si Regina Elisabeta, au locuit la Foisor;
Castelul Peles are circa 170 de incaperi, spre deosebire de Pelisor care are doar 70. Demn de mentionat este
faptul ca Pelesul a fost primul castel electrificat in intregime din Europa. Acest lucru a fost posibil intrucat
electricitatea era fumizata de Uzina Electrica proprie, de pe malul paraului Peles. Mai trebuie stiut si ca Pelesul
adaposteste una dintre cele mai importante si mai valoroase colectii de tablouri din Europa, in numar de
aproximativ 2000 de piese.
Dupa abdicarea Regelui Mihai, in anul 1947, tot complexul Peles, mai putin castelul omonim, care a intrat in
circuitul turistic, a devenit loc de creatie si odihna pentru oamenii de cultura ai vremii, pentru o scurta perioada de
timp.
In ultimii ani ai regimului comunist, dictatorul Nicolae Ceausescu a inchis intreaga zona, declarand-o zona
speciala. In aceasta zona nu aveau acces decat personalul de serviciu, sever verificat, si personalul militar de
paza. Intreaga zona era declarata zona de protocol de stat. Interesant de stiut este faptul ca, cu toate acestea, lui
Ceausescu nu i-a placut foarte mult castelul, vizitele sale aici fiind foarte rare.
Dupa Revolutia din Decembrie 1989, Castelul Peles si castelul Pelisor sunt reintegrate in circuitul turistic. La ora
actuala, Foisorul ramane, ca si in trecut, resedinta prezidentiala, spre deosebire de Economat si Corpul de Garda,
unde sunt amenajate hoteluri, restaurante si terase. Celelalte componente ale complexului Peles au devenit fie
vile turistice, fie vile de protocol.
"Tablitele de la Sinaia" reprezintă un set de artefacte arheologice controversate. Conform tradiției locale, sau a
unor informații care au circulat în zonă la vremea respectivă, Tăblițele de la Sinaia se referă la un număr
impresionant de tăblițe de aur inscripționate într-o limbă si o scriere misterioasă, descoperite cu prilejul lucrărilor
de captare a pâraielor Sfânta Ana și Peleș, pentru aprovizionarea cu apă a Mânăstirii Sinaia, și de asanare a
mlaștinilor din Poiana Văcăria. Pe lângă plăcile de aur, lucrătorii ar fi descoperit și monede de tip Maia și Sarmis,
ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol I. Astăzi, Tăblițele de la
Sinaia, sau Tezaurul de la Sinaia se referă la un set de tăblițe de plumb neinventariate care se află depozitate în
subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din București, de mai bine de un secol. Tradiția locală explică
existența prezentelor plăcuțe de plumb prin ideea conform căreia regele ar fi topit piesele originale, valorificând
aurul în vederea finalizării proiectului Peleș, după ce plăcile ar fi fost copiate în plumb.

Castelul Pelisor

A fost construit între anii 1889 şi 1903, de regele Carol I. şi era destinat viitorului rege Ferdinand şi Reginei Maria.
Pâna la finisarea Pelişorului, tinerii au locuit la Foişor. Pelişor are doar 99 de încăperi, faţă de Castelul Peleş cu
160 de încăperi. Întrega casă a fost decorată pentru a fi o reşedinţă prezidenţială, şi poartă amprenta unei
personalităţi puternice: regina Maria. Holul de onore este lambrisat cu lemn de stejar. Dormitorul de aur este
decorat după planurile şi desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Tot după planurile reginei a
fost decorat şi biroul ei, iar pereţii Camerei de aur sunt decorate cu frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât
era emblema Scoţiei, locul natal al ei. Aici au crescut şi copii lor: Carol viitorul rege, Mărioara regina Yugoslaviei,
Elisabeta regina Greciei şi Prinţul Nico

Foisor
Casa de vânătoare cu 43 de camere a fost o casă îndrăgită de toţi regii României. A fost terminat înaintea
Castelului Peleş, drept urmare aici a stat Regele Carol I şi Regina Elisabeta până la terminarea castelului. Dar
aici a stat şi Rege Ferdinand cu Regina Maria până la terminarea Pelişorului. Chiar si Carol al II - lea a locuit aici,
în perioada 1930-1940, atâta timp cât a fost Regele României. Însă actuala clădire nu este cea de atunci. Chiar
sub domnia lui Carol al II-lea a izbucnit un incendiu, casa a ars şi a fost reconstruită în perioda 1932-1933. În anii
dictaturii comuniste a fost completată cu încă o aripă, reunind astfel o serie de birouri, saloane şi sufragerii
elegante, precum şi o sală de teatru. Astăzi se află în domeniul public al statului şi este destinată exclusiv
activităţii de prezentare şi protocol. Nu este vizitabilă !

Economatul
Econonomatul, o casă modestă iniţial, a fost refăcută ulterior în stil Burg german, cu 52 de camere, şi a găzduit
demnitarii şi angajaţii curţii regale. Economatul ca şi celelate foste dependinţe ale Castelului Peleş astăzi fac
parte din reţeaua hotelieră. Hotel a devenit şi fosta clădire a Corpului de gardă, care a fost construit în acelaşi
timp cu castelul, dar a fost refăcut între anii 1908-1909 în stilul renaşterii germane. Aici locuia o parte din
personalul regelui pe perioada când venea la Sinaia şi tot acolo era şi centrala telefonică din anul 1890. Nu se
ştie căt de mare era suita regală când venea la Sinaia, dar se aproximează la 100 persoane.

Cuibul Printesei
Cuibul Printesei
Putini sunt cei care cunosc o poveste tare pitoreasca si aproape fascinanta despre casuta din padure visata si
ridicata la dorinta Reginei Maria, foarte aproape de Pelisor. Ea nu mai exista demult dar povestea ei dainuie, si la
fel cateva fotografii ale acesteia. Povestea “Cuibului Printesei“, cum a fost botezata casuta, se gaseste in cel
putin doua resurse bibliografice. Prima dintre ele dateaza din 1935, cand Society of Friends of Roumania din
SUA, in numarul aniversar al revistei societatii din acel an ”Roumania Anniversary Number”.
“Visele copilăriei m-au bântuit, aşa că am planificat o casă în copac! A fost construită pentru mine în pădurea de
la Sinaia, care mulţi ani a fost numit Cuibul Principesei. În fapt, o colibă suspendată între brazi gigant. Acolo se
putea ajunge doar dacă erai bun alpinist sau cu ajutorul unui pod mobil, ceea ce făcea casa aceea de necucerit.
Acest copac-locuinţă a avut două camere, o bucătărie diminutiv şi balcoane pe ambele părţi. Am aranjat cu grijă
iubitoare, şi multe ore fericite ne-am petrecut în ea între pământ şi cer. Cuibul a durat până după război, când s-a
prăbuşit în timpul unei furtuni violente, dar eu părăsisem cuibul înainte de acea zi fatală", scria Regina Maria.

Manastirea Sinaia
Mihail Cantacuzino (1650-1716), însoţit de familia sa, fiind la un pelerinaj la locurile sfinte a ajuns până la Muntele
Sinai, unde a vizitat o vechea mănăstire ortodoxă Sf. Ecaterina (secolul IV). Impresionat de cele văzute a hotarât
să construiască în acest loc o mănăstire care să poarte numele muntelui Sinai. Ulterior, denumirea "Sinaia" s-a
extins şi asupra localităţii. Mănăstirea închinată Sfântei Maria a fost construită între anii 1690 şi 1695. Dealungul
anilor avea un rol de apărare şi de protecţie pentru drumul comercial de-a lungul Văii Prahovei şi de adăpost
pentru nevoiaşii zonei. Mănăstirea cuprinde Biserica Mică, Biserica Mare, Muzeul Mănăstirii şi mormântul lui
Tache Ionescu.
Biserica Mare a fost construită în perioada 1842 - 1846, iar în 1892 a fost adăugată clopotniţa cu un clopot de
1700 kg. Prin grija lui Carol I, a devenit primul lăcaş de cult electrificat din România. În pictura, pe un fond de
mozaic aurit, realizată de pictorul danez Aage Exner apare şi regina Elisabeta, alături de prinţesa Maria, mort la o
vârsta fragedă şi Mihail Cantacuzino, întemeietorul bisericii vechi a mănăstirii. Mobilierul bisericii este sculptat,
iconostasul, mobilele naosului şi scaunele regale sunt aurite.
Unul dintre cele două scaune poartă blazonul regal şi emblema "Nihil sine Deo" ("Nimic fara Dumnezeu"), iar
celălalt, apartinând reginei Elisabeta, poarta initialele E.D. Una dintre piesele remarcabile ale muzeului este
epitaful brodat în mătase şi fir de aur a realizat între anii 1897-1900 de Ana Roth. Cele două icoane ruseşti
"Sfântul Serghei" şi "Sfântul Nicolae" au fost oferite în 1903 de ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei stareţului Nifon
Arhimandritul, cu ocazia botezului prinţului Nicolae, fiul lui Ferdinand.
În 1895, la 200 de ani de la sfinţire, s-a deschis primul muzeu cu obiecte de cult din ţara noastră. În urma
lucrărilor efectuate între 1897 şi 1903 de administraţia Eforiei Spitalelor Civile, care patrona averile mănăstirii,
biserica a ajuns la înfăţişarea actuală.

Casinoul din Sinaia

Construit la initiaţiva lui Carol I. a fost proiectat de arh. Petre Antonescu care a şi supravegheat lucrările începute
în 1912. Inaugurarea a avut un an mai târziu, iar la grandioasa serbare cu focuri de artificii participa şi
compozitorul George Enescu.
Primul acţionar al casinoului a fost baronul de Marcay, cel care deţinea cota-parte şi din cazinoul din Monte Carlo.
De fapt se pot observa multe asemănări între cele două clădiri. Casinoul beneficia de curse specale de trenuri,
care au adus jucătorii din ţară şi din străinătate.
A devenit atracţia principală a oraşului, organiza serbări şi reprezentaţii, zilnic cca 800 de oameni îi treceau pragul
şi părea că nimeni şi nimic nu va opri această afacere strălucită. Însă, dacă în timpul celui de-al doilea război
mondial a fost închis doar pentru o perioadă scurtă, în 1947 porţile sale s-au închis definiv. Din 1955 superba
clădire a fost folosită drept Casă de cultură, cu bibliotecă şi cercuri artistice. Totuşi recunoscându-i gradul de
eleganţă au fost organizate aici spectacole de teatru, folclor, şi concerte deosebite.
În 1975 clădirea a fost renovată şi sălile au fost folosite pentru reuniuni internaţionale şi banchete la nivel de şefi
de stat. Astăzi funcţionează aici un modern centru de conferinţe, dispunând de dotări tehice performante.

Garile Regale Sinaia

Prima a fost construita in anul 1913, de catre Compania "Demeter Cartner", iar a doua, ceva mai tarziu si a fost
rezervata exclusiv familiei regale, si a oaspetilor, respectiv conducatori de stat straini. Pe peronul garii Sinaia, se
afla o placa comemorativa in amintirea Primului Ministru roman I. Gh. Duca asasinat de legionari in anul 1933,
chiar in acel loc.
Este o gara importanta, in care opreau la inceputul secolului trenuri precum Orient Express sau Arlberg Express.
In ceea ce priveste Gara Regala, situata la cativa zeci de metri departare, a fost construita dupa planurile
arhitectului Duiliu Marcu in anul 1939. Este o cladire din piatra in stil romanesc, care purta la vremea aceea
insemnele regale ale lui Carol al-II-lea. Cladirea avea o remiza in care incapea tot trenul regal. In fata garii este o
piata mare, corespunzatoare primirilor la nivel de sefi de stat. In salonul central al garii se gaseste o pictura
murala (5,50 x 5,50 metri) reprezentand o vanatoare domneasca de mistreti, cu 8 personaje calare, in marime
naturala, inscriptionata in limba latina: Basarab Voievod secol XIV.

Destinatia garii a fost pastrata si in timpul regimului comunist. Un tren prezidential i-a adus aici pe presedintele
american Gerald Ford si pe Nicolae Ceausescu in data de 6 august 1975. Nu este deschisa pentru public.
 

Parcul Dimitrie Ghica

 
Odată cu noua parcelare din 1880 (Sinaia este declarata comuna) cu trasarea străzilor şi apariţia primelor ”case
de sănătate” se impunea realizarea unei grădini publice şi, în acest scop, Eforia Spitalelor Civile îl angajează pe
grădinarul peisagist belgian Eder.
Parcul este proiectat în 1881 pe domeniul Dimitrie Ghica, pe un teren liber unde aveau loc târgul de vite şi mai
apoi bâlciul (care apar în tabloul ”Bâlci la Sinaia” realizat în 1873 de Nicolae Grigorescu).
În ghidul din 1903 ”Sinaia şi împrejurimile sale”, Al. Gălăşescu ne spunea: parcul era atracţia staţiunii, plin de
trandafiri şi de flori ce se schimbau de două ori pe vară, alei pietruite cu mărgăritar alb, pavilion de muzică unde
în sezon cânta fanfara în fiecare zi, două fântâni arteziene, un loc deschis încât permitea admirarea munţilor, a
clădirilor din jur şi a Mănăstirii.
Se mai pot admira, pe marginea aleilor ce strabat parcul, busturile unor personalitati care au locuit sau doar au
vizitat orasul Sinaia, ca, de exemplu: Mihai Eminescu si lon Creanga, Nicolae Balcescu precum si Dimitrie Ghica.
Acesta, a fost un apropiat al Domnitorului devenit ulterior Rege, Carol I. Chiar la intrarea in parc se mai afla si
bustul actorului lon (lancu) Brezeanu, Cetatean de Onoare al orasului Sinaia, si dupa cum se mentioneaza, si
"cetatean" al lui Caragiale. A trait intre anii 1869-1940.

A fost infiintat in anul 1881 iar amenajarea s-a facut sub indrumarea arhitectului peisagist elvetian, Eder. Acesta
adaposteste mai multi arbori seculari, iar in interiorul sau se desfasoara, pe o scena amenajata, festivalurile din
Sinaia.
Se mai pot admira, pe marginea aleilor ce strabat parcul, busturile unor personalitati care au locuit sau doar au
vizitat orasul Sinaia, ca, de exemplu: Mihai Eminescu si lon Creanga, Nicolae Balcescu precum si Dimitrie Ghica.
Acesta, a fost un apropiat al Domnitorului devenit ulterior Rege, Carol I. Chiar la intrarea in parc se mai afla si
bustul actorului lon (lancu) Brezeanu, Cetatean de Onoare al orasului Sinaia, si dupa cum se mentioneaza, si
"cetatean" al lui Caragiale. A trait intre anii 1869-1940.

Schitul Sfanta Ana - Sinaia

Schitul Sfanta Ana a fost ctitorit in 1453, ca paraclis pentru pustnicii din munti. Ultimul pustnic cunoscut la Sf. Ana
a fost Inochentie (1877). Langa pestera in care s-a nevoit acest pustinc, s-a inaltat in 1995 un schit in amintirea
sihastriei de odinioara.
In acest loc, conform traditiei locale, sau a unor informatii care au circulat în zonă , cu prilejul lucrărilor de captare
a pâraielor Sfânta Ana și Peles, pentru aprovizionarea cu apă a Mânăstirii Sinaia, s-a descoperit număr
impresionant de tăblite de aur inscriptionate într-o limbă si o scriere misterioasă precum si monede de tip Maia și
Sarmis, ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol

Casa George Enescu, Vila Luminis

Bucurandu-se de sprijinului Reginei Elisabeta, o mare iubitoare de artă, care recunoscând talentul tânărului
Enescu, i-a oferit o cameră într-un colţ liniştit al Castelului Peleş, unde să poată studia. Castelul devine astfel
pentru Enescu rampa de lansare în lumea muzicală.
Frumuseţea locurilor şi apropierea de Palatul Peleş l-au determinat pe muzician ca din banii câştigaţi în primul
său turneu în America să-şi construiască aici - între anii 1923 şi 1926 - o casă, după planuri proprii, cu ajutorul
arhitectului Radu Dudescu, pe care a numit-o Vila Luminiş.
În următorii 20 de ani, până în 1946, când a părăsit România definitiv, în perioadele dintre turneele sale în Europa
şi America de Nord, el a revenit periodic la Sinaia pentru a se dedica, cel puţin o lună pe an, creaţiei. În 1947,
aflat la Paris, Enescu a donat vila statului român, spre a fi folosită ca loc de odihnă şi de creaţie pentru artişti. Din
1995, devine Casa Memorială “George Enescu”, iar din 2007 – secţie a Muzeului Naţional “George Enescu”.

Casa Nicolae Iorga - Sinaia

Casa Nicolae Iorga: str. Ghe. Doja nr.1
Construita in 1918, la intersectia dintre strazile Calea Codrului si Gheorghe Doja din cartierul Furnica se afla vila
istoricului Nicolae lorga, construita in stil romanesc, dupa planurile arhitectului Bortonovski.
Nicolae Iorga a avut un sfârsit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia si asasinat la 27 noiembrie 1940 de către
un grup de legionari.

Domeniul Stirbei
Era unul dintre cele mai frumoase din Sinaia. Cel putin asa se povestea la inceputul secolului trecut.
În 1912, Carol I l-a numit pe Barbu Ştirbey administrator al Domeniilor Coroanei Regale. Prinţul s-a dovedit un
gospodar priceput. A devenit în scurt timp prieten foarte apropiat principelui Ferdinand. Era cumnatul lui Ion I.C.
Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal. Brătianu a fost numit, în ianuarie 1914, şeful guvernului. Barbu
Ştirbey avea din partea lui Bratianu „misiunea“ de a-l convinge pe principe că reformele pe care liberalii voiau să
le facă erau absolut necesare, astfel ca la urcarea pe tron să le susţină. Ştirbey a devenit în scurt timp sfătuitorul
lui Ferdinand.
In 1875 Alina Stirbei, fiica lui Barbu Stirbei construieste pe domeniul din Sinaia vila “Alina Stirbei Florescu”.
Palatul Stirbei, inconjurat de un parc natural de o mare frumusete, este o cladire de piatra, strajuita de doua
foisoare ca doua turnulete. Fatada palatului se oglindea intr-un mic lac natural alimentat de un raulet, avand pe
ambele laturi drumuri de acces pentru trasuri. Nu departe de palat, odinioara in acelasi parc, se afla capela de
familie pictata de Gheorghe Tattarescu.
 

Vila Tacke Ionescu, Vila Negoiu

Take Ionescu (nascut la Ploiesti, la 13 octombrie 1858), marele orator, avocat si ziarist, om politic, deputat,
ministru si prim-ministru, artizan al Marii Uniri, “marele european”, a avut totdeauna o deosebita slabiciune pentru
Sinaia. Dupa casatoria lui cu Bessie Richard, in prima vizita in “Perla Bucegilor”, tanara englezoaica, fascinata de
tot ceea ce vedea, si-a exprimat dorinta de a avea o casa aici “ in cel mai frumos loc de pe pamant”. Au trebuit sa
mai astepte cativa ani, dar pana la urma au reusit. Au gasit o vila mare si frumoasa, sub muntele Furnica, foarte
aproape de manastire, pe care au cumparat-o in 1893. Nu stiu cui a apartinut imobilul, dar este posibil ca el sa-l fi
achizitionat, ca si pe cel de la Bucuresti, la o licitatie publica, cu bani, probabil, in buna parte imprumutati.
Desigur, dupa cumparare, s-au si mutat in ea, schimbandu-i sau pastrandu-i numele de “Vila Negoiul”. In 1895,
au inceput o ampla actiune de extindere si renovare, care a durat mai bine de un an, timp in care au locuit in
aceleasi camere, lasate sa fie lucrate la urma.
Vila “Negoiul” era acum unul dintre cele mai mari si mai aspectuoase edificii civile ale Sinaii. Arhitectura ei
marturisea conceptia proiectantului, pe care nu-l cunoastem, asupra unei locuinte de munte, cu multa piatra si
lemn in constructie. Lipsea din ea orice urma de simetrie, de monotonie. Era compusa din mai multe corpuri, de
inaltimi si dimensiuni diferite, bine precizate atat in plan cat si in acoperis. Prin domiciliul lui sinaian au trecut mai
toti oamenii politici ai vremii, partizani sau adversari, ziaristi, intelectuali de frunte. Nu au lipsit vizitele unor straini,
diplomati, oameni politici sau de cultura, toti admiratori ai “marelui european”.
In 1905, consiliul comunal a hotarat ca strada pe care domicilia sa-i poarte numele. Si astfel, adresa lui sinaiana
era “Strada Take Ionescu” nr.3. Tot in 1905, eroul nostru era ales presedinte de onoare al Societatii filantropice a
meseriasilor sinaieni “Varful cu Dor”.
In perioada 1916-1918, sub ocupatia straina, nemtii au folosit vila, dupa ce au vandalizat-o, in cele mai ordinare
scopuri. Biroul lui Take Ionescu a fost transformat in atelier de cizmarie, aici reparandu-se bocancii si cizmele
soldatilor germani.

Casa Anastasie Simu - Vila Retezat

Vila este proiectată şi construită în stilul Renaşterii germane de la începutul secolului XX de către arhitectul ceh
Karel Liman, bun prieten al regelui Carol I, pentru care proiectează Castelul Pelişor şi holul de onoare al
castelului Peleş, toate având elemente comune şi specifice timpului.

Deşi s-au scurs peste 100 de ani de când a fost construită, vila îşi păstrează farmecul, atmosfera caldă şi plăcută
cu parfumul vremurilor de odinioară.Karel Liman (1860? - 1928) a urmat studii de arhitectura la facultatile din
Praga si München. A participat, alături de firma Fellner und Helmer, la realizarea planurilor palatului Albert
Rotschild din Viena. Ulterior a realizat planurile castelului familiei princiare de Hohenlohe de la Javorino, în
Slovacia. După anul 1884 a lucrat în calitate de arhitect restaurator, în cadrul ministerului Cultelor si Instructiunii
Publice de la Bucuresti. În jurul anului 1896 devine sef al biroului de arhitectura al resedintei regale de la Sinaia;
ulterior, încep lucrarile de constructie ale castelului Pelișor (imagine dreapta) si grajdurilor regale de pe Furnica,
cât si transformarea celorlalte edificii din parcul castelului, economatul si corpul de garda. Dupa 1920, la comanda
reginei Maria, a efectuat lucrarile de restaurare si amenajare ale castelului Bran.
Arhitectul Karel Liman (circa 1914)
Prin amploarea sa, proiectul realizat de Karel Liman s-a apropiat de ilustrarea ideii de resedinta regala, asa cum
si-a dorit-o suveranul la începuturi. Noul arhitect, admirator al artei italiene, îmbina în plastica fatadelor stilurile
neorenasterii italiene si neorenasterii germane, iar în interior transforma Pelesul într-unul dintre cele mai
remarcabile monumente de arhitectura istorista, prin combinarea mai multe neostiluri. Tot atât de important, prin
amenajarile de dupa 1900, la nivelul etajului al doilea a luat nastere unul dintre cele mai coerente ansambluri Art
Nouveau din România. Resedinta a fost supraînălțata cu un etaj, de asemenea si turnul principal, subliniindu-se
astfel maiestuozitatea fatadei principale. În forma sa finala, cladirea se desfasoara pe o suprafata de 3200 mp,
beneficiind de 160 de camere si peste 30 de bai.

Anastasie Simu, proprietar al vilei dupa moartea lui Karel Liman, era un cunoscut colectionar de arta român,
colectia lui particulara fiind expusa azi la Muzeul National de Arta din Bucuresti. Vila Retezat mai este cunoscuta
în circuitul turistic si sub denumirea de "Casa Memoriala Anastasie Simu".

Vila Salamandra
 
Vila a fost resedinta contilor de Linche. In timpul celei de-a doua domnii in Tara Romaneasca a lui Constantin
Racovita, in 1763, Jean-Baptiste Linche, nobil francez din Marsilia, devine secretarul de limba franceza al
domnitorului. Contele Jean-Baptiste Linche se casatoreste cu o romanca si are un fiu, Filip Lens, devenit mai
tarziu boier valah. Vila a fost reconstruita in anul 1912, adapostind actualmente sucursala B.C.R. Sinaia.
 

Vila Carola
In anul 1927 aici a locuit legendarului violonist al secolului XX, Yehudi Menuhin, elev al lui George Enescu. Este
situata in cartierul Furnica, al orasului Sinaia. A fost construită ca pensiune în 1896 de Josef Ungarth si apoi vila
cumparata de doctorul Staicovici, care era doctorul Sinaiei.
Aici a locuit o buna perioada si Elena Lupescu nascuta la 2 septembrie 1899 la Iasi, ambii parinti fiind evrei.
1925 Elena Wolf-Lupescu devine metresa regelui Carol al II-lea. Cei doi s-au cunoscut cu ocazia vizionarii unui
film, "Nibelungii", difuzat de Fundatia Culturala Regala Principele Carol. Acolo, i-a atras atentia o femeie cu parul
rosu care nu avea nimic din trasaturile unei romance. "Pielea alba ca laptele ii era pusa in valoare de ochii verzi si
de parul roscat. Era tipul de femeie indrazneata, plina de incredere in sine, dominatoare. " .
Ea a fost casatorita cu maiorul Timpeanu si a locuit in vila Carola din Sinaia, unde printul mostenitor Carol a
inceput sa o viziteze in absenta sotului. Cand Elena implineste 26 de ani, legatura lor devine publica.
In toamna lui 1925, printul Carol a plecat in Anglia pentru a asista la funeraliile matusii sale, regina Alexandra. Isi
daduse cuvantul in fata regelui Ferdinand ca se va intoarce in Romania, dar nu s-a intamplat asa, pentru ca la
Paris a intalnit-o pe Elena Lupescu si au ramas impreuna in strainatate. Carol a renuntat pentru a treia oara la
prerogativele sale regale, dupa ce mai renuntase in 1918 si 1919.
Carol i-a indeplinit si ultimul capriciu, casatoria, la 3 iulie 1947, in Brazilia. La cateva zile dupa ceremonie, Elenei i
s-a acordat titlul de Alteta Sa Regala Printesa Elena de Romania.

Hotel Paltinis
Turismul balnear are în Sinaia o tradiţie de peste un secol, dată fiind prezenţa unor valoroşi factori naturali de
cură – bioclimat şi resurse hidrominerale. Hotelul a fost construit intre anii 1913-1914 de catre bancherul Aristide
Blanc sub conducerea arhitectului V. Moga, edificiul purtand numele de „Hotelul Bailor”. În timpul celui de – al
Doilea Război Mondial, hotelul a adăpostit prizionerii de război americani răniţi în lupte.
Pe la 1780, pe amplasamentul hotelului Paltinis, era un han numit al lui Iancu. De altfel, si valea se numea a
Iancului. Si avea o hangita care atragea clientii, precum cea de la Hanu-Ancutei de Sadoveanu, sau
carciumareasa din poezia lui Goga. La Gura Padurii era hanul lui Seringa, acesta mai posedand si un han pe
Valea Larga.

Hotel Palace
 
Situat in parcul central al statiunii, Parcul Ghica, hotelulPalace construit in anul 1911, in numai opt luni (intre 26
noiembrie si 15 iulie), dupa planurile arhitectului Petre Antonescu, a stabilit un record de constructie pentru acele
vremuri. Hotelul este momunent de arhitectura, iar arhitectul sau, Petre Antonescu a fost unul din pionierii si
personalitatile marcante ale Scolii Romanesti de Arhitectura.

Hotel Caraiman

 
Hotelul Caraiman, construit la 1881 in stil clasic romanesc, dupa planurile arhitectului Jean Pompilian - ca urmare
a intrarii in exploatare a primului "tren de placere" Bucuresti-Sinaia, ce aducea primul transport masiv de vizitatori
- ramane si astazi , dupa mai bine de o suta de ani de la ridicarea sa , edificiu reprezentativ pentru statiunea
Sinaia
In perioada 1900-1901 hotelul este complet renovat si extins prin construirea a inca unui etaj si a mansardei, iar
infatisarea exterioara este schimbata prin adaugarea braurilor si arcadelor de caramida, a balcoanelor de lemn si
a acoperisului de tigla.
 

Partii de Ski

Iarna Sinaia ofera cel mai bun schi de altitudine din Romania. Datorita crestelor de peste 2000 m, sezonul de schi
incepe in Decembrie si poate dura pana in Mai.
Partia Valea Soarelui 2 si Partia Laptici, dar si un telescaun in Valea Soarelui si un teleschi pe Partia Gondola 1
au fost inaugurate in ianuarie 2011 la Sinaia, acolo unde a fost lansat si noul brand al statiunii: Ski on sky.
Autoritatile din Sinaia au inaugurat, doua noi partii, Valea Soarelui 2, care are o lungime de 1.200 de metri si
Partia Laptici, care are o lungime de 1.900 de metri si o latime de 40 de metri. Telescaunul din Valea Soarelui
este acoperit, parcurge un traseu in lungime de 1,6 kilometri si poate transporta 1.800 de persoane, intr-o ora.

Munti Bucegi, Sfinxul si Babele

Sfinxul din Bucegi altitudine 2216 m , marele Sfinx din Bucegi, a fost fotografiat, se pare, pentru prima data, prin
anul 1900, dar din fata, si nu din profil, asa cum apare in imaginile “uzuale”. El a fost denumit astfel abia incepand
din anul 1936. Imaginea de sfinx a aparut in momentul in care stanca, azi inalta de 8 m, cu o latime de 12 m, a
fost privita dintr-un anumit unghi, avand drept reper o axa ce porneste de la el catre Baba Vantoaselor, cum i se
spune unei stanci din preajma. Stanca cu infatisare de om priveste spre cercul de precesie al echinoctiilor.
Megalitul capata conturul cel mai limpede la 21 noiembrie, cand apune soarele.
Alaturi de Sfinx se inalta grupul de stanci cunoscute sub numele de "Babele". Pastrand legatura cu Sfinxul ele au
fost supranumite "Altarele ciclopice din Caraiman" fiind inchinate Pamantului si Cerului, Soarelui si Lunii ca si lui
Marte, zeu al razboiului si al agriculturii. Despre aparitia lor s-au format legende si teorii. Unii cercetatori
apreciaza ca agenti modelatori au fost apa si vantul cu sprijinul inghetului si dezghetului. Se are in vedere si
alternanta rocilor, gresii si calcare de pe platou. Insa nu poate fi negata interventia umana la finisarea formelor
mai mult sau mai putin regulate. Pana acum, nici o dovada stiintifica nu a putut explica pe de-a intregul acest
fenomen si astfel, legendele in jurul acestor stanci se dezvolta in continuare, unind realitatea cu supranaturalul.

Pestera Ialomicioarei
Aflata la 1600 m altitudine, in imediata apropiere a Hotelului Pestera, este unul din cele mai importante obiective
turistice ale Bucegilor. Adancimea portiunii accesibile este de 400m. Deschiderea la intrare 15m. Pestera este in
intregime electrificata iar accesul turistilor se face pe scari de lemn.
Gasim in ordinea parcurgerii: Sala "Mihnea Voda": 115m lungime, 15m latime, 10-25m inaltime; Sala "Decebal":
300m lungime, 10-15m latime, 3-10m inaltime; Sala "Maria": 20m lungime, 3-25 latime, 2-8m inaltime; sala "La
raspantie" punctul "La lacuri" Marea "Grota a ursilor": 72m lungime, 36m latime, 25m inaltime. Aici au fost gasite
schelete ale ursului de pestera. Grota ascunsa, cu stalactite si stalacmite Sala "La altar"

Lacul Bolboci
 
Lacul Bolboci este situat la o altitudine de aproximativ 1500 m si este un lac de baraj natural amplasat chiar in
inima Bucegilor. Frumusetea sa este cunoscuta printre iubitorii de munte, fiind o oaza de relaxare si de
reincarcare energetica cu sentimente de bine si liniste. Inconjurat de conifere, Lacul Bolboci este si un punct de
referinta pentru multe trasee din zona, de aici putandu-se ajunge la Lacul Scropoasa, zona Pestera – Padina,
Cabana Babele, Cabana Miorita si altele.

Poiana Stanii Regale

Face parte din ceea ce se numea Domeniul Regal, adică teritorii deţinute de statul Român, date în administrarea
Casei Regale. Prin exploatarea echilibrată a acestor domenii, Casa Regală a României se autofinanţa, fără a
greva bugetul ţării cu propriile cheltuieli, principiu care se aplică şi astăzi atunci când vorbim despre monarhiile
europene.
În Poiana Stânii Regale existau grajduri, o cireadă de 60-70 de vaci selecţionate, de rasă nemţească, locuinţele
angajaţilor o cabană mică în stil austriac şi o bisericuţă maramureşană din lemn adusă de Carol II, strămutată la
Tekirghiol (unde se află şi astăzi). Poiana era destinaţia favorită a plimbărilor, pe jos sau călare, a membrilor.
Casei Regale, un loc retras de odihnă, linişte şi meditaţie, dar funcţiona şi pentru protocol, caz în care distinşii
invitaţi luau contact direct, în cadrul unor serbări câmpeneşti Româneşti, cu tradiţiile, obiceiurile, oamenii locului,
dar şi cu mâncărurile specifice (aşa cum s-a întâmplat de pildă la aniversarea din anul 1933, a 50 de ani de la
ridicarea Castelului Peleş).

Stancile Franz Josef

Situate la o inaltime de 1299 metri, la 7 kilometri de Statiunea Sinaia si la 10 minute de mers din Stana Regala,
au fost botezatae astfel in cinstea ospatului ce s-a dat aici in anul 1897, cu prilejul vizitei imparatului Austro-
Ungariei, Franz Iosef.
Amenajate la cererea regelui Carol I, una dintre acestea servind drept loc de servire a mesei in aer liber, iar a
doua si cea mai inalta ca punct panoramic, de unde se cuprinde cu privirea mare parte din Valea Superioara a
Prahovei. Se observa in perete portretele regilor Romaniei. Accesul este facilitat de trepte, balustrade, si de o
poteca care de la Stana Regala ne scoate la in cateva minute chiar langa stanci. La initiativa Stanei Regale
balustrada veche din lemn a fost refacuta.

Pestera Bogdan
 
Loc de refugiu al haiducilor, pe la 1882, una dintre cele mai interesante peşteri din masiv, cu o sumedenie de
legende tesute in jurul acesteia. Inscriptiile si aspectele specifice din interior fac ca orice excursie catre aceasta
sa merite. Amintirea vizitarii acestei mici pesteri ramane si nu exista turist care sa nu mai vina si a doua oara,
atras si de linistea si cadrul natural deosebit existent. Poteca a fost recent creata si amenjata la initiativa Stanei
Regale.
 

Hotelul Ungarth si vila Wendy

Primul hotelier a fost austriacul Josef Ungarth, valetul prinţului Dimitrie Ghica. Fiica sa Carola , se casatoreste cu
Walter Muston.
Cei doi au o fiica numita Wendy, fosta miss Sinaia, care devine sotia lui Constantin Noica. Cei doi s-au cunoscut
inca din copilarie cand Noica venea cu parintii la hotelul Ungarth si s-au reintalnit 1931-1932, pe cand Noica
efectueaza stagiul militar, fiind inrolat in Batalionul de Vanatori de Munte de la Sinaia. Acesta isi traieste o parte
din viata la Sinaia, la vila Wendy.
Hotelul Ungarth si vila Wendy apartineau familiei Ungarth-Muston, aceştia aflându-se printre fondatorii Secţiei
Alpine a Bucegilor, care reunea importante personaje din elita politică şi militară a României.
Secţia era o continuatoare a Societăţii Carpatina Sinaia, fondată în anul 1893 de fostul stareţ al Mănăstirii Sinaia,
arhimandritul Nifon, Take Ionescu şi prima sa soţie, cetăţeana britanică Bessie Richards.
La vila Wendy se faceau inscrierile, tragerile la sorti pentru participanti si premierile, in timp ce hotelul era “cel mai
prielnic si confortabil pentru sportivi si prietenii lor”
Fondarea unor asemenea societăţi turistice, sportive, cultural-ştiinţifice făcea parte din buna şi generoasa tradiţie
a spionajului britanic.

Provenit dintr-o familie cu vechi radacini aromane, al carei nume putea fi gasit in secolul al XIX-lea in numeroase
regiuni din sudul Dunarii, Constantin Noica, s-a nascut in comuna Vitanesti din judetul Teleorman in 12 iulie
1909 . A fost un filosof, poet, eseist, publicist si scriitor român care a reprezentat atat o personalitate aparte cat si
un destin incredibil. In 1939 se alatura legionarilor, iar dupa asasinarea lui Nicole Iorga, simte ca adeziunea sa la
aceasta miscare trebuie sa ia sfarsit. In timpul celui de al II-lea Razboi Mondial este acuzat de spionaj, legătura
lui Noica cu serviciile speciale britanice fiind soţia sa, Wendy Mouston, aflata la post in România, ca trimisă a
Intelligence Service, impreuna cu părinţii (Walter şi Carola Ungarth)

ACASA VANZARI CONSTRUCTII CONTACT

Copyright Montexpert Imobiliar 2012.

Montexpert Imobiliar - Agentie Imobiliara Sinaia
Adresa: Str. Primaverii, Nr. 1A, Sinaia, Romania
Tel: 0244.311.134 | 0720.53 43 00 | 0741.11 50 00
Garsoniere Sinaia
Apartamente Sinaia
Case Sinaia
Vile Sinaia
Pensiuni si Hoteluri in Sinaia
Sinaia
Terenuri Sinaia
Apartamente Predeal
Case Predeal
Vile Predeal
Pensiuni si Hoteluri Predeal
Predeal
Garsoniere Busteni
Apartamente Busteni
Case Busteni
Vile Busteni
Pensiuni si Hoteluri Busteni
Busteni
Garsoniere Azuga
Apartamente Azuga
Case Azuga
Vile Azuga
Terenuri Azuga
Azuga