Lucrare de licenţă
Suceava 2014
Fluxul informațional
creanțele privind
și datoriile comerciale
Suceava 2014
Cuprins
Abrevieri...............................................................................................................................................4
Lista tabelelor și graficelor....................................................................................................................5
Introducere............................................................................................................................................6
Cap I. Delimitări și structuri privind creanțele și datoriile comerciale.................................................7
1.1 Aspecte generale privind clienții și furnizorii.............................................................................8
1.2Sistemul informațional specific decontărilor comerciale...........................................................11
1.3 Relațiile comerciale în Uniunea Europeană..............................................................................14
Cap II. Contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale...................................................................17
2.1 Contabilitatea decontărilor cu clienți.........................................................................................18
2.2. Contabilitatea decontărilor cu furnizori....................................................................................20
3.3 Utilizarea efectelor comerciale în decontările cu furnizorii și clienții......................................24
Cap III. Studiu de caz: Contabilitatea decontărilor cu furnizorii şi clienţii societăţii comerciale
SC ALL TRANS SRL.........................................................................................................................29
3.1 Prezentarea generală a societaţii comerciale ALL TRANS SRL..............................................29
3.2 Structura organizatorică a societății..........................................................................................29
3.3.Analiza principalilor indicatori economic financiari referitori la datoriile și creanțele
comerciale ale societății comerciale ALL TRANS SRL.................................................................31
3.4 Organizarea decontărilor cu furnizorii şi clienţii.......................................................................35
Concluzii.............................................................................................................................................41
Bibliografie.........................................................................................................................................42
Abrevieri
Introducere
Tema principală a acestei lucrări este strâns legată de modul în care sunt înregistrate în
contabilitate operațiunile privind creanțele și datoriile comerciale care au loc în cadrul unui
exercițiu financiar și importanța acestora în activitatea unei societăți comerciale.
Privind mai atent activitatea unei societăți constatăm că atât furnizorii cât și clienții săi
ocupă un rol primordial în viața sa. De aceea este necesar să se cunoască și să se gestioneze cât
mai bine și eficient relațiile cu aceștia. Un furnizor și un client fidel pot produce efecte benefice
pentru activitatea și rezultatele unei societăți.
Prin urmare, deducem că oricare societate își dorește să aibă clienți cât mai fideli și cât
mai mulți iar furnizorii săi să fie cât mai de încredere. Pentru a putea realiza aceasta este nevoie
de studierea comportamentului clienților, nevoilor acestora precum și cerințelor acestora așa în
cât societatea să se adapteze în funcție de aceștia. Asta va duce în final la o relație de lungă
durată, care va avea drept rezultat atât profit cât și satisfacție că obiectivele societății sunt
îndeplinite.
În ceea ce privește furnizorii, aceștia sunt foarte importanți deoarece ei sunt pionii care
furnizează orice materiale sau servicii necesare pentru începerea și continuitatea activității unei
societăți. Existența acestei interdependențe între furnizori și societate duce la obținerea de
avantaje reciproce, sporind astfel abilitatea amândorura de-și crește valoarea.
Toate aceste relații furnizori-societate-clienți se pot reflecta în contabilitate prin prisma
creațelor și datoriilor comerciale înregistrate în documentele justificative aferente și în final în
situațiile financiare anuale. De aceea, trebuie acordată o atenție sporită gestiunii acestor
creanțe și datorii în așa fel încât, prin calculele, analiza, chiar și controlul ce se efectuează să
rezulte informații contabile cât mai clare și corecte, ce duc în final la optimizarea deciziilor ce
se vor lua în legătură cu acestea.
În Capitolul 1 al acestei lucrări- “Delimitări și structuri privind creanțele și datoriile
comerciale”, am abordat noțiunile generale privind creanțele, datoriile, clienții și furnizorii,
sistemul informațional privind decontările comerciale, precum și relațiile comerciale ce pot
apărea în interiorul Uniunii Europene.
Capitolul 2-“ Contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale” este acel care face
trecerea spre capitolul 4, aici prezentând modul în care sunt reflectate în contabilitate
operațiunile comerciale realizate între societate, furnizorii și clienții săi, axându-mă în finalul
capitolului pe utilizarea efectelor comerciale în cadrul acestor decontări.
Conținutul Capitolului 3-este rezervat studiului de caz realizat la societatea comercială
ALL TRANS SRL. Aici este descrisă societatea, domeniul de activitate, urmând apoi prezentarea
în mod expres a înregistrărilor ce aceasta le face în ceea ce privește creanțele și datoriile
comerciale, analizând mai apoi comportamentului său față de furnizorii și clienții săi precum și
a elementelor ce influențează obiectivele și activitatea avută în vedere în cadrul societății.
Finalul acestei lucrări este destinat concluziilor generale constatate în urma realizării
sale, urmate apoi de referințele bibliografice studiate.
Pentru realizarea obiectului lor de activitate, entitățile intră în relații cu diferite persoane
fizice și juridice, care în contabilitate se numesc terți. Aceste relații se reflectă în contabilitate
sub forma datoriilor și creanțelor, a căror durată nu depășește de regulă, un an.
Datoriile reprezintă surse externe (străine) de finanțare, puse la dispoziția entității de
către creditori. Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică și urmează șă
primească un echivalent valoric sau o contraprestație. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din
momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plății) lor.
Creanțele sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de
bani, bunuri sau servicii. Acestea, au calitatea unui activ, de aceea, oricare alt activ ce face parte
din patrimoniul societății este o sursă controlată, iar drepturile cuvenite creditorilor sunt rezultate
în urma unor evenimente din trecut care urmează să producă beneficii economice viitoare
societății. Debitorul este persoana care a primit o valoare economic și urmează să dea un
echivalent valoric sau o contraprestație. Creanțele se reflect în contabilitate din momentul creării
dreptului față de terți până în momentul stingerii (încasării) lor.
“Datoriile și creanțele se pot grupa astfel:
• datorii și creanțe comerciale față de furnizori și clienți;
• datorii și creanțe față de salariați;
• datorii și creanțe față de bugetul statului;
• datorii și creanțe față de asociați;
• datorii și creanțe față de diverși creditori, respective debitori.”
„Stingerea datoriilor se poate face prin mai multe metode:
• plata în numerar şi / sau virament;
• prestare de servicii;
• transferul unor active;
• înlocuirea unor datorii cu o alta obligatie;
• conversia obligaţiilor în elemente de capital propriu, etc. „
O altă metodă este cea prin care un creditor renunță la drepturile sale.
“Contabilitatea terților esste cea care asigură evidența datoriilor și creanțelor unei entități
în relațiile sale cu: furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățiile
afiliate și cele legate prin interese de participare, asociații/acționarii, debitorii și credtorii
diverși.”
Dintre toate acestea, datoriile și creanțele comerciale, rezultate în urma relațiilor cu
furnizorii și clienții sunt cele prezentate și analizate în cele ce urmează.
„În contabilitatea furnizorilor și clienților operațiunile care se înregistrează sunt acelea cu
privire la cumpărările, respectiv livrările de mărfuri și produse, serviciile prestate, precum și alte
operațiuni similare efectuate. Toate aceste datorii și creanțe comerciale, precum și celelalte sunt
organizate și ținute pe categorii ale acestora și pe fiecare persoană juridică sau fizică în parte.”
Conform reglementărilor în vigoare, contabilitatea de angajamente, face posibilă
reflectarea în contabilitate tuturor veniturilor și cheltuielilor unei societăți, respectiv a creanțelor
și datoriilor rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale. Astfel în conturile de
furnizori și clienți sunt înregistrate separat datoriile respectiv creanțele din penalități determinate
conform clauzelor contractuale, despăgubirile datorate pentru contracte încheiate înainte de
scadență stabilită, precum și alte elemente de natură similară.
“Datoriile către furnizorii de bunuri, precum și prestatorii de servicii, de la care, până la
sfârșitul lunii, nu s-au primit facturile se evidențiază distinct în contabilitate (contul 408
“Furnizori-facturi nesosite”), pe baza documentelor care confirm primirea bunurilor, respectiv
serviciilor.
Creanțele față de clienții pentru care, până la finalul lunii, nu au fost întocmite facturile se
evidențiază distinct în contabilitate (contul 418 “Clienți-facturi de întocmit”), pe baza
documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
Avansurile acordate furnizorilor, precum și cele primite de la clienți se înregistrează în
contabilitate în conturi distinct.
Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate
altor furnizori.”
Dacă plata sau înscasarea se face în momentul realizării operațiunilor, acestea se vor
înregistra cu ajutorul contului 401-“Furnizori” și a contului 411-“Clienți”.
Tabelul nr. 1.1 Trăsături comune ale conturilor de clienți și conturi asimilate
Fiecare din aceste conturi sunt folosite în funcție de operațiunea ce se dorește a reflecta,
fiecare situație putând fi abordată diferit, de la caz la caz.
Vânzătorul sau prestatorul este persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziția terților
bunuri și servicii contra cost, de cele mai multe ori pe baza unei înțelegeri făcute în prealabil,
numită furnizor.
Termenul de “furnizori” desemnează datoriile întreprinderii față de terți, de la care s-au
cumpărat pe credit bunuri și servicii. Cele ce stau la baza înregistrării în contabilitate a datoriilor
sunt facturile. Toate achizițiile ce sunt realizate cu plata imediat sunt excluse din categoria
aceasta.
În ceea ce privește contabilitatea furnizorilor, aceasta urmărește evidențierea tuturor
operațiunilor ce au loc cu ocazia achizițiilor de bunuri, lucrări și servicii necesare pentru buna
desfășurare a activitățiilor curente întreprinse de societate.
La fel ca și în cazul creanțelor, doar datoriile certe față de furnizor se înregistrează în
contabilitate. Acestea devin certe doar în momentul realizării transferului de proprietate pentru
bunuri, sau în momentul realizării lucrărilor sau serviciilor.
Datoriile (obligațiile) societății comerciale față de furnizorii săi se ridică la nivelul valorii
bunurilor, lucrărilor și serviciilor primite, la acestea fiind adaugată și cota de TVA aferentă.
Achitarea contravalorii datoriilor prin diferite moduri de plată (numerar, operațiuni de
decontare fără numerar, efecte comerciale) duce la stingerea acestora.
În contabilitatea clientului, conturile care reflectă obligațiile acestuia față de furnizorii săi
sunt majoritare. Aceasta fără a trece cu vederea și existența unor creanțe față de aceștia rezultate
în urma unor relații de achiziție cum sunt: avansurile acordate de client furnizorului pentru livrări
viitoare de bunuri, lucrări şi servicii, şi ambalajele primite o dată cu marfa, care circulă pe
principiul restituirii.
“Conturile prin care se evidențiază relațiile cu furnizorii se găsesc în „Planul General de
Conturi, în categoria conturilor din clasa 4, în grupa 40 „Furnizori şi conturi asimilate”:
• 401 „Furnizori”
• 404 „Furnizori de imobilizări”
• 403 „Efecte de plătit”
• 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”
• 408 „Furnizori - facturi nesosite”
• 409 „Furnizori - debitori”
• 4091 „Furnizori debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor”
• 4092 „Furnizori debitori pentru prestări de servicii şi executări de lucrări”.”
Tabelul nr. 1.2 Trăsături comune ale conturilor de furnizori şi conturi asimilate.
După cum am precizat și în tabelul de mai sus, una din trăsăturile comune ale conturilor
de furnizori este aceea că în contabilitate, evidența analitică se ține pe categorii de obligații și pe
fiecare persoană fizică/juridică. Astfel, menționăm aici că furnizorii vor fi grupați în: interni și
externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată ce pot fi: pe termen scurt (datorii < 1 an), pe
termen mediu (datorii între 1 an și 5 ani) și pe termen lung (datorii > 5 ani).
Clienţi Creanţe din factură fiscală, aviz de însoţire a ordin de plată, cec,
operaţiuni de livrare mărfii bilet la ordin,
de bunuri, lucrări şi chitanţă
servicii
Sursa: I.P.Pântea,Gh. Bodea, 2005, Contabilitate financiară armonizată cu directivele
europene, Editura Intelcredo, Deva, p.214 (Adaptat)
„Documentele justificative specifice clienţilor sunt:
Factura este un document contabil emis de o companie (furnizorul), către o altă
companie sau persoană (clientul), acesta conținând lista cu produsele vândute/serviciile prestate
clientului de către furnizor. Alte informații furnizate de factura sunt: datele de identificare fiscală
a clientului (emitentul), datele furnizorului (persoana fizică sau juridică), cota de TVA, precum şi
preţul, cantitatea şi valoarea fiecărui produs vândut.
Avizul de însoţire a mărfii serveşte ca document pentru eliberarea din magazie a
bunurilor materiale destinate vânzării, trimise spre prelucrare la terţi, în custodie sau păstrare,
pentru scăderea din gestiunea furnizorului, pentru întocmirea facturii, ca document de însoţire pe
timpul transportului, ca document de recepţie la cumpărător (când nu s-a întocmit factura şi nota
de recepţie).
Cambia este înscrisul prin care o persoană – numit trăgător dă ordin altei persoane –
traseul - să plătească la scadenţă unei a treia persoană – beneficiarul - o sumă determinată de
bani.
Biletul la ordin este înscrisul prin care o persoană se angajează să achite beneficiarului
suma înscrisă pe acesta la scadenţă, sumă ce reprezintă valoarea mărfurilor primite pe credit.”
„Ordinul de plată este un instrument de plată concretizat în dispoziția dată de titularul
unui cont bancar băncii la care este deschis acel cont ca acesta să achite din disponibilul contului
respectiv o anumită sumă unui beneficiar. Părțile care intervin în ordinul de plată sunt debitorul-
ordonator, banca la care acesta își are contul, beneficiarul și banca acestuia care face plata.
Ordinul de plată poate fi:
• simplu (necondiționat)
• documentar (condiționat)
• telegrafic, prin telex și telefonic.”
„Cecul reprezintă un înscris sub forma unui ordin dat unei bănci de regulă pe un formular
special, de a plăti o sumă de bani unei terţe persoane. Părţile care intervin sunt: trăgătorul -
persoana care dispune plata, traseul – cel care efectuează plata din dispoziţie şi beneficiarul – cal
în favoarea căruia trebuie făcută plata.
Chitanţa poate fi definită ca un document având valoare contabilă, emis cu ocazia
vânzărilor produselor sau prestării serviciilor cu plata în numerar.
Deși sunt destul de variate documentele justificative în care sunt consemnate operațiunile
de decontări comerciale, unele dintre acestea nu mai sunt așa de des întâlnite în practică.
Documentele cele mai utilizate în aceste situații sunt: ordinul de plată, avizul de însoțire a
mărfurilor, factura, chitanța, precum și cecul.”
“UE este cel mai mare “actor comercial” al economiei mondiale, adică este cea mai mare
putere comercială a lumii, un promotor al liberalismului comercial, acoperind aproximativ 20%
din exporturile și importurile mondiale. În cadrul UE, piața a devenit motorul ajustării
structurilor economice comunitare, ca urmare a diminuării continue a protecției comerciale, lucru
demonstrat de faptul că în ultimul deceniu preferințele comerciale și-au pierdut importanța, din
cauza generalizării lor și a diminuării drastice a taxelor vamale, ca principal instrument al
protecției tarifare.
Politica comercială a UE, conform Articolului 3a din Tratatul UE, ne relevă că principiul
de bază este o “economie de piață deschisă, în care concurența este liberă”. Este deci evident că
politica comercială a comunității Europene are ca obiective principale:
• promovarea comertului cu alte state și a liberului schimb;
• creșterea forței competitive (concurențiale) a societăților comunitare.”
„Prin urmare, orice tară, îndeosebi cele în tranziție la economia de piață, are ca scop
strategic să dezvolte și/sau să mențină un stat bazat pe lege, piața liberului schimb, pe o
economie social orientată și pe o proprietate, în majoritatea sa, privată.
Conform teoriei liberului schimb și a balanței de plăți externe, cu cât o țară exportă mai
mult, cu atât mai repede se realizează creșterea economică, respectiv, nivelul social-economic de
trai al populației. Exportul aduce astfel de rezultate în cazul mărfurilor cu un grad înalt de
prelucrare, iar cooperarea facilitează acest proces.
Prin conținutul și formele pe care le ia, cooperarea economică internațională constituie
una dintre cele mai avantajoase forme de colaborare. Ea implică conlucrarea agenților economici
și/sau a statelor nu numai în sfera producției, ci și în cea a cercetărilor științifice, proiectării,
finanțelor, distribuției și comercializării produselor și serviciilor, astfel antrenând nu numai
schimbul de produse finite, ci și schimbul de factori de producție, forță de muncă, brevetele de
invenție, resursele financiare etc.”
„Astfel, pentru ca piața unică și uniunea vamală să funcționeze, este necesar ca în
Uniunea Europeană să existe un set unificat de reguli de import și export, și ca ea să aibă o
singură voce în relațiile cu statele nemembre. Din acest motiv, Statele Membre au acordat
instituțiilor europene mandatul de a negocia în numele lor în domeniul relațiilor externe.
Această delegare din partea Statelor Membre nu are semnificația renunțării la drepturile
și obligațiile pe care Statele Membre le au în formularea politicii comerciale a UE și în urmărirea
modului în care Comisia europeană respectă mandatele de negociere acordate de Statele
Membre.”
„Un lucru foarte important trebuie menționat cu privire la relațiile comerciale din cadru
Uniunii Europene, și anume faptul că odată cu desființarea barierelor vamale, și noțiunile de
“export” și “import” dispar, fiind înlocuite de noțiuni noi precum “achiziție intracomunitară” (în
locul importului) și “livrare intracomunitară” (în locul exportului).”
„Legislația în vigoare prezintă reglementări pentru toate situațiile ce pot apărea în cadrul
acestor relații. Astfel, conform Legii nr 343/2006 sunt scutite de taxă în cadrul operațiunilor
intracomunitare următoarele:
• importul și achiziția intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice
situație scutită de taxă în interiorul țării;
• achiziția intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice situație scutit
de taxă;
• achiziția intracomunitară de bunuri pentru care, persoana care cumpără bunurile în orice
situație ar avea dreptul la rambursarea integrală a taxei care s-ar datora, dacă respectiva
achiziție nu ar fi scutită;
• livrările de bunuri către organismele recunoscute care transportă sau expediază aceste
bunuri în afara Comunității, ca parte a activităților umanitare, caritabile sau de instruire;
scutirea se acordă prin restituirea taxei potrivit unei proceduri stabilite prin ordin al
ministrului finanțelor publice;
• livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod
valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat
membru, cu excepția:
• livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprinere mică, altele decât livrările
intracomunitare de mijloace de transport noi;
• livrărilor întracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile
second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități;
• livrările intracomunitare de produse accizabile către o persoană impozabilă sau către o
persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de
înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat
conform art.7 alin (4) și (5) sau art. 16 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului, din 25
februarie 1992, privind regimul general, depozitarea, circulația și controlul produselor
supuse accizelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr L 76
din 23 martie 1992, cu modificările și completările ulterioare, cu exceptia:
• livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică;
• livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand,
opere de artă, obiecte de colecție și antichități;
• livrările de bunuri care urmează:
• sa fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerarea totală de la
plata drepturilor de import;
• să fie prezentate autorităților vamale în vederea vămuirii și, după caz, plasate în
depozit necesar cu caracter temporar;
• să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
• să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
• să fie plasate în regim de tranzit vamal extern, precum si alte operațiuni.”
Așa cum s-a precizat anterior, relațiile comerciale ce iau naștere în cadrul Uniunii
Europene sunt încurajate de legislația în vigoare, deoarece acestea duc la dezvoltarea economică
atât a societăților între care se realizează precum și a statelor din care acestea fac parte. Lipsa
taxelor vamale deasemenea avantajează aceste schimburi pe piață.
În ceea ce privește înregistrarea în contabilitate a operațiunilor economico-financiare ce
au loc în urma relațiilor comerciale ce se stabilesc între agenții economici de pe teritoriul
intracomunitar, se încearcă alinierea tuturor sistemelor contabile naționale existente în statele
membre într-o singură direcție. Faptul acesta ajută la asigurarea comparabilității informațiilor
economice și financiare existente precum și consemnarea înregistrărilor după aceleași procedee
contabile și nu numai.
Acest fenomen contabil de normalizare are ca scop armonizarea modului de întocmire și
prezentare a situațiilor financiare, tratamentelor contabile precum și a terminologiei caracteristice
acesteia. Spre deosebire de normalizare, procesul de armonizare are ca scop dezvoltarea
standardelor contabile astfel încât acestea să conducă spre același scop, evidențiindu-se astfel
asemănările de la nivel național-regional-internațional. Deși sunt mulți factori ce influențează
obiectivele vizate, aceștia sunt abordați de către organismele internaționale contabile competente
care încearcă să creeze un cadru contabil de referință pentru societățile comerciale, în special
cele care își desfășoară activitatea pe plan internațional.
La fel ca în cazurile prezentate mai sus pentru clienții societății, voi exemplifica în cele
ce urmează și înregistrările contabile ce trebuie facute pentru a evidenția relațiile societății cu
furnizorii săi aferente diferitelor situații întâlnite în practică:
• Asemeni situațiilor prezentate mai sus, în cazul vânzărilor/achiziților de bunuri pe credit
comercial clasic, reflectarea acestora în contabiliate se realizează prin intermediul contului 4111-
“Clienți”.
Acest cont este unul de creanțe comerciale, fiind un cont de activ prin care se ține
evidența creanțelor față de clienți pentru vânzări de bunuri, lucrări sau servicii. Soldul debitor al
contului existent la sfârșitul exercițiului financiar reprezintă creanțele față de clienți. Pentru
evidențierea înregistrărilor ce au loc în cadrul acestei situații se dă următorul exemplu:
La data de 12.05.2014 o societate comercială livrează către altă societate comercială,
produse finite (pentru furnizor), respectiv materiale piese de schimb (pentru client) la preţul de
752 lei, TVA 24%, plata făcându-se ulterior cu ordin de plată la data de 17.05.2014. Prețul de
înregistrare la furnizor al produselor finite este de 640 lei.
În contabilitatea vânzătorului ( atunci când societatea avută în vedere are calitatea
furnizorului):
• Se înregistrează livrarea produselor finite achiziționate:
4111 Clienți = % 932,48
701 Venituri din vanzarea 752
produselor finite
4427 TVA colectată 180,48
Pentru nevoi urgente de lichidități, unitatea care deține efectele comerciale poate să le
vândă înainte de termenul de scadență. Vânzarea efectelor comerciale poartă denumirea de
negociere, iar cumpărarea lor se numește scontare.
Scontul este operațiunea prin care banca plătește înainte de scadență valoarea unei
cambia posesorului ei. Banca reține din valoare cambiei dobânda ce i-ar fi revenit până la
scadență și un commission denumit taxa scontului. Scontarea cambiilor creează posibilitatea de a
accelera transformarea în numerar a obligațiilor cambiale, mărind deci viteza de rotație a
capitalului.
Scontul comercial (Sc) reprezintă costul operațiunii de scontare, adică suma dobânzii la
creditele de scont, suportată de prezentatorul efectului commercial. Practic, scontul commercial
reprezintă o dobândă simplă antecalculată.
Formula de calcul este, deci, identică cu cea a dobânzii simple:
S c=
Sc- scontul commercial
Vn- valoarea nominală a efectului scontat
T- scadența efectului comercial
• Atunci când au fost încasate sau plătite în mod direct, în numerar, înregistrările contabile
aferente sunt:
• În contabilitatea beneficiarului:
5311 Casa în lei = 413 Efecte de primit de la 1500
clienți
• În contabilitatea plătitorului:
403 Efecte de plătit = 5311 Casa în lei 1500
• Atunci când decontarea se face prin intermediul băncilor sau a altor instituții financiare,
întreprinderea plătește un comision pentru serviciul bancar efectuat, în valoare de 75 lei:
• În contabilitatea beneficiarului:
% = 413 Efecte de primit de la 1500
clienți
5121 Cont la bancă în lei 1425
627 Cheltuieli cu serviciile 75
• În contabilitatea plătitorului:
% = 5121 Cont la bănci în lei 1575
403 Efecte de plătit 1500
627 Cheltuieli cu serviciile 75
Efectele comerciale circulă prin gir (andosare). Andosarea reprezintă operațiunea prin
care se realizează trecerea unor creanțe de la un beneficiar la altul, pe versoul instrumentului de
plată fiind trecut numele persoanei care urmează să încaseze contravaloarea sumei ce trebuie
încasată.
Pentru trăgătorul sau beneficiarul inițial, andosările determină următoarele înregistrări:
Iar în cazul în care sunt diferențe între datoria față de furnizor și valoarea efectului
andosat, societățile implicate pot conveni asupra unei rate a dobânzii.
Scont= 3.000 x 20 x 20
100 x 360
Scont =33,33
Valoarea încasată de la bancă= 3000-33,33-10= 2956,67
Încasarea efectului comercial scontat conform următoarelor înregistrări:
% = 413 Efecte de primit de la 3000
5121 Cont la bănci în lei clienți 2956,67
666 Cheltuieli privind
dobânzile 33,33
627 Cheltuieli cu serviciile
bancare și asimilate 10
Pe baza bilanțului și al contului de profit și pierdere s-a putut realiza calculul principalilor
indicatori economico-financiari prin care se poate afla situația reală a societății, se poate
identifica starea de echilibru la nivelul societății respectiv evoluția acesteia în perioada 2011-
2013. (anexa
Rezultatele acestor calcule au arătăt următoarele:
• Cifra de afaceri și mărimea activului aflat în patrimonial societăți au crescut
considerabil în ultimii 3 ani. în anul 2012 înregistrându-se o creștere de 942.502 lei față de
2011, iar în anul 2013 s-a realizat o creștere de 398.214 lei la nivelul cifrei de afaceri, fapt ce
arată că activitatea și serviciile oferite de societate sunt în plină dezvoltare. Această evoluție
favorabilă se datorează în cea mai mare parte faptului că societatea a reușit să onoreze un număr
destul de mare de cereri din partea clientilor, astfel producându-se o creștere favorabilă a cifrei
de afacere aferente veniturilor obținute. Iar în ceea ce privește mărimea activului, acesta
deasemenea a crescut, atât în anul 2012 față de 2011 cu 285.250 lei, cât și în anul 2013 cu
398.214 lei, această creștere datorându-se în mod special achiziției a 2 cap tractoare
(autocamione), precum și a creanțelor ce trebuie încasate de la clienți pentru serviciile prestate.
• În ceea ce privește rata de îndatorare globală, care măsoară ponderea datoriilor totale în
patrimoniul societății, arătând în ce măsură acestea participă la finanțarea activității, aceasta
depășește în toți acești 3 ani valoarea maximă admisă (60%). Această creștere se datorează
atât creșterii datoriilor pe termen scurt, mai ales a celor comerciale, cât și a celor pe termen
lung într-un mod mai pronunțat, datorită creditelor bancare, acestea constituind resursele
străine contractate pentru finanțarea activității. Rata aceata arată faptul că societatea este
supusă unui grad mare de risc în ceea ce privește intrarea în incapacitate de plată a datoriilor
la scadență (insolvență), situație ce în cazul în care este neglijată poate duce în viitor la
falimentul societății.
Mai întâi de toate, pentru a stabili cum anume este organizată decontarea cu furnizorii și
clienții societății trebuie să începem prin a vedea cu modul cum sunt selectați aceștia, cum se
stabilesc relațiile între ei, cum se mențin aceste relații, factorii care influențează furnizorii și
clienții și alte elemente ce definesc aceste relații ce se nasc și care vizează obținerea de beneficii
reciproce.
În ceea ce privește selecția furnizorilor, societatea are în vedere mai multe criterii:
• seriozitatea și respectarea condițiilor contractual de către aceștia;
• prețul pe care îl practică;
• localizarea lor geografică (distanța dintre frunizori și societate), pentru a vedea dacă nu
cumva cheltuielile de transport-aprovizionare vor face ca și prețul bunurilor/ serviciile
prestate să fie ridicat;
• puterea economică pe care aceștia o deține;
• imaginea lor de pe piață precum și poziția lor;
• dimensiunile și calitatea ofertei pe care o fac; și nu în ultimul rând
• termene și condițiile de livrare, în cazul bunurilor.
Trei elemente de care societatea ține cont în procesul de aprovizionare sunt:
• resursele economice (materiale, umane și financiare) de care dispune societatea.
• furnizorii (numărul acestora, mărimea, profilul de activitate, amplasarea, etc.)
• cheltuielile survenite cu ocazia aprovizionării.
În cadrul societății, furnizarea de bunuri sau servicii se realizează pe baza de contracte
economice în care sunt cuprinse toate detaliile, clauzele referitoare la prețul stabilit și condițiile
în care se va face livrarea.
Fiind o societate care se ocupă cu transporturile rutiere de mărfuri-intern și internațional
aceasta intră în contact cu furnizori și clienți externi (din afara României). Iar din cei 9 furnizori
principali prezentați în cele ce urmează, 5 dintre aceștia sunt externi iar 4 sunt interni. Cât despre
bunurile/serviciile care le furnizează societății, doar doi dintre aceștia asigură bunuri
(combustibili și piese de schimb), restul prestând servicii.
Conform următor principalii furnizori ai societății sunt:
Pe baza datelor obținute, se constată faptul că fiecare din acești furnizori dețin o cotă
parte din datoriile comerciale ale societății după cum urmează în următoarea figură:
Figura nr. 3.7 Ponderea fiecărui furnizor principal în datoriile curente realizate
Din acestea rezultă faptul că majoritatea cheltuielilor efectuate de ALL TRANS SRL sunt
legate de achiziția combustibilului necesar transportului. Compania Shell Oil deține procentajul
cel mai mare din totalul datoriilor comerciale obținute în anul 2013 (75,72%), urmată mai apoi
de Hocke SA (2,35%).
Aceste datorii comerciale față de Shell se datorează, după cum am specificat în tabelul nr.
3.5 faptului că aceasta furnizează combustibilul necesar transportului. Consum de combustibil
este ridicat și acest lucru se datorează în cea mai mare parte distanțelor foarte mari dintre locația
de unde este preluată marfa și destinația acesteia, condițiile de drum, gabaritul autocamionului,
creșterii prețurilor pentru acesta precum și consumul realizat de autocamioane la 100 km
parcurși.
Cât despre datoriile față de compania Hocke SA, aceastea rezultă în urma achiziționări de
piese de schimb pentru autocamioanele și autoturismele deținute de aceasta.
Următoarea companie în clasamentul ponderelor deținute este FDE Group, prin
intermediul căreia societatea își poate recupera TVA-ul plătit pentru achiziția de combustibil de
la Shell. Acesta deține o pondere de 1,5% în anul 2013 (14.208,92 lei) din totalul datoriilor față
de furnizori. Această procent reprezintă totalul comisioanelor percepute pentru recuperarea TVA-
ului, adică 15% din TVA-ul recuperat de aceștia. Procedeul prin care TVA-ul se recuprează este
compus din următorii pași:
• După ce compania Shell Oil trimite facturile către SC ALL TRANS SRL, aceasta le
trimite la rândul ei către FDE Group.
• Odată ajunse la FDE, aceștia începe procedura propriu-zisă de recuperare a TVA-ului
luând legătura cu cei de la Shell.
• După recuperarea TVA-ului aceștia își rețin comisionul perceput pentru serviciul
prestat, trimițând restul sumei recuperate către societatea ALL TRANS.
Compania Transport Service Group ocupă locul 4 în clasamentul principalilor furnizori ai
societății, cu o pondere de 1,05% din totalul datoriilor față de furnizori. Serviciile pe care le
furnizează această societate sunt de asemenea legate de achiziționarea combustibilului,
referindu-se în mod special la eliberarea de carduri-client Shell, nu înainte de a negocia granița
impusă de Shell (stabilierea sumei limite necesare pentru ca Shell să fie de acord să furnizeze
unei societăți o cantitate relative mare de combustibil și pentru o perioadă mai îndelungată).
Această graniță reprezintă o garanție percepută de Shell pentru noii săi clienți, astfel asigurându-
se împotriva diverselor probleme ce pot apărea. Un alt servicii oferit de TSG este
Acești clienți
Pentru a evidenția mai clar ponderea acestor principali clienți ai societății în totalul creanțelor
comerciale obținute în urma activității desfășurate în anul 2013,
Concluzii
În urma studiului efectuat referitor la tema acestei lucrări, am înțeles faptul că atât clienții
cât și furnizorii sunt acei ce pun în mișcare întreaga activitate a unei societăți. Se spune că scopul
fiecărei entități economice este cel de a se dezvolta și în cele din urmă de a obține profit. Pentru
aceasta, un bun manager știe că atât timp cât relațiile sale cu furnizorii și clienții săi sunt bazate
pe încredere, servicii și bunuri sunt conform cerințelor impuse sau peste așteptări și fidelitate
beneficiile obținute vor fi reciproce iar scopul urmărit va putea fi atins.
Fără furnizori, societatea nu ar putea dispune de resursele necesare pentru a-și desfășura
activitatea în condițiile optime iar în absența clienților tot efortul depus nu va avea nici un efect,
astfel neexistând nici o continuitate a activității.
Ca și în orice alt domeniu al contabilității, înregistrările contabile referitoare la
decontările datoriilor și creanțelor comerciale se realizează după anumite reguli bine stabilite de
legislația în vigoare fapt ce eficientizează și facilitează munca depusă de un contabil. Aceste
norme și reglementări contabile stabilesc obiectivele ce trebuie urmărite pentru ca înregistrarea
operațiunilor să se realizeze corect, stabilindu-se procedee de urmat pentru fiecare situație ce
poate apărea, totodată acestea oferă posibilatea comparării informațiilor obținute cu ale altor
societăți din același domeniu.
Referitor la societatea supusă studiului de caz, SC ALL TRANS SRL, deși este relativ
tânără, având o vechime de doar 7 ani pe piața transporturilor de mărfuri pe plan intern și
internațional a demostrat prin contractele încheiate și rezultatele obținute de-a lungul timpului
faptul că a știut cum să se adapteze situațiilor apărute și cum să-și gestioneze problemele apărute
până în acest moment deși cum reiese din analiza indicatorilor calculați au fost și perioade mai
dificile.
Cât despre operațiunile referitoare la decontările comerciale, în prezent societatea
încearcă să-și onoreze contractele încheiate atât cu furnizorii săi achitându-și la timp datoriile,
cât și a celor încheiate cu diverși săi clienți printr-o organizare cât mai eficientă a
activității.Totuși, după cum s-au văzut în rezultatele analizei, o problemă întâmpinată de SC ALL
TRANS SRL este cea referitoare la durata de timp în care aceasta își colectează debitele de la
clienți.
În vederea soluționării acestei probleme societatea va introduce diferite beneficii pentru
clienții ce-și vor plăti datoriile înainte de data scadentă, oferindu-le diferite reduceri sau servicii
extra gratuite stimulându-i pe aceștia.
Un obiectiv foarte important pentru firmă este acela de a-și menține relațiile actuale cu
furnizorii și clienții săi atât interni cât și externi, încercând să-și dezvolte activitatea
diversificându-și activitatea și încercând să ofere clienților săi un pachet de servicii cât mai
complet, astfel colaboarea dintre aceștia să fie pentru un timp cât mai lung.
Încercarea continuă de a dezvolta societății reiese și din faptul că aceasta a contractat
diverse credite bancare pentru achiziționarea de autocamioane precum și îmbunătățirea celor
existente astfel încât serviciile de transport oferite să fie de în conformitate cu cerințele clienților.
În concluzie
Bibliografie