Sunteți pe pagina 1din 4

Referat

Fiabilitate şi Mentenanţă
- Elemente practice de fiabilitate a sistemelor-

Coordonator: Student:

Prof.univ.dr.ing. Foană Marian

Corneliu Neagu Anul IV


Elemente practice de fiabilitate a sistemelor

Aproape orice produs este o asociere a elementelor funcţionale,


legate între ele ca un sistem şi utilizate într-un anumit mod. Este
obligatoriu să se cunoască structura funcţionării sistemului, adică
legăturile dintre fiabilitatea componentelor şi cea a sistemului, pentru
determinarea variantei optime a fiabilităţii.
De aceea se face o analiză în cadrul fazei de proiectare, fiind vorba
de fiabilitateproiectată, previzională sau preliminară, determinându-se
prin explorare, intuiţie sau calcule pe baza schemei logice a produsului.
Se ia în considerare şi combinaţia probabilistică a tipurilor de
solicitări.
Sistemele pot avea mai multe feluri de structuri, cum ar fi: structură
serie, structură paralel, structură serie-paralel şi structură paralel-serie.

Fiabilitatea experimentală se face prin încercări pe un eşantion din


produsul realizat, acestea fiind de trei feluri:
 cu eşantion trunchiat, făcându-se până la defectarea tuturor
elementelor;
 cenzurate, făcându-se până la un anumit număr de defecte
dinainte stabilit;
 trunchiate, eăcându-se doar pe anumită perioadă de încercare.

Fiabilitatea operaţională se bazează pe informaţiile primite de la


beneficiar, cu privire la comportarea în exploatare, pe o anumită
perioadă de timp. Datele primite se contabilizează în fişe individuale,
întocmindu-se histograme care mai apoi vor fi analizate de proiectant.

Fiabilitatea nominală este cea prevăzută în standarde, norme.


Pentru performanţă şi calitate ridicate a produselor testate, se va da o
atenţie deosebită desfăşurării şi organizării programului experimental.
Acest proces de probare a fiabilităţii se face în condiţii de solicitare
normale sau accelerate.

Fiabilitatea sistemelor cu structură serie

Un sistem format din n componente, are o structură serie, din punct


de vedere al fiabilităţii, dacă funcţionarea sistemului este dependentă de
funcţionarea tuturor componentelor, iar defectarea unui component
atrage după sine nefuncţionalitatea întregului sistem. De aceea cu cât
numărul elementelor sistemului creşte, scade probabilitatea de bună
funcţionare a sistemului.
Fiabilitatea sistemului cu structură în serie, este dată de relaţia:
n
n n n
− ∑ λi
R S= ∏ Ri . R s ( t ) =∏ e i=l
=e− λ t unde λ s= λ 1+ λ 2+ …+ λ n=∑ λi reprezintă rata
s

i=l i=l i=l

defectărilor sistemului. Media timpului de bună funcţionare în acest caz


este:
1 1
MTBF= λ = λ
s ∑ I
În cazul elementelor cu aceeaşi rată a defectărilor λ 1=λ2=…=λ n,
1
fiabilitatea sistemului este: R s ( t )=e− λ t=e−nλt=R n (t ), iar MTBF= nλ .
s

Fiabilitatea sistemelor cu structură în paralel

În cazul de faţă, sistemul nu încetează să funcţioneze odată cu


defectarea unui element, ci el continuă să funcţioneze până la
defectarea ultimului element. Vom calcula fiabilitatea sistemului cu
relaţia:
n
R s=1−∏ (1−Ri). Pentru un sistem cu n elemente în paralel folosim
i =l

relaţia: R s ( t )=1−(1−e−λt )n.


Media timpi,or de bună funcţionare pentru elemente cu aceeaşi rată a
căderilor este:
n
1 1
MTBF= ∑
λ i=l i

Fiabilitatea unui sistem cu elemente în paralel este mai mare decât


fiabilitatea oricărui component al său.