Lumina poate fi și auzită.

Acesta este titlul experimentului pe care l-am propus aseară la triplul vernisaj de pictură
organizat la Centrul Cultural Mihai Eminescu din Bucureşti.

Am răspuns invitaţiei artistului plastic Lupulescu Anamaria (Mina) cu două intervenţii la finalul
evenimentului de debut al ei în Asociaţia Artiştilor Plastici:

1 - Am adăugat mişcare prin cuvânt la tabloul "Ţărm stâncos" cu textul meu:

Un pescăruș se-avântă-n cer

În fiecare dimineață,
Cu un mesaj pentru eter
Trimis de largul de sub ceață.

Ar vrea să-l simtă în adâncuri,

Amestecând cu el culoarea,
Ca scenă pentru mii de bancuri
De pești valsând în ritm cu marea.

Săgeata albă când coboară,

Mesaj de taină îi aduce
Dinspre tării și o-nfioară,
Plutind apoi pe unda-i dulce.

Pe înserate pescărușul,
Privește-n larg cum se-mpreună,
Apa cu cerul sub apusul
De soare-n răsărit de lună.

2 - Am lăsat să vorbească tabloul "Pajişte cu căpiţe de fân" asociindu-i textul:

...din ce va fi să fie...

De ce aș fi o toamna rea, brumată,

călău al frunzelor mustind de verde?
Nedrept destin, când un copac își pierde
corolele, foșnind: „a fost odată...!”

De ce aș fi o iarnă care cerne

covoare albe peste morți perene,
dând neculoare, pe composturi terne,
fundal de fum, în zbor spre bolți, alene?
De ce n-aș fi un anotimp obraznic,
o primăvară renăscând din moarte
sorbind nămeți jelindu-se amarnic,
spre soarele ce-n seve o să-i poarte?

Ori vară ce moșește rodul gliei,

fecundă conjugare de frunzare
(le știți, desigur, de pe albul iei)
și-omăt topit de razele de soare?

sunt doar poetul, scribul ce-și descarcă

obrocul de cuvinte pe hârtie...
tăcutul martor, pe celebra arcă,
a ce a fost, din ce va fi să fie…

Textele de mai sus le-am preluat din volumul meu de pasteluri "Şurori metrese timpului"

Titlul experimentului este o suntagmă care îmi aparţine şi este prezentă în Sonetul LXVI
(lacrimile aurorei borealis ...) din volumul "Răspunsuri pentru Will"

Legende, mituri, povestiri uitate

Despre Walkyrii sângerându-și pasul,
Slujindu-l pe Odin să-și afle masul
În sfânta zi Ragnarok , și dreptate.
Deasupra lor adie spectrul sorții
Îngândurând câmpiile cu ceață
Vicleanul lup și șarpele înhață
Tăcerea pribegind-o-n raiul morții.
Omagiu' li-i credința nezidită,
Viață nouă peste Nord răsare,
Fărâme vii de lună și de soare,
Lumina poate fi și auzită.
Ard cerul aurore boreale,
Jelind eroi cu lacrimi siderale.

ovidiu_oana_pârâu
09.10.2011