Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea POLITEHNICA Bucuresti

Facultatea Ingineria si Mangementul Sistemelor Tehnologice


Catedra Rezistenta Materialelor

Referat
DINAMICA MASINILOR CU ROTOR

LAGARE CU ALUNECARE

Student: Nedelcu V.I. Bogdan


Prof: Paraușanu Ioan
Grupa: S.I.S Master

Facultatea Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice


GENERALITATI
Lagarele de alunecare se caracterizeaza prin faptul ca fusul se sprijina pe o
suprafata cilindrica interioara direct sau prin intermediul unui lubrifiant.

Forme constructive si materiale


Din punct de vedere constructiv, lagarele pot fi simple sau complexe.
Cele mai simple lagare sunt alezajele, care au dimensiuni corespunzatoare
fusului si care sunt executate in corpul piesei. Prin norme si standarde sunt
stabilite de cele mai multe ori forma constructiva si dimensiunile lagarelor.
Atunci cand este necesar, cand materialul pentru lagar este foarte scump,
lagarul va avea forma unei bucse ce se monteaza in corpul masinii.
Aceasta solutie constructiva are avantajul unei constructii simple, dar ofera si
posibilitatea inlocuirii bucselor atunci cand se uzeaza.
Cateva dintre formele constructive de lagare cu bucse sunt prezentate in
fig.1.

Fig.1. Lagare cu bucse

Lagarele complexe se compun din urmatoarele elemente principale:


- corpul lagarului;
- capacul;
- cuzinetii.
In fig. 2 sunt prezentate doua variante de lagare complexe:
a - lagar cu capac drept;
b - lagar cu capac inclinat.
Elementul principal al unui lagar este cuzinetul. El se executa din materiale
rezistente si ieftine si poate fi placat sau captusit cu materiale antifrictiune.
Buna functionare a lagarului, randamentul si durata de functionare depind
de caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor suprafetelor in contact, dar
si de raporturile de afinitate sau antagonice ale materialelor ce formeaza cupla
fus-cuzinet. O alta conditie ce trebuie indeplinita este corectitudinea executiei
si o buna lubrificatie.
Pentru alegerea materialelor lagarelor, trebuie sa se tina seama de
urmatoarele conditii:
- spre a evita factorii care favorizeaza griparea, intre materialul fusului si
materialul cuzinetului, trebuie sa existe cat mai putina afinitate;
-pentru a proteja fusul impotriva uzarii, rezistenta acestuia trebuie sa fie de 2-4
ori mai mare decat a cuzinetului;
- rezistenta la uzare, coroziune si oboseala a materialului antifrictiune trebuie
sa fie cat mai mare, la fel ca si rezistenta la sarcinile mari;
-coeficientul de frecare al materialelor care compun cupla trebuie sa fie cat mai
mic;
- materialele suprafetelor cuplei trebuie sa aiba o buna adsorbtie a
lubrifiantului, dar si posibilitatea de refacere rapida a peliculei; temperatura de
inmuiere a materialelor trebuie sa fie superioara temperaturii de functionare a
cuplei lagar-fus;
- conductivitatea termica sa fie buna pentru a usura transferul de caldura, ceea
ce asigura o buna racire a cuplei.
Materialele antifrictiune cel mai des utilizate sunt bronzurile cu plumb - Pb-
Cu, Pb-Sn-Cu - sau bronzurile speciale: Cu-Pb-Sn-Ni; Cu-Pb-Sn-Ni-Zn.
O buna utilizare o au si aliajele de aluminiu cu Pb, Sn, Zn, Ni sau aliajele pe
baza de staniu: Y-Sn 83; Y-Sn 80; Y-Sn 10.
Cu mult succes sunt folosite materialele antifrictiune obtinute prin
sinterizarea pulberilor de Fe, Cu, Sn, Pb, C (grafit). Pentru obtinerea cuzinetilor,
amestecul este presat la temperaturi ridicate. Bucsele astfel obtinute nu mai
necesita prelucrari. Ele au o structura spongioasa si pot absorbi o cantitate
mportanta de ulei de ungere (25-40% din volumul lor). Dupa sinterizare,
bucsele sunt tinute un timp in ulei fierbinte. Datorita acestui tratament de
impregnare, aceste bucse pot lucra un anumit timp fara ungere.
O alta categorie de materiale antifrictiune sunt materialele nemetalice,
printre care putem enumera materialele plastice, cauciucul, materialele
ceramice si grafitul.

Functionarea lagarelor cu alunecare


Functionarea lagarelor este asigurata de miscarea de rotatie efectuata de
fusurile arborilor. intre fusuri si cuzinet iau nastere forte de frecare datorita
presiunii exercitate prin fortele de incarcare ale arborelui.
Forta de frecare este definita ca fiind rezistenta care franeaza sau impiedica
miscarea relativa a doua corpuri.
Functionarea lagarului se produce atunci cand diametrul fusului este mai
mic decat diametrul cuzinetului. Spatiul ramas liber in interiorul cuzinetului se
numeste joc radial si el este umplut cu lubrifiant.
Lubrifiantul are rolul de a crea o pelicula intre fus si cuzinet, reducand astfel
frecarea, care nu mai are loc intre doua metale, ci intre metal si o substanta in
stare fluida.

Frecarea uscata
Frecarea uscata ia nastere atunci cand are loc contactul direct intre doua
suprafete metalice.
Exista doua teorii care explica frecarea uscata: teoria mecanica si teoria
moleculara.
In teoria mecanica, frecarea este considerata ca o rezistenta la inaintare
datorata asperitatilor suprafetelor in contact, care se rup la deplasarea relativa
a suprafetelor (fig. 3.)

Fig.3. Teoria mecanica a frecarii uscate

Teoria moleculara considera frecarea ca fiind rezultatul invingerii interactiunii


atomo-moleculare, a adsorbtiei moleculare sau chiar a unor micropunti de
sudura (fig. 4).

Fig.4. Teoria moleculara asupra frecarii uscate


La acest tip de frecare se aplica legea enuntata de Coulomb:F=N.

Frecarea fluida
Frecarea fluida. La frecarea fluida, in afara de stratul adsorbit de cele doua
suprafete, mai exista un strat de lubrifiant cu grosime mult mai mare decat cel
adsorbit. in acest strat are loc curgerea lubrifiantului. Conditia de existenta a
acestui tip de frecare este ca asperitatile suprafetelor sa fie complet separate
prin lubrifiant. Fortele de frecare care iau nastere in stratul de lubrifiant sunt
datorate vascozitatii acestuia si se determina pe baza legilor de la curgerea
fluidelor (fig.6.).
Fig.6. Frecarea fluida
Majoritatea lagarelor functioneaza in regim de ungere. Din momentul
pornirii si pana ajung la turatia de regim, cupla trece prin toate fazele frecarii
(fig.7).

Fig.7. Fazele functionarii unui lagar

Daca asociem fiecarei faze de lucru tipul de frecare, vom avea urmatoarele
zone:
Ø inainte de pornire si in momentul pornirii -frecare uscata;
Ø zona turatiei redusa inainte de atingerea turatiei de regim - frecare la limita;
Ø zona turatiei de regim - frecare fluida – in acest moment incepe antrenarea
lubrifiantului in miscarea de rotatie, ceea ce duce la modificarea coeficientului
de frecare

UZAREA LAGARELOR

Definitia uzarii
Uzarea este definita ca procesul de distrugere a suprafetelor in contact, in
timpul frecarii, care este urmat de o schimbare a calitatii suprafetelor, a
geometriei si a proprietatilor stratului superficial al materialului.
Factorii care determina micsorarea uzarii
Factorii care determina micsorarea uzarii sunt:
Ø starea de ungere;
Ø natura lubrifiantului;
Ø cuplul de materiale fus-cuzinet.

Clasificarea aditivilor
Imbunatatirea calitatilor de ungere, pi cum si a proprietatilor fizico-chimice
ale lubrifiantilor, se face prin adaugarea in uleiuri in cantitati mici, a aditivilor.

Acesti aditivi pot fi:


Ø de vascozitate - imbunatatesc variatia vascozitatii in functie de temperatura;
Øde onctuozitate - favorizeaza adsorbtia formand un strat aderent pe
suprafetele solide;
Øantigripanti - au o activitate pronuntata de fixare a stratului superficial;
Ødepresanti - au rolul de a facilita curgerea fluidului la temperaturi coborate si
de a micsorapunctul de congelare;
Øinhibitori - ofera stabilitate chimica si impiedica oxidarea;
Øanticorozivi - impiedica actiunea de coroziune a lubrifiantului.
1. Unsorile consistente sunt amestecuri de uleiuri minerale cu un sapun sau
un amestec de sapunuri metalice. Se folosesc sapunuri de calciu, sodiu,
aluminiu, bariu sau litiu.
Ele au urmatoarele proprietati:
-punct de picurare, adica temperatura la care unsoarea separa uleiul in faza
lichida, mai mare decat a mediului ambiant;
-stabilitate coloidala, adica nu se separa in componente;
-stabilitate la oxidare;
-rezistenta la apa.
2. Lubrifiantii solizi sunt lubrifianti sub forma de pulberi fine. Ei trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
-eforturile unitare de forfecare sa fie mici;
-sa prezinte afinitate fata de suprafetele solide. Aceste conditii sunt satisfacute
de grafit si de bisulfura de molibden. Lubrifiantii solizi se folosesc sub forma de
pulberi fine sau adaugati in lubrifiantii obisnuiti.
3. Lubrifiantii gazosi au o viscozitate mica fata de uleiuri si se intrebuinteaza la
lagarele cu turatii foarte mari si sarcini mici. in prezent, drept lubri
fianti gazosi se folosesc: aerul, azotul si hidrogenul.
4. Masele plastice. Cand sunt depuse in straturi subtiri sunt considerate
lubrifianti solizi. Trebuie sa se tina seama ca temperatura de functionare a
lagarului sa nu depaseasca temperatura de curgerea materialului si nici
anumite limite de presiunespecifice.
La sarcini si viteze mari, datorita slabei conductivitati termice si rezistentei
mecanice insuficiente se recomanda introducerea unor ingrediente cum sunt:
fibrele de sticla, grafitul, bronzul sau bisulfura de molibden.
Autolubrifiantii sunt materialele sinterizate poroase, impregnate cu
lubrifiant. Se considera autolubrifianti si materialele plastice depuse in straturi
subtiri pe suprafete de frecare dure (teflon).

Repararea si montarea lagărelor cu alunecare


Lagărele sunt organe de maşini pe care se sprijină arbori și osiile prin
intermediul fusurilor și pivoţilor.
După felul în care se produce frecarea în interiorul lagărelor, se
deosebesc: lagărele de alunecare si lagăre de rostogolire (cu rulmenţi).
Lagărele de alunecare se caracterizează prin aceea ca suprafaţa
cuprinzătoare (cuzinetul lagărului) si suprafaţa cuprinsa (fusul arborelui) sunt in
contact direct, una alunecând pe cealaltă.
In mod obişnuit, un lagăr de alunecare cuprinde: corpul lagărului,
executat din otel sau fonta si care se montează pe fundaţie sau face corp
comun cu batiul maşini, capul, din acelaşi material, cu corpul si care se
montează pe corp cu ajutorul şuruburilor de strângere, si cuzineţi si care
susţine direct fusul ce se roteşte.
După forma constructiva, cuzineţii pot fi dintr-o singura bucata (sub
forma de bucşa) sau din mai multe bucăți, avânda suprafaţa interioara
acoperita cu un material antifricţiune care poate fi: fonda antifricţiune, material
sintetizat, un aliaj antifricţiune, material plastic, cauciuc etc.
Repararea lagărelor de alunecare cuprinde in special operaţii prin care se
urmăreşte sa se aducă cuzineţii in stare de a fi refolosiţi.
In acest scop, mai întâi trebuie îndepărtat stratul vechi, deteriorarea sau uzare,
de aliaj antifricţiune, cea ce se obţine prin încălzirea cu flacăra a exteriorului
cuzinetului, pana când aliajul din partea interioara se topeşte si curge(intr-un
vas colector plasat dedesubt). Apoi se curata suprafaţa interioara a cuzinetului
cu hârtie abraziva, se degresează cu o soluţie de soda caustica (10%) si se
decapează cu o soluţie de acid clorhidric (50%) sau acid sulfuric (15%).
Pentru a se realiza o mai buna aderenta a aliajului antifricţiune, suprafaţa
cuzinetului se cositoreşte. Cuzineţii formaţii din mai multe bucăți se
asamblează cu ajutorul unor inele strânse cu şuruburi. În interiorul cuzinetului
se aşează un cilindru gol, al cărui diametru exterior este egal cu diametru final
al cuzinetului plus adaosul de prelucrare. Cuzinetul si cilindrul gol din interiorul
se aseaza apoi pe placa in poziţie verticala.
După aceste operaţii pregătirea se toarnă aliajul antifricţiune topit, cu
ajutorul unei oale de turnare, pana se umple întregul spaţiu dintre cuzinet si
cilindrul din interior.
In afara de turnarea manuala a aliajului anti fricţiune care se practica in
special in ateliere de reparaţii, se poate executa si turnarea centrifugară ori sub
presiune sau încărcarea cuzinetului cu aliaj prin depunere electrolitica.
După răcirea aliajului antifricţiune, cuzineţii se prelucrează prin strunjire
sau alezare, lăsându-se numai un mic adaos care se îndepărtează prin ajustarea
la montaj. Pe suprafaţa interioara a cuzineţilor se taie apoi canalele de ungere,
folosind o dalta special sau la o maşina de frezat.
La montarea lagărelor de alunecare cu corpul dintr-o bucata,
introducerea cuzinetului se realizează prin presare la rece ori prin încălzirea
corpului lagărului. Ajustarea cuzinetului se poate face prin răzuirea sau
strunjirea. La lagărele cu corpuri asamblate, cuzineţi se montează separat in
corpuri si in capacul lagărului. Înainte de montarea cuzineţilor, toate
suprafeţele de contact se controlează cu atenţie, iar eventualele asperități se
îndepărtează prin răzuire. Se verifica după orificiile canalelor de ungere din
corpul si capacul lagărului coincid cu orificiul respective din cuzineţii si se
fixează cu ajutorul unor ştifturi, introduse presat in corp, pentru a nu fi
antrenaţi in mişcarea de rotaţie.
Capacul lagărului se centrează in corp cu ajutorul unor ştifturi, cepuri sau
caneluri si se fixează apoi cu şuruburi sau prezoane. Pentru a regla jocul dintre
fus si cuzinet se introduc garnituri intre capacul si corpul lagărului care se scot
treptat pe măsura ce creste uzare cuzinetului si a fusului.
După montarea, este necesar sa se verifice, ajutorul unui calibru, jocul dintre
fus si cuzinet, după care se verifica ungerea lagărului, punându-l in stare de
funcţionare si observând daca uleiul ajunge pe suprafeţele in frecare.

S-ar putea să vă placă și