Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În continuarea articolului
***
Multe din localităţile bejenilor români aveau nume româneşti: Arcaşi (pe malul drept al
Bugului), Grădiniţă, Şerban, Solobozia Valahă (între Nistru şi Bug), Bucureşti, Vaslui (pe
Nipru), Olteanka, Voloskaia (Valahă), denumirile geografice indicând explicit
naţionalitatea locuitorilor.
Page 1 of 6
OAMENII.
Anton Golopentia şi-a continuat activitatea în cadrul I.C.S. în funcţia de director general
1947-19148). În 1950 a fost arestat (ridicat din Biblioteca Academiei) în procesul lui
Lucreţiu Pătrăşcanu, cu care colaborase anterior. Nu a mai fost eliberat din detenţie.
Moare în închisoarea Văcăreşti la numai 42 de ani, după ce “cunoscuse” tehnicile de
interogare care începuseră să fie folosite în Republica
Anton Golopentia
Nu toţi colegii şi colaboratorii lui Golopentia au avut de suferit: Henri H. Stahl şi-a
continuat opera. În 1969 primeşte titlul de “profesor emerit al R.S.R”, devenind în 1974
membru corespondent al Academiei Române. Corneliu Mănescu a ajuns ministru de
externe, demis în perioada Ceauşescu. Traian Herseni a continuat să-şi publice studiile
de referinţă până la încetarea din viaţă. Ovidiu Bârlea a lucrat la Institutul de folclor
Bucureşti. În 1981 a semnat excepţionalul studiu “Folclorul românesc “(volum II
Page 2 of 6
publicat în 1983). Întreaga sa activitate a fost recunoscută ca o pagină de excepţie în
istoria folcloristicii româneşti. Nicolae Marin Dunăre va publica mai multe lucrări de arta
populară, studii despre portul popular, broderii ţărăneşti şi ornamentică tradiţională.
Gheorghe (George) Retegan, arestat în 1950 sub acuzaţia de “crimă de înaltă trădare”
va fi achitat de Tribunalul Militar Bucureşti. A publicat în “Revista român de statistică”.
Până la pensionare a fost profesor la A.S.E. şi Universitatea Bucureşti.
https://romaniabreakingnews.ro/fara-amintirea-patriei-romanii-de-la-est-de-bug-in-
cercetarea-echipelor-organizate-de-institutul-central-de-statistica-1941-1944-ep-3/
Page 3 of 6
Page 4 of 6
Simboluri populare la românii de la Est de Bug
Vasile Harea sesizase devreme că situaţia grupurilor izolate în stepa nu poate dăinui:
Această stare de lucruri nu poate să se prelungească la nesfârşit. Înstrăinarea completă
îi ameninţa…” (13). Lucurile s-au schimbat după cel de-al II-lea război mondial când,
potrivit propagandei sovietice, aceste grupuri de populaţie au început: “Să trăiască în
familia unită a popoarelor Uniunii Sovietice, fiind egali în drepturi, fericiţi şi liberi
“. Procesul de pierdere identitară a continuat în ritm accelerat; aria limbii române s-a
restrâns totodată dramatic. Dispariţia grupurilor etnice, minoritare, izolate de masă
mare a contionalilor nu reprezintă, la scara istorică, un caz singular. În ceea ce priveşte
evoluţia populaţiilor româneşti se cunoaşte cazul pisticosilor, locuitori valahi din Bitinia,
nord-vestul Asiei Mici sau situaţia goralilor din Polonia, desprinse, în timp, din trunchiul
lot etnic. După decembrie 1989, nici noi nu ne-am mai preocupat de cei rămaşi
departe. Exceptând fotografiile prof. Vasile Soimaru. (14) şi un documentar realizat de
Marian Voicu pentru Televiziunea Romană nu există alte mărturii contemporane despre
românii/moldovenii de la est de Bug. Cu atât mai remarcabile au fost cercetările
folcloriştilor din Chişinău, sub direcţia Academiei de Ştiinţe a Moldovei (la acea epocă,
încă R.S.S.M.) în regiunile Nikolaev, Khirovograd, în raioanele Voznesensk, Arbuzinca,
Pervomaisk, Olsansk (1969-1970) sau în Nordul Caucazului (1987-1988. Trebuie
menţionate: culegerea de folclor moldovenesc “Şi cânt codului cu drag” publicată în
1987, volumul lui T. Colac “Nistrule, apleacă-ţi malul. Folclor poetic din Transnistria”
apărut la Chişinău în anul 2004 sau lucrarea “Folclor românesc de la est de Nistru, de
Bug, din Nordul Caucazului” publicată în două volume sub egida Institutului de folclor al
A.S. M., Chişinău, 1987.
Page 5 of 6
indică şi un scenariu posibil al pierderii condiţiei naţionale originare. Ştiri de presă
menţionau că în anul 2016 s-au născut mai mulţi copii români în afara frontierelor ţării,
decât în interiorul lor; un avertisment care justifica abordarea de urgenţă a
fenomenului. Exodul masiv al populaţiei României şi deteritorializarea sentimentului
identitar pot fi urmate de un proces de deculturalizare, desfăşurat în etape desigur, dar
ireversibil.
În sfârşit, soarta ţesăturilor expuse în 1943 la sediul I.C.S. trebuie umarita peste ani.
Conform art. 12 din Convenţia de Armistiţiu (publicată în Monitorul Oficial nr. 219/22
septembrie 1944) semnată la Moscova de către Lucreţiu Pătrăşcanu şi mareşalul
sovietic Rodion Malinowski, guvernul român s – a obligat să restituie, în “desăvârşită
bună stare”, valorile luate de pe teritoriile Uniunii Sovietice în timpul războiului. Astfel,
toate cusăturile – textile de interior sau de port – toate ţesăturile lucrate în şezători de
tărăncile române din Dombass au devenit “captură de război” care trebuiau restituite.
Şterguri, şervete, păretare, chilimuri, paturi înflorate, scoarţe, broderii în fir de lână sau
de mătase, căpătâie (feţe de perne) au devenit la insistenţa învingătorilor – subit
interesaţi de arta populară românească – “pradă de război “a învinsului. Nu au mai
ajuns în muzeele noastre etnografice. Au fost restituite Uniunii Republicilor Sovietice
Socialiste.
În mod cu totul miraculos, o mică parte din cusături rămăseseră în grija familei
Golopentia în aşteptarea unor vremuri prielnice. După emigrarea doamnei Sanda
Golopentia în S.U.A., o parte din ţesăturile achiziţionate la schimb pe malurile Donetului
au reintrat în posesia fiicei sociologului Anton Golopentia. În anul 2006, aceasta
donează piesele Muzeului Ţăranului Român. După 71 de ani, ţesăturile ajung, din nou,
în faţa unui public avizat: se organizează expoziţia “În urma acului. Românii de peste
Bug”, coord. Ioana Popescu, M.T.R., 2014.
Note
13) citat de dr. hab. Nicolae Baiesu, “ Observatii privind cultura populara a romanilor de
la est de Nistru, Bug, din Nordul Caucazului” , in revista “Akademos”, nr. 2 (13), iunie
2009, Chisinau
14) Vasile Soimaru, “Romanii din jurul Romaniei. Monografie etnofotografica”, Ed.
Magic Print-Onesti si Ed. Serebia-Chisinau, 2014
15) Dr. hab. Nicolae Baiesu, op. cit., p. 109-111
Page 6 of 6