Din arhivele spaniole!

Despre un mare
român și însemnele dacice de pe stema
regilor Spaniei. Legendele hispanice:
Regii spanioli se trag din principi daci!
*Noi de ce nu am învățat asta? Legendele hispanice: regii spanioli se trag din principi daci! *Despre
Zamolxis, împărații daci care au distrus Imperiul Roman și însemnele dacice de pe stema regilor Spaniei
*O formidabilă descoperire a unui mare român, trecută cu vederea de manualele noastre de istorie...

ROMÂNIA BREAKING NEWS, 14 OCTOMBRIE 2017

*Noi de ce nu am învățat asta? Legendele hispanice: regii

spanioli se trag din principi daci!

*Despre Zamolxis, împărații daci care au distrus Imperiul Roman

și însemnele dacice de pe stema regilor Spaniei

*O formidabilă descoperire a unui mare român, trecută cu

vederea de manualele noastre de istorie…

Page 1 of 10
O formidabilă descoperire a unui mare român, trecută cu vederea de
manualele noastre de istorie…

Alexandru Busuioceanu – a promovat istoria și cultura românească în Spania

Alexandru Busuioceanu, a găsit însemnele dacilor pe stema regilor catolici și

vorbește în scrierile sale despre împărații daci care au distrus Imperiul
roman. Alexandru Busuioceanu este un român, poet, eseist, cronicar,
traducător, diplomat și, dintr-o întâmplare istoric. S-a născut în 1896 și avea
să moară în 1961 în exil la Madrid.

După ieșirea României din neutralitate, Busuioceanu s-a înrolat voluntar în

Primul Război Mondial, deoarece își dorea cu ardoare să participe la Marea
Unire.

Imediat după război a început să scrie la “Arena” (Iași), la “Luceafărul”, la “Lamura” și

“Dacia”, ultimele două conduse de Vlahuță. În 1921 a întemeiat, împreună cu Nichifor
Crainic, Cezar Petrescu și Lucian Blaga, revista “Gândirea”, care va avea o influență
culturală considerabilă în România interbelică.
După un doctorat susținut la Viena sub îndrumarea lui J. Strzygowski, s-a ocupat de
expertiză colecției de artă a Familiei Regale, stabilind paternitatea celor nouă tablouri
ale lui El Greco, aflate pe atunci în numită colecție, și a organizat expoziția
internațională de la Paris, din 1937.

Deja o somitate, considerat unul dintre cei mai mari critici de artă din lume,
pleacă în 1942 ca atașat cultural la Madrid. Venirea comuniștilor la putere avea să-
l facă să nu-și mai poată niciodată revedea familia rămasă în țară.

Alexandru Busuioceanu obține introducerea studiului Limbii

Române ca materie obligatorii în șapte facultăți spaniole
Vă înființa o catedră de Limbă și Literatură Română la Universitatea de acolo, pe care o
va păstra până la moarte. Patriot tot până la moarte, înființează și Institutul Român
de Cultură din Madrid, publică și susține conferințe despre artă și literatura
română, obține introducerea studiului Limbii Române ca materie obligatorii în
șapte facultăți spaniole… Primul său volum de poezie scris în limba spaniolă –
“Poemas patticos”, 1946, are parte de recenzii superbe, criticii considerându-l cel mai
bun poet de limbă spaniolă al momentului. De la Madrid corespondează cu marii exilați
romania: Eliade, Cioran, Vintilă Horia, Monica Lovinescu…

Preocupat tot timpul să caute urme românești, i-a fost elev și

apoi prieten lui Vasile Pârvan, inclusiv în arhivele spaniole, patria
împăratului Traian

Page 2 of 10
Alexandru Busuioceanu avea să descopere și să publice în 1952 în revista “Destin”
fragmente despre istoria și miturile dacice și getice, care aveau să-l facă pe Mircea
Eliade să-i scrie de la Paris:

Mircea Eliade
“Confiscați cum suntem, toți, de treburi și nevoi personale, ni se
întâmpla adesea să trecem pe lângă opere excepționale, fără să le
vedem… De-abia astăzi, spre rușinea mea, am citit studiul D-tale din
„Destin” și nu mă pot împiedica să nu-ți scriu aceste câteva cuvinte de
mulțumire și de felicitare. Studiul este pur și simplu extraordinar.
Deschide perspective nebănuite în înțelegerea și valorificarea miturilor
istoriografice medievale și nu numai la noi, adică în Europa “. Eliade îl
indemna să-și traducă descoperirea în franceză și să o publice apoi în
“Revue de Culture Europeenne”.
Busuioceanu avea să-i mulțumească pentru interes, dar îi propune să găsească o altă
revistă, pentru că avusese o experiență nefericită cu un alt text de-al lui publicat în
Revue, pe care-l citise plin de greșeli și contrasensuri.

Capitolele pe care le-a scris în decursul mai multor ani de trudă, aveau însă să vadă
lumina tiparului într-o ediție completă abia în 1985, în România comunistă. Volumul
apărea la Editura Meridiane, sub îngrijirea lui Dan Slusanschi, căruia îi datorăm această
reușită în vremuri total potrivnice unei astfel de întreprinderi.

De ce cele descoperite de Busuioceanu în arhivele spaniole sunt

excepționale?
Pentru că, ștergând praful de pe confuzia făcută între geți și goți, trecând prin
Herodot, Platon, Strabon, Seneca, Iorga sau Pârvan, până la Orosius, Alfonso
el Sabio, Rodrigo Jimnez de Rada, Martin din Dumio sau dacul Nicetas din
Remesiana, arata cum numele lui Zamolxis, Deceneu, Burebista și Decebal
sunt intrate în legenda universală.

Avatarul curios al unei tradiții legendare despre Dacia tocmai în

Spania
Pornit pe urmele spaniolului, Traian, Busuioceanu avea să descopere aproape nimic
menționat despre el în arhivele patriei natale a împăratului, ci “avatarul curios al
unei tradiții legendare despre Dacia, care se apropie încetul cu încetul de

Page 3 of 10
istorie, până la risipirea ei prin contactul direct al spaniolilor cu dacii în
vremea lui Traian; apoi a unei amintiri istorice care, începând de la Orosius, își
pierde din ce în ce consistența, transformându-se în fabulos, pentru a se
întoarce iarăși în legenda și a lua forma unui mit”.

Temuții daci sau geți, cei care se știau nemuritori, sunt cunoscuți de scriitorii spanioli
antici abia în secolul I înainte de Cristos, pe când deveniseră un stat puternic și întins,
care punea mari probleme Imperiului Roman. Apoi însă, istoria, legenda, mitul și utopia
lui Zamolxis aveau să curgă pe căi nebănuite.

Goții, care sunt geți, se trag din Magog, unul din fiii lui Iafet, din
Geneză.
Conform teoriei getice a Sfântului Isidor, neamul goților este străvechi, unii bănuind
că obârșia lor se trage din Magog, fiul lui Iafet, “după asemănarea ultimei silabe,
scoțând atare lucru mai ales după profetul Ezechiel. Dar șirul învățaților de pe vremuri
obișnuiește să-i numească pe ei mai degrabă Getae, decât Gog și Magog” (Al
Busuioceanu, Zamolxis, pag. 97, Editura Meridiane, București, 1985).

Pentru românii din primul secol de după Cristos, care așteptau sfârșitul lumii, părea
aproape sigur că de la Dunăre avea să se ivească sfârșitul lumii. Zeul acestui popor îi
ziceau Zamolxis, Zalmoxis, uneori și Gebeleizis, ascuns alteori sub numele lui
Deceneu, i-a inițiat în rânduiala celor douăsprezece semne, în cursul planetelor, în
creșterea și descreșterea lunii, în mersul soarelui, în astrologie și astronomie. Și avea
să dispară, după ce le-a propovăduit dacilor în peștera din Muntele Kogaionon – și să
se reîntoarcă după câțiva ani. Arhiepiscopul Jimenez de Rada spune că acești
strămoși ai Spaniei au în genealogia lor amazoanele, femeile geților, care-și aveau
țara lor, Feminei, la Tomis.

După cucerirea Daciei de către legiunile lui Traian și moartea lui Decebal, vine rândul
Daciei Felix. În Cezarii împăratului Iulian, două secole după cucerire, Traian se lauda
lui Jupiter:

“I-am nimicit pe geți, cea mai războinică dintre nații, nu numai prin puterea
trupului lor, dar și prin vitejia pe care le-o insuflă Zamolxis cel venerat de ei.
Încredințați că nu mor niciodată, că își strămută doar locașul, ei înfruntă moartea
mai bucuroși decât ar porni într-o călătorie”.
Acel Zamolxis, despre care Platon amintește că spunea oamenilor că nu există
vindecare a corpului fără vindecarea sufletului, pentru că doar întregul poate fi
vindecat.

Daci sau carpi de origine se succed fără întrerupere la cârma

imperiului și constituie o adevărată dinastie, cea dintâi dinastie
danubiană în Imperiul roman

Page 4 of 10
Dacii liberi, rămași în jumătatea țării neocupate de romani, împreună cu goții sau fără
ei, trec deseori Dunărea, iar odată cu sfârșitul secolului al III-lea, în timpul ascensiunii
anarhice a provinciilor, rolul dacilor devine foarte important. Puțini istorici dau
importanță faptului că, timp de patru decenii (286 – 324)…

“daci sau carpi de origine se succed fără întrerupere la cârma imperiului și

constituie o adevărată dinastie, cea dintâi dinastie danubiană în Imperiul roman”
(Ibidem, pag.207).

Țărani și ciobani, aleși prin voința legiunilor, ajung împărați ai

Imperiului ai căror dușmani erau.
Dacians simbol in Coat of Arms of Spanish Monarch

Maximian Galerius, spre exemplu, crescut în cultul lui Zamolxis asemeni

mamei lui, ajuns cezar și apoi împărat, a fost chiar pe punctul de a schimba
numele imperiului roman, în cel de imperiu dacic.
În secolul al XIII-lea, geții, cu Deceneu, Zamolxis, Burebista și ceilalți erau “la ei
acasă în Spania și numele lor putea înnobila numele oricărui rege” (Al
Busuioceanu, Zamolxis, pag. 184, Editura Meridiane, București, 1985).

Alonso de Cartajena regii Spaniei coboară din principii geți, din

Dacia
Episcopul Alonso de Cartajena menționa, în vremea lui Enrique al IV-lea, sec. al
XV-lea, că exista explicația că regii Spaniei coboară din principii geți, din Dacia, luându-
și numele de la locul unde trăiesc doar pentru că e mai ilustru decât al strămoșilor.

Dacii în heraldica spaniolă

Mai mult, dacii au intrat în heraldica spaniolă: când a fost compusă stema regilor
catolici, în secolul al XV-lea, pe lângă acvilă, leul Leonului, Turnul Castiliei, au fost
înscrise și însemnele personale ale regilor, care să simbolizeze noblețea și dreptul lor la
suveranitate. Jugul și săgețile, simbolurile dacilor. Iar alături, simbolul major, nodul
gordian retezat. Jugul, bogăția dacilor, cu mulțimea de vite de pe malurile Dunării;
nodul: mitul lui Alexandru (Imperiul) retezat de Jugul triumfului getic.

Sfântul Isodor comenta dărâmarea Imperiului prin lovitura dacilor:

“Roma însăși, învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit să slujească supusă și să

primească jugul triumfului getic” (Ibidem, pag. 212).

Despre marele patriot român și om de cultură, Alexandru

Busuioceanu și studiul său asupra urmelor românești de oricând
și oriunde…
Page 5 of 10
Dan Slușanschi, editorul volumului „Zamolxis” al lui Alexandru Busuioceanu,
apărut la Editura Meridiane în 1985, despre autor:

Alexandru Busuioceanu – a promovat istoria și cultura românească în Spania

„În 1942, în viața lui Alexandru Busuioceanu a intervenit un eveniment deosebit,
ce-și va pune amprenta pe tot restul activității și sentimentelor sale. Profund
deprimat de înrăutațirea climatului politic din România acelor ani, el decide să
părăsească țara, cu intenția mărturisită de a nu se mai întoarce niciodată. Iată de
ce acceptă postul de atașat cultural la Madrid, unde avea să se stabilească; ulterior
va înființa o catedră de Limba și Literatura Română la Universitatea de acolo, pe
care o va păstra până la moarte. A desfășurat o neîncetată activitate de cercetare
și propagare a culturii românești: înființează Institutul Român de Cultură din
Madrid, obține introducerea limbii române ca materie obligatorie la șapte facultăți
spaniole, înlesnește publicarea unor traduceri din marii noștri scriitori, publică
articole și ține conferințe despre arta și literatura română.
Se simte profund român, și așa se va simți până la moarte, păstrându-și cetățenia
și purtând în suflet o necontenită nostalgie pentru pământul său natal”. – Dan
Slușanschi, editorul volumului „Zamolxis” al lui Alexandru Busuioceanu, apărut la
Editura Meridiane în 1985.
Acest studiu s-a născut datorită preocupărilor sale constante de a căuta urme
românești oricând și oriunde, făcând o pasiune din studierea vechilor arhive
ale Spaniei.

Legendele spaniole
Zamolxis, zeul dacic al nemuririi, prezentat ca un filosof
Pornind în căutarea urmelor hispanice ale împăratului Traian, a dat în Spania, peste o
legendă în care se spune că dacii au năvălit în Spania și au început istoria nouă
a poporului hispanic.

„Numele dacice ale lui Zamolxis, Deceneu, Decebal ș.a. se întâlnesc astfel la Sfântul
Isidor, la Arhiepiscopul Rodrigo Jimenez de Rada, la Alfonso el
Sabio, pentru a nu-i cita decât pe cei mari, luând loc în genealogia însăși a
poporului hispanic. De la un cronicar la altul, faptele și numele se transmit
alterate, se împodobesc cu elemente noi și tind din ce în ce mai mult către fabulos.
Sâmburele de istorie se transformă în legendă și ia culoarea celorlalte fapte care
alcătuiesc istoria pierdută în neguri”, scrie Alexandru Busuioceanu.
Legendele mai arată că regii Spaniei coboară din principi daci, deși numele le
sunt schimbate, deoarece le-au luat de la locul unde trăiau, întrucât era mai
ilustru ca al strămoșilor. Legendele respective își au izvoarele în autorii antici iar
încorporarea lor în istoria Spaniei s-a făcut firesc, datorită cronicarilor și tradiției
spaniole. Din aceste legende se desprinde ideea că Zamolxis, zeul dacic al nemuririi,
este prezentat cu rangul de filosof sau îl întâlnim cu nume deformate. Cu toate acestea
mitul său rămâne nedespărțit de legenda dacică așa cum a fost consemnată de antici.

Page 6 of 10
Zamolxis, „citat” de Platon
Pentru cronicarii spanioli sursele de inspirație au fost autorii antici, în
principal latinii și grecii.

Cel mai important dintre ei a fost Herodot. În a sa „Historiae”, Herodot consemnează:

„După cât am aflat de la grecii ce locuiesc în Hellespont și la Pont, acest Zamolxis,

fiind un om a slujit la Samos ca sclav; a fost chiar rob al lui Pitagora; (…)
căștigându-și libertatea, se spune că ar fi strâns o avere mare și, îmbogățindu-se,
s-a întors în patria sa. Și cum tracii (geții) duceau o viață mizerabilă și erau
ignoranți, acest Zamolxis (…) a pus să i se zidească o sală pentru primirea și
ospătarea celor mai de frunte concetățeni ai săi, unde să-i învețe că nici el, nici ei și
nici cei ce se vor naște vreodată dintr-înșii nu vor pieri, ci vor merge într-un loc
unde vor viețui de-a pururi, bucurându-se de toate cele bune (…) Părerea mea este
că Zamolxis a trăit cu mulți ani înaintea lui Pitagora. Și cred că e destul cât am
spus, fie că a existat un om cu numele lui Zamolxis, fie că va fi fost o divinitate
indigenă de-a geților.”
Cele consemnate de Herodot sunt completate mai târziu de Strabon, care vine cu
amănunte noi despre Zamolxis. Astfel, ajungând Mare Preot al regelui, era tălmaciul
voinței zeilor. După un timp s-a retras într-o peșteră greu accesibilă din care ieșea
foarte rar și numai pentru a fi consultat de rege și sfetnicii săi.

„Mai târziu a fost considerată sfântă și peștera în care se retrăsese Zamolxis și

se numea Muntele Sacru, adevăratul nume, care s-a dat și unui râu ce curgea
la picioarele acestui munte, fiind Kogaionon”, consemnează Stabon. Platon, în
„Republica”, îi învață pe greci despre sănătatea trupului și a sufletului, așa cum știe
el, de la un trac, că procedează Zamolxis cu dacii. Zamolxis fiind foarte înțelept, a
devenit adorat de daci iar în inima lor sădise ideea nemuririi. „Geții nu cred că mor ci că
cei care au răposat se duc la zeul lor Zamolxis, pe care îl mai numesc Gebeleisis. La
fiecare cinci ani ei trimit pe unul dintre dânșii, tras la sorți, ca sol la Zamolxis,
încredințându-i toate câte le au de cerut fiecare”, mai consemnează Herodot.

Burebista, în versurile spaniolului Lucan („Burebista – Mesagerul

de la Istrul scitic”)
Revenind la temă, știm că scriitorii antici spanioli îi cunosc pe daci din sec. I
î.d.H.

Din studiul acestora rezultă faptul că se pot desprinde câteva momente din
istoria dacilor și cam ce idee își făcuseră aceștia despre Dacia. Un fapt
surprinzător îl constituie lipsa oricăror impresii legate de cucerirea Daciei de
către Traian.
Un prim moment dacic se referă la împrejurările de la jumătatea primului secol î.d.H.,
în vremea luptelor civile dintre Cezar și Pompei, când regele dacilor era Burebista.

Page 7 of 10
Acesta din urmă profită de discordiile din imperiu și, în urma unor incursiuni la sud de
Istru, prădând Tracia, Macedonia și Iliria, produce neliniște la Roma.

– Acestea sunt reflectate în versurile spaniolului Lucan, mai ales în poemul

său „Pharsalia”, unde pe Burebista îl numește „Mesagerul de la Istrul scitic”. Mai
sunt prezentați șefii oștilor dace: un Sadala, viteazul Cotys și credinciosul Deiotarus.
Lucan și-a făcut și o idee despre țara și poporul dac. Aceasta este destul de vagă:
„reflectând în acvatice contururi o lume abia întrezărită de pustiuri și de ghețuri”.
Un al doilea moment se referă la succesorul lui Burebista, Cotiso, care este prezentat ca
unul dintre regii daci cei mai însemnați și care a continuat politica tradițională. Cel care
are cele mai multe informații, și care sunt folosite de spanioli, este Seneca. Găsim
informații despre faima temutei săgeți getice, despre funestele plante care cresc la Istru
din ale căror rădăcini strivite se distilează „ucigătoare sucuri” . Se mai știe că țara este
bogată în pietre scumpe. Un loc deosebit îl reprezintă fluviul Istru sau Danuviu, care
„prin multele-i guri își pierde sarmanticele unde, iar cu una scaldă (insula) Peuce
(Delta)”

Marțial, Pomponius Mela și Columella

Un al treilea moment dacic, cu mari ecouri, mai ales la Roma, îl găsim la Marțial,
contemporan cu Domițian, cel care a purtat numeroase războaie pentru potolirea
sarmaților iazigi și, mai ales, al dacilor. În Dacia se ridica steaua lui Decebal. În
epigramele ce l-au făcut celebru pe Marțial, acesta redă atmosfera de la Roma și ideea
care și-o făceau romanii despre daci și țara lor. Nici el nu cunoaște bine aceste ținuturi
care „se confundă ca într-un imens și întunecat limes hyperboreu. Sub leneșele stele ale
cerului getic – «Getici sidera pigra poli» – sub asprimile Ursei polare –
«hyperboreos Triones» – apar iernaticele ținuturi artice, cu sălbateca Peuce și Istrul
fremătând de tropotul cailor”.

Pomponius Mela

În sec. I d.H cel mai bine informat autor spaniol este Pomponius Mela.
În „Chorographia” face o descriere, aproape completă, a Sciției și Traciei, precum și a
popoarelor ce locuiau acele ținuturi. Aceasta se constituia într-un compendiu interesant
abundând de cunoștințe geografice și etnografice. Pomponius Mela, un om deosebit de
informat, reproduce mult din scrierile lui Herodot și Strabon. Deși descrierea e mai
sumară, ea ne oferă destule amănunte despre caracterul și moravurile dacilor. Printre
reperele dacice ale lui Mela întâlnim pe acelea de la Pontul Euxin: Tyras (Cetatea Albă),
Istropolis (în Dobrogea), Callatis (Mangalia), Tomoe sau Tomi (Constanța), Tiristis
(Caliacra) precum și cetatea Dionysopolis (Balcic). Dintre ceilalți autori spanioli, numai
unul oferă ceva informații privind obiceiurile geților. Acesta este Columella. În lucrarea
sa „De re rustica” ne înfățișează scene pastorale și domestice. Vorbind despre
creșterea oilor spune că acestea „oferă unor popoare lipsite de grâu toată hrana”.
Columella comite o mare greșeală. Este știut faptul că dacii cunoșteau grâul și-l cultivau
pe mari suprafețe.

Paulus Orosius confundă pe geți cu goții

Page 8 of 10
…la 150 de ani de la părăsirea Daciei de către romani, un alt autor
spaniol, Paulus Orosius, lasă în scrierile sale informații despre daci.
Cunoștințele spaniolilor despre daci se îmbogățesc la fața locului. Pe timpul
războielor lui Traian cu Decebal multe legiuni aveau în componență spanioli.
Unii dintre ei vor rămâne pe aceste meleaguri, dar cei care s-au întors au dus
cu ei multe informații.
Peste câteva secole mai precis la 150 de ani de la părăsirea Daciei de către romani, un
alt autor spaniol, Paulus Orosius, lasă în scrierile sale informații despre daci. În afară de
faptul că face o descriere geografică aproximativă, face și greșeli, poate și din cauza
faptului că nu a reușit să consulte decât pe unii autori antici. El confundă pe goți cu
geți și, astfel, pune în seama goților fapte din istoria geților și dacilor. El
consemnează războaiele dacilor cu romanii unde Decebal este Diurpaneus (cârmuitor,
în limba dacă). Numele acesta va apărea în toate cronicile spaniole de mai târziu.

Despre Nicetas de Remesiana – originar din Dacia

Nu putem să nu amintim de un spirit înaintat ce a trăit la sfârșitul secolului IV și
începutul secolului V d.H. ce are legături cu amândouă civilizațiile. Este Nicetas de
Remesiana. Originar din Dacia, Nicetas a propovăduit credința creștină pe
ambele maluri ale Istrului, misionariatul lui străbătând Imperiul roman de la
un capăt la altul. La Remesiana, Nicetas pune bazele unui mare centru spiritual. Aici
se consacră unei însemnate activități literare pentru a explica fundamentele dogmei
creștine. Lui îi este atribuit celebrul imn „Te deum laudamus”.

Rodrigo Jimenez de Rada îl transformă și el pe Deceneu în got

RODRIGO JIMENEZ DE LA RADA. 1791.

De la consemnările istorice ale acestor autori până la legendă nu a mai fost

decât un pas. Cel care l-a făcut primul (și cel mai important) a fost arhiepiscopul
Rodrigo Jimenez de Rada. În „Historia Gothica”, terminată în anul 1243, folosind
scrierile lui Orosius, Isidor din Sevilla încearcă să compună un tablou cât mai complet.
Sunt multe goluri în relatările anterioare și astfel de Rada completează relatările istorice
cunoscute cu legende și mituri. În afară de mitul biblic al originilor, mitul grec al lui
Hercule (sau mitul eroic), întâlnim mitul gotic, care este cel mai extins al lucrării.
Preluând greșelile înaintașilor cum că goți = geți, și Jimenez de Rada cade în acest
păcat. Principalul mit atribuit „goților” este mitul lui Deceneu sau al înțelepților. Și astfel
arhiepiscopul din Toledo introduce în istoria spaniolă mitul și istoria dacilor. Începutul

Page 9 of 10
fiind făcut, urmașii acestuia nu au făcut decât să consfințească legăturile dintre daci
(români) și spanioli.

„Zamolxis, zeul carpatic al nemuririi, coboară în cronicile spaniole

pâna la rangul de filozof, sau se disimulează sub nume deformate în
care nu mai poate fi recunoscut; dar mitul rămâne nedespărțit de
legenda dacică, așa cum i-a impresionat ea pe antici și a trecut pe sub
pana scriitorilor hispanici”, conchide Alexandru Busuioceanu la finalul
excepționalului său studiu.
(Titlul original al studiului: MITUL DACIC ÎN ISTORIA ȘI LEGENDELE
SPANIOLE)

Publicat de romaniabreakingnews.ro pe baza materialelor publicate anterior:

RBN PRESS –Noi de ce nu am învățat asta? Legendele hispanice: regii

spanioli se trag din principi daci!

Republicat din: 11 Oct 2015 @ 18:51

romaniabreakingnews.ro

https://romaniabreakingnews.ro/din-arhivele-spaniole-despre-un-mare-roman-si-
insemnele-dacice-de-pe-stema-regilor-spaniei-legendele-hispanice-regii-spanioli-se-
trag-din-principi-daci/

Page 10 of 10