STUDIUL GEOPOLITICII – O METODĂ

UTILĂ PENTRU CEI CE VOR

SĂ ÎNŢELEAGĂ LUMEA ACTUALĂ
MIHAI COPEŢCHI-KOPECKY, 28 FEBRUARIE 2019

https://romaniabreakingnews.ro/studiul-geopoliticii-o-metoda-utila-
pentru-cei-ce-vor-sa-inteleaga-lumea-actuala/

APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA ŞTIINŢEI GEOPOLITICE

E incitant să descoperi făcând presupuneri conjuncturale despre problemele lumii

contemporane, combinând elemente şi idei din economie, ştiinţe politice, istorie și
geografie.

Geografia îşi trage ,,obârşia” din principalele ştiinţe ale umanitaţii – matematică,
astronomie, istorie – şi marile descoperiri geografice -, considerate
,,rădăcinile” acestei ştiinţe. Aceasta presupune o bulversare radicală a disciplinei
fondate în sec. XIX, deoarece geografia nu mai era considerată unica ,,cheie”
explicativă, era mai puţin camuflată la umbra discursului pseudo-ştiinţific, istoric, la fel
de mult – sau mai puţin -, manipulată pentru a administra ,,dovezile” de existenţă a
unor pseudo-legi.

Acest fapt presupune – în acest caz -, furnizarea metodei sau a ,,cheilor” clasice ale
unei analize geopolitice, propunând un demers experimentat către cei ce vor să
studieze domeniul.

Page 1 of 11
Introducerea în geopolitică presupune o primă și justificată întrebare: ce este
geopolitica?

O definiție ar putea fi: ,,Studiul modului în care geografia influențează politica,

demografia și economia, în special în ceea ce privește dezvoltarea politicii externe și a
conflictelor internaționale”.

Așadar, geopolitica este un termen folosit pentru a descrie modul in care națiunile sau
grupurile de oameni interacționează sau își exercită influența asupra altor popoare sau
națiuni învecinate, cu referință la sfera de influență a unei națiuni asupra vecinilor săi.
O ,,cheie” importantă pentru a înțelege geopolitica presupune înțelegerea faptului că
,,atitudinile și acțiunile politice din trecut sunt factori importanți în determinarea
condițiilor actuale ale lumii, iar ceste atitudini se dezvoltă în mare parte ca răspuns la
situația geografică a unei națiuni în lume”.

În acest context, multe mecanisme pot fi utilizate de către o națiune pentru ca să-și
exercite influența asupra unei alte țări: forță militară; comerțul; ajutorul extern; mass-
media; religia; sancțiuni economice și dezvoltare industrială; energie și poluare; politici
privind populația, etc.

Geopolitica poate ,,interveni” și atunci când interacțiunea dintre grupuri sau națiuni este
,,o confruntare” – o rivalitate -, iar drepturile omului sunt adesea puse în discuție.
Problemele legate de drepturile omului pot implica: pierderea vieții; privarea
economică; persecuția religioasă; tortura; detenția arbitrară; abuzul asupra copiilor,
etc. Adesea, conflictul de suveranitate și etnicitate (1) este una dintre cauze.

Pentru a lămuri, cât de cât, unele aspecte legate de apariţia şi evoluţia ştiinţei
geopolitice, consultarea uneia dintre cele mai autorizate surse, respectiv, postfaţa prof.
univ. dr Ilie Bădescu, scrisă pentru lucrarea fundamentală a geopoliticianului rus
Aleksandr Dughin: Bazele Geopoliticii – tradusă şi în româneşte, prin anul 2012 -,
permite extragerea următorelor idei:

– Se vorbeşte în lucrare despre ,,geopolitica diferitelor entităţi edificate de om, precum

statele, imperiile, sistemele mondiale etc., ca entităţi în care se cuprinde, într-o formă
sau alta, intervenţia proniatoare a lui Dumnezeu în istorie, adică despre geopolitica
noologică (2) (noopolitică), o geopolitică a factorilor asincroni şi a fenomenelor
adiacente acestora, care, oricât ar părea de neobişnuită sintagma, este o geopolitică a
intervenţiei lui Dumnezeu în istorie, ca puterea cea mai semnificativă dintre toate
puterile. Studii de geopolitică noologică au dat şi arabii, cu mult mai înainte, dar nu pe
un fundament preluat din scripturi. Apoi se consideră că formulările teologice care stau
la baza schismei din 1054 comportă şi elemente cu caracter geopolitic.

– Căderea Costantinopolului (1453) a adus după sine separarea lumii ortodoxe în două
părţi, diferite „geopolitic şi teologic”, iar în secolele următoare se vorbea despre
geopolitica post-Bizanţului. Direcţia a fost iniţiată în Europa şi Rusia de către Dimitrie
Cantemir, în studiul elaborat la cererea lui Petru cel Mare (asupra imperiului), la care s-
ar putea asocia – în aceiaşi linie de gândire, mai târziu -, la sfârşitul secolului XIX, și
Alexandru Dim. Sturdza, în carte sa dedicată Rusiei, României şi Europei (3), ca iniţiator
al unei noi paradigme de gândire asupra societăţii”.

Page 2 of 11
– Dimitrie Cantemir a valorificat în studiul său asupra imperiilor, tocmai viziunea şi
ideea proorocului Daniel asupra imperiului, oferindu-ne primul studiu geopolitic, cu
fundamentare din scripturi, din cultura lumii, dedicat marilor sisteme sau, cum se spune
azi, a ,,sistemelor mondiale”.

– Una din ideile axiale din ,,Bazele ….” lui Alexandr Dughin este în legătură cu
,,sciziparitatea Europei, cauzele spirituale pentru dualismul geopolitic al Apusului şi
Răsăritului, ambele lumi mergând prin istorie, dar, fiecare pe drumul său, cele două
lumi fiind de fapt doar una: lumea creştină, cu diferenţe confesionale, nu dogmatice”.
Studiile de arheologie geopolitică ori, mai riguros, de noopolitică, adică de geopolitica
arhetipurilor spaţiale sau stihiale (apa, pământul, focul, aerul etc.), ilustrează faptul că
unele populaţii etnice trăiesc pe mai multe teritorii, ceea ce e adevărat şi uşor de
demonstrat.

Dar, într-o Europă în care s-au trezit „zone nostalgice” ale fostelor imperii şi în locul
unei Europe unificate (scoasă din sciziparitatea comunistă), a apărut o Europă a
„spaţiilor autarhice”, care ar pretinde controlul unei „sfere proprii de influenţă”, definite
drept „spaţiu vital” regional şi cu geopolitica aferentă, la modă începând cu secolul XX.

Dar, peste această stufoasă ,,introducere” în istoricul și evoluția gândirii geopolitice,

trebuie subliniat că cele mai importante curente şi şcoli de geopolitica (4), au apărut și
s-au grupat astfel:

– Geopolitica clasică: (1890 – 1945) – iniţiatori, F. Ratzel, R. Kjellen, T. Mahan, H.

Mackinder, K. Haushofer, este considerată a fi obiectivă, materială. Între 1933-1944,
concepţiile originale de geopolitică cu elemnetele rasiale ale lui Haushofer, va apare un
curent de geopolitică ,,etnico-naţionalistă”, susţinut de Adolf Hitler, discreditând astfel,
studiul geopoliticii în mediul universitar.

– Geopolitica cognitivă: (1956), iniţiatori Harold şi Margaret Sprout – este subiectivă

şi deschisă cunoaşterii – apărută ca urmare a ,,revoluţiei behavioriste”, şi-a propus să
reabiliteze şi să reconsidere gândirea geopolitică. Este vorba despre analiza deciziilor
unor factori care determină politici sau acţiuni ale naţiunii, nu pentru a face faţă
,,obiectiv” unei situaţii, ci pentru a-şi ,,ţine imaginea”, un mod care exprimă o gândire
fără legătură cu realitatea, dar care le influenţează atitudinea ( Boulding, 1971).

– Geopolitica clandestină: (1945 – 1976) – termenul ,,geopolitică” dispare din

jargonul relaţiilor internaţionale, apărând doar propriile analize ale complexului
intelectual-militar american, ce serveau doar vârfurile politice americane, din care îşi
consolidau strategiile şi noul rol de super-putere. Ulterior, vor accepta influenţele
gândirii emigraţiei forţate de inteligenţă, evreiască germano-austriacă (Robert Strausz-
Hupe şi Henry Morgenthau), prin noi analize şi argumente geopolitice în literatura
anglo-americană a noii şcoli realiste de relaţii internaţionale.

– Geopolitica reală: (1970) – având ca iniţiator pe Henry Kissinger şi Zbigniew

Brzezinski – nefiind aşa de importantă, contând doar pe ,,echilibrul de putere”. Yves
Lacoste va introduce în premieră ,,chestiunea dimensiunilor politice”.

Page 3 of 11
– Geopolitica neo-clasică: (1980 – 1990) – iniţiată de Henry Kissinger şi mai apoi de
Zbigniew Brzezinski şi Colin S. Gray, e o combinaţie între aspectul material şi
elementele cognitive. Începuse popularizarea noii geopolitici în discursul anglo-
american şi în literatura relaţiilor internaţionale, cu o interpretare destul de ,,strânsă” a
conceptului de teritorialitate.

– Şcoala franceză de geopolitică, Herodote: (1982) – iniţiator Yves Lacoste – ce

acordă multă atenţie raţionamentelor asupra zonelor geografice/geopolitice la diferite
niveluri de analiză spaţială (local, regional, naţional, macro-regional, mondial). Din
aceste analize descinde ….Geopolitica Turismului.

– Geopolitica critică: (1988 – 1992) – iniţiatori G. O. Tuathail şi John Agnew –

considerată inter-subiectivă (împreună cu Şcoala Herodote), studiază modul în care
decidenţii politici utilizează ,,teritorialitatea”, înainte de a o legitima sau de a o supune
atenţiei publice mondiale..

– Şcoala ultimele reflecţii geopolitice – după mondializare, re-teritorializare:

(2001) – curente de gândire geopolitică, apărute în SUA şi BRICS, în mediul universitar
şi diplomatic, lansând conceptul Peaceful Rise, o combinaţie între geopolitica naţională
tradiţională şi debutul unei noi gândiri geopolitice europene, dar aplicat cu succes, doar,
de ….China.

– Geopolitica ,,erei” digitale – a începutului secolului XXI, unde, poziția geopoliticii

ca disciplină este atacată în continuare, deoarece geopolitica este în esență o
paradigmă ,,teritorială” într-o lume care este reprezentată tot mai mult ca fiind afectată
de amenințări non-statale și pericolele deteritorializării. Noua realitate – a ,,Geopolitics
2.0” -, indică faptul că au avut loc un set de schimbări majore în relațiile internaționale,
astfel că, aspecte precum schimbările climatice, care depășesc dinamica clasică și
rivalitățile interstatale, modifică sfera geopolitică tradițională. (5)

– Meta-geopolitica secolului XXI – este noua paradigmă, mai potrivită acum,

reprezentând ,,atât noțiunile tradiționale de geostrategie, cât și natura volatilă și
schimbătoare a contextului de securitate de astăzi”. O abordare meta-geopolitică este
acum mai relevantă, pe măsură ce captează mai bine o relevantă rezistență a gândirii
geopolitice clasice, provocările și schimbările normative ale epocii contemporane,
precum și factoriI care modelează și determină puterea de stat și politica internațională,
înseamnă recunoașterea exactă a faptului că problemele vechi și cele noi de securitate
coexistă, în loc să se excludă reciproc.(6)

GEOPOLITICA – NOŢIUNI, DEFINIRE, CONCEPTE.

Cărtile de sinteză şi istoriile diverselor discipline academice au fost, sunt şi vor fi,
mereu, o tentaţie atât pentru cunoscători, pentru cei avizaţi, cât si pentru omul
obişnuit, neiniţiat. Analizele şi constatările mai multor savanţi, îndeosebi din istoria
modernă a umanităţii, au relevat influenţa jucată în relaţiile internaţionale de elemente
ale geografiei fizice precum, climat, relief, resurse naturale, dar şi continua lor

Page 4 of 11
diminuare, frontiere vulnerabile, rute de transport şi comunicaţii, potenţial agricol,
potenţial turistic, resurse umane ignorate, etc.

Studiile de arie (studii regionale), pe de altă parte, sunt domenii interdisciplinare de

cercetare care, incumbă și analizele geopolitice, dedicate unor regiuni geografice,
naționale / federale sau culturale particulare. Termenul există în primul rând ca o
descriere generală a ceea ce sunt, în practică, numeroase domenii eterogene de
cercetare, care cuprind atât științele sociale, cât și cele umaniste. Programele tipice de
studiu de zonă/arie implică istorie, științe politice, sociologie, studii culturale, limbi,
geografie, literatură și discipline conexe. Spre deosebire de studiile culturale, studiile de
zonă/arie includ adesea diaspora și emigrarea.

Ce anume a făcut ca termenul geopolitică să revină așa de brusc în știrile cotidiene?

Până la un moment dat, cuvântul geopolitică era foarte asemănător cu nazismul.

Deoarece geografii germani – care, totuși, erau mari geografi, fapt dificil de recunoscut
în Franța – au folosit acest termen, fără să-l definească prea mult, pentru a-și justifica
opoziția față de Tratatul de la Versailles, care a privat Germania de un anumit număr de
teritorii. Geografii germani au publicat numeroase cărți, un lucru considerat ,,practic”
pentru elevii lor din licee și colegii, unde li se vorbea despre geopolitică pentru a
denunța anexările teritoriale. Apoi, nazismul, care apăruse pe la sfârșitul anilor ‘20, a
folosit geopolitica pentru a-și întări influența. În Franța, geografii francezi nu au vrut
niciodată să abordeze problemele politice, iar după cel de-al doilea război mondial,
termenul geopolitică a fost scos în afara legii, paradoxal, identic și-n România ca și-n
tot lagărul socialist.

Dar, cât de importantă este (geo)politica în studiile unui geograf? Este o întrebare care
poate aduce multe lămuriri, cu condiția să știi cum să te ,,descurci” cu raționamentul
geopolitic.

Geopolitica a întâmpinat, şi la noi (în România), de altfel, anumite dificultăţi în

dezvoltarea ei ca disciplină, la un moment dat fiind asociată cu anumite teorii naziste
sau, în alţi termeni, ca „parte a maşinii de război şi propagandă germane”, după cum
afirmau (la ordin) unii autori. După anul 1989, geopolitica a început să revină în
discursul public – cu timiditate -, dar fără a fi definită convingător.

Pentru cercetători geopolitica este o confruntare a raționamentelor, în mod deschis sau

nu, despre rivalitatățile de putere asupra unui teritoriu, care – în general -, apar ca o
problemă. S-au făcut mari progrese în analiza geopolitică, excedând cadrul strict statal,
aplicându-se și pe teritorii mai mici, ceea ce i-a dat denumirea de ,,geopolitică
locală”, concept, încă, insuficient abordat.

Aceasta ,,ştiinţă” – a geopoliticii -, poate oferi o imagine de ansamblu a lumii şi propune

noi viziuni – spaţial – asupra unor evenimente, „ilustrează mai bine decât orice că
această disciplină nu este, cum s-a pretins, o creaţie artificială şi că ea îşi are locul in
câmpul fenomenelor sociale şi politice”, după cum se exprimă prof. Paul Dobrescu în
cartea sa „Geopolitica” (Ed. Comunicare.ro, 2008). În zilele noastre a vorbi despre
prefacerile demografice a devenit ceva aproape tabu, mai ales în lumina anumitor
curente politice. Totuşi, maniera de a evita sau de a scoate din studiul geopoliticii

Page 5 of 11
factorul populaţie e ceva de neconceput, acesta reprezentând, acum ca şi altădată, un
indicator real al puterii unei naţiuni, iar geopolitica, printre altele, tocmai asta studiază.
Prin urmare, atunci când se vorbeşte despre evoluţia populaţiei din anumite zone
geografice, despre unele consecinţe geopolitice, trebuie să luăm în calcul avantajele şi
dezavantajele pe care le presupune o evoluţie fluctuantă a populaţiei într-o perioadă de
timp (ne)determinată. După cum, o incursiune în opera lui Simion Mehedinţi, ne relevă
câteva idei interesante cu privire la populaţie, una dintre aceste fiind sintetizată în
următoarea afirmaţie: „puterea naţiunilor creşte şi scade după cum creşte şi
scade populaţia lor.”…

De altfel, geopolitica, acţionează sub pretextul apărării unor teze sau ipoteze şi nu
asupra unor descrieri obiective care ar avea un suport ştiinţific, ceea ce presupune că
aceste raţionamente, servesc celor care le utilizează, conduşi de o strategie vizând un
scop precis, făcând, în concluzie, o analiză geopolitică.

Pledoaria pentru o nouă metodă de analiză geopolitică, presupune a ţine cont că

spectrul războiului nu numai că bântuie, încă, umanitatea, ci şi o influenţează. Cvasi-
continui de-a lungul istoriei, războaiele sunt din ce în ce mai prezente în existenţa
umană cotidiană şi sursă permanentă de tensiuni, reflecţie şi studiu. Heraclit constata
că: …,,Războiul ar fi la originea tuturor lucrurilor”.

În secolul XX, rivalitatea dintre ,,marile puteri” n-a luat niciodată forma unui conflict
direct şi generalizat, căci imaginea dezastrului nuclear asupra umanitaţii a contribuit la
determinarea acţiunilor şi diminuarea lor. Deşi, majoritatea conflictelor erau născute din
confruntarea Est-Vest, s-a găsit prin calea negocierilor reglementarea, garantată de
comunitatea internaţională, astfel încât s-au putut prefigura şi alte ,,configuraţii”, cum a
fost şi cea din Afganistan, unde în 1989, războiul civil va succede celui antisovietic.
Peste tot au izbucnit noi conflicte sociale, mini-războaie, în diverse regiuni, după 1990,
inclusiv în Europa, care ,,trăise” în pace după cel de-al II-lea Război Mondial şi în pofida
Războiului Rece. Balcanii (Jugoslavia), Caucazul, Asia de sud-est, Orientul Mijlociu,
Africa de nord, America Latină, Ucraina – şi nu cu mult timp în urmă, Siria -, au
cunoscut o recrudescenţa a violenţelor pe care ,,revoluţia informatică” le-a făcut
omniprezente, le-au banalizat. De altfel, trebuie ştiut că fiecare război/conflict, mai
mare sau mai mic, are propriile caracteristici: cauzele, actorii, mizele şi consecinţele,
teritoriul disputat, contextul internaţional, etc., care diferă de la un caz la altul.

Edgar Morin (7), demonstrează în lucrările sale, încă din 1970, că: ,,complexitatea
comportă, fără îndoială şi un grad de incertitudine, dar poate fi înţeles pentru că face
efortul de a se dota cu o ,,nouă” metodă, pentru a înţelege complexitatea situaţiei
internaţionale de astăzi, sau în perspectivă, pentru care există doar un singur demers:
analiza geopolitică”. Practic, toate elementele unei analize se găsesc la îndemâna
tuturor celor interesaţi, dar trebuiesc abordate cu încredere, seriozitate şi mai ales, să
ştim când şi cum să le utilizăm. O dificultate ar consta în a reuşi să definim cât mai
complet termenul de geopolitică. O definiţie a geopoliticii în acest sens ar fi: „O doctrină
care, în explicarea fenomenelor politice şi sociale, atribuie un rol primordial factorilor
geografici si demografici, interpretaţi în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste
şi rasiste a ,,spaţiului vital””. (8)

Page 6 of 11
Astfel s-a născut o veritabilă ,,mistică” a spaţiului teritorial, geopolitic, al fiecarei
naţiuni.

În numeroasele studii şi lucrări publicate, geopoliticianul francez Yves Lacoste, dezvoltă

trei concepţii cheie, care permit desfăşurarea unei analize geopolitice asupra unui
teritoriu, acestea fiind:

– Diachronia – ce presupune studierea unei situaţii, a unei culturi sau a unei populaţii
de-a lungul timpului, înţelegând perioade lungi de timp (epoci). De exemplu, în cazul
României: evoluţia, expansiunea şi decăderea Daciei, etnogeneza poporului român şi a
limbii române, vasalitatea otomană, austro-ungară sau ţaristo-sovietică, contextul
integrării şi efectele post-aderare la U.E., etc..

– Diatopia – reprezintă analizarea unei situaţii pe diferite scări cartografice (analiza

multiscalară). Se poate astfel examina deplasarea, gestionarea, consumurile şi
costurile, de exemplu, a apei şi carburanţilor la nivelul unei structuri organizate, de la o
proprietate personală sau o organizaţie şi până la nivelul planetar, trecând gradual prin:
cartier, comună, aglomerare urbană sau spaţiu rural, destinaţie turistică, diverse
eşaloane administrative, ţări sau uniuni de ţări de care aparţin (UE, OUA, ASEAN,
NATO, OPEP, OCI, G20, ONU sau …….Tratatul de la Varşovia).

– Reprezentările – un ,,concept” care rezidă din analiza concepţiilor pe care le poate

avea o persoană sau un grup (etnic sau religios) în raport cu un subiect sau o situaţie.
Astfel, se poate studia în funcţie de percepţie şi în raport cu teritoriul, mijloacele şi
resursele pe care le exploatează sau în raport cu grupul de apartenenţă sau cu alte
grupuri. Aşadar, geopolitica, nu este un domeniu inaccesibil şi utilizat doar
de o ,,castă” a iniţiaţilor – de o elită -, dar, este un câmp vast de cunoştiinţe,
abordabil doar de cei ce ştiu să folosească instrumentele, de a înţelege cum se
utilizează. În măsura în care se angajează destinul unui popor, nu va apărea ca fiind
aberantă atâta timp cât va face parte din instrucţia civică.

Ar fi necesar să se pună în practică o pedagogia specială care să ajute pe cei interesaţi

să ,,sesizeze” natura reprezentărilor, această formă de opinie colectivă, care pune în
evidenţă realul şi nu admite contradicţia. Este posibil, ca ficţiunea şi imaginea, care se
,,alimentează” cu simboluri şi comunică prin conotaţii, să fie capabile de a deschide în
mod natural, oricui, percepţia sistemelor de reprezentări identitare. Aceste observaţii
aduc cu sine şi recomandă două moduri de comunicare, combinate, de prezentare:
raţionamentele geopolitice – şi anume, prin expunerea documentară cu date concrete –
şi ficţiunea – ce poate fi acceptată în texte sau imagini -, pentru aspectele cele mai
abstracte.

GEOPOLITICA ȘI TÂNĂRA GENERAȚIE (9)

Învățarea presupune un ,,du-te-vino” între gândire și acțiune. Pentru a încuraja tinerii

să participe la edificarea volumului cunoștințelor de cultură generală, este preferabil de
a se propune, pentru domeniul specific al geopoliticii, o compoziție cu multiple fațete,
realizată dintr-un amestec de texte de ficţiune, texte sau studii documentare, hărţi,
fotografii și schiţe, mai degrabă decât o lectură liniară.

Page 7 of 11
Astăzi există o perspectivă interdisciplinară care vrea să reconsidere disciplinele
,,clasice”: nu există nici o mare literatură pură și izolată, deconectată de la lumea
modernă și cum devine contingentă, pe măsură ce o schiţezi. Dacă te uiți la ceea ce se
face în grupuri de cercetare, seminarii, etc., este de a reintroduce literatura și filosofia
în centrul întrebărilor sociale, istorice, geografice etc.

Geopolitica, în sens strict, este practic absentă din publicaţiile dedicate adolescenţilor şi
tineretului, chiar dacă numeroase lucrări ,,împrumută” subiecte din discipline apropiate,
cum ar fi geografia, istoria şi etnologia (studiul structurii şi evoluţiei popoarelor).
Contrar a ceea ce s-ar putea aștepta, geopolitica este vizibil absentă (și) din romanele
cu subiecte de război, precum și din romanele istorice sau evenimente istorice intens
mediatizate.

De exemplu, într-o anchetă a unui post de televiziune din România, în mediul școlar, cu
ocazia comemorării zilei de 24 Ianuarie – Unirea Principatelor Române -, și a
activităților cultural-educative dedicate acestui important eveniment pentru istoria
națională, s-a constatat că ,,adolescenții sunt rupți total de orice reper istoric!”.

Nemulțumirea crescândă faţă de scăderea interesului pentru lectură la adolescenţi este

un fenomen îngrijorător, probabil din cauza concurenței mass-media care foloseşte cu
precădere ecranul pentru a afișa informaţiile (textele). Această pierdere de interes
incită editorii pentru a se adresa tot mai mult adolescenţilor în scopuri comerciale, la
fel de mult ca şi de învăţământ. Totuşi, anumite întrebări sau abordări în literatura de
specialitate pentru adolescenţi, au rămas mult timp absente în lucrările propuse pentru
copiii cu vârste între 12-16 de ani. Aşa este cazul filozofiei şi a geopoliticii, considerate
dificile şi inaccesibile celor foarte tineri. Unii editori din Franța (de
ex., Magnard sau Nathan), au publicat texte pentru a sensibiliza pe cititorii din clasele
primare faţă de filozofie. De exemplu, de la crearea sa în 2004, culegerea
,,Philozenfants”, conţine foarte multe titluri. Provocarea comercială şi aventura
intelectuală, în acelaşi timp, în elaborarea acestor cărți a întâlnit şi suportat dificultăţi
educaţionale particulare, specifice. O întreprindere similară ar putea fi tentantă şi faţă
de domeniul geopoliticii?

Ar fi interesant, în mod firesc, să trezească relaţii profunde în lumea cititorilor care, pe

lângă faptul că se ,,scaldă” într-un univers suprainformat, receptează în mod pasiv şi
ecourile evenimentelor internaţionale. Acest obiectiv ar necesita, totuşi, utilizarea unei
didactici adaptate. Înainte de a explora unele posibile piste pentru punerea în aplicare a
unor lucrări geopolitice pentru tineri, este necesar să fie pusă într-un raport/relaţie,
procesul cognitiv cu natura raţionamentelor geopolitice şi apoi să se realizeze un cadru
sumar, pentru a putea fi editat acest nou domeniu, şi pentru acest tip de public.

Probabil că, o sensibilizare prematură asupra geopoliticii n-ar putea reuşi fără a face
apel la imaginație şi sensibilitate, fără a ocoli ficţiunea. Este bine ştiut că ,,suportul”
sistemului cognitiv al unui adolescent / tânăr este stabilit/constituit prin informaţiile
conectate la realitate – experienţa de viaţă – care-l vizează. Se pare ca astfel se
doreşte a-l ajuta pentru a memora şi structura datele de tip documentar, recurgând la
emoţie. Povestirile fantastice, ficţiunea şi ilustraţiile pot, într-o carte, să aibă acest rol.

Page 8 of 11
Pentru un adolescent, abordarea artistică reprezintă cel puţin 70% din iniţierea în
demersul intelectual. Experienţa estetică, constituie, deci, un instrument privilegiat de
învăţare. Într-o carte pentru copii şi tineret, esenţialul imaginii grafice, comunicate prin
ilustraţie sau prin imagini poetice ori dramatice, sau transmise de text, se realizează
prin procedeele conotaţiei şi analogiei. Totuşi, acestea sunt demersuri intelectuale,
de gândire, perfect accesibile (abordabile) tuturor categoriilor de adolescenţi sau tineri.
Una din problemele unei geopolitici destinate adolescenţilor sau tinerilor rezidă din
înţelegerea noţiunii de ,,reprezentare” (10), o noţiune fundamentală totuşi, care ar
putea să explice conflictele.

Printre avantajele unei astfel de abordări, în plus față de aspectele sale instructive, se
pare că gradul de conștientizare asupra geopoliticii poate fi de mare interes în
construirea dezvoltării mentale a unui tânăr. Într-adevăr, în măsura în care
raționamentul geopolitic se confruntă cu anumite puncte de vedere și exclude orice fel
de formulare normativă, ,,invită” la exercitarea timpurie a unei gândiri logice şi/sau
critice. În cele din urmă, pentru cei care ar vedea în această întreprindere, o formă de
literatură prea ambițioasă, pentru copii şi tineret, suntem tentaţi să opunem … această
pledoarie.

Edițiile ,,pentru tineret” sunt pline de studii documentare despre multe ţări de pe glob,
populații și culturi, care oferă adesea o abordare geografică și etnologică sau mai mult
… turistică. Numeroase alte exemple, foarte diferite, arată inventivitatea editorilor din
această nișă editorială.

Pe plan european, de exemplu, deja, arhicunoscutele ,,Călătorii ale lui Tintin”, ce

vizează publicul între 7-77 de ani. Această colecție a fost abandonată în 1999, deşi era
însoţită de texte documentare, fotografii, hărți, bibliografie și cronologie, a avut, în fapt,
multe elemente considerate ca fiind inaccesibile copiilor din clasele primare, deși,
ilustrațiile cu benzi desenate confereau o atracţie specială. Documentarul s-a axat pe
viața cotidiană a unui copil, mai ,,altfel” (care a inspirat ,,Pistruiatul” românesc, ca
reţetă cinematografică), a fost un vector de succes, financiar şi de imagine. Se publică
pe plan mondial cărţi care combină în mod eficient un text simplu și multe fotografii sau
benzi desenate, în colecții gen ,,Copiii Lumii”, cu zeci de titluri incitante, demonstrând
entuziasmul publicului pentru acest tip de cărți.

Recent, un titlu din media online mi-a atras atenția: ,,Dictatura pe înțelesul copiilor
– povestea unui puști din Germania nazistă a anului 1933”. Astfel că, la sfârșitul
lui ianuarie 2019, la o librăria elitistă din București, s-a lansat un roman pentru copii,
,,Friedrich, marele detectiv” de Philip Kerr – celebru pentru romanele sale polițiste,
dedicate copiilor și adolescenților -, apărut în colecția Smart Age a editurii Corint Junior.
Colecția, de altfel, dedicată copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani, cuprinde
romane care abordează ,,teme și subiecte importante pentru formarea tinerilor cititori”,
iar coordonatoarea colecției – probabil un expert (și) în psihopedagogie -, conduce și
una dintre cele mai active platforme culturale on-line din România, Bookhub. Din
argumentul editorului reținem că: ,,acest roman este povestea unui copil din Germania
ascensiunii la putere a partidului nazist, care acaparează încet și fără nicio împotrivire
școlile și universitățile, viața culturală, presa și, de fapt, întreaga societate germană.
Eroul Friedrich, care are 13 ani în 1933, visează să devină detectiv, dar, din cauza
nazismului, este silit să aleagă între a-și vedea visul împlinit sau a-și păstra libertatea

Page 9 of 11
individuală. Lumea lui Friedrich, și nu doar a lui, începe să se destrame, îndreptându-se
către un cumplit deznodământ”, etc. … Apoi, la lansare au vorbit asistenței – probabil
câțiva copii și eventual părinți, sau doar -, niște jurnaliști, un (fost) polițist criminalist și
realizator de emisiuni de televiziune cu subiect detectivistic, directorul editurii, etc., …

Bine, bine, dar, cum rămâne cu …,,Dictatura pe înțelesul copiilor”?

Sunt adolescenții – cărora le este dedicată cartea – pregățiți să înțeleagă cum e cu

dictatura, chiar și cea nazistă, ambalată într-o rețetă modernă de marketing?

Sau, este suficient și cuprinzător să le supunem ca dictatura înseamnă doar, Hitler,

Stalin, Pol Pot, Ceaușescu – niște criminali notorii -, și asta-i tot! Pe lângă aspectul
istoric controversat, tematica dictaturilor – naziste, comuniste sau de altfel -, implică
uneori contexte geopolitice extrem de complexe, neclare chiar și pentru adulți, despre
care, nu se știe dacă au fost abordate – măcar minimal în manualele școlare -, explicate
și înțelese, la nivelul cognitiv corespunzător vârstei. Vor pricepe, oare, acești
adolescenți visători – ,,smart age” -, ce-a însemnat pentru secolul XX ,,cumplitul
deznodământ”!?.

O altă ,,noutate editorială”, de la începutul acestui an, în mediul cultural românesc o

constituie seria de lucrări intitulate ,,1000 de întrebări și răspunsuri” (despre
,,Istoria lumii” și ,,Cel de al II-lea război mondial”, etc.), – lansate pe piață de către
editura Litera, autor de drept fiind Meredith Macardale -, o lucrare destul de greu
,,digerabilă” pentru un adult cât de cât instruit sau curios. Chiar din introducere,
autorul/editorul atenționează cititorul că ,,această carte explorează toate epocile și
națiunile, evenimente majore și personalități care și-au lăsat amprenta asupra istoriei
omenirii”. O astfel de abordare naște multe nedumeriri, tocmai datorită inexistenței
unui minim de ,,întrebări majore” (și) din istoria României – ca parte a istoriei lumii -,
iar o mare parte a răspunsurilor, din lucrarea pomenită, sunt destul de neclare și
nesemnificative pentru ,,istorie”, în general.

Se efectuează permanent sondaje mediatice rapide care permit inventarierea, printre

domeniile şi procedeele posibile de informare, a unei vaste game de lucrări, în principal
atlase, studii documentare despre ţări și popoare, agende de călătorie, lucrări de
(non)ficţiune incitante care au permis descoperirea altor culturi, sau din care se
evidențiază situaţia politică ori cea socială a unei părți a lumii.

Dintre atlase, în mod inevitabil cităm colecţiile gen ,,primele – sau marile – descoperiri
geografice”, în ediţii pentru tineret, dar accesibile (abordabile) și de la vârste mai mici,
apoi Atlasele ţărilor şi mai ales cele ale popoarelor. Aceste lucrări de documentare,
care, uneori se epuizează rapid, pot fi o introducere simplă şi inteligentă în
,,arta/tehnica” citirii cărţilor. Conţinutul planşelor ar putea fi imbogăţit prin diverse
modalităţi, în conformitate cu stilul abordării, lăsând iniţiativa tânărului cititor de
a descoperi semnificaţiile. Atlasele geografice ale lumii, pentru tineret, sau revistele de
geografie, se adresează, teoretic, vârstelor cuprinse între 7-15 ani și cuprind hărţi
(microformate), fotografii sau texte documentare, abordând toate zonele şi toate
disciplinele din geografie. Procedeul invită în mod eficient tinerii cititori să facă
conexiuni între tipurile de documente incluse în lucrare.

Page 10 of 11
Așadar – concluzionând, deși tema(tica) nu este epuizată, ci se va constitui într-un
serial -, natura raționamentelor analitice istorice sau geografice – precum și cele
minime despre geopolitică -, şi caracteristicile procesului cognitiv la adolescenții de
peste 14 ani, trebuie, totuşi, să permită o prematură sensibilizare, cu condiţia de a se
recurge la instrumente educaţionale adaptate.

(Va urma)

NOTE:

1. Etnicitatea – presupune ,,apartenența la un anumit grup cultural care

împărtășește în comun trăsăturile culturale, lingvistice și/sau de altă natură”.
2. Noologia – termen a cărui rădăcină provine din grecescul noos sau nous (care
înseamnă gând, minte, intelect, inteligenţă, înţelepciune), pentru a desemna
„învăţătura spirituală” cu sensul de „învăţătură pentru suflet”, reprezentând
o „înţelepciune practică” (Bădescu, 2002, pg.xxxiii)
3. Europa, Rusia şi România – studiu etnic şi politic cu trei hărţi, Dimitrie Al.
Sturdza, Bucureşti, 1890
4. Crieckemans, Ecoles Geopolitiques: une breve historiograhique, RMS+, no. 3,
mai-juin, 2009.
5. Meta-Geopolitics: the Relevance of Geopolitics in the Digital Age, autor Nayef Al-
Rodhan, May 25
2014,(http://www.sustainablehistory.com;https://oxford.academia.edu)
6.
7. Filozof şi sociolog francez, cunoscut pentru lucrări interdisciplinare,
fondatorul Centre for the Study of Mass Comunication (Edgar Morin Centre of the
EHESS, Paris).
8. O argumentare pentru îndreptăţirea definiţiei citate, ar fi doar pentru politica
Germaniei naţional-socialiste (naziste) – a lui Adolf Hitler -, unde doctrina
„spaţiului vital” a servit justificării politicii agresive naziste, ceea ce a dus până la
urmă la prăbuşirea ţării. După al 2-lea război mondial, datorită internaţionalizării
multor teme (resurse, poluare, spaţiu cosmic, etc.), geopolitica a devenit un
element luat în consideraţie în relaţiile interstatale.

1. Extras și adaptare după ,,Géopolitique et littérature pour la jeunesse”, autor:

Anne Guibert-Lassale, 2005.
2. ,,Imaginaire et pédagogie, de l’iconoclasme scolaire à la culture des
symbols”, publicată în 1992, autor Bruno Duborgel.

https://romaniabreakingnews.ro/studiul-geopoliticii-o-metoda-utila-pentru-cei-ce-vor-sa-inteleaga-
lumea-actuala/

Page 11 of 11