Sunteți pe pagina 1din 104

31 0 de ani

de existentă

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
ALEXA VISARION

Alexandru Ioan Cuza


L IBRI
Anul XIII, Nr. 46,
martie 2020
Alexa Visarion
Alexandru Ioan Cuza 50 de ani de activitate artistică
200 de ani de la naștere
regizor de teatru şi de film, scenarist, profesor universitar doctor
om politic, domnitor al Principatelor Unite 11 septembrie 1947, comuna Bălușeni, jud. Botoșani
20 martie 1820, Huşi, judeţul Vaslui - 3 mai 1873, Heidelberg, Germania
Studii:
Orașul Galați a constituit un reper important în viața și activitatea profesională ale Este absolvent Magna cum laude al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică
lui Al. I. Cuza: aici, a studiat până în anul 1831, iar între 1844-1859 a îndeplinit funcțiile „I.L. Caragiale” Bucureşti (1971), clasa prof. univ. Radu Penciulescu.
În 2001, a primit titlul de doctor în arte, la Bucureşti, cu lucrarea Spectacolul ascuns -
de preşedinte al Judecătoriei şi de pârcălab al judeţului Covurlui.
valenţe interpretative şi spectaculare ale teatrului shakespearian, care a fost apreciată cu
distincţia Summa cum laude.
Studii:
Obține bacalaureatul în litere în decembrie 1835; ulterior, se înscrie la Facultatea Activitate profesională:
de Medicină din Paris, apoi se transferă la Drept, dar nu îşi termină studiile. Activitatea sa profesională se concentrează în jurul preocupărilor de regizor artistic,
profesor universitar doctor, în paralel cu cele de director.
Activitatea profesională: A participat la mai multe stagii de perfecţionare: Marea Britanie (1972) - Londra şi
Al. I. Cuza a fost militar de carieră: în 1837, intră în armată cu gradul de cadet, Stratford Upon-Avon; Italia (1974) - Piccolo Teatro - Giorgio Strehler; Rusia (1977) -
ulterior ajungând până la gradul de colonel și este numit ajutorul șefului oastei (1858). MHAT - Oleg Efremov; SUA (1981) - International Visitor Program; Franţa (1982) -
În anul 1840, întră în magistratură. În perioada domniei lui Grigore Ghica, Bernard Dort, Jean Duvignaud; SUA (2004) - International Visitor Program; SUA (2012) -
activitatea acestuia în administrație și în justiție se intensifică, ocupând succesiv funcțiile de Program Filiale DIALLOG. În anul 1983, a primit primul Fulbright Grant, program de
președinte al Judecătoriei Covurlui (oct. 1849-febr. 1851), director în Ministerul de cercetare şi studiu în domeniul teatrului, sub egida The United States Information Agency -
Interne la Iaşi (1851), vornic (1855), pârcălab (prefect) al ţinutului Covurlui, numit de US Government. În această perioadă, şi-a desfăşurat activitatea împreună cu binecunoscutul
domnitorul Ghica la 6 iunie 1856. profesor universitar Robert W. Corrigan în universităţile din Milwaukee şi Dallas, precum şi la
Institutul de Arte Walt Disney din Valencia - California.
Se implică în politică, devenind unul dintre fruntașii mișcării naționale și un
A regizat peste 100 de spectacole de teatru în ţară, dar şi în străinătate, semnate de: A.P.
opozant de marcă al domnitorului Mihail Sturza la Adunarea de la Iaşi, din 27 martie 1848.
Cehov, W. Shakespeare, M. Sebastian, I.L. Caragiale, J.P. Shanley, E. O’Neill, L. Pirandello, F.
În anul 1857, este ales deputat în Adunarea ad-hoc, din partea orașului Galați, alături de Neagu, D.R. Popescu, T. Popovici etc. A realizat regia și scenariul mai multor filme, printre
Costache Negri. La 23 octombrie 1858 devine hatman al Poliției. care se cuvine să amintim: „Înainte de tăcere” (1978), „Înghiţitorul de săbii” (1983), „Năpasta”
Anul 1859 reprezintă momentul în care Alexandru Ioan Cuza devine domnitor al (1984), „Punct… şi de la capăt” (1985), „Vinovatul” (1991), „Luna Verde” (2010), „Ana”
Principatelor Române, prin dubla sa alegere: în Moldova, pe 5 ianuarie 1859 și pe 24 (2014).
ianuarie 1859, în Țara Românească. În domeniul academic, a îndeplinit numeroase funcţii: profesor asociat la
Domnia lui Al. I. Cuza a durat 7 ani și a reprezentat o etapă de reforme profunde, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti - Clasa de scenografie (1995-2015); conducător
care au contribuit la modernizarea statului român; printre cele mai importante sunt ştiinţific de doctorat în domeniul Teatru (din 2002) și Cinematografie/Media (din 2009);
secularizarea averilor mănăstireşti (1863), care a creat premisele pentru reforma agrară profesor asociat la Universitatea Media Bucureşti – Regie de film (2007-2012); director al
(1864), respectiv împroprietărirea țăranilor, urmată de unificarea poştei, administraţiei, Departamentului de Studii Doctorale la UNATC „I.L. Caragiale” (2008-2012); președinte al
cursului monetar şi a armatei, centralizarea administraţiei telegrafului şi contopirea Comisiei Artele Spectacolului (CNADTCU) din cadrul Ministerului Educației Naționale
serviciilor de vamă. Elaborarea şi promulgarea Legii contabilităţii, Legii consiliilor (2012-2016). În prezent, este profesor universitar al Universității Naţionale de Arte „George
judeţene, Codului Penal, Codului Civil şi Legii instrucţiunii publice (prin care Enescu” din Iaşi - conducător de doctorat. A fost preşedinte şi membru în numeroase jurii
naţionale și internaționale, de teatru şi film, în perioada 1977-2014.
învățământul primar devenea obligatoriu și gratuit - 1864), întemeierea, în 1864, Casei de
A îndeplinit funcţia de director al următoarelor teatre: Teatrul Odeon (1971-1990),
Economii si Consemnațiuni, precum şi crearea Consiliului de Stat, înființarea Şcolii
Teatrul Mic Bucureşti (1990-1992) și Teatrul „Sică Alexandrescu” Braşov (1992-1993). În
Naţionale de Arte Frumoase, la Bucureşti, şi inaugurarea unei Şcoli de Medicină reprezintă 1992, a fondat împreună cu parteneri din SUA primul teatru instituţionalizat bilingv din
alte repere importante ale domniei sale. În plan politic extern, a depus eforturi susținute Europa de Est: Teatrul Româno-American „Eugene O'Neill”.
pentru recunoașterea Unirii Principatelor, iar în 1862, Moldova și Țara Românească devin A iniţiat mai multe proiecte culturale, printre care: proiectul de cercetare „Teatrul
un singur stat unitar – România, cu capitala la București. pentru speranţă” (2001), „Împreună - generaţia de astăzi, lumea de mâine” (2007), iar între
Toate aceste reforme au avut efecte pozitive asupra întregii societăți românești, dar 1997-1999, a susţinut 2 cicluri de prelegeri pe teme cinematografice.
au atras și numeroase antipatii, Cuza fiind silit să abdice la 11 februarie 1866, iar restul În 2002, fondează Asociaţia Culturală DIALLOG; în 2007, iniţiază proiectul
vieții a trăit în exil, la Heidelberg, Germania, până la 15 mai 1873, când moare. Rămășițele DIALLOG pentru tinerii regizori şi scenografi, iar în perioada 2010-2015 iniţiază selecţia şi
sale pământești se găsesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași. decernarea Premiilor DIALLOG.
Prin reformele instituite în timpul celor 7 ani de domnie, Al. I. Cuza, alături de În domeniul publicistic, se remarcă atât prin studii de specialitate, dar şi prin
colaboratori valoroși, a modernizat statul român, aliniindu-l standardelor europene ale publicistică. Activitatea de regizor i-a fost apreciată prin acordarea mai multor premii, printre
epocii. care menţionăm: Premiul special al juriului acordat de APLER - pentru „Nostalgia valorii”,
Editura Ideea Europeană (2019), Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române -
acordat pentru întreaga creaţie teatrală şi cinematografică (2008), Premiul UNITER de Regie
pentru întreaga activitate (2005) etc.
Cuprins
3
La 130 de ani de existență a Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
Revista „Axis Libri” - între tradiție și modernitate
Corina-Emanuela Dobre
Profesional

5 Wann kommst du mir


Letiția Buruiană

9 Mic lexicon pentru control de autoritate


Denise Rotaru

12
Manifestul Bibliotecilor pentru Europa
Dorina Bălan

14
Mihai Eminescu, ctitorul culturii române
Laura-Elena Grecu
16 Hrană pentru suflet
Nicoleta Mazilu

18 Mica Unire sub domnia lui Al. I. Cuza, pe înțelesul copiilor


Mădălina Pană

20 Eminescu, în gând și inimă de român


Lucica Veliche

Cronică

22 Cealaltă scenă a lui Alexa Visarion


Dorina Bălan

24 Cu și despre Nina Cassian


Livia Ciupercă

26 Panorama comunismului în Moldova sovietică


Radu Moțoc

29 Nicolae Mărunţelu, Pe cărările lumii e multă nepace şi întristare


Adrian Secară

31 Semne şi cuie de Virgil Andronescu


Dimitrie Anghel

Literatură

34 Poeme
Angi Melania Cristea
36 Poeme
Ioan Toderiță

38 Poezie
Mirela Ianuş
40 Poeme
Dorian Stoilescu

42 Cetatea peştilor
Adam Stein
45 Oameni, amintiri şi locuri
Iosif Roca

48 Mărţişor în Ţara lui Soare-Împărat


Năstase Marin

martie 2020 1
52 Jour fixe (I)
Violeta Ionescu, Vlad Vasiliu

58 Epigrame
Ion Fărcășanu
57 Epigrame
Vasile Manole

60 Poeme
Luminița Murguleț
59 Epigrame
Ionel Jecu

63 Poeme
Denisa Dorosan
62 Amalgam emoțional
Denisa-Teodora Șmil

64 Peştişorul de aur
Maria Chiru 66 Charlie și fabrica de ciocolată
Ioana Sava

68 Citesc, deci gândesc


Mihaela Cimpoca

70 Ionuț Crivăț, redactor șef al revistei Omenia


Ghiță Nazare
Restituiri

73 Numărul Fiarei
Theodor Parapiru

75 Învățătorul-erou Nicolae Sâmbotin (1911-1993)


Maria Stanciu

79 O catedrală de lână demolată demult


Eugen Holban

81 Apa în culturile și religiile diferitelor popoare (I)


Gülten Abdula-Nazare

85 Isprăvile unui profesor de la Galați (1891)


Ana-Maria Cheșcu

Artă

87 Dreptul la memorie – Dosarele Siberiei


Nona Rapotan

90 Forța expresivă a artei figurative


Corneliu Stoica

94 Salonul de iarnă 2019 al Filialei u.A.P. Galați


Mariana Tomozei Cocoș

Eveniment

96 170 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei româneşti


Florina Diaconeasa

98 Ediţia a VIII-a a Galei Culturii Gălăţene


Redacția

In memoriam

99 Max Popescu
ditorial

La 130 de ani de existență


a Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia”
Revista „Axis Libri” între
tradiție și modernitate

Concepută din nevoia de perspective mai înalte, de promovare a tot


ceea ce întreprinde Biblioteca „V.A. Urechia”, pentru a nu lăsa cultura în seama
cugetului simplificator și aproximativ al omului obişnuit, în luna noiembrie
a anului 2008, a fost lansată revista Axis Libri, o revistă culturală, cu apariție
trimestrială în limba română şi, începând cu numărul 3 până la numărul 7,
alternativ, în limbile franceză şi engleză.
În decursul timpului, revista a fost distinsă, în anul 2011, cu Diplomă
de merit de către Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice
din România pentru cea mai bună publicație nou apărută în ultimii trei ani,
iar în cadrul Salonului Internațional de Carte, desfășurat la Chișinău, în anul
2013, a primit Premiul „Biblos” pentru numerele 19 și 20 din același an.
Corina-Emanuela Până la numărul 45, inclusiv, fondatorul ei, omul de cultură care a condus
Dobre, manager,
Biblioteca Județeană
biblioteca timp de 12 ani, devotatul profesor Zanfir Ilie, și-a propus încă de la
„V.A. Urechia” Galaţi debut, împreună cu întregul colectiv de redacție, „lucruri pe cât de simple, pe
atât de onorante:
a. Prețuirea pentru Vasile Alexandrescu Urechia - cunoscut om de
cultură, profesor universitar, academician, istoric, deputat și senator în forul
legislativ al țării, conducător și coordonator a diverse societăți guvernamentale
și neguvernamentale, scriitor, pedagog, publicist și, nu în ultimul rând, bibliofil
și fondator de instituții de cultură;
b. Promovarea imaginii instituției noastre, ca expresie a serviciilor
culturale publice, la nivelul exigențelor și standardelor europene;
c. Promovarea în paginile revistei noastre a creației artistice gălățene.”
După 12 ani de la apariția revistei, aceste trei coordonate sunt preluate în
totalitate astăzi, dar așezate într-o nouă ținută, cu o structură nouă, un design
nou și, sperăm noi, articole care să suscite cât mai mult interesul.
Pe lângă acestea, suntem convinși de faptul că o cultură de tip modern,
dar solidă și performantă - fără a-și pierde din dinamism, dat prin intermediul

martie 2020 3
imaginilor - garantează o apropiere de lector, asigurând totodată și succesul
în timp la nivel de individ, comunitate, societate. Caracterul educațional al
materialelor va continua să contribuie la dezvoltarea intelectuală armonioasă,
la informarea corectă și obiectivă, fără influențe ale unor indivizi sau a unui
grup.
Considerăm că prin această revistă, prin numele ei, vom încerca și suntem
convinși că vom reuși:
a) Să promovăm valoarea, mai exact cultura creativă și competitivă, care
să contribuie la reinventarea noastră, într-o perioadă în care știința și tehnica se
dezvoltă tot mai rapid, astfel încât să beneficiem de oportunități informaționale
și să facem față mai ușor provocărilor;
b) Să aducem în paginile ei personalități artistice și culturale de real
nivel, oameni care pot deveni un etalon sau model demn de urmat pentru
fiecare dintre noi, indiferent de vârstă sau pregătire profesională; așa se face
că pornind din numărul 46, primul al acestui an, 2020, ne-am propus ca pe
copertele 1 și 4 ale revistei Axis Libri să promovăm figurile a două personalități
ale momentului care s-au remarcat în mod deosebit profesional sau prin faptele
lor și care pot să contureze direcții relevante și performante în cultura română,
iar pe copertele 2 și 3 să se regăsească informații biografice sau biobibliografice
despre personalitățile oferite ca exemplu;
c) Să susținem și să publicăm studiile cu impact cultural deosebit, care
generează cunoaștere, educare și acțiune socială, capabile să ofere susținere și
informare societății economice și culturale în continuă transformare;
d) Să responsabilizăm colectivul redacțional, alcătuit din oameni cu
performanțe în viața profesională, prin numirea lor pe rubrici, fără a stabili
ierarhii ale acestora, ci numai pentru formarea și educarea culturală definitorie
pentru veacul al XXI-lea;
Prin toate acestea, dorim să realizăm un real echilibru între tradiție și
modernitate, să păstrăm trecutul, să consolidăm prezentul și să ne pregătim
pentru viitorul în continuă schimbare, iar această făptuire nu este deloc un joc
ușor, ci mai degrabă un demers care cere o echipă capabilă să realizeze un efort
susținut pentru ridicarea nivelului intelectual și cultural al tuturor celor care
lecturează paginile acestei reviste.
Vă invităm să ne citiți în număr cât mai mare, așa cum, cu drag, vă
așteptăm să treceți pragul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați în fiecare
zi, pentru a vă dărui din comorile noastre, resurse de cultură și informare!

4 Axis Libri
rof esional

„Wann kommst du mir”


O traducere ignorată a lui Horațius M. Pineles
după poemul „De ce nu-mi vii”, de Mihai Eminescu

Motto:
„Fericirea e ca un ecou; îți răspunde, dar nu vine”
Carmen Sylva

Printre diversele documente, multe și mărunte, adunate


în mapa1 ce reflectă activitatea Comitetului de inițiativă pentru
comemorarea a 20 de ani de la dispariția fizică a lui Mihai Eminescu,
se află și câteva care nu au fost introduse în volumul omagial2, deși
ele au fost propuse în acest scop.
În cele ce urmează vom trece în revistă trei dintre documentele a
căror absență din volumul mai sus amintit este oarecum inexplicabilă.
Este vorba despre două traduceri și o carte poștală cu bustul lui Mihai
Eminescu de la Botoșani, dezvelit la un an de la moartea lui.
Aceasta din urmă a fost de fapt utilizată de Grigore Goilav, un
armean, coleg de școală al lui Eminescu la Gimnaziul din Cernăuți,
pentru a trimite corespondență lui Corneliu Botez, așa cum se
observă pe versoul cărții poștale. În volumul omagial a fost inclusă
o imagine cu același bust, situat în fața Școlii Marchian, realizat de
Ioan Georgescu, cu fonduri strânse din colectă publică. La dezvelirea
acestuia, cu prilejul Congresului Național Studențesc, a vorbit și V.A.
Urechia, fondatorul Bibliotecii Județene din Galați.
Comparând imaginea reprodusă în volumul omagial și cea de pe
cartea poștală expediată de Grigore Goilav, constatăm că, deși captura
Letiția Buruiană obiectivului fotografic este realizată din același unghi, există mici detalii
bibliotecar, Biblioteca de diferență, care probează că fotografiile care au stat la baza reproducerii
Județeană au fost realizate în momente diferite, posibil de același autor.
„V.A. Urechia” Imaginea bustului din „Omagiu lui Mihail Eminescu” a fost
reprodusă după una dintre cele cinci fotografii trimise de Goilav, care
a apelat pentru realizarea lor la fotograful profesionist Jean Biling3.
1
Materiale documentare privind ridicarea statuii lui Mihai Eminescu la Galați. Cota:
Ms. V/57, BVAU.
2
Omagiu lui Mihai Eminescu cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa : 15 ianuarie
1850-16 iunie 1909 .- Bucureşti : Atelierele Socec et Co., 1909, IV, 214 p. : portr.,
facs., n. muz., 14 f. il.
3
Iosub, Nicolae. Otto și Jean Biling - primii fotografi din Botoșani ai lui Mihai Eminescu
și ai familiei sale. Citat în: https://luceafarul.net/otto-si-jean-bielig , 29 iunie 2011.

martie 2020 5
rof esional
Textul poeziei „Un imn
francez lui Eminescu”, de
Lucien Bazin, în traducerea
lui Șt. O. Iosif, apare pe pagină
transcrisă caligrafic, iar numele
traducătorului este consemnat
în josul paginii, probabil adăugat
de altă mână. Nu există nicio
specificare asupra modului în
care această poezie a ajuns în
dosar și nici asupra neincluderii
ei în volumul omagial. De
asemenea, nici despre traducerea
în limba germană a poeziei
„De ce nu-mi vii”, realizată
de Horatius M. Pineles. Deși
s-au păstrat foile convocărilor
întrunirii comitetului în vederea
alcătuirii antologiei, nu apar
niciun fel de înscrisuri despre
criteriile care au stat la baza
selecției materialului și nici
asupra modalității de lucru sau a
responsabilităților redacționale.
Convocările sunt datate la 6 aprilie
și 24 aprilie 1909, iar pe 12 mai
1909, chestiunea privitoare la
editarea volumui apare printre
altele. O ipoteză plauzibilă ar fi
aceea că textele au ajuns mai târziu
în atenția editorilor. O alta ar fi
legată de acordul autorilor. Pentru
imnul francez nu este exprimat
acordul de publicare. Este posibil
ca propunerea să fi venit de la o altă
persoană decât traducătorul, Șt. O
Iosif, sau autorul, Lucien Bazin.
Despre acesta din urmă nu am
Conform sursei citate: „Grigore Goilav a apelat la fotograful Jean Bielig, de
identificat date biografice, iar titlul
origine germană, pe care l-a dus cu trăsura la Ipoteşti, unde, a fotografiat
(Vive la nation! A Mihail Eminescou
casa copilăriei poetului, bisericuţa cu mormintele părinţilor lui Eminescu
Poète national roumain) textului
şi clopotniţa cu cei doi tei, răsădiţi de copilul Mihai împreună cu tatăl
original este preluat din L`Aube
său. În aceeaşi zi, Jean Bielig a fotografiat şi bustul poetului din faţa Şcolii
intérieure, Paris, Alphonse
Marchian. El poseda şi fotografia făcută la dezvelirea bustului lui Eminescu
Lemerre, Editeur, 19055.
de la Dumbrăveni, realizat prin grija lui Leon Ghika, în 1902. Aceste cinci
fotografii sunt prezentate de Corneliu Botez în volumul omagial dedicat 5
Apud Revista Luceafărul: Anul XI, Nr.
lui Mihai Eminescu. În prezent fotografiile se află la Arhivele Naţionale 1 (121), ianuarie 2019. Editor: Agata,
Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25.
din Bucureşti, Fondul Mihai Eminescu, dosarul I23”4. ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) https://
4
V. și Idem, Mihai Eminescu în amintirea botoșenenilor Grigore Goilav. Citat în: luceafarul.net/mihai-eminescu-domn-
https://luceafarul.net/mihai-eminescu-in-amintirea-botosanenilor-grigore-goilav, al-intregului-pamant-vive-la-nation-a-
19 aprilie 2014. mihail-eminescou

6 Axis Libri
Publicarea în mediul on-line, grație Revistei La această întrebare un nesperat material ajutător
Luceafărul, permite evaluarea traducerii și are meritul a parvenit prin intermediul unei monografii
de a înlesni accesul la semnificațiile versiunii originale despre comunitatea evreilor din Galați9. Conform
a poemului. Chiar dacă traducerea lui Șt. o. Iosif nu sursei utilizate10 în această lucrare, Horatius M.
a fost inclusă în volumul omagial, publicarea ei în Pineles, ultimul descendent pe linie masculină al
revista Tribuna6, din Arad, la rubrica Foița ziarului, lui Samuel Pineles, liderul mișcării sioniste din
aduce însă o reparație7. Moldova, a fost un personaj discret, foarte cult și
În ceea ce privește data scrisorii însoțitoare manierat, cu „o deosebită delicatețe sufletească”,
la traducerea poeziei „De ce nu-mi vii”, aceasta este trăind cumva în umbra unui tată renumit și cu
25 aprilie 1909, la o zi după penultima convocare. povara unei teribile infirmități, ce l-a condus spre
Amănuntul este confirmat și de menționarea datei o arie restrânsă de manifestare a talentului său.
din opisul mapei, la nr. 28. În scurta scrisoare, pe Problemele timpurii de vedere, complicate și de o
care emitentul a localizat-o „Galați, Lăpușneanu cataractă la maturitate, precum și simpatia Reginei
2”, apare intenția autorului ei fără niciun echivoc: Elisabeta (Carmen Sylva), fondatoarea Căminului
„Îmi îngădui a vă trimete traducerea în nemțește pentru orbi „Vatra luminoasă” din București, a
a poeziei De ce nu-mi vii pentru volumul făcut posibilă, se pare, gravarea pe frontispiciul
comemorativ Eminescu. Primiți, vă rog, domnule, clădirii a următoarelor versuri compuse de Pineles:
încredințarea stimei mele. Horatius M. Pineles”. „Veniți, voi, orbilor, aicea,/Veniți și veți avea
De această dată, însă, traducerea nu a mai apărut lumină,/Eu sunt aceea ce vă cheamă,/A voastră
în niciuna dintre publicațiile editate în România. mamă și regină”. După ing. Paul Mălin, care a luat
Cine a fost Horatius Pineles? Din păcate, numele lecții de germană în casa familiei Pineles, între
traducătorului a fost dactilografiat greșit în cei doi a fost purtată o corespondență sub semnul
Catalogul manuscriselor8, Pincles în loc de 9
Ionescu, Violeta. O istorie a evreilor din Galați: File de
Pineles, ceea ce a întârziat identificarea acestuia. cronică de la începuturi până la marea emigrare / Lucian-Zeev
6
V. Tribuna, an 13, nr. 130, 17/30 iunie 1909, p. 1 Disponibil Herșcovici, Violeta Ionescu; Prefață de dr. ing. Sorin Blumer.-
pe Internet: https://core.ac.uk/download/pdf/44702268.pdf Bucureşti : Hasefer, 2018 ([Bucureşti]: RCR Print). 2 vol.
7
V. și Iosif, Șt.O. Tălmăciri: Versuri. București: Minerva, 1909. 256 p. 10
Mălin, Paul. Un poet evreu uitat. În: Ultima oră, 17 octombrie
8
Catalogul manuscriselor și scrisorilor din Biblioteca „V.A. 1997, Tel Aviv. La rubrica „Lumea evreiască”. Apud: Violeta
Urechia” / Întocmit de Paul Păltănea, Galați, 1979, p. 39. Ionescu, Op. cit., Vol. 2 . Bucureşti : Hasefer, 2018, pag. 378.

martie 2020 7
pasiunii pentru poezie și artă: „pereții salonului gen special (spezialisten für blidenpoesie und seine
erau plini și de contribuția personală a lui typische Grauslichket)13, notița respectivă fiind
Horatius Menelaos: poezii scrise de regina-poetă a precedată de alta referitoare la Carmen Sylva. Deși
României, Elisabeta, cunoscută sub pseudonimul în România nu i-a fost editat niciun volum, la
Carmen Sylva. Poeziile miniaturale ale reginei, Biblioteca Națională a Austriei se află singurul titlu
unele pe formulare de telegramă, erau în cadre cu identificat de noi până acum, „Das Recht der ersten
desene-miniaturi făcute de Carmen Sylva, care era Nacht und andere Federzeichnungen”, tipărit la
și o excepțională pictoriță”11. Se știe că regina a fost Viena, în 1904. Să fi fost „Wann kommst du mir”
una dintre primele traducătoare în germană ale lui singura traducere din poeziile eminesciene sau
Eminescu, încă din timpul vieții Poetului, în1878, doar o simplă probă de manifestare a abilităților
sub pseudonimul E. Wied, în ziarul german „Die sale lingvistice? Cu siguranță, acest „poet uitat” și
Gegenwart”, și apoi împreună cu Mite Kremnitz, total ignorat al Galațiului ar merita o mai atentă
în volum, 1879, de aceea este foarte probabil ca cercetare, ca de altfel și Lucien Bazin, despre a
această traducere a lui Pineles să fi fost cunoscută cărui biografie și împrejurările realizării imnului
și de regină. Tot din articolul lui Mălin, aflăm francez, dedicat lui Eminescu, nu sunt prea multe
că Pineles scria poezii scurte, dar cu miez, și a informații.
participat la diferite concursuri de epigrame.
Cunoștea boema vieneză și nu numai12. Era
prieten, chiar, cu dramaturgul Arthur Schnitzler. 13
Hink, Wolfgang. Die Fackel. Herausgeber Karl Kraus:
O altă mențiune dintr-o lucrare bibliografică Bibliographie und Register 1899 bis 1936. K.G. Saur, 1994,
internațională îl indică drept reprezentant al unui pag 191. Disponibil pe Internet: https://books.google.ro/
books?id=8RIgAAAAQBAJ&pg=PA191&lpg=PA191&d
11
Ionescu, V. Idem. q=horatius+m.+pineles&source=bl&ots=GVts6C2CyO
12
Pe Internet există mențiuni despre două cărți poștale trimise &sig=ACfU3U3vZT6BhJczy-QcuIK6mdskW6BM0w&h
lui Ernst Haekel, profesor la Universitatea din Jena, datate: l=ro&sa=X&ved=2ahUKEwj-ssXk46bnAhXjwqYKHR-
20.04.1906 și 09-03-1908. V. https://haeckel-briefwechsel- XBCAQ6AEwAnoECAgQAQ#v=onepage&q=horatius%20
projekt.uni-jena.de/de/document/b_23403 m.%20pineles&f=false

8 Axis Libri
rof esional

Mic lexicon pentru control


de autoritate

Cei ce vor avea curiozitatea să deschidă acest lexicon fac parte,


cu siguranţă, din categoria specialiştilor din bibliotecă preocupaţi de
optimizarea organizării şi regăsirii informaţiei din catalog. În ajutorul
lor, dar şi al celor ce sunt interesaţi de evoluţia terminologiilor de
specialitate, am elaborat lucrarea de faţă.
Dinamica neobişnuită a dezvoltării domeniilor cunoaşterii,
intersectarea din ce în ce mai frecventă a disciplinelor cunoaşterii,
sub directa supraveghere a informaticii, a atras la nivelul limbajului
de specialitate de profil o apreciabilă acumulare şi/sau transformare
de termeni în timp extrem de scurt, conducând la inevitabile
aglomerări cvasisinonimice, generatoare de confuzii sau la utilizări
inadecvate ale termenilor importaţi din discipline „tangenţiale”.
În cadrul disciplinei noastre, cea a biblioteconomiei şi ştiinţei
informării, se înregistrează aceeaşi dinamică în dezvoltare, în special
în ceea ce priveşte organizarea, căutarea şi regăsirea informaţiei,
motivată de performanţele şi, deopotrivă, neajunsurile mediului
online, impulsionată de facilităţile tehnologiei IT. Pe plan autohton,
bibliotecarii au depus şi depun eforturi considerabile pentru a recupera
din evoluţia sa sincopată. Ca o ilustrare a rezultatelor acestor eforturi,
redăm opinia Domnului profesor universitar Mircea Regneală,
exprimată în introducerea la Tratatul de Biblioteconomie1: „Nu se mai
poate vorbi astăzi de diferenţe marcante între ceea ce se scrie la noi
şi ceea ce se scrie în alte state – acest lucru se vede şi din lucrările din
Denise Rotaru ce în ce mai numeroase prezentate de bibliotecarii români la diferite
șef birou, Fișiere de reuniuni internaţionale”. Afirmaţia Domnului Profesor acoperă şi o
autoritate, realitate care, în planul limbajului de specialitate autohton (dar nu
Biblioteca Națională a
României numai; spre exemplu, limbajul profesioniştilor americani sau francezi
actual foloseşte termeni ca subject heading, respectiv vedette-matière,
şi nu acces point sau point d’acces), este reprezentată de două niveluri
diferite ale terminologiei, aproape două vocabulare diferite – unul
axat pe terminologia teoretică, nouă, a cercetării (în care se vorbeşte
de „resursele” unei biblioteci, în care se vorbeşte de „date bibliografice
şi de autoritate” şi de „thema”, iar celălalt, axat pe terminologia
1
Asociaţia Bibliotecarilor din România. Tratat de biblioteconomie. Vol. 1.
Introducere, p. 17

martie 2020 9
rof esional

intrată deja în uz, sedimentată, care acoperă o trebuie să corespundă celui folosit de majoritatea
realitate demonstrabilă, practică, unde vorbim de utilizatorilor.”
„documentele” din bibliotecă, de „înregistrările Desigur, lucrarea este, ca orice lucrare de acest
bibliografice şi de autoritate”, unde vorbim de tip, supusă revizuirii, completării etc. în funcţie de
subiecte concepte şi noţiuni, nume, nume/titlu. dinamica limbajului de specialitate utilizat. Pentru
În orice caz, vorbim de o îmbogăţire rapidă a cei mai puţin familiarizaţi cu această sintagmă -
limbajului de specialitate; termenii nou preluaţi au Control de autoritate, vom prezenta câteva repere
fost grabnic absorbiţi, unii dintre ei suprapunându- referitoare la ceea ce este şi la ce foloseşte. Michael
se ca sens, alţii nefiind încă bine definiţi. Am Gorman îi stabileşte locul în cadrul standardizării
putea spune că, în acest context, discursul elementelor punctelor de acces – autor, titlu,
biblioteconomic tinde către un logos poietikos mai subiect - din catalog: „...controlul de autoritate şi
degrabă. Prin urmare, demersul elaborării acestui controlul bibliografic sunt contigue, sunt două feţe
mic lexicon consacrat Controlului de autoritate îşi ale aceleiaşi monede”. În consecinţă, Controlul de
are rădăcinile în necesitatea de a fixa o terminologie autoritate este definit ca Ansamblu de operaţii de
coerentă, uniformă, referitoare la tot ceea ce este căutare, analiză, decizie şi creare a înregistrărilor de
subsumat acestui capitol biblioteconomic, aproape autoritate care au ca scop asigurarea şi menţinerea
deloc explorat la nivelul învăţământului universitar, coerenţei şi integrităţii punctelor de acces dintr-
luând în considerare, ca izvor bibliografic, literatura un catalog. Rolul controlului de autoritate este de
de specialitate care utilizează termenii intraţi în a determina coerenţa ansamblului de înregistrări
uz, literatură pe care am încercat să o redăm cât bibliografice dintr-un catalog şi de a optimiza astfel
mai complet, în bibliografia inclusă în volum. De gradul de accesibilitate al punctelor de acces utilizate
altfel, în elaborarea acestui lexicon, ne-am ghidat în sistemul de regăsire a informaţiei.
după recomandările din Declaraţia internaţională Pe scurt, Controlului de autoritate îi revine
de principii de catalogare2– IFLA, 2016 – cap. rolul de a asigura calitatea informaţiei, adică
2. Principii generale, pct.2.2: „Uzanţa limbii. consistenţa, coerenţa şi precizia informaţiei –
Vocabularul utilizat în descrieri şi puncte de acces caracteristici obligatorii în asigurarea formulării
2
[https://webcache.googleusercontent.com/
atât a căutării, cât şi a regăsirii informaţiei de către
s e a r c h ? q = c a c h e : H x T 3 9 E 2 h i D Y J : h t t p s : / / w w w. utilizatori.
ifla.org/files/assets/cataloguing/IMEICC/ În biblioteca secolului al XXI-lea, Controlul
IMEICC1/statement_2003_romanian. de autoritate este vital pentru asigurarea consistenţei
pdf+&cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-b] accesat catalogului sau, mai simplu, pentru asigurarea
19.09.2019

10 Axis Libri
accesului la o informaţie coerentă, precisă referitoare Eminescu – Iaşi , Marcela Popa - Biblioteca Centrală
la resursele aflate în colecţiile sale. Utilitatea Universitară Mihai Eminescu – Iaşi, Violeta Moraru
controlului de autoritate nu se opreşte acum doar – Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi, Dorina
la spaţiul catalogului de bibliotecă. În mediul web, Bălan - Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi,
înregistrările de autoritate din cataloagele online Otilia Badea - Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”
ale multor biblioteci naţionale şi universitare Galaţi, Catrina Căluian – Biblioteca Judeţeană „V.A.
(bibliotecile nord-americane, Biblioteca Naţională Urechia” Galaţi, Mia Băraru - Biblioteca Judeţeană
a Franţei, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai „V.A. Urechia” Galaţi, Victoria Frâncu - Biblioteca
Eminescu” - Iaşi, pentru e enumera câteva exemple), Centrală Universitară Carol I - Bucureşti, Monica
cu preponderenţă cele de nume de persoane şi Achiri - Biblioteca Centrală Universitară Carol I -
subiecte concepte şi noţiuni, servesc ca linkuri la Bucureşti, Dorina Niculae - Biblioteca Naţională
instrumente şi surse de referinţă accesibile. a României, Florentina Ghiţă (Chivu) - Biblioteca
În acest context, considerăm editarea Naţională a României, Denise Rotaru - Biblioteca
acestui lexicon ca fiind un prim produs menit să Naţională a României, în calitate de coordonator al
promoveze importanţa Controlului de autoritate Grupului.
şi a instrumentelor sale în rândul bibliotecarilor Manualul de indexare are la bază traducerea
români. Spre a oferi colegilor noştri informaţii Ghidului de indexare RAMEAU şi este în curs de
cât mai complete asupra capitolului Controlul finalizare; parte din termenii manualului, validaţi
de autoritate şi a instrumentelor sale, prezentul în cadrul sesiunilor de lucru ale acestui grup, au
lexicon este structurat în trei părţi: o parte cuprinde fost introduşi în tezaurul enciclopedic de vedete de
terminologia propriu-zisă, o parte este dedicată subiect - concepte şi noţiuni LIVES-Ro. La rândul
bibliografiei producției științifice a autorilor români său, în construirea sa, tezaurul a avut ca punct de
în domeniul controlului de autoritate cuprinzând plecare traducerea Listei de autoritate RAMEAU,
inclusiv lucrări referitoare la limbajele de indexare dreptul de traducere fiind obţinut în urma
controlate construite pe baza CZU şi, o a treia încheierii Convenţiei dintre Biblioteca Naţională a
parte consacrată enumerării celor mai importante Franţei şi Biblioteca Naţională a României, în anul
instituţii deţinătoare de fişiere de autoritate din 2006. Traducerea a fost efectuată de specialişti din
lume. bibliotecile universitare şi judeţene, iar corectura,
Acestui prim produs i se va adăuga, în scurt adaptarea, actualizarea, într-un cuvânt, crearea
timp, fişierul de autoritate de subiecte-concepte şi fişierului de autoritate LIVES-Ro reprezintă munca
noţiuni LIVES-Ro şi, ulterior, manualul de indexare întregului colectiv al Biroului Fişiere Naţionale
LIVES-Ro. de Autoritate din cadrul Bibliotecii Naţionale a
Menţionăm că realizarea acestui lexicon României.
se datorează colaborării câtorva dintre membrii Sperăm ca această lucrare, alături de
Grupului de lucru LIVES-Ro. Acest grup, celelalte două produse amintite, să contribuie la
coordonat de Biblioteca Naţională a României, extinderea implementării Controlului de autoritate
este un grup de lucru, format din bibliotecari şi a instrumentelor sale în Sistemul Naţional de
specialişti ai bibliotecilor universitare şi judeţene, Biblioteci.
constituit iniţial în scopul
actualizării şi validării
manualului de indexare
LIVES-Ro. Printre cei care
au participat consecvent
la întrunirile de lucru se
numără: Ligia Caranfil
- Biblioteca Academiei,
Anca Haţapuc - Biblioteca
Centrală Universitară Mihai
Eminescu – Iaşi, Camelia
Stumbea - Biblioteca
Centrală Universitară Mihai

martie 2020 11
rof esional

Manifestul Bibliotecilor
pentru Europa

La 25 de ani de la ratificarea Manifestului UNESCO


(Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură)
pentru biblioteci publice, care se realiza în acord cu Principiile
IFLA (Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Biblioteci şi
Bibliotecari), ce considera biblioteca publică o „forță vie pentru

Dorina Bălan
șef birou, Catalogarea
colecțiilor. Control de
autoritate,
Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia”

12 Axis Libri
31 0 de existenta

de ani
Biblioteca
educație, cultură și informare, agent esențial în
„V.A. Urechia”
3. Se angajează pe deplin să realizeze
încurajarea păcii și bunăstării spirituale”, IFLA Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU
a lansat, în anul 2019, Manifestul Bibliotecilor și să promoveze accesul la informații în cadrul
pentru Europa, îndemnând organizațiile care inițiativelor sale de aderare și dezvoltare
reprezintă bibliotecile din întreaga Europă să În acest sens ar trebui să se realizeze un plan
sprijine acest manifest. pentru dezvoltarea durabilă incluzivă, iar accesul
Prin acest nou manifest bibliotecile la informații să fie făcut inclusiv de către biblioteci,
„reprezintă locații cheie pentru învățare și care sunt un factor activ în acest sens, iar UE
implicare civică, ferestre pentru toți spre cultură ar trebui să adopte o poziție mai constructivă
și patrimoniu, precum și călăuze în cercetare şi în discuțiile din cadrul Organizației Mondiale
inovare”. privind Proprietatea Intelectuală cu referire la
IFLA dorește o Europă care: limitările globale și excepțiile privind dreptul de
1. Garantează că fiecare, în orice moment autor.
al vieții sale, este capabil să învețe, să citească și
să se dezvolte prin biblioteci Bibliografie:
Aceasta presupune accesul nelimitat la 1. A Library Manifesto for Europe – A
informații prin proiecte care au ca rol să promoveze Library Manifesto for Europe. Disponibil la:
„lectura, alfabetizarea, învățarea pentru toți https://www.europe4libraries2019.eu/. Data
și dezvoltarea valorilor corespunzătoare”, și consultării: 20191230.
presupune ca Europa să creeze cadrul legislativ 2. Manifestul Bibliotecilor pentru Europa.
prielnic pentru „participarea bibliotecilor, în Disponibil la: http://www.bnrm.md/files/
special, la dezvoltarea competențelor digitale, accesDedicat/MANIFESTUL-BIBLIOTECILOR-
mass-mediei și culturii informaționale”. PENTRU-EUROPA.pdf. Data consultării:
2. Plasează accesul în inima acţiunilor sale 20191230.
din domeniul culturii, ştiinţei şi inovaţie
Aceasta înseamnă ca accesul deschis să fie
obligatoriu la cercetările finanțate din fonduri
publice, mai ales în cazul cercetării și inovării,
ceea ce presupune ca Europa, prin programele
sale, să sprijine bibliotecile „pentru a-și digitaliza
și împărtăși colecțiile”.

martie 2020 13
rof esional

Mihai Eminescu
ctitorul culturii române

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,


Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc..”
(Mihai Eminescu -
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie)

Ziua de 15 ianuarie, aleasă ca Zi a Culturii Naţionale, reprezintă


data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu.
De ce a fost aleasă ziua lui Eminescu drept zi a Culturii
Naţionale? Poate pentru că Mihai Eminescu reprezintă „omul deplin
al culturii româneşti”, potrivit lui Constantin Noica. Criticul literar
Titu Maiorescu, mentorul „Junimii”, spunea despre marele poet: „Pe
cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe
secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale,
care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până
astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a
veşmântului cugetării româneşti.”
Omul deplin al culturii române, Mihai Eminescu, a fost o
apariţie deosebită în literatura secolului al XIX-lea, integrându-se Laura-Elena Grecu
bibliotecar, Fundația
în marele curent romantic european. Ceea ce singularizează creaţia Andreiana Juventus
eminesciană este acea capacitate uriaşă de a întoarce timpii istoriei,
de a construi forme alăturate spaţiale şi temporale nebănuite într-un
limbaj armonizat printr-o filiaţie de profunzime cu limbajul folcloric.
Cu prilejul sărbătoririi Zilei Culturii Naționale și a împlinirii
celor 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, Filiala nr. 2 „Paul
Păltănea” a desfășurat o serie de evenimente menite să-l omagieze pe
„marele poet nepereche”.
În continuare este prezentat desfășurătorul activităților și
expozițiilor care au avut loc cu participarea elevilor, profesorilor, dar
și a bibliotecarilor:

14 Axis Libri
• în perioada 13-17 ianuarie, cititorii au fost întâmpinați la Liceul de Turism și Alimentație
sediul filialei cu expoziția de documente și publicații care cinstesc „Dumitru Moțoc”, coordonați de
memoria geniului românesc al poeziei; doamna profesoară Di Grandi
• pe 15 ianuarie, a avut loc la statuia poetului Mihai Eminescu, Nicoleta, prin care l-au omagiat
din Parcul Municipal omonim, un moment festiv intitulat „Revedere pe marele poet. Activitatea face
cu Eminescu”, dedicat marelui poet nepereche; mulţumim elevilor parte din Proiectul Educațional
claselor a VI-a A, a VII-a A şi a VIII-a, precum şi cadrelor didactice „Lectura, calea de acces spre inima
Pangrati Emanuela-Maria, Voicu Iulia-Mariana şi Andrei-Nicoară adolescentului”;
Dorina, de la Şcoala Gimnazială „Grigore Moisil” Galaţi, pentru • 16 ianuarie - în urma
participarea la acest eveniment cultural organizat de Biblioteca invitației lansate, personalul
Judeţeană „V.A. Urechia” şi colaboratorii săi. Filialei nr. 2 „Paul Păltănea” a
• pe 15 ianuarie s-a desfășurat în incinta Liceului Teoretic participat la cea de-a VI-a ediție
„Mircea Eliade”, în colaboare cu Filiala nr. 2 „Paul Păltănea”, activitatea a Proiectului cultural „Pe urmele
denumită „Îl iubim pe Eminescu!” din Proiectul Educațional „Cu paşi lui Eminescu”, coordonat de
mici pe urmele marilor scriitori”, sub coordonarea doamnei profesoare profesoara Ciubotaru Rodica,
Tudorache Alexandrina. Elevii clasei a III-a A au demonstrat că și care s-a desfășurat la Colegiul
Eminescu este în sufletul fiecăruia dintre noi; de Industrie Alimentară „Elena
• în perioada 13-17 ianuarie, Mihai Eminescu a fost omagiat Doamna”; ca partener, Filiala nr.
prin expoziția de desene inspirate din opera poetului, realizate cu mult 2 „Paul Păltănea” a avut deosebita
drag, prin diferite tehnici, de către elevii talentați ai clasei a III-a de plăcere să fie prezentă la această
la Liceul Teoretic „Mircea Eliade”, coordonați de doamna profesoară manifestare, dedicată omagierii
Tudorache Alexandrina; „poetului nepereche”, care a
• 16 ianuarie - „Mihai Eminescu, omul deplin al culturii române” cuprins: prezentări Power Point,
a fost tema dezbaterii literare, susţinută de elevii clasei a XII-a A de la recitaluri de poezie, expoziţie
de colaje, desene și portrete
inspirate din opera eminesciană;
• 21 ianuarie - aniversarea
celor 170 de ani de la nașterea
marelui poet Mihai Eminescu
a fost motiv de bucurie pentru
elevii Şcolii Gimnaziale nr. 33,
însoțiți de doamna profesoară
Popescu Doina, care au adus un
omagiu poetului prin activitatea
„Popas pe cărări eminesciene!”,
din Proiectul Educațional
„Incursiune în universul lecturii”.
Constatăm cu bucurie în
suflet că Eminescu, „Luceafărul
poeziei românești”, rămâne a fi
cel mai mare poet național și
universal. Din acest motiv putem
spune că „fără Eminescu am fi mai
altfel şi mai săraci”, așa cum afirma
criticul literar Tudor Vianu.
Mulțumim elevilor, cadre­
lor didactice și instituțiilor de
învățământ partenere pentru
frumoasele activități și expoziții,
pentru dăruire și profesionalism!

martie 2020 15
rof esional

Hrană pentru suflet

Cartea… ce este o carte?


Cartea este sursă a cunoașterii, un izvor nesecat de experiențe,
de oglindiri ale sufletului, de sentimente, în care imaginația poate
să exploreze în voie, un prieten și în vremuri de tristețe, și în
vremuri de bucurie, care nu ne pune întrebări incomode, ci doar
încearcă să ne vindece, să ne fie un tovarăș credincios, indiferent
de trăirile noastre.
Deși poate părea un clișeu, cititul chiar ne dezvoltă
abilitațile de exprimare, vocabularul. Trăim în era calculatoarelor,
a internetului, de unde putem afla o multitudine de informații
de care avem nevoie, însă, din punctul meu de vedere, cartea e
de neînlocuit. Ea este cea care ne produce emoție, care nu ne
judecă indiferent de ceea ce simțim și ne lasă să ne dăm frâu liber
imaginației și sentimentelor. Iar locul în care regăsim toate aceste
lucruri laolaltă este biblioteca.
Fie că ești cititor sau voluntar pentru realizarea unor activități
sau programe, fie că vii in bibliotecă pentru a participa la activități
culturale sau de informare, sper că pentru tine biblioteca este un
prieten, un deschizător de drumuri, un loc unde poți lega noi
prietenii și îmi doresc ca fiecare persoana care îi trece pragul să
citească cu inima pentru a pătrunde toate tainele pe care cartea
vrea să i le releve.
Iată o definiție completă dată de Barbara Tuchman: „Cărțile Nicoleta Mazilu
sunt purtători ai civilizației. Fără cărți istoria este tăcută, literatura bibliotecar, Fundația
toantă, știința schiloadă, gândurile și imaginația în repaos”. Într- Andreiana Juventus
adevăr, fără cărți ne îndepărtăm de lumină, frumusețe și adevăr.
Ne depărtăm de artă și profunzime și, mai presus de toate acestea,
ne depărtăm de noi înșine.
Biblioteca își dorește și luptă în fiecare an ca tehnologia să
nu ne acapareze în totalitate fiindcă cunoașterea înseamnă să te
apleci asupra cărților în paginile cărora generații anterioare au
scurs suflet și lacrimi. De aceea, în fiecare an, biblioteca realizează
protocoale de colaborare cu unitățile de învățământ din județ, iar
prin intermediul acestora și cu ajutorul cadrelor didactice, cărora

16 Axis Libri
le suntem profund recunoscători, realizăm o sufletele ușoare, dar cu ghiozdanul puțin mai
strânsă legătură cu vechi și noi cititori, pe care greu, datorită cărților pe care copiii le împrumută
ne străduim să îi fidelizăm organizând activități fie pentru a lectura ceva din bibliografia școlară,
diverse, oferindu-le sprijin în aflarea informațiilor recomandată de cadrul didactic, fie ceea ce
de care au nevoie, împrumutându-le cartea consideră ei că le-ar face plăcere să citească, din
dorită sau așteptându-i cu brațele deschise și cu recomandările noastre, ale prietenilor sau din
un zâmbet nesfârșit pe buze, bucuroși să le fim informații descoperite pe internet. „În lumea
gazde pentru orice activitate culturală, propusă cărților”, „Biblioteca, prietena mea!”, „Cărțile
de dascălii lor sau de către ei înșiși. sunt o comoară”, „Lectura este o formă a fericirii”,
În anul școlar 2019-2020, Filiala nr. 2 „Paul „Cărțile, prieteni pentru minte și suflet”, „Aripi
Păltănea” a încheiat protocoale de colaborare cu de poveste în bibliotecă” sau „De la cititor de
nu mai puțin de douăzeci și patru de grădinițe, nevoie, la cititor pasionat” sunt doar câteva dintre
școli gimnaziale și licee atât din municipiu, cât titlurile proiectelor educaționale desfășurate anul
și din județ. Lunar, fiecare dintre aceste unități acesta la Filiala nr. 2 „Paul Păltănea” de către
de învățământ și-a propus câte o activitate unitățile de învățământ.
extrașcolară pe care să o realizeze în colaborare De la preșcolari la liceeni și la cei mai
cu biblioteca, iar dovadă stau sutele de fotografii în vârstă, vedem că, de fapt, lectura și cartea
pline de zâmbete satisfăcute, de uimire sau de nu au vârstă! Biblioteca este istoria lungă și
curiozitate rămase în urma lor și bucuria noastră întortocheată a relației omului cu adevărul și
sufletească, a bibliotecarilor, când la finalul unei cunoașterea, este o grădină plină cu hrană vitală:
astfel de activități îi vedem plecând veseli și cu hrană pentru suflet, iar sufletul înseamnă viață!

MARIN, Năstase. Galați : Calmul amiezii [Fotografie] / Năstase Marin.- Galaţi : [sn] , 1971

martie 2020 17
rof esional

Mica Unire sub domnia lui


Al. I. Cuza, pe înțelesul
copiilor

Trăind într-un secol al vitezei, nevoia de informare devine din ce


în ce mai acerbă, astfel că trebuie să învățăm să distingem și să alegem
informațiile de cea mai bună calitate. Sunt tot mai dese situațiile în
care tânăra generație caută informații aflate de cele mai multe ori la un
click distanță, încântați de rapiditatea obținerii acestora în detrimentul
calității informațiilor. Internetul permite oricui să posteze, fără ca
aceste informații să fie verificate dacă sunt conforme conținutului
cărților, care sunt atent selecționate pe baza unor bibliografii de
specialitate. Și unde altundeva am putea găsi materiale documentare
adunate într-un singur loc, dacă nu într-o bibliotecă? Astfel, din nevoia
de cunoaștere și, de ce nu, a unui spațiu de relaxare, a aparut Filiala
Nr. 5 a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi, „Hortensia Papadat-
Bengescu”. Această bibliotecă deservește școlile și liceele din Cartierul
Dunărea și toate categoriile de vârstă avide de lectură. Pe lângă rolul
său primordial, acela de a oferi documente (cărți, periodice, CD-uri,
DVD-uri și alte tipuri de documente), biblioteca organizează și diferite
activități cu rol educativ. O astfel de activitate organizată de Filiala Nr.
5 este și cea desfășurată cu ocazia sărbătoririi zilei de 24 ianuarie 1859,
ziua Micii Uniri, sub domnia lui Al. I. Cuza, unde elevii clasei a IV-a D,
de la Școala Gimnazială Nr. 43 „Dan Barbilian”, aflați sub îndrumarea
doamnei învățătoare Clementina Balmuș, au fost prezenți la bibliotecă
Mădălina Pană
bibliotecar, Fundația
Andreiana Juventus

18 Axis Libri
amintirea prin muzeul, statuia,
strada, liceul și campusul
universitar care îi poarta numele.
În anul 1844, se căsătorește cu
Elena Rosetti, Cuza locuind cu
soția în casa părinților săi din
Galați, devenită actualmente
Muzeul „Casa Cuza”. Chiar și
după alegerea sa ca domnitor,
acesta a făcut drumuri destul
de dese în urbea noastră. El a
inițiat mai multe reforme, cele
mai importante fiind Legea
învățământului și reforma agrară.
Printre documentele
legate de Unire și de orașul
nostru, elevilor li s-a prezentat
și cartea „Istoria orașului Galați
de la origini până la 1918”, a
regretatului istoric, muzeograf,
bibliotecar și publicist Paul
Păltănea, care pe data de 25
ianuarie a împlinit 12 ani de la
trecerea la cele veșnice. Mica
Unire din 24 ianuarie 1859
este un moment important
pentru istoria noastră, acesta
fiind momentul predecesor al
unde au aflat informații despre balcanic, cu toate valenţele Marii Unirii de la 1918. Acest
importanța acestui eveniment, sale”. Nicolae Iorga considera că eveniment ne reamintește jertfa
dar și despre domnitorul Al. I. istoria „este o necesitate pentru înaintașilor noștri pentru patria
Cuza, anul acesta împlinindu-se conştiinţa umană: şi pentru noastră străbună și despre modul
200 de ani de la nașterea sa, în chibzuirea împrejurărilor şi în care ne-am câștigat libertatea
data de 20 de martie. pentru tragerea concluziilor ca popor și ne-am stabilit mai
Elevilor li s-a prezentat, şi pentru îndemnuri şi pentru târziu granițele actuale ale țării.
de asemenea, și o expoziție mângâieri”. Acesta mai spunea că După 161 de ani de când au
referitoare la Mica Unire, „Un popor care nu își cunoaște avut loc aceste evenimente, ziua
realizată cu documente aflate în istoria este ca un copil care nu își de 24 ianuarie ne-a făcut din nou
fondul bibliotecii, aceștia ne-au cunoaște părinții! Cunoaşterea să retrăim, cel puțin la nivel de
încântat cu proiectele realizate istoriei este importantă pentru poveste, acești câțiva pași făcuți
de ei referitoare la Mica Unire și societatea civilă”. de strămoșii noștri pentru tot
la domnitorul Al. I. Cuza. În această manifestare, a ceea ce înseamnă azi România.
Nicolae Bălcescu sublinia celebrării Unirii din 24 ianuarie Copiii și-au manifestat
faptul că „Istoria este cea dintâi 1859, am ales să le prezentăm interesul prin adresarea de
carte a unei naţii. Într-însa ea îşi elevilor și câteva informații întrebări suplimentare, iar la
vede trecutul, prezentul şi viitorul”. importante despre domnitorul sfârșitul manifestării am intonat
„Istoria e cea care ne aşează pe noi Al. I. Cuza, o personalitate împreună versurile lui Vasile
ca naţie şi popor într-un context marcantă a orașului nostru. Alecsandri din Hora Unirii: „Hai
global. Cunoscând-o vom şti şi Acesta a fost pârcălab de Galați, să dăm mână cu mână /Cei cu
înţelege specificul nostru romano- orașul nostru păstrându-i vie inima română (...)”.

martie 2020 19
rof esional

EMINESCU, în gând și inimă


de român
Ziua Culturii Naționale aniversată de elevi și profesori la
Filiala nr. 1 „Costache Negri”

...170 de ani de la nașterea poetului nepereche


„A vorbi despre poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă…Nu
poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul
coardelor ar putea să povestească pe harpă și să legene din depărtare,
delicata lui singuratică slavă”. ( Tudor Arghezi)
Luna ianuarie ne-a adus din nou oportunitatea de a ne bucura
inimile cu omagierea a două evenimente deosebit de importante din
istoria românilor: nașterea poetului nepereche, Mihai Eminescu - în
ziua de 15, declarată Ziua Culturii Naționale, și împlinirea a 161 ani de
la Unirea Principatelor (Mica Unire) - în ziua de 24.
Astfel, Filiala 1„Costache Negri” - Biblioteca Municipală pentru
Copii a găzduit în luna ianuarie grupuri de elevi, conduși de profesorii
lor, care au recreat atmosfera din opera eminesciană recitând poezii,
interpretând cântece compuse pe versuri ale lui Eminescu sau în cinstea
sa și expunând desene tematice realizate în moduri cu totul inedite.
Activitatea intitulată ,,Incursiune în lirica eminesciană” a fost
prezentată de elevii clasei a VII-a, Liceul Teoretic ,,Emil Racoviţă”,
coordonaţi cu multă sensibilitate de către doamna profesoară Mariana
Constantin. Elevii au prezentat un material PowerPoint cu informaţii
despre viaţa şi activitatea Marelui Poet, cu etapele constituirii
personalităţii sale creatoare şi cu ilustrarea unor interpretări ale criticilor
literari. Cu emoţie, copiii au recitat poezii, reflectând sensibilitatea, Lucica Veliche
profunzimea, inspiraţia şi lirismul textelor prezentate. Recitalul de bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”
poezie a fost urmat de o dezbatere interactivă despre temele şi motivele
eminesciene, despre importanţa culturii în conturarea unei identităţi
naţionale. Momentul s-a încheiat cu un recital liric şi cu gânduri pentru
Eminescu, ,,acest tânăr cu ochi mari,/Cât istoria noastră”, cum avea să
noteze Marin Sorescu.
Cu Eminescu reuşim să spunem lumii povestea unui neam, căci
opera lui cântă vraja apei de izvor, farmecul naturii şi măreţia trecutului.
Sub denumirea Eminescu - ,,omul deplin al culturii româneşti’’, boboceii
clasei a V-a , Liceul Teoretic ,,Emil Racoviță’’, coordonați cu blândețe de
către doamna profesoară Mariana Constantin, au recitat cu sensibilitate
versuri din lirica eminesciană, pe un fundal sonor sugestiv. A fost
o atmosferă plină de sărbătoare, iar sufletele ne-au fost inundate de

20 Axis Libri
vers, bucurie, emoţie şi frumos. Într-un cuvânt, scrisorile din Corespondența privată Veronica Micle
Eminescu… - Mihai Eminescu. Această activitate minunată a
Activitatea cu tema ,,Eminescu în era digitală”, fost coordonată cu multă dăruire de către doamnele
alături de elevii clasei a IX-a C, Liceul Teoretic ,,Emil profesoare: Violeta-Teodora Lungeanu, Tincuţa
Racoviță” a fost foarte interesantă și modernă. După Puică şi Elvira Alexandrescu.
ce elevii au recitat poezii alese de ei din volumele Prezentarea unor scenete și lecturarea câtorva
pe care le dețin sau din colecțiile Bibliotecii, a fragmente din corespondența personală a marelui
fost reconstituit momentul în care îndrăgostitul poet au ajutat spectatorii - atât invitați, cât și
Eminescu își exprima sentimentele într-o epistolă inopinați - să retrăiască pentru câteva clipe în epoca
adresată Veronicăi Micle. De la atmosfera romantică Romantismului românesc. Muzicalitatea versului
a secolului al IX-lea, elevii au revenit în era digitală, eminescian s-a împletit cu ascuțimea mesajului
parcurgând un chestionar creat de doamna jurnalistic. Dacă cei mai mici dintre actorii ad-hoc
profesoară Mariana Constantin pe site-ul quizizz. ne-au legănat în brațele naturii, liceenii au enunțat
com. Verificarea cunoștințelor acestora cu privire la concepte sociale care și-au păstrat actualitatea și
viața și opera ,,Poetului nepereche” s-a făcut, astfel, mesajul peste decenii.
sub forma unui joc, cu ajutorul telefoanelor mobile. Expoziția „Dor de Eminescu” realizată în
La evenimentul ,,Cu Eminescu în suflet...”, am cinstea „omului deplin al culturii românești”, cum l-a
simțit bucuria, emoția și gingășia, alături de elevii numit Noica pe Eminescu, poate fi vizitată la sediul
clasei a II-a A, de la Școala Gimnazială Nr. 29, filialei până la sfârșitul lunii.
coordonați cu dăruire de către doamna profesoară Aceste momente cultural-artistice au pregătit
Mariana Stanciu. Copiii au pătruns în raiul cărților, perfect aniversarea a 161 de ani de la Unirea
cu pași mărunți, dar siguri, iar calea le-a fost luminată Principatelor Române, Eminescu fiind un patriot
de LUCEAFĂRUL poeziei românești! Prichindeii au desăvârșit - sentiment manifestat și cultivat încă din
combinat cu măiestrie elemente de analiză a unui text copilărie. Trebuie să avem în vedere că a fost martor,
liric cu momente de recitare pline de sensibilitate. chiar dacă la frageda vârstă de 9 ani, al evenimentului
Vineri, 17 ianuarie 2020, am fost martorii și că a trăit în mod direct în atmosfera premergătoare
unui frumos eveniment cultural, care ne-a purtat pe și ulterioară acestuia.
valurile vremii versului eminescian. Sub denumirea Costume populare, steaguri, cântece și hora
,,Eminescu – prezentul continuu’’, talentaţii elevi ai unirii dansată de elevi, profesori și bibliotecari au
clasei a X-a B de la Colegiul Naţional ‚,Costache desăvârșit sărbătoarea.
Negri’’ ne-au încântat sufletele cu un recital liric. În încheiere, parafrazăm pe marele poet:
Apoi, ne-au prezentat sceneta ,,Luceafărul de Trăiască nația!
Bibliotecă’’, scrisă de Victor Cilincă şi au interpretat Sus cu dânsa!
cu sensibilitate propriile creații, având ca suport

martie 2020 21
C

Cealaltă scenă
a lui Alexa Visarion

Lucrarea Cealaltă scenă face parte dintr-o trilogie personală,


așa cum o numea recent autorul, Alexa Visarion, care continuă seria
destăinuirilor despre creșterea OMULUI pe care îl avem a citi, ca
personalitate a teatrului și culturii române, astfel cum reușește și în
celelalte două lucrări - Împotriva uitării și Nostalgia valorii.
Gândite ca un tot unitar din perspectiva creșterii propriei
individualități intelectuale, cele trei volume pot fi citite separat și în
orice ordine. Ceea ce le unește este doar numitorul lor comun: arta de
a vorbi despre personaje, actori, festivaluri, scriitori, poeți dramaturgi
și teatru.
Volumul Cealaltă scenă, adică partea mai puțin văzută a
regizorului Alexa Visarion, este un dublu omagiu adus: Scenei -
care este ridicată la rangul de persoană, poate una dintre marile
sale iubiri, dacă nu cea mai mare, pentru că împreună cu aceasta
sărbătoresc în acest an nunta de aur am putea spune, jumătate de secol
de conviețuire și activitate
- și profesorului domniei
sale, Radu Penciulescu,
spre pioasă aducere aminte.
Despre ceea ce a însemnat
mentorul pentru formarea
omului de teatru Alexa
Visarion, se poate deduce Dorina Bălan
din superlativele absolute șef birou, Catalogarea
colecțiilor. Control de
folosite în descrierea acestuia: autoritate,
„profesorul meu extraordinar, Biblioteca Județeană
Radu Penciulescu m-a „V.A. Urechia”
format lăsându-mă liber,
condamnându-mă la libertate.
Penciulescu a intuit ceea ce aş
fi putut să fiu eu, când nu ştiam
că pot să fiu eu. (…) Arta pe
care mi-a insuflat-o a fost arta
de a trăi, de a fi responsabil

22 Axis Libri
faţă de menire şi rost, nu arta de a face regie. și transmiterea către oaspeții sălilor de spectacole,
Regia vine ca exprimare ultimă. E o sinteză. Tu te diverși ca structură, dar uniți prin teatru ca valoare
dezvolţi, creşti, apoi taci.” „Radu Penciulescu mi-a comună, ca formă de manifestare a tuturor celor
dat libertatea să devin regizor”… „Tot el a fost acela care au contribuit la crearea lui.
care a punctat în viaţa mea traseul nemărginirii… Maestru al cuvintelor, Visarion Alexa se joacă
Radu Penciulescu, Omul adevăr adânc şi nobleţe prin și cu acestea, le rostogolește și răstălmăcește,
înaltă care mi-a botezat destinul artistic în lumea le inversează topica în propoziție, obținând filosofii
convulsivă a teatrului.”
Structurată în 25 de eseuri,
publicate în reviste de prestigiu
precum: Teatrul azi, Contemporanul,
Viaţa Românească, Vitraliu, Scriptor
şi Convorbiri literare, cartea este o
mărturie prin intermediul cuvintelor,
a nenumăratelor valențe ale acestora,
a amalgamului de sensuri și de
descifrări, o altfel de exprimare a lui
Alexa Visarion pe care o stâpânește
tot atât de bine ca și teatrul.
Fie că discută despre teatrul lui
Caragiale, critica picturii, literatura
lui Eminescu sau a marelui Breban,
despre regizorul Aureliu Manea, care
„demonizează expresia teatrului,
redându-i vigoarea poetică pierdută
în succesive maladii intelectuale”,
despre Antonin Artaud - „vocaţia
vizibilităţii artistice împinsă până
la sinuciderea publică”, despre
reuniunile și Festivalurile de teatru
care oferă „o deschidere spre
cunoaşterea stilurilor de joc si a
expresiilor scenice moderne care se
dezvoltă acum în spaţiul naţional şi
internaţional”, despre Cehov „care
pătrunde în ţesătura sufletului...,
iar noi simţim tăcerea şi ecoul” sau
realizează analiza și critica teatrului,
Alexa Visarion nu-și uită rădăcinile, mentorii care reale, de teatru, de artă, de viață. El dă cuvintelor
i-au trasat începuturile, cărora le dedică pagini suflet și le trimite spre suflete. Atâta filosofie și atâta
din abundență, dar nici discipolii, pe cei prin cultură sălăjluiesc împăcate în acest Mare Om că
intermediul cărora întrevede un viitor strălucit stai și te întrebi: merit eu, un om de rând, să vorbesc
teatrului. de inspirația și cunoașterea condeiului său?
Personalitate de real prestigiu a lumii teatrale La mulți ani, maestre, pe scenă și în viață, să ne
şi culturale contemporane, eruditul Alexa Visarion puteți inunda sufletele cu lumina imaginației și harului
crede în deviza unitate în diversitate reinterpretată la pe care vi le-a dăruit, fără zgârcenie, Universul!
scara culturii printr-un mozaic lingvistic, de teatru,
de manifestări ale acestuia, pornind de la opera
creată de dramaturg până la punerea ei în scenă

martie 2020 23
C

Cu și despre
Nina Cassian

După anul 2000, cu precădere, producția de carte a devenit


extrem de bogată, diversă ca tematică, încât, cu regret, în cele mai
multe cazuri, nu putem ține pasul oricât ne-am strădui. Marea
lor majoritate rămân necunoscute. Nu mă mulțumește această
constare, dar este o realitate, pe care nolens volens, trebuie să o
acceptăm.
Așa se face că, de curând, am aflat de un volum semnat de
Nina Cassian, Avangarda nu moare și nu se predă (Editura Vinea,
Bucharest, 2007). M-am frământat, m-am agitat, îmi doream cartea.
Cu greu, într-adevăr, cu greu, am reușit să o procur. Doar spre lectură.
Printr-un împrumut interbibliotecar. Salvarea, Biblioteca „N. Iorga”
din Ploiești. Și foarte m-am bucurat!
Acest volum, posibil, ultimul publicat în România, sub semnătura
poetei, lasă un parfum de frumusețe nostalgică, în cei mai frumoși ai
săi ani... din toamna vieții pământene. Un grupaj de versuri, în același
stil, dorit în mantie avangardistă, cu inflexiuni strict personale, prin
insistența înlănțuirilor într-un limbaj aparte, numit „limba spargă”:
„Custuliță, custă nață, voitan de sîmbinică, sîmbinică, sîmbineață...”
(Orație).
Grupajul de versuri cooptat în acest volum întărește ideea că
poeta dorește să rămână o „donna miraculata”, fidelă înaintașilor săi.
Dorește și reușește să conserve ritmicitatea și muzicalitatea versului
liber, descarcerat de orice restricții împovărătoare, în stilul maestrului Livia Ciupercă
Tristan Tzara: „Că de-atâta «nu», / numele-i trecu / într-un dublu profesoară, scriitoare
«da», / pronunțat «dada»”.
În ultimii ani ai vieții, Nina Cassian recompune trecutul,
cu firească emoție, cu precădere, în preajma unor mari sărbători,
dacă avem în vedere poemul pe care i-l dedică unui vechi prieten,
avangardistului Stephan Roll, pe numele său real, Gheorghe Dinu
(1903-1974): „Pentru că, iată, este Anul Nou, / vreau să primești din
parte-mi un cadou. / Am pus într-însul câteva vitrine / cu jucării
ciudate, din benine...”, un amalgam de obiecte culese anapoda,
amintind de dadaiștii interbelici – „un ou, un termofor de vinilin, / o
muscă zăpăcită, un vecin” etc.

24 Axis Libri
În fapt, versurile nu sunt doar niște „exerciții Era, pe când nu veli și alibave,
de stil”. Ele chiar însumează „propensiunea Cozimiream pe-o șaită de gopași.
structurală” a poetei spre ludic. Un ludic aparte,
personal, plăcere pe care poeta a cultivat-o încă de Dar azi mai tumnărie-mi parte stena
la debut. E drept, nu a fost încurajată, în acest sens, cu care goltul feeric m-a clăuns
de unul dintre mentorii săi, precum Ion Barbu, cel și zura-i nedă, mult elenteena...
care „i-a interzis” integrarea acelor versuri care
aparțineau limbajului „parg”, în volumul de debut. doar vit și astrichie-n telehuns.
Însă poeta nu a renunțat la plăcerea intimității sale, Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
plăcerea ei de suflet. Și, ca urmare, o descoperim Și linful zurnuie, răuns, prăuns...”
și-n acest volum. Aș zice, un omagiu înaintașilor Surpriza, în acest volum, este Addenda. Un
avangardiști, în familia căreia se dorește a face parte. „florilegiu” în stilul binecunoscut al lui Șerban
Și ca să înțelegem că poeta ia foarte în serios Foarță. Un text dactilografiat, original, cu însemnele
actul poetic, va aborda chiar și poezia cu formă fixă. autorului, datat „martie 1974”. Dar acea „postfață”
Tot în angrenajul stilului său „parg”. Și un exemplu – la un „posibil volum antologic 100 de poeme” –,
concludent este sonetul de la pagina 40. Să fie o va fi respinsă de cenzura vremii. Cele 16 pagini de
reflecție personală la sonetul de tip italian, mai text dactilografiat ni se înfățișează cu rănile produse
precis, la al nostru, nemuritorul, Mihai Eminescu?! de tăieturile intransigentului cenzor. Articolul a
Puteți să vă convingeți, singuri: fost într-atât de mutilat, încât, dacă, totuși, ar fi
fost publicat, nu ar fi dovedit cât de profundă era
„Au înmorit drumatice miloave analiza poeziei Ninei Cassian – la 30 de ani de la
sub rocul catinat de niturași. debut. Curios, a fost eliminat, inclusiv, motto-ul
Atîția venizei de bori mărgași... care preceda textul inițial: „Un cânt de mat argint
Atîtea alne strămătând, estrave... al palei Nina / Mai greu ca orbul lunei îl socot”. Un
gest absurd, având în vedere că versurile-dedicație
Nicicând guluiul arfic, bunurași, aparțin matematicianului-poet Ion Barbu, încă din
n-a tofărit atîtea nerucoave. 1946, și sintetizează un portret de poet.
În cele 41 de poezii cooptate
în acest volum, Avangarda nu
moare și nu se predă, distingem
preferința poetei pentru cultivarea
fanteziei, a umorului absurd,
a lăuntricului frământat de
întrebări, uneori, de un ludic de-a
dreptul intransigent: „Într-un
recipient de lut, / am introdus un
conținut. / Dar conținutul cel netot
/ n-a izbutit să intre tot. / Ceva
mai mult de jumătate / îi atârna
încă la spate, / iar jumătatea de la
cap / țipa și dânsa: «Nu încapi» /
Atunci am convocat poetul / să
facă treaba cu încetul. / Poetul
a intrat în vas, / dar conținutul a
rămas / afară ca și-acum un ceas”
(Formă și conținut).
Reîntâlnirea cu Nina
Cassian, poetul, dăruiește clipei
un farmec de legendă.

martie 2020 25
C

PANORAMA COMUNISMULUI
ÎN MOLDOVA SOVIETICĂ

Acesta este titlul volumului coordonat și editat de Liliana


Corobca, apărut în 2019, la Editura Polirom. Volumul conține 862
de pagini și cuprinde 37 de lucrări scrise de specialiști în diferite
domenii, binecunoscuți în Republica Moldova. Selecția acestora a fost
făcută de Liliana Corobca, cu multă atenție, urmărind să fie cei mai
reprezentativi din domeniul respectiv.
Liliana Corobca s-a născut în anul 1975, în satul Săseni, raionul
Călărași, Rep. Moldova. A absolvit Facultatea de Litere în Moldova
(1997) și este doctor în litere la Universitatea din București (2001).
A fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G.
Călinescu” din București (2002-2011) şi cadru didactic universitar la
București.
Este și editor, expert în domeniul Exilului românesc și cercetător
la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria
Exilului Românesc din București (din 2014). În cadrul acestui institut,
a coordonat mai multe proiecte, științifice sau editoriale, pe teme
legate de istoria comunismului.
Cartea este prefațată de Radu Preda, președintele executiv
al acestui institut. În această prefață, autorul face câteva precizări
interesante: „La trei decenii de la căderea simbolică a comunismului
în majoritatea fostelor țări captive lagărului sovietic, un interval,
care multora le pare destul de lung încât să motiveze indiferența și
chiar uitarea, avem nevoie mai mult decât oricând de instrumente
Radu Moțoc
de lucru, care să ne ajute pe noi și generațiile viitoare în procesul inginer, publicist
de înțelegere a mecanismelor teoriei declanșate în numele unei idei
aparent generoase. Cercetarea fundamentală a perioadei comuniste și
a urmărilor toxice ale acesteia nu reprezintă doar o reverență față de
milioanele de victime, de deținuți politici, de internați în lagăre de
muncă sau deportați, față de copiii excluși social pe motiv de origine
nesănătoasă a părinților sau față de cei uciși la propriu în căminele-
spital. Interesul pentru trecutul dictatorial este o investiție urgentă,
riguroasă și indispensabilă în viitor.’’
Liliana Corobca a preluat din mers conceptul și l-a aplicat
cu maximum de creativitate și cu foarte multă muncă. Ceea ce a
rezultat este, pentru moment, fără egal: o panoramă în sensul strict

26 Axis Libri
al termenului. Ea acoperă mai toate domeniile
relevante: de la stadiul bibliografic actual la
istoria politică, de la metodologie la artă și de la
propagandă la spionaj, de la literatură la arhitectură
și de la știință la presă”1.
În Nota asupra ediției, autoarea avea să
facă anumite precizări legate de modul cum a
coordonat această ediție: „La elaborarea proiectului
pot fi evidențiate două etape importante: cea
de identificare a temelor și a autorilor şi cea de
redactare a lucrărilor, care include și comunicarea
cu autorii în vederea unor adăugiri, a unor note,
traduceri”2.
În proiect s-au implicat reputați specialiști
din diverse domenii, profesori universitari,
intelectuali apreciați și respectați în Republica
Moldova și în străinătate. Autoarea acestei note
avea să facă o remarcă interesantă: „La 30 de ani
de la căderea regimului comunist în România,
încercăm să aflăm, și prin intermediul acestui

proiect, despre ce ne desparte. Prin politicile


sale profund românofobe, comunismul a pus
un zid înalt, cât 46 de ani (1945-1991), izolând
și îndepărtând România de Basarabia. Deși
le-am propus autorilor (36 la număr) să vină cu
sinteze, cu introduceri în subiectele abordate, ei au
mers mai departe, au făcut analize, au prezentat
documente inedite, au aprofundat anumite
subiecte, cât le-a permis spațiul destul de limitat.
Am convenit ca la sfârșitul fiecărei teme să existe
și câteva repere bibliografice, pentru cititorii care
ar dori să aprofundeze un domeniu. Fiind vorba
de o sinteză, subiectele, foarte generale, nu puteau
fi epuizate în 20 de pagini. La sfârșitul cărții se
regăsesc toate sursele citate de autori. O asemenea
carte este ca un spectacol de teatru, când alături
de actorii principali, o întreagă echipă lucrează
pentru ca piesa să bucure ochiul spectatorului, în
cazul nostru, ochiul cititorului”3.
Cred că este necesar să consemnez câteva din
1
Liliana Corobca, Panorama comunismului în Moldova cele 36 de lucrări din volum:
sovietică, Ed. Polirom, 2019, p. 8
2
Ibidem, p. 10 3
Ibidem, p. 11

martie 2020 27
- Larisa Noroc - Procesul de integrare a La sfârșitul volumului Radu Negrescu-
Basarabiei în cadrul României Mari Suțu avea să mărturisească: ,,Am avut plăcerea
- Mariana Țăranu - Basarabia în perioda să o cunosc pe Liliana Corobca la un simpozion
primei ocupații sovietice organizat chiar de domnia sa, în 2015, la sediul
- Silviu Andrieș-Tabac - Simboluri de stat Jockey Clubului din Bucureşti, cu ocazia omagiului
ale RSSM, stema, steagul, imnul adus atunci scriitorului Paul Goma. [...] Propunerea
- Ruslan Șevcenco - Opoziția și rezistența a venit din partea dânsei şi cum moldovenii între
față de puterea sovietică din RSSM ei dau de obicei dovadă de curtoazie şi solidaritate,
- Nicolae Fuștei - Viața religioasă în RSSM furlandisindu‑se nevoie mare cu aceste obiceiuri
- Ruslan Șevcenco - Politica lingvistică în RSSM strămoşeşti, am decis să accept’’4 .
- Demir Dragnev și Ion Valer Xenofontov -
Știința în RSSM (1945-1991) Cred că cele două volume menționate merită
- Liliana Rotaru - Politica sovietică în a fi citite ca o informație deosebit de interesantă
domeniul învățământului superior legată de istoria noastră, a românilor.
- Demir Dragnev și Ion Valer Xenofontov -
Istoricul în RSSM 4
Liliana Corobca în dialog cu Radu Negrescu-Suțu, Iluzia
- Silvia Grossu și Mihai Lescu - Mass-media cristalizării, comunism, exil, destine, Ed. Corint, 2019, p. 473
din RSSM în perioada postbelică
- Maria Șleahtițchi - Literatura în
comunism
- Eugen Lungu - Politica editorială
- Iurie Colesnic - Viața teatrală
într-un regim totalitar (1933 -1991)
- Ana Maria Plămădeală -
Cinematrografia din RSSM, un genocid
cultural
- Victor Ghilaș - Muzica în
Moldova socialistă
- Vladimir Bulat - Pictura în RSSM
- Dumitru Rusu - Arhitectura
socialistă în RSSM
- Svetlana Cebotari - Relațiile
moldo-române în perioada 1945-1990
- Nicolae Enciu - O cronologie a
comunismului moldovenesc
- Anatol Petrencu - Republica
Moldova după dispariția URSS
Această carte este deosebit de
importantă prin tratarea unor subiecte
legate de perioada comunistă din
Basarabia și scoate la iveală multe din
acțiunile comuniste, care au încercat să
scoată în evidență că basarabenii nu sunt
români și au origine slavă.
Trebuie făcută și precizarea că
Liliana Corobca este autoarea unei cărți
intitulată ,,ILUZIA CRISTALIZĂRII,
COMUNISM, EXIL, DESTINE’’,
apărută în 2019, la editura Corint. Este
un dialog cu Radu Negrescu-Suțu.

28 Axis Libri
C
Nicolae Mărunţelu,
„Pe cărările lumii e multă
nepace şi întristare”
Ed. Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi, 2019

O frumoasă surpriză oferă autorul Nicolae Mărunţelu în cea


mai nouă carte a domniei sale, „Pe cărările lumii e multă nepace
şi întristare”, unde, conectat, deloc surprinzător, la efervescenţa
vremurilor contemporane, dedică un capitol întreg vizitei Papei
Francisc în România, în strânsă legătură cu închinarea unui imn
inedit, „O viaţă trăită în rugăciune”, p. 74-76, un alt capitol fiind
dedicat personalităţii lui Ioan Paul al II-lea, Papa care a fost cel mai
popular din istorie, probabil nu numai din istoria secolului al XX-lea!
Cartea are aproape 550 de pagini, textele, diverse, fiind reunite
în, de data aceasta deloc întâmplător, ţinând cont de simbolistica
cifrelor, şapte capitole, şapte fiind cifra iubirii, un simbol printre atâtea
altele, dar în acest context, „al activităţii literare în slujba lui Hristos”,
după cum subliniază N. Mărunţelu în „Cuvântul autorului”, căpătând
valenţe deosebite!
Sunt reluate teme şi motive întâlnite şi în alte cărţi ale domniei
sale, aceasta fiind a douăsprezecea, altă cifră cu semnificaţii religioase
puternice!
Paginile de memorialistică lirică (p. 106, 107), de pildă, se
evidenţiază prin mesaj, atât prozaic, cât şi liric: „Copilăria rămâne
înscrisă în sufletul nostru ca una dintre cele mai frumoase părţi ale
trăirilor personale, iar jocurile care ne-au însoţit şi înfrumuseţat
această vârstă de aur nu se uită niciodată!” Filonul liricii populare
Adrian Secară încă mai influenţează: „Chiar dacă am crescut/ Şi am îmbătrânit
bibliotecar, Fundația şi eu/ Satul în care m-am născut/ Şi pe profesorul meu Stamate/ Îi
Andreiana Juventus port în suflet şi în gând/ Şi nu-i voi uita niciodată/ Pe unde paşii
m-or purta/ Ei vor fi mereu în viaţa mea,/ până când din lumea
aceasta/ voi pleca!// O, Doamne, corabia sufletului meu/ Cu tine
nu se-neacă/ Mi-ai dat îngerii de pază/ Să mă păzească./ Mi-ai
luat din viaţă tot amarul/ Nu ai vrut ca nimeni să mi-l ştie/ Iubirea
sufletului meu/ Spre cerul sfânt să suie./ Doamne, nu mă lăsa/ pe
poteca îngustă a greutăţilor,/ Fii alături de mine/ Însoţeşte-mă tot
drumul.// Mulţumesc, stăpâne…/ Că în această călătorie/ De la
Vaideeni (nota: localitatea natală a autorului) la Galaţi/ M-ai însoţit
tot drumul,/ A fost o călătorie liniştitoare.”

martie 2020 29
Portretele religioase, omagiile sunt adresate călător...”, „O, Doamne, numai Tu ne poţi ierta”. Aşa
şi Patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române, Miron este. Crucea poeziei nu e uşoară.”
Cristea, Teoctist, Nicodim Munteanu, Justinian Urcând Golgota propriei vieţi, propriei creaţii
Marina, Iustin Moisescu, Preafericitul Daniel, literare (de curând Nicolae Mărunţelu a primit un
alegându-şi ca subiecte şi alte personalităţi, precum semn de la cabinetul preşedintelui Franţei; cum
Constantin Brâncuşi, V.A. Urechia, Al. I. Cuza, era aproape normal, Preşedintele nu a avut timp,
Aurel Vlaicu, George Enescu, Mihai Eminescu… dar consilierii săi au salutat eforturile scribului de
Dar figura centrală a cărţii este cea a sub vremi!), Nicolae Mărunţelu este un martor
Mântuitorului Iisus Hristos, de care se apropie, al zbuciumatei epoci care va rămâne în istorie cu
pentru prima oară, atât din perspectiva ortodoxiei, personaje care l-ar fi făcut invidios pe un Creangă
cât şi din partea romano-catolică. sau, mai ales, pe un Caragiale, care ar fi scris cu
Iată un fragment din poemul „Ai coborât în siguranţă o piesă de teatru cu un manuscris de
noianul suferinţelor pe pământ”: poezie pierdut, Nicolae Mărunţelu salvând poezia
„O, Doamne, Iisuse, cu inima strânsă de de la o numărătoare precum cea a lui Pristanda:
durere, acolo unde ea este, nu poate fi atacată!
Lacrimile-mi curg, aş vrea să mă opresc, să „Pe cărările lumii” literare, multe de neînţeles,
mor Nicolae Mărunţelu trebuie să fie şi el înţeles, ajutat,
Pe crucea suferinţei Tale, începând de la sprijinit. Anunţata sa schimbare de paradigmă nu
naştere poate fi decât un semn al faptului că se poate merge
Până la învierea Ta.” împreună către Parnas, conform expresiei folosite
Credinţa îi dictează autorului, îl face să de Sanctitatea Sa, către mântuire, Paradis sau orice
trăiască suferinţele Lui, să retrăiască evenimente vrea fiecare om.
care au devenit dincolo de timp, timpuri:
„O, Doamne, eşti pentru mine
Luceafărul de noapte sfânt,
Viaţa pe pământ e chin, durere, disperare!
Lasă-ne lumina Ta,
Ce nu-i dogoritoare!” (p. 427)
Opusă exemplului, viaţa autorului,
într-un poem scris în mai 2019, s-a vrut conform
exemplului:
„Anii mei au rătăcit pe pământ/ din poartă-n
poartă -/ Am fost bătut de soartă,/ flămând…/ Cu
durere şi lacrimile mele/ Am udat acest pământ!/
Nici azi nu s-au gătat…”
Explicaţia pe care o putem da pentru faptul
că autorul mizează şi pe durere în discursul său
este faptul că empatizează la maxim cu suferinţa
crucificării.

După cum observa şi Virgil Nistru Ţigănuş


prin anul 2016, „Cărţile dlui Nicolae Mărunţelu
ilustrează o frumoasă propoziţie: «Trăiesc prin
poezie ca într-o a doua casă a sufletului meu».
Credem, de aceea, că vrednice de luare aminte
sunt mai ales acele imagini pe care tatăl-poet le
aşterne în faţa copiilor ca pe nişte trepte de Lumină:
„Doamne, ne-ai dat cântecul Învierii”, „Tu eşti Viaţă
şi Floare”, „Iartă-mă, Stăpâne!”, „Sunt pe pământ

30 Axis Libri
C

SEMNE ŞI CUIE
de Virgil ANDRONESCU

Volumul de versuri „Semne şi cuie”, Editura InfoEst, Siliştea-


Brăila, 2019, semnificativ ilustrat pe cele două coperţi prin
segmentarea simbolului plastic al Răstignirii, după lucrările Erezie
I şi Erezie II, semnate de Walter Mărăcineanu, şi, în paginile din
interior, cu 12 imagini picturale ale artistului Hugo Mărăcineanu,
este a noua carte de lirică a poetului Virgil Andronescu, după
debutul editorial cu placheta „Poezii”, semnată Virgil Andronache,
la Editura TipoAlex, Teleorman, în 2003.
Parcursul său scriitoricesc, după stabilirea la Brăila, a
fost foarte bine reprezentat de volumele „Ultimele luni din
viaţa umbrei mele”, Editura Alfa, Iaşi, 2011; „Chipul tău blând
coborând din icoane”, Editura TipoAlex, Alexandria, 2010; „După
Dumnezeu, potopul”, Editura Pim, Iaşi, 2011; „Cronica potopului
după Dumnezeu”, Editura Zorio, 2014; „Necropsie lirică”, Editura
Zorio, 2017; „Nuclee aforistice”, Editura Proilavia, 2018; „Foaie
de observaţie – Jurnalul unei conştiinţe”, Editura Pim, Iaşi, 2018,
din care rezultă o literatură lirică cu o densitate şi o intimitate
autobiografică, cu mereu alte unghiuri, din care să fie surprinsă,
în mereu alte ipostaze umane.
Poezia poetului Virgil Andronescu s-a născut, aşadar, din
suferinţă, din revoltă şi damnare; a învins... călcând pe cărările
împotrivirii Destinului şi a reuşit să sfideze capcanele nedreptăţilor
Dumitru Anghel biologiei primare. Omul Virgil Andronescu şi-a acceptat soarta, deşi
scriitor s-a revoltat... elegant şi fără să acuze pe cineva, acceptând umanitatea
prin viciile ei mărunte, cu toate formele de demistificare, generatoare
de noi tabu-uri. Şi-a monitorizat parcursul uman în condiţiile de
criză acută a egalităţii în drepturi, de parcurs vital, fără să ţipe, fără
să suspine...
A avut doar cuvinte de caldă mulţumire pentru „trimisul
Domnului pe Pământ”, dr. Pesamosca, o personalitate medicală,
simbol de sacrificiu uman pentru un om în impas biologic, iar
Virgil Andronescu, poetul, a ştiut să-i aducă elogii şi cuvinte de
mulţumire ca într-o rugăciune de copil înainte de culcare. Cuvinte
de recunoştinţă fierbinte pentru medicul curant din partea

martie 2020 31
C
poetului, care n-a cerut nici Dumnezeu şi Diavolul / Se sfâşie încă se mai putea scrie / cu-n
despăgubiri financiare şi nici într-al tău sine”. („Toţi ucidem beţişor de pământ / pe pământul
n-a condamnat pe nimeni, ci în fiecare zi!”, pag. 9), într-o de pe sicrie, / când încă inima /
s-a resemnat cuminte şi demn, jertfelnică accepţiune de poet îmi ardea mocnit / aprinsă de
hotărât să-şi ia la întrebări damnat...; ca într-o mărturisire o scânteie” („Cuie şi semne”,
Destinul prin Poezie, ca într-o a păcatelor poeticeşti-plastice, pag. 15). Parcă s-ar afla într-un
Simfonie a Destinului, din marea susţinute de simbolul Răstignirii perpetuu delir liric: „Dumnezeu
muzică a lui Beethoven. şi ca nedreptate acceptată de s-a împiedicat / De credinţa mea
Poetul Virgil Andronescu Tatăl Ceresc, întru mântuirea / Şi s-a prăbuşit în mine... / Şi-a
a ales să rămână în picioare, urmaşilor cuplului matrimonial julit genunchii, / A sângerat mai
apărându-şi cu demnitate Adam şi Eva, şi de simbolul mult de o eternitate / ... / Şi de
nedreapta încercare şi de aici liric al cuielor, provocatoare de aici a început prăbuşirea mea
echilibrul total al fiinţei sale suferinţă fizică! / În Apocalipsă, / Acolo unde
sociale şi al parcursului său Poezia poetului Virgil L-am întâlnit... / Pentru prima
cultural. În consecinţă, poetul Andronescu este apocaliptică, dată pe filosof ” („Prăbuşirea
şi-a pus sufletul pe tapet şi, cu tentă religioasă... discursiv- în Apocalipsă”, pag. 17),
ca într-o Agora clasică, s-a amplificată, nişte extaje caligrafe, motivându-şi blasfemia în
manifestat patetic şi a ales de-a binelea manieriste, între limitele unei blândeţi suspecte,
calea... creştină a Iertării. ludic şi patetic, care ţin mai mult cu trimitere spre filosoful Cioran.
Această sentinţă corectă a de elocvenţă decât de imagine: Deşi volumul „Semne
justiţiei sale interioare l-a ajutat „am trăit cândva demult / când şi cuie” se află, tematic, în
pe poetul Virgil Andronescu
să-şi stabilească tematica cu
tentă religioasă a volumului
„Semne şi cuie”. Ideea mistico-
patetică a Crucificării este bine
reprezentată, argumentată liric-
pământeană şi plastic-divină
între credinţă şi tăgadă, ambele
ipostaze moral-religioase
justificate aleatoriu doar de
opţiunea blândă şi împăciuitoare
a poetului Virgil Andronescu,
singurul... „inculpat” nevoit
să accepte fără rezerve, fără
„blesteme” şi reproşuri: „Ce
înseamnă să trăieşti... / Să
mori valorează mai mult?”,
prin care poetul şi-a asumat
responsabilitatea existenţei
pământene: „Existând... Pe tine
te părăseşti... / Negând viaţa”.
Ca să afirme patetic şi... cu
mâna pe inimă, că: „Răstignit.
Eu l-am omorât pe Christos!” Şi
să încheie, împăcat, conciliant
cu sine şi cu Iisus Christos: „Te
jertfeşti. Pe ceilalţi... După tine...
/ Mai bine te înghite pământul! /

32 Axis Libri
zona semnelor divine şi a din conştiinţa poetică a
cuielor penitenţei, cu toate poetului Virgil Andronescu,
consecinţele unei devastatoare cu o alternativă ezitantă din
suferinţe sufleteşti şi fizice, zona adoraţiei de Dumnezeu,
pe structura unei poezii în ciuda puternicelor sale
religioase, cu verbul înmuiat convingeri creştine, rezultate
în aghiazmatarul credinţei şi şi din practici ritualice
textura învăţăturilor biblice ortodoxe, precum calitatea de
şi al unui sistem noţional pictor de biserici; de parcă n-ar
teologic, poetul Virgil mai crede în nimeni şi nimic:
Andronescu procesează, „când.. / nemuritorii sunt doar
major şi surprinzător, poezie de Poeţi şi gata / iar Cel rămas
dragoste, de iubire năvalnică, rămâne pe cruce / Dumnezeu
pământeană şi frumoasă. şi Om întrupat la răscruce!”
Poetul încercat de („Când”, pag. 37).
atâtea nedrepte „hotărâri ale Poet creştin şi cu
Destinului” şi-a direcţionat frică de Dumnezeu, Virgil
cursul vieţii şi resursele Andronescu este tranşant
artistice spre limanul liniştitor şi afirmă într-o năvalnică
al iubirii, al dragostei-tampon, sarabandă: „Din vers mi-am
între nelinişti omeneşti aşternut culcuş / De îngeri
nemeritate şi speranţa dragostei plenare şi trişti / Şi de serafimi însângeraţi, / M-am pitit în
recuperatorii: „am văzut cerul... am trăit nemuriri veşnicia, / Cuvântului stătut în călimară”, convins
/ cum e să te îngropi în sine şi-n uitare de viu fiind că dialogul său cu Divinitatea este edificator:
/ să nu plângă nimeni... părinţi ori prieteni / şi „De aici’nainte... / Nu am să mai sufăr de friguri
blestemate iubiri”, arogându-şi dreptul la fericire: / Nici spaime de înfrigurate credinţe / N-am să
„Până când să mai rabd amintiri...” / până când mai am nici lacrimi / Nici măcar pentru sfinţi... /
să mai cred într-un târziu cimitir? / până când M-am îndrăgostit / De întunericul lumii / Şi am
să mai aştept taina adâncă a nefiinţei? / până înţeles lumina durerii / La adăpostul poeziei...”
când de bisturie să mai fiu disecat?” („Blestemele („Sfântă Salvatoare de Om şi Dumnezeu”, pag.
iubirii”, pag. 18). 38).
Atât de crâncenă este revolta împotriva Şi, ca să nu-şi audă vorbe sau să păcătuiască
destinului provocat de dezechilibre biologice, încât din neînţelese... înțelesuri docte ale Creştinătăţii,
salvarea poetului este potenţată, riscant şi aleatoriu, poetul are dogma sa: „Eva nu a muşcat din măr, /
de drogul recuperatoriu al dragostei: „Mi-ai injectat Aşa cum se vorbeşte prin târg, / Şi-a lepădat doar
cu durere / Drogul iubirii”, iar „Drogul iubirii / Şi-a pielea de şarpe / în poşeta sa de firmă” şi are cea
făcut efectul / Şi-acum Dumnezeu mă asistă / De- mai îndrăzneață şi... „păcătoasă!” sau plauzibilă
acolo...” („Drogul iubirii”, pag. 19). variantă despre... misterul izgonirii din Rai: „Eva
Şi, ca să-şi asume toate păcatele, toate s-a îmbrăcat cu o frunză de viţă nobilă / Şi a fugit
ereziile şi toate „trădările”, poetul afirmă tranşant: cu un altfel de... Adam” („Între Geneză şi Potop”,
„Sunt insul / sunt entitatea / care trăieşte... / numai pag. 42).
pentru iubită / şi fondul poeziei” şi-şi cere scuze „Semne şi cuie”, noul volum al poetului
elegante, poeticeşti: „Sunt Omul-Poet / spunând brăilean Virgil Andronescu, venit din
versuri... / fără bale la gură / fără geamăt de Turnu Măgurele, orăşelul patriarhal şi al
bucurie” („Cu P mare”, pag. 21), într-o orgolioasă nonconformistului poet teleormănean Dimitrie
încercare de resuscitare a personalităţii sale, lirică Stelaru, rămâne cea mai bună şi convingătoare
şi erotică. carte dintre cele publicate, cu toate aflate sub
Mai există o altă foarte importantă stare de semnul unei originalităţi agresive!
nelinişte sufletească, de-o anume crispare lăuntrică,

martie 2020 33
P
O
E
Z
I
E
Poeme

Hemoragie

Tu și ultima carte roșie...


Crezi în utopii, în viața de paradă;
eu fotografiez apusuri cu mâna desfăcută
ca acei rebeli de lângă cascadă
care, iar și iar, anesteziază frica.

Hai să rotim armele albe,


până se vor topi imperii de ani!
Nu vom mai îmbătrâni la fel de minunat
dacă vei elibera lilieci din piept
și, la braț cu orașul pe catalige,
vei dansa ștrengărește,
ca în vremea holerei.

Cât de hello kitty


am să te îmbrățișez,
fără emoții porționate minimalist!
Aici crești lângă casa puterii;
oamenii, ca și sperietorile, au stoluri de ciori Angi Melania
rotitoare Cristea
poetă
de aceea își numără galaxiile.

Poate cartea ta e un meteorit


cu papion galben
sau un cuvânt cu hemoragie...
Eu, firesc, despart muntele de trecere
și nădejdea de semn,
atât de tânără lumină
pâlpâie în aburii gurii tale
care scad apoi cresc,
sub golgota despărțirilor.

34 Axis Libri
Dragoste de lună nouă Eu tot cu inima în delir așez vorbe pe masa de biliard...
Este ultravioletă dragostea mea pentru tine;
degetele tale cântă Rahmaninov pe note înalte vede, cu partea din mine neîmblânzită, orele tale
serile așez sedimente ca niște scoici de dolomit.
în marea agitată
pescăruși orbi de sare La intersecții sunt filtre ale poliției; îmi este teamă
mângâie-mi umerii sidefii ca o lună amară de orice radar care poate simplifica
lumea este mai strâmtă decât o secundă cursa finală.
iarba ce-mi înflorește în palmă are gust de iubire rotundă Un degustător de vinuri spumoase, simplu ca un
calcul matematic ce poate rezista
timpul curge ca un alfabet pe o geană fără niciun declic al existenței;
ochii tăi desenează în sepia irealitatea iubirii așa te-am cunoscut pe șantierele umede,
bei Johnny Walker ești beat de frunze liliachii cu motostivuitoare ce turau maxim.
îți spun că natura mușcă din orice tablou în
culori stinse sau vii Hai să ne rotim între Altair și Vega
cu picioare rococo și albastrul în stern!
degetele tale alunecă pe tentativa mea de suflet Să creștem răsădind ore în betonul
cal alb cu luna în coamă unde umbrele noastre se vor scurge contre-jour!
îți iubesc liniștea din care se scurg Simt că orașul nostru va avea acel vibe
silabe galbene încă o toamnă care ne va face să plusăm
licurici în amurg până nu îmi vei recunoaște aerul.

Imago vieți Portret în sepia

orașul cu porți imense Zilele acelea cu incandescențe și nestarea ta,


și cerul lui feliat... Lumile, portretul meu în creion...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră Toate sunt doar sedimente peste care
de parcă ieri decoram cu ace de brad Voi suprapune stele eliberate de gravitație.
urma scrisului
Din oraș se scurge uleiul zilelor
țin în mâini cartea cărților și îți dau în sepia
să bei din toate sticlele posibile Și așteptarea se multiplică devenind un cataclism violet.
pe centru curg fluorescent ideile mele Probabil dragostea se hrănește la ore fixe
despre platitudine în artă Cu artificii și timpi paradoxali;
iar ceasul din turn Numai tu simți zăpezile care cresc sub cartiere,
ruinează timpi vii agonia firului de iarbă ce încă pulsează!

toate aceste nestări ornamente kitchoase Hai să alergăm spre centrul civic,
ale existenței unde vor defila soldați de paradă!
sunt sentimentele roșii dematerializate Să ne înnodăm inimile de Arcul de Triumf
ce palpită sub microscop ca niște saltimbanci deveniți eroi peste noapte,
falii ale eului care cochetează liberi în orașul cu politicieni instabili
cu niște ore ludice și cu seri nesfârșite de poezie.
pe podul minciunilor
fără conectorii universali #imagovieti Toamne și caravane cu melancolii...
Tatăl meu așezat drept în inima orașului
Contre-jour de muncitori...
S-ar putea să îmi recuperez antisentimentalismul
Vin timpuri când păsările își desenează aripi, de pe rafturile de la Cărturești,
vremuri cu pești solitari și oameni ce se unde mișună populații de viitori
dezîndrăgostesc. oameni fără nicio emoție.

martie 2020 35
P
O
E
Z
I
E

Poeme

Patul din eternitate

Respir cu bulbi de elongații...


La vina mea de-o fi să mor,
Adaug clipei incantații:
Să nesfârșesc sfârșit amor.

Văpaie extrasă-perpetuu-antrop...
Las treptei-tresalt a undelor creste.
Vestibulul ochi, lumini-i absorb.
Odaia retinei, altaru-și zidește.

Apoi, din cât evoluează acest deziderat


al stirpei pământene: de-a fi ce-ai fost odat’,
să încercăm alte experimente fictive,
în laboratorul substantivelor genitive.

Decrete tranzitorii, ermetic fabulate...


Las altora să-nfrunte simbolul deslușit.
Pe drumul care leagă precepte imperfecte,
în codexul mirării, tăcerile ne mint.

Dincolo de aceste concepte polemice,


Ioan Toderiță
biserica zidită de un ermit novice,
a adunat din lume cărțile-apocrife, scriitor
pentru a le citi cu ochii unei nimfe.

Cercul se dilată, privit în lentilă...


Privirea mi se stinge, albă-n pupilă
Dibuindu-mă ostatic al verbului „sunt”,
îmi aștern așternut în abisul defunct.

Ți-s țoalele o mâzgă de săpun...


Nu-i apă să te speli ’năuntru.

36 Axis Libri
Și plouă translucid, cu vid neutru, Te consulți-atunci-cu cele înfăptuite,
În cubul elevat: cubiculum. amănunțit
Și-ți râzi de orbul care te minte,
Cum să condamni cele întâmplate, ieri, pe-ascuns. cu văz ascuțit.
Când, azi, n-ai dovezi, nici martori. Jurații
cred în jurământul dat: „Să ne iubim ca frații!” ,,Omul își plânge întoarcerea în celulă,
Dar omul neiubit, nu poate fi pătruns. trăind între morulă și gastrulă.
Și-n necuvința de a ști ce este,
Pe cocoașa iadului, stând în picioare, dărâmă lumea, și-napoi o zidește”.
se veselea verde verzuie veșnicia viitoare.
Vinul de-l beți, în loc de lapte,
În tărâmul visat de cei în duh săraci, Nu vă-nșelați, că scăpați de păcate.
și-n citit de psaltire, La nunta mea veniți de acasă,
îngerii cântau: ,,Ascultă, privește și taci!”, cu sânul mireselor voastre pe masă.
Audi, vidi, vile!
Toate aceste metamorfoze, spun unii,
Învățam, pe drumul dintre rău și bine, vă sunt la îndemână, scriind poezie.
cum se străbate cartea, rezemat de tine: Făcând, din profet, adept al rațiunii,
pe loc, ori la pas. Din război continuu, o pace pe vecie.
Desigur, ca-n Horațiu: Aurea mediocritas.
Nu-mi zugrăviți altarul prea viu, cu smalțul
Tai fărâma timpului în două... trupului atins olfactiv.
E ora șapte, șapte treizeci... Păcatul explicit ar fi doar un motiv,
Întregul se divide în mii de poteci, de-a săvârși un altul.
Iar partea din parte e veșnică nouă.
M-am trezit într-un pat de scânduri triste,
Și omul-umbră pribeagă, care s-au transformat în îngrijorare
prin dracilă și măcieși suie, de coloane vertebrale,
prin frunți de stele bătute în cuie, extinse.
zăplazul în ceruri să dreagă.
Am stringentă nevoie de pescăruși,
În liniștea foșnitoare a sufletelor-toate, de haine groase, de pereți și uși.
un ceas se zbătea departe-aproape... Când bate vântul îngrijorării în geam
Într-o inimă smulsă dintr-un trup aheu, Constat că „sunt” mai mult decât „am”.
se desena portretul lui Dumnezeu...
Mă folosesc de lumină boreală, vie,
Mâini ce-mbrățișează ample perihelii... ascuns în fundătura nordului canin,
Fug în rugăciune să-nșirui păcatul ca să luminez noaptea cucerniciei,
de a ști mai mult. Mai mult decât altul. a stupefacției cuvântului ,,divin”,
Scufundând în mine noaptea învierii.
În est, vom cuceri, prin suspin,
Da! clipa se oprește, să-și scuture cenușa... o parte din rai-experiment anodin.
Căci orice foc se stinge, strâns cu ușa, De circumstanță, stau în sepulcrul,
într-un cuptor de lut: întâiul atanor. să-mi fie zenitul, de foc, abajur.
Iar ura se transformă în infinit amor.
Hei! mâine ai de dat socoteală,
Dincolo de toate, colac peste pupăză, un ins, unei întâmplări fără folos.
vine să-i deschizi ușa, ca un frate. Te strigă: ,,Stai!” o lume letală.
Că n-are unde să doarmă în ceasu-i stins... Fugi singur în rai, pe ușa din dos.
Și-i dai un pat în eternitate.

martie 2020 37
P
O
E
Z
I
E
Poezie

HOTARELE LUMII

Frânți eram, păgubiți, uneori descheiați


de la piept până-n glezne de vise,
rătăcind în răscruci cu sidef mângâiați
în zvâcnirile umbrelor stinse.

Murmurăm rugăciuni scrijelate în palma


unor arbori bătrâni și uituci
și vâslind din zefir nu ne-am dat încă seama
că eram plâns profund de năluci.

Și eram o cenușă ce în noapte mai doare


în genunchii tăcerii o dantelă de foc
și din clopote zboară prinsă-n doliu o boare
ce ne leagă la ochi franjuri de nenoroc.

Ne strângeam iar la pieptul unor iederi bizare


ne ciopleau sculptori muți cu uimire-n amurg
sângerând fără sens curcubeie amare
ne-așteptau sub cascade cu suspinul prelung.

Ne-ndoiam și de ploi și de horbota lunii


când miresme plăpânde bântuiau negreșit Mirela Ianuș
și închiși în hotarele tot mai lungi ale lumii poetă
descifrăm portativul unui vals nesfârșit.

ARIPI FLUTUREȘTI

Era totul ca un plâns de fluturi


când profund, când presărat cu-azur
din magnolii înflorite scuturi
lacrima seninului sperjur.
Ne ciopleam oglinzi din coapsa arsă

38 Axis Libri
a tăcerii străvezii și reci cu plânsul stins te-apropii brusc de ușă
nici o urmă gândul nu mai lasă valsând cu visul iar pe contrasens.
pe necunoscutele poteci.
Erau arome ce crispau profundul
Eu duream în piept atât de des din inimă ca din abisuri lungi
tu sfidai penumbre de parfum, cu rouă sângerie iarăși nudul
disperați străjerii nopții ies amurgul și-l picta sfidând năluci.
din adâncul doinelor de scrum.

Și arcușuri modelezi din teamă SUFLU


note muzicale inventezi
când spirale deslușite cheamă Ai văzut cum se mulau
dintr-un orizont ce nu îl vezi. toate aceste zăpezi
peste suflul apelor
Despărțiți de valuri de cuvinte peste brațele încordate
învățăm să lunecăm pe spini ale teilor,
spiritul amurgului ne minte marginile noroioase
absolvindu-ne de-atâtea vini. ale lumii se piteau
după draperii vaporoase
Și genunchii cad tăcuți în tină și reci
anulăm hotare peste timp mângâie-mă scânteietor
ne smulsese brusc din rădăcină pentru a luneca lin pe lacrimi
aripi fluturești în contratimp. înghețate către tine
în pieptul tău mă
regăsesc despicată
bătaie de inimă viforoasă...
DE-ATÂT ALBASTRU

Eu de atât albastru vreau să plâng BALANS


e-atâta cer în gându-mi obosit
căpițele tăcerii când le strâng De prea mult, de prea tot, de prea lin
în margini de zenit abia cosit. ochii tăi până-n vis mă dureau
în genunchi scoici uitate-n suspin
Din colțurile ploii săgetai - valsul perlelor simplu țeseau.
și le voiai curbate peste timp,
sub mantia prelungă mă dădeai Și se frâng sânii mării de mal,
cu împrumut uitării în răstimp. noi strigăm și la cer și la vânt,
grohotiș risipit ca un val
Mă sugruma și iedera de gheață se crispa nebunește în gând.
din nesfârșirea dorului de vânt
împovărați de teamă-n dimineață Își pleca iar grumazul tăcut
ne atârnam de-aripa unui gând. înserarea ca sub ghilotină
siluete ascunse din lut
Ne ostoiam de frică și de sete își smulgeau trupul din rădăcină.
pe sub aripi de fluturi sidefii
veninul înrobirii pe-ndelete Lunecăm printre pietre și crengi
îl contopim în nimburi vineții nu avem un liman niciodată
între fluturi și frunze alegi
În cârje cu pecete de cenușă să mă vezi balansând împăcată.
se sprijinea iar noaptea fără sens

martie 2020 39
P
O
E
Z
I
E

Poeme

doină metamodernistă

Navigând între timpuri, peste lumi în conflict


când nicio realitate nu va rămâne îndeajuns
când sufletele contemporane s-au preschimbat în matrioșe
când încercăm să iubim după planuri neînțelese
duse prea repede către stele prin plămâni digitali
când nu mai calculăm decât cât avem de pierdut
când inamicii s-au transformat în customer service

în aceste vremuri mult prea rapide, aleg să vorbesc cu celălalt


și nu o dialectică a înțelepciunii de unul singur,
scrisul devine o ondulație permanentă de la pământ către stele
fiind preocupat de-a spune de ce nu știu, de-a rămâne angajat
unicului mod de-a pretinde a nu ști dinainte ce urmează
de-a fi cărăbușul înaintând pe-o curbură absurdă
între pământul greoi și stelele excluse.

Totul este ambiguitate generativă, colaborare, simultaneitate,


idealism peste balcanizarea inimii, ironie peste sinceritate,
juxtapunere, întoarcerea precaută către metanarativul negru
al razelor cu un răspuns timid-optimist tragediei,
o repoziționare de niciunde pe cerul interior
Dorian Stoilescu
filament perfect în fața ochilor nimănui și-a inimii tuturor. poet

Mă întorc mereu pe axa galaxie - mamă - memorie


iar scrisul rămâne singurul mod de-a rămâne viață,
sculptând cu organul fricii magma de revoltă și autenticitate.
În loc de fericirea cea mare vopsind netul câteva milisecunde
navighez către o fericire mică, dată de o stea îndepărtată
spre o cale de-a învăța să fim împreună
să ne judecăm singuri, glumind pe noi înșine
cu duioșie în jocul inimii noastre
cu dragostea, moartea și astrele.

40 Axis Libri
zâmbetul însă maeștrii spirituali se bucurau zâmbindu-și în
tăcere
nu-i așa că în fața morții descoperi întrezărind în scurta perioadă a înfloririi supremul
în pieptul tău steaua ignorată privilegiu
de-a medita la viață, claritate, curaj și-împărtășirea
generalul trădat pus zilnic bucuriei,
în fața plutonului de execuție căci fericirea nu-i astru împlinindu-le tot ce-și
doresc
dar care a întinerit neștiut cu fiece glonț primit ci de vor ști să-și amintească înflorirea cu
până a devenit prunc recunoștință
și să înfăptuiască din tot ce pot
și-apoi zâmbet, și uite-așa și-a luat adio ce li-e mai bine.
luând cu el privirile tuturor

teorie formală
mântuire
această aseptică utopie a devenit peste noapte
surâsurile poeților sunt astelară, nociv-globală corporație
păsări aflate în zbor
a pseudo-gândurilor, stern omenesc
oprindu-ne neștiut plânsetul rupt de hienă, uitare a unui mamut
ele sunt roată de rezervă
este decepția violenței, din care ies decimate
a istoriei lumii, renunțarea visuri și prafuri de stele, apariție a acelui
stelelor la ele însele
necunoscut, acaparând peste noapte
întreaga piață a destinele, tuturor
Hanami
această iluzie s-ar vrea soră și stea protectoare,
Japonia n-are ceremonii de irosit în chestii floare
anodine îmbătând lumina, dar nu-i decât chirurg
precum Hanami – sărbătorea florilor cireșului -
și totuși în acele zile, templele, parcurile, aleile... ciopârțind supraviețuitorii, pregătindu-i
toate... încă din viață pentru stupide autopsii
sunt deopotrivă invadate de localnici sau străini
venind pentru-a se bucura de frumusețe,
împreună. transformatorul electric

Chiar dacă înflorirea-i scurtă și-oricât florile s-ar n-a văzut niciodată vreo stea
vrea nici nu încercase, însă întotdeauna
uitate sau doar contemplate în intimitate, oamenii
se bucură totuși laolaltă, iar arborii vor fi iluminați părea un monozigot răsărit de niciunde
cu felinare feerice precum acele blânde spirite ce transforma stresul în fericire stabilă
slujind vestirii de noi vieți.
însă la un moment ceva s-a schimbat
Plimbările te duc pe bulevardul întinselor mistere, și-a devenit el însuși generator
pe sub alei înmugurite unde aristocrații petreceau
odinioară de neliniști și nefericiri, mârâind
leneș, bând băuturi alese în cinstea noii primăveri, continuu la stele

martie 2020 41
P
R
O
Z
Ă

CETATEA PEŞTILOR

Dimineaţa de ianuarie ocrotea feţele într-un aer rece încărcat


de aburul Dunării. Carele de peşte troncăneau pe piatra cubică a
străzii ce lucea în culorile de plumb ale cerului. Soarele nu apărea
de după norii grei, copiii alergau după o minge din cârpă, se auzeau
suduielile birjarilor peste capetele zdrenţuroşilor din care ieşeau aburi
ca din nişte coşuri. Acoperişurile, care din ţiglă, care din table, stau
aliniate sub zborurile line al pescăruşilor de albul zăpezilor ce stăteau
în aşteptare deasupra oraşului care începea să vuiască prin glasurile
fabricilor, depozitelor, docurilor încărcate de grâne felurite scoase din
câmpurile verzi astă vară din jurul oraşului, de mărfurile venite din
cele patru colţuri ale lumii celei largi, cafele şi mirodenii aduse de vase
pântecoase, uleiuri de măsline şi postavuri grele. Feţele murdare ale
hamalilor încărcate de umbre grele, muşchii încordaţi pe sub hainele
vătuite, mâinile vânjoase prinzând greutăţile, trăgând şforile, făcând
noduri complicate, asigurând cârligele macaralelor, comenzile scurte
şi vorba apăsată de lup de mare. Rotocoalele de fum în pauzele ivite
rar şi scurtate repede de o altă sarcină şi o alta.
Fiul pescarului care se uită la carenele albe ale vapoarele, fumul
coşurilor şi ceaţa lăptoasă ca ieşită din burta unui peşte mare cu spatele
albăstrui. Armata de albatroşi roind pe deasupra Căpităniei, o sirenă
vuind de se cutremură geamurile fereştrilor, frigul ce amorţeşte încet,
încet degetele picioarelor ce simt şosetele făcute gheomotoc în vârful
bocancilor, puţin jilave, mirosul de la fabrica de pâine, zgomotul greu
al unui tramvai şi scrâşnitul în curbă, glasurile oamenilor şi tăcerea Adam Stein
scriitor
Dunării care curge la vale de mii de ani spre o mare închisă la culoare
pe care doar câţiva mateloţi de pe stradă au văzut-o...
Oraşul fornăie greu din cuptoare, târnăcoape şi schele.
Camioanele grele sau despovărate se mişcă în sus şi în jos, noroiul
e întărit şi câţiva pescari se întorc cu puţin rod pentru a-l lăsa
negustorilor.
Barca joasă afundată în apă şi bunicul trăgând la rame, fulgii
mari de zăpadă ce cad peste căpuşorul novicelui pescar, ceaţa ursuză
acoperind Dunărea, plasele negre ca o jivină căzută pe sub picioarele
lui, soarele doar ghicit acolo sus aruncând o lumină săracă, trece un

42 Axis Libri
vas greu şi barca se mişcă cu unduiri solide, săltând în corturi, despre copilul căzut din barcă care
şi coborând ca zvâcnirile unei naşteri... apa murdară n-a mai fost găsit, despre somnul uriaş care
şi ceaţa... şi roiul de fulgi ce se-aşterne pe toată- îngrozea şi marinarii străini sau despre o femeie
ntinsura... taina prânzului, bucata de brânză sărată care făcuse atât de mulţi bani că unul de ciudă
pe care o întinde bunicul, felia de ceapă tăiată atent a tăiat-o pe faţă cu briciul. Multe mai spunea
cu briceagul, mirosuri de apă, de oaie, de peşte, burta bunicul şi grămăjoara din lemne de salcâm scădea
acum e cuminte, bunicul aruncă năvodul, ceaţa mai de la gura sobei, înghiţită de focul flămând ce
deasă se zbate-ntre maluri, năluci apoase se-apleacă lupta cu iarna care se învârtoşa pe la ferestre, cu
spre el şi se-ntorc, el, bunicul şi barca curg înspre vânt năprasnic şi o grămadă mare de zăpadă ce
mare cu fluviul, soarele sparge creasta norilor ca cuprindea tot oraşul, dar care nu-l putea face mut,
o farfurie albă cu lumină cărnoasă, bunicul aduce îl făcea să muncească şi să trăiască în subteranul
năvodul şi el îl ajută, şalăul ca o scânteie se zbate alb, în frigul pojghiţă groasă străpuns de sute de
în aţe, ceţurile fumuri se duc spre stihii lăsând în coşuri şi mii de suflete care respiră, se zbat, se-
urmă o apă mare şi lată cum n-a mai fost vreodată, ncordează s-aducă pâine pe masă şi lemne de foc,
şuvoaie verzi şi un zâmbet de copil. un tremur frenetic în iarna grea ca o plapumă
Zăpada tot ninge şi acoperă strada, soba dulce, aşternută peste mizerii şi murmure, peste
duduie printre vorbele domoale ale bunicului case mai mari sau mai mici, înfingându-şi colţii în
înşirând ca peştii afumaţi poveşti de demult, străzi pietruite şi în nămoale îngheţate în formă
de când lovise tifosul şi bolnavii erau îngrijiţi de paşi, de urme de camioane, de vorbe şi fapte,

Galaţi : Vedere generală din Port : [Str. Portului] : [carte poştală il. color.- Galaţi :
„Din Librăria Naţională” D. Grossu, [1914]

martie 2020 43
iarnă ducând dorurile mai departe cu viscolul roşii, nasul pe care şi-l trage tot timpul şi-l şterge
surd şi albul mai alb ca sirenele ce străbat maluri cu mâneca, stelele care apar pe cerul de sticlă, nu
şi unde, suflete şi înmuguriri de cuvânt... Iar gerul mai ninge, dar gerul a omorât câteva animale,
sfârtecă totul, sobele duduie, bunicile coc pâinea tramvaiele stau înzăpezite în deal, mai sunt lemne
grea neagră, focul ce muşcă din lemnul ucis, de foc, bunicul trage din pipă şi deapănă poveşti de
înzăpezirea cuprinde ogradă, docuri, cartier... demult...
casele cu ochi mici de opaiţ stau într-o veghe Copilul ronţăie o bomboană dulce, părinţii
amară spre un orizont cafeniu, într-un ianuarie trebăluiesc ceva prin curte, ţurţurii mari încep să
slobod... sărutul cuminte al căldurii îi lasă pe faţă se topească şi să cadă cu pocnet mare de la streşini,
miros de aghiazmă şi gust de lămâi... sirenele plâng fraţii mai mari sunt plecaţi la muncă... Vasele mari
grav căci navele lor nu mai pleacă, o săptămână au plecat care spre Sulina, care spre oraşul vecin.
la cheu, pământul ascuns de zăpadă, doar pietrele Bunicul se uită la soarele abia ridicat deasupra
malului şfichiuite de nori de zăpadă, parâmele caselor, spre port. Acum se trage la copcă şi băieţii
sfinte încordate-n văzduh... mai tineri aduc plătică, roşioară, caraşi cu oase
Oraşul împodobit cu castele fumurii şi clădiri multe… Bunicul oftează şi soarbe tutunul, îl dor
cu faţade bej, lăptărese cu forme voluptoase şi băieţei oasele, semn că vor veni crivăţul şi vremea rea…
cu pantaloni scurţi, zgomot de trăsuri rapide, flori În întunericul rece, viscolul porni a bate din
parfumate pe tarabele ţigăncilor, soarele rotocol de nord prăbuşind stâlpii de telegraf la pământ. Un
raze peste capetele unor ţărani grăbiţi, câmpurile vuiet groaznic urla pe străzi, strecurând aripi negre
din jur pline de holde, vaci mugind şi păsări ţâşnind printre oasele firave ale caselor, sorbind în nări
în văzduh... Oraş vechi înnoit de idei mari, tiparniţe, gigantice rotocoale de zăpadă, aducând în mantii
suflul unor mari filosofi, respiraţia tinerelor fete, nevăzute alte valuri de zăpadă, mii şi mii de fulgi
frumuseţea temerară a sinagogilor, oraş depărtat în aruncaţi cu putere oarbă spre Dunăre...
care un bărbat purtând barbă stufoasă visează cu Navele care plecaseră decuseară spre Brăila
ochii deschişi departe, departe în timp şi în spaţiu, erau în pericol, un vas de pescuit plecat spre Sulina
vede lumea ca într-o imensă moară primenitoare trebuie că era departe acum de puterea feroce a
şi departe, aproape de gurile unui fluviu visează viscolului... Dimineaţa nu se mai putea deschide
fiinţa unui băiat care stă într-un pătuc sărăcăcios, uşa, iar tata a ieşit pe un geam din spatele casei şi cu
soba în care ard putregaiuri de lemne, gaura unde o lopată mare din lemn a reuşit să despresoare casa
un şoricel tocmai s-a furişat, vasele captive ale de strânsoarea duhului alb... Multe din animale
gheţurilor, cerul de un bleumarin tulbure revărsat erau moarte... Tata a adus apă într-o găleată mare,
peste ape, păduri, munţi vechi şi oameni foşgăind era rece şi avea cel mai bun gust din lume...
printr-o zăpadă stranie... În acea noapte s-au prăbuşit două case aici
Vasele sunt încleştate între gheţurile albăstrii în vale şi oamenii au murit bătuţi de urgia naturii,
de mai mult de o săptămână şi gerul este fără cruţare, vântul se mai subţiase, dar tot mai ningea, fulgii
docherii, hamalii, oamenii portului nu mai au de învârtindu-se-n aer... Una din navele plecate spre
lucru, lemne mai sunt pe lângă case, dar proviziile Brăila nu a mai ajuns niciodată... Marinarii simt
de cartofi sunt pe terminate, strada Dogăriei este mâna lungă a morţii şi miros de peşte în nări,
aproape deszăpezită, ca şi străzile dimprejurul gării. lemnul covertei e putred, alge şi gustul laptelui de
Fumul se înalţă din hornuri, oraşul există, mamă, un soare care nu va mai răsări niciodată şi
soarele străpunge norii trei ceasuri la prânz... Copiii mâlul mai negru decât orice mormânt... raze de
se joacă printre lopeţile mari şi urâte mânuite de soare deasupra unei ape lăptoase... raze de soare...
oamenii mari, un uliu se învârte în înalt pândind
vreun animal ieşit după mâncare... oamenii încep
să umble pe străzile ca nişte pârtii, câţiva s-au
întors la muncă, Dunărea tot nu cedează cu toată
apa ce curge necontenit pe sub podul de gheaţă,
din bucătăria bunicii vine miros de varză călită şi
seara se lasă prea repede, mănuşile ude şi obrajii

44 Axis Libri
P
R
O
Z
Ă

Oameni, amintiri şi locuri

Liniştea se aşterne în cimitir şi împrejurimi. Vântul rece adie uşor


peste Siliște. Mihai şi Fănică se îndreaptă îngânduraţi către Zaltol.
— Cât timp ai stat afară?
— Peste 17 ani.
— Ce te-a făcut să te întorci?
— Mămăliga acoperită cu ştergar! Serios! Nu a existat zi să nu
mă gândesc la asta. Mi-a rămas înscris în memorie. Mă întreb şi astăzi
cum îşi păstrează mămăliga căldura sub ştergar atâta timp. Cred că este
un miracol pentru că gustul ei devine un deliciu. Închipuieşte-ţi: ajungi
acasă obosit şi vezi pe masă mămăliguţa învelită cu un ştergar alb şi
aşezată pe un fund din lemn. Aşezi palma pe ştergar şi simţi căldura
miraculoasă şi mirosul ei unic. Împreună cu familia, te aşezi la masă, Îl
rogi pe bunul Dumnezeu să binecuvânteze masa și pe cei din jurul ei,
după care ridici ştergarul şi o desparţi în felii cu ața legată de mâner.
Aburul, mirosul îmbietor, culoarea şi misterul ei binecuvântat te fac să
o respecţi. Rupi un colţ din ea şi după ce o frămânţi puţin, o amesteci
cu brânză proaspătă de oi, scoasă din borcan şi o savurezi încet. Nimic
nu se compară cu asta. Îmi lasă gura apă!
— Cu asta am crescut, Fănică. Pâinea se făcea mai rar. Nu era
timp pentru frământat şi copt. Îmi aduc aminte din copilărie că am
adus pâine din Bacău. Treceam cu moş Duma şi alţi copii, chiar pe aici,
ieşeam în şosea aproape de Podul Turcului1, continuam drumul prin
Bălcescu şi ajungeam într-un târziu la podul de la Steaua Roșie2 din
Bacău. Căutam pâine neagră, mai ieftină şi umpleam două traiste, le
Iosif Roca
scriitor legam între ele şi le transportam pe umeri. Cam treizeci de kilometri în
total. Ajungeam acasă epuizaţi. Ţin minte cu precizie că pâinea neagră
avea preţul de 2,50 lei, iar franzela albă de 3,25 lei.
— Mai este ceva, Mihai. Liniştea zilelor de duminică. Nu am
simţit-o în alt loc. Această zi s-a deosebit întotdeauna de celelalte zile,
prin această linişte sacră, în care toţi oamenii sfințeau ziua Domnului.
Nici comuniştii nu au reuşit să atingă această linişte, pe care am regăsit-o
şi astăzi acasă.
1
Pod situat pe șoseaua principală, între Faraoani și comuna Nicolae Bălcescu
2
Ref. Steaua Roșie-1878, denumire dată Fabricii Letea Bacău, după instaurarea
regimului comunist în România.

martie 2020 45
— Sunt întru totul de acord cu tine. pământurile strămoşilor noştri în mâna hoţilor. Da!
— Te rog să opreşti aici, lângă maşina mea, să În mâna hoţilor şi în văzul multora. Dar există şi o
iau actele şi banii. față nevăzută.
Clopotele au început să bată anunţând miezul — Ce vrei să spui?
zilei, Îngerul Domnului a vestit Mariei, și ea a zămislit — Conştiinţa şi lacrimile străbunilor care curg
de la Duhul Sfânt...3 O maşină care urca către sat a pe lângă noi. Nu mor caii când vor câinii!
oprit lângă ei, iar şoferul a întrebat dacă Fănică are — Înţeleg ce vrei să spui. Facem la dreapta şi
nevoie de ajutor. După ce s-a asigurat că totul este urcăm pe drumul principal până la ieşirea din sat.
în regulă și-a continuat drumul. Supărarea lui Fănică Tăcuţi au traversat satul. Memoria: Un om din
era evidentă. A trântit portiera maşinii şi a încuiat-o, Cleja a scris Monografia comunei Faraoani. Ce poate
după care s-a urcat în maşină alături de Mihai. fi mai frumos! Îşi aminteşte cu plăcere de lansarea
— Sunt supărat pe multe lucruri. Maşina ar cărţii la căminul cultural din Valea Mare, aproape
fi ultima dintre supărări. Chiar dacă am fost plecat de cimitir şi de vatra veche a satului. Modestia şi
atâția ani din ţară nu am încetat să ţin legătura cu competenţa autorului l-au impresionat.
oamenii şi să observ principalele evenimente. — Oprim aici pe malul pârâului. Mă întorc
— Sunt un bun ascultător, aşa că-ți poţi vărsa repede şi mergem către Trei Pâraie.
tot năduful. — Este în regulă!
— Mă bucur să aud asta. Chiar aveam nevoie. Mihai îşi aminteşte de anii copilăriei când,
Aşa cum am mai spus, prima mare supărare a fost împreună cu mai mulţi copii, au cules bureţi din
atunci când mi-am pierdut locul de muncă. Plecat această zonă. Au urcat din sat către Trei Cruci şi au
din ţară am asistat neputincios la jafuri naţionale. În coborât în Pleșeva5. De aici, după un scurt popas, au
opinia mea, jaful naţional este o fraudă economică urcat dealul Dumache, au traversat platoul Lăsloaia
de mari proporţii, care a afectat toată ţara, care şi au coborât către pârâul Cleja. Apa limpede şi rece
este evident și la care a luat parte puterea şi acoliții le-a potolit setea. De aici urma culesul bureţilor, iar
ei. Totul a început cu direcţia stabilită după 1989. punctul de întâlnire era la Trei Pâraie, unde fiecare
Avuţia publică a statului a fost trecută în domeniul servea prânzul şi îşi potolea setea cu apă adunată aici
privat şi prăduită. Jaful continuă şi astăzi. Avem din cele trei pâraie. Bureţii erau curăţaţi şi aşezaţi
exemplele lângă noi, peste tot. Lăcomia i-a dus pe cu grijă în traiste. La întoarcere, o parte alegea
unii la devalizarea băncilor. Au luat efectiv banii,
iar oamenilor li s-a spus că sunt operaţiuni bancare
corecte. După ce au luat banii din unele bănci, au
trecut la economiile populaţiei. Au inventat jocurile
de întrajutorare, caritasuri şi vestitul FNI4. Toate sub
oblăduirea puterii şi în umbra minciunii. Au mituit
oamenii cu hârtii de împroprietărire care cu timpul
şi-au pierdut valoarea, iar fondul funciar a fost
mutilat. Aici la noi, oameni care nu au avut pământ şi
cei care s-au agăţat de putere acum sunt latifundiari.
Cum s-a ajuns aici, Mihai?
— Oamenii uită istoria locului, dar necinstiţii
nu uita metodele de furat. Nimic nou sub soare,
numai că lăcomia este mult mai mare. Lăcomia locală
s-a integrat în economia lăcomiei naţionale. Dincolo
de orice, nu pot înţelege cum unii se împărtăşesc la
liturghie, în faţa mulţimii, după ce, toată săptămâna,
au umblat la furat. Cu nonșalanță au repetat şi repetă
ritualul în văzul lumii. Sunt lângă noi, Fănică. Aşa s-a
Dictionnaire pittoresque d’histoire naturelle et
ajuns aici. Buna-credinţă i-a ocolit pe mulţi. Au ajuns des phénomènes de la nature... Vol. 8.- Paris : Bureau de
3
Rugăciune care se rostește imediat după ce încep clopotele Souscription, 1839, pl. 578
să bată.
4
Fondul Național de Investiții. 5
Loc situat în vestul comunei Faraoani.

46 Axis Libri
drumul de pe malul pârâului, iar cealaltă parte — Mulţumim! P
traversa pădurea, pentru a întregi recolta de bureţi. Îngânduraţi s-au îndreptat către maşină. R
Următorul popas era la baza platoului de la Lăsloaia, — Nu ştiam de barieră. O
loc prielnic pentru fragi şi mure. Urma culesul lor — Nu e nimic, Fănică. Pentru că noi nu ştim, Z
în coşuleţe din hârtie. Frumuseţea acestor locuri i-au sau pentru că am fost ignoranţi, s-au pus multe
rămas în memorie. Toată munca era răsplătită seara bariere. Chiar dacă am fost plecat, eu mă simt
Ă
cu o cină din bureţi şi mămăliguţă. vinovat pentru multe din lucrurile nu tocmai bune
— Gata! Putem pleca. care s-au întâmplat în satul meu natal. Acum este
Au ieşit din sat şi în drumul lor au traversat mult mai greu, dar încă putem îndrepta câte ceva.
pârâul. După scurt timp au ajuns la intrarea în A fost trist ce am auzit şi văzut aici. Mai putem face
pădure de la poalele platoului Lăsloaia. Un panou câte ceva... Să nu uităm asta!
amplasat în cale, o barieră lăsată şi încuiată cu un Tăcuţi şi îngânduraţi au privit bariera, prin
lacăt imens avertizau: PROPRIETATE PRIVATĂ. care omul, venetic sau nu, a interzis vizitarea zonei.
ACCESUL INTERZIS. Un cioban cu turma sa de oi După ce au admirat împrejurimile şi culorile magice
aflat pe dealul din apropiere fluiera de zor pe ritmul ale toamnei, au coborât către sat. Cu acelaşi respect,
cântecului Cântă cucul bată-l vina... căruţaşul a oprit pentru ca să treacă maşina în
— Fănică! Oare putem intra să vizităm zona? siguranţă pe lângă căruţă.
— Să-l întrebăm pe cioban. — Te invit în casa noastră!
— Bună ziua! Suntem din Faraoani. Mihai — Mulţumesc!
şi Fănică. Dorim să vizităm pădurea şi Trei Pâraie. I-a întâmpinat soţia lui Fănică şi i-a invitat
Putem trece de barieră? în casă, la căldura sobei. Mămăliga de pe masă era
— Mă cheamă Valentin. Nu vă sfătuiesc. Au acoperită cu un ştergar prin care treceau firicele
paznici înarmaţi cu puşti şi chiar au tras în oi aici la de abur. Alăturea, o farfurie cu brânză frământată,
marginea pădurii. Toată zona asta este a străinilor, iar în jurul ei farfuriile şi tacâmurile. Fănică şi-a
iar paznicul este din Faraoani. aşezat palma de la mâna dreaptă pe ştergarul cald, a
Gândul: Noi, Mihai şi Fănică, din Faraoani, în savurat căldura mămăligii şi a binecuvântat masa. A
timp ce călcam pe urmele lacrimilor străbunilor, am ridicat uşor ştergarul cu un gest ritualic, a descoperit
fost împuşcaţi la Trei Pâraie, de un alt faraoanean, mămăliga, a mângâiat-o cu privirea, după care a tăiat
paznic în slujba străinilor. cu ața legată de mânerul fundului de lemn, trei felii de
— Mihai! Eu zic să intrăm. Merităm câteva mămăligă aburindă. Tacâmurile au rămas neatinse.
alice în fund! Cu îndemânare şi plăcere au rupt câte o îmbucătură
— Poate şi în cap! din mămăligă, au frământat-o cu brânză şi s-au
Dinspre marginea pădurii a coborât o căruţă, bucurat de gustul magic. Mâncarea a fost stropită cu
trasă de un cal. În căruţă erau două butoaie cu apă Frâncușă, vin făcut chiar de Fănică şi soţia sa.
sărată de la o fântână veche de sute de ani. Căruţaşul — Am pregătit o sticlă pentru tine. Când vei
a salutat respectuos, a traversat pârâul şi a continuat ajunge în oraş să serveşti vinul din ea împreună cu
drumul către Cleja. familia.
— Să veniţi la stână să vă dau brânză proaspătă — Mulţumesc! A fost una din surprizele cele
iar de paşti iezi şi miei. Trimit la Cluj, Oradea, mai plăcute din ultimul timp. Acum trebuie să plec
Bacău... în special la doctori. Zona nu este poluată şi să nu mă prindă întunericul pe drum.
ei ştiu acest lucru. S-au ridicat în picioare, iar Fănică a rostit
— Eşti de mult timp aici? rugăciunea de mulţumire pentru masa servită.
— Am lucrat în Italia ca cioban şi m-am întors — Mulţumesc pentru tot şi vă aşteptăm la noi.
acasă în urmă cu 5 ani. Împreună cu fratele meu — Drum bun!
am cumpărat câteva hectare de păşune pentru cele Mihai s-a întors pe acelaşi drum pe care venise,
câteva sute de oi şi capre. Stâna este mai la vale şi o s-a oprit la biserică şi i-a mulţumit bunului Dumnezeu
pregătim pentru iernat. Iubesc locurile acestea. pentru această zi minunată. După puţin timp a ajuns
Unul din câini s-a aşezat liniştit lângă ei, iar la şoseaua principală şi s-a îndreptat către oraş.
turma a traversat pârâul.
— Acum trebuie să plec să le păzesc ca să nu N.R.: Fragment din romanul „Mamelon. În seara asta
intre în pădure. Vă las numărul meu de telefon. să nu pleci.”

martie 2020 47
P
R
O
Z
Ă Mărţişor în Ţara lui
Soare-Împărat
Cum ajunge în Grădina Fericirii Veşnice

Mărţişor îşi dădu seama că nu mai poate zbura printre norii albi.
Trebuia să coboare şi să afle unde o poate găsi pe prinţesa Primăvara.
Zise:
— Pană, penişoară, în zbor lin coboară!
Uriaşa pană ateriză, printre copaci, la marginea unei localităţi.
Dacă din văzduh casele şi copacii li se păreau strălucitoare, aici, de
aproape, li se păreau deosebite, uluitoare. Străzile erau asfaltate cu
pietre nestemate, trotuarele acoperite cu plăci de gresie albăstrii, aurii,
cu încrustaţii de safire, rubine şi smaralde, de-ţi era teamă să păşeşti.
Casele erau din marmură albă, liliachie, azurie, verzuie, cu încrustaţii
de sidef pe la uşi şi ferestre, înconjurate de palmieri, cu revărsări de
flori la balcoane şi pe alei, în mii de nuanţe şi culori, de-ţi luau ochii
cu sclipirile lor.
Oamenii erau îmbrăcaţi în veşminte vaporoase din ţesături de
mătase aurie, argintie sau azurie, cu bogate decoraţiuni cu fir de aur
şi nestemate. Mărţişor şi Norocel au rămas cu gura căscată, muţi de
admiraţie. Rămăseseră în drum ca proştii, neştiind ce să mai facă.
Apoi, cămăşile lor înflorate, pantalonii strânşi pe picior, cizmele şi
opincile colbuite atraseră atenţia trecătorilor care îi înconjurară:
— De unde veniţi, măi străinilor?
— Din Ţara Zăpezilor, unde domneşte cumplita Iarnă! răspunse
Mărţişor.
Auziseră ceva localnicii despre îndepărtata ţară a zăpezilor şi
erau curioşi să afle amănunte. Când le povesti Mărţişor ce nelegiuiri
au făcut slujitorii Iernii, ce-au păţit şi ce pătimesc bieţii supuşi ai Năstase Marin
scriitor
împărăţiei, au rămas cu toţii uluiţi.
— Şi noi am aflat, continuă Mărţişor, că numai prinţesa
Primăvara, fiica lui Soare-Împărat, ne poate izbăvi de urgia Împărătesei
Iarnă. Aşadar, puteţi să ne spuneţi unde o găsim noi pe această
frumoasă prinţesă?
Auzind asta, unii localnici plecară, alţii începură să se uite
chiorâş la străini:
— Mai întâi, zise unul, Soare-Împărat n-o să fie de acord să vă
dea fata, pe care o ţine închisă în Grădina Fericirii Veşnice. Şi, apoi,
n-o să vrea să vină cu voi chiar prinţesa.

48 Axis Libri
— Ba o să plece cu ei, că sunt frumoşi! spuse vrabia până acolo şi începu să frece legătura de la
unul, mucalit, în hohotele de râs ale celor din jur. mâini. Îşi dădu seama că va dura mult până s-o
Mărţişor se simţi umilit. Totuşi îi întrebă: rupă. Dar… minune! Într-un anume loc al ţarcului,
— Unde este grădina asta a fericirii veşnice? cu o curbură mare, tabla lucioasă concentra razele
— Drept înainte, într-o vale aşezată între puternice. Simţise o arsură puternică în ceafă când
coline. Dar te sfătuim să-ţi vezi de treabă, că această trecuse prin acel loc. Asta era! Întinse mâinile cu
grădină este împrejmuită de ziduri înalte, păzită legătura, simţi cum îl arde la mâini, dar răbdă până
de căpcăuni fioroşi, care aruncă flăcări pe gură şi frânghia luă foc şi reuşi să rupă legătura. Se dezlegă
bolovani fierbinţi în cei care vor să sară zidul. şi la picioare. Îl aduse şi pe Norocel, cu care repetă
Mărţişor se uită descurajat la cei din jur: figura, dar ăsta începu să ţipe când simţi arsura,
— Dacă-i aşa, nu mai merg în Grădina aşa că fu nevoit să-i astupe gura ca să nu facă zarvă
Fericirii Veşnice! Dar fiţi buni, daţi-ne şi nouă un nătărăul. După ce se dezlegară, Mărţişor îşi aminti
loc pe aici, pe la voi, să ne facem şi noi o casă ca ale că cizmele îi sunt fermecate, aşa că îl luă în cârcă
voastre, să trăim şi noi ca voi. pe Norocel, făcu o bătaie cu cizma ca la săritura în
— Nu se poate! săriră toţi în cor. Ce este al înălţime şi sări vreo trei metri în sus peste gardul
nostru este numai al nostru. Nu împărţim cu nimeni! de tablă. Dincolo, de la înălţime, căzu cu toată
— Voi să vă întoarceţi de unde aţi venit! sări greutatea peste omul pus să-i păzească. Acesta se
unul mai colţos. lovi rău de tot şi căzu lat. Mărţişor nu mai avu timp
— Dar nu v-am spus cum este pe la noi? de paznic. O luă la fugă către locul unde era pana,
— Şi ce ne interesează? Asta este împărăţia făcând paşi uriaşi. Cizmele fermecate, săracele! Mai
noastră şi aia este împărăţia voastră. Aşa că… plecaţi, ales că gardienii lui Soare-Împărat, călări pe cai
plecaţi! Şi începură să-i îmbrâncească. Unul sări: înaripaţi, îi văzură şi alergau în mare viteză spre ei,
— Ăştia, chiar dacă-i gonim, tot nu vor pleca. Ne aruncând cu săgeţi de raze fierbinţi pe care începură
vor fura bunurile, vor ucide pe careva dintre noi şi tot să le simtă, vâjâind pe la urechi.
vor rămâne în împărăţia noastră. Mai bine să-i ucidem! — Aoleu, ţipa Norocel, mai repede că-mi ia
— Nu se poate! zise altul. Măi bine să-i legăm scăfârlia foc!
şi să anunţăm pe împăratul nostru de sosirea lor. — Taci, nărodule! zise Mărţişor, făcând salturi
Să-i ucidă el. prin aer ca să-i deruteze pe urmăritori.
Astfel că Mărţişor şi Norocel se pomeniră Când se apropiară de locul unde era pana
legaţi fedeleş, aruncaţi într-un ţarc unde erau salvatoare, de departe strigă gâfâind:
depozitate gunoaiele. — Pană, penişoară! Iute… şi-n viteză… zboară!
După ce plecară oamenii, Mărţişor îi spuse Pana începu să se învârtă ca un titirez şi ţâşni
lui Norocel: săgeată spre înaltul cerului. Mărţişor se agăţă de ea
— Trebuie să scăpăm urgent până nu vin din mers. Gardienii după ei, cu caii înaripaţi, zvârlind
nemernicii ăştia cu oamenii lui Soare-Împărat! Ai cu săgeţi de raze. Însă caii lor, după puţin timp de
vreo idee? alergat prin văzduh, obosiră şi se depărtară de uriaşa
— Ce idee să am? pană. Gardienii renunţară şi se întoarseră, zicând:
— Cum scăpăm de aici! — Cred că am scăpat de ei!
— N-am! Acolo sus, dincolo de nori, Mărţişor şi Norocel
— Păi, nu eşti tu Norocul meu? începură să tremure de frig de le clănţăneau dinţii.
— Sunt, dar nu văd cum putem scăpa! Ia… — Am scăpat, măi Norocel! Hai înapoi să
mai gândeşte-te şi tu! Norocul şi iar Norocul! luăm Primăvara!
Mătăluţă nu ai minte? — Nu-mi mai trebuie nici o Primăvară! Hai
— Aşa este! îşi zise Mărţişor. Ia să mă acasă! Aoleu, dar acolo e jelanie! Mai bine hai la
gândesc! Se uită împrejur, se uită la frânghia care îi împăratul Nisipurilor Fierbinţi! Acolo am dus-o
lega mâinile… şi la picioare… Încercă să se ridice… bine! Dacă ne dă un palat şi fete… şi grădini… nu
să-şi mişte mâinile… Se ridică, făcu paşi mici ca un mai alergăm brambura pe aici.
cal împiedicat, dar ţarcul era încuiat. — Hei, trezeşte-te, nătăfleaţă! îl zgâlţâi
— Măi, să fie! Mărţişor. Crezi că am uitat de ce am plecat de-acasă?
Şi trebuia să scape cât mai repede. Observă Şi zise:
o muchie tăioasă la un container cu gunoi, sări ca — Pană, penişoară, înapoi, repede zboară!

martie 2020 49
Norocel începu să scâncească, smiorcăindu-se: — Căpcă şapte, zbor inamic în sectorul tău,
— N-auzişi că e păzită de căpcăuni fioroşi? dreapta sus trei sute de metri!
Dar pana zbura ca o rachetă spre Grădina — Observat! Căpcă cinci, iau măsuri de atac!
Fericirii Veşnice. Transmit la Căpcă opt!
În zborul lor la mare înălţime, cohortele — Căpcă opt, zbor inamic, stânga sus, trei
de nori treceau pe lângă ei în mare viteză plutind sute de metri!
ca nişte corăbii cu pânze multicolore, cu margini Şi aşa din Căpcă-n Căpcă, toţi căpcă(unii)
zimţate, tivite de lumina Soarelui, cu irizaţii şi fură alertaţi şi agitaţi. Toţi începură să-şi umfle
dantelării fanteziste, cu mii de nuanţe şi forme foalele fălcilor şi să arunce cu flăcări şi bolovani
fantastice de cetăţi, castele, balauri, flori uriaşe, fierbinţi.
forme care se schimbau în funcţie de unghiul din — Văleleu! Aoleu! începu să se văicărească
care erau privite. Oceanul de fantasme multicolore Norocel, tupilându-se, mai ales că, în unele părţi,
ale norilor îi saluta şi îi încuraja cu urale. În sfârşit, pana luase foc.
observară în zare zidurile înalte ale grădinii şi Mărţişor zise repede: „Pană, penişoară, în
paznicii căpcăuni, care, în lipsă de duşmani, se slava cerului zboară!” Şi pana se înălţă ca o săgeată
plictiseau, hârjonind-se, aruncând pe nări jeturi în hăurile văzduhului.
de vapori luminoşi, multicolori, ca nişte artificii, — Ura, ura, am învins! Urlau căpcăunii
întrecându-se care aruncă mai sus. paznici. Şi erau aceşti căpcăuni nişte arătări fălcoase,
— Uite, Norocel, nu sunt atât de fioroşi aceşti cu un singur ochi în frunte, mare, bulbucat, cu labe
căpcăuni! Să coborâm direct în Grădina Fericirii şi picioare păroase, îmbrăcaţi în cămeşoaie cenuşii-
Veşnice. murdare. Pasămite, ei se hrăneau cu cărbuni încinşi
Şi-ncepură să plutească lin, deasupra unei şi beau smoală topită. Pe la ora prânzului, Soare-
minunate poieni, unde valuri uriaşe de culori Împărat trimitea un alt căpcăun cu un cuptor
dansau într-un ritm ciudat. De-acolo, de sus, nu cu cărbuni încinşi şi un cazan cu smoală topită.
desluşiră formele acestor jocuri de culori. Ce putea Tainul fiecărui căpcăun era un făraş de cărbuni
să fie? Revărsare de flori şi fluturi în cascade de şi un polonic de smoală topită. Bucuria lor era să
nuanţe? Pomi înfloriţi într-un vârtej dansant? Sau opărească şi să transforme în scrum pe oricine se
un joc miraculos de raze?… Şi, din acest ocean de apropia de grădină.
culori, răsări un palat sclipitor de aur şi argint, cu — Aoleu, zise Norocel, era să fim pârliţi şi
scări de jad verzui şi gălbui, coloane de smaralde opăriţi! Hai acasă, las-o încolo de grădină! Nu vreau
şi safire, iar trandafiri în mii de nuanţe se revărsau prinţesa Primăvară! Asta este soarta noastră.
în cascade de pe acoperişul cu turnuleţe argintii — Tacă-ţi fleanca, smiorcăitule! zise
pe zidurile palatului, pe pardoseală şi pe trepte, îngândurat Mărţişor. Trebuie să găsim noi un
curgând în valuri pe alei, până hăt departe de palat. mijloc de a pătrunde în grădină!
Mărţişor şi Norocel rămaseră muţi de Şi cum treceau ei prin oceanul de norişori
admiraţie. Când se mai apropiară, observară că toţi albi, aceştia îi întrebară: „Ei, de ce v-aţi întors din
pomii erau inundaţi de flori în mii de nuanţe, iar drum? Care vă este necazul?” Pasămite, norişorii îi
pajiştea de un verde mătăsos era smălţuită cu flori îndrăgiseră pe Mărţişor şi Norocel.
prin care fluturi multicolori zburau într-un dans Şi Mărţişor le spuse păţania cu căpcăunii.
ciudat. Văzduhul răsuna de cântecul păsărelelor, iar — Asta vă e supărarea? Lasă că-i păcălim noi!
de departe se auzea muzica suavă a unei orchestre Norişorii se-nţeleseră să se întoarcă în
nevăzute de viori. În faţa palatului, în revărsarea grădină, învăluindu-i pe cei doi cu vata lor
de flori, fluturi şi păsări, dansau pomii în floare, vaporoasă. Acum pana uriaşă de vultur plutea şi
dansau izvoarele cu sălcii, dansau căprioare cu cobora deasupra grădinii foarte încet, învăluită
iepuri, veveriţe cu urşi, dansau flăcăi cu fete ale în pânza alburie a norilor. Când ajunse deasupra
căror picioare nici nu atingeau covorul smălţuit. grădinii, un nătăfleaţă de căpcăun, rezemat de zid,
Cum era năuc de-atâta uimire, Mărţişor cu ochiul închis şi sforăind nevoie mare, începu să
îngăimă: „Pană, penişoară, în zbor lin coboară!” bolborosească piţigăiat:
Cufundaţi în fermecata reverie, ei nici nu — Mie!… îmi… mi… a-nghiroasă a inamic!
observară mişcările căpcăunilor de la zidurile Ceilalţi căpcăuni începură să râdă în hohote:
grădinii, alergările bezmetice şi semnalele lor: — Ia uite la Căpcă 22! S-a încins jăratecul în el.

50 Axis Libri
— A băut cam multă smoală! buşească de un copac, încât până la urmă îl aduse
Dar Căpcă 22 o ţinea într-una: a-nghiroase-a la realitate.
inamic! a-nghiroase-a inamic! — Aoleu, frăţioare, bine făcuşi ce făcuşi!
Şi-n hohotele lor de râs, ceilalţi căpcăuni Că-mi zbură memoria din floare în floare şi nu mai
începură să-l maimuţărească pe Căpcă 22: ştiui ce e cu mine!
— A-nghiroase a inamic, a-nghiroase a Până să se dezmeticească Norocel, Mărţişor
inamic! îşi aranjă cămaşa înflorată, îşi pieptănă pletele, îşi
Bietul Mărţişor! I se făcuse inima cât un lustrui cizmele, îl luă de mână pe băiat şi porniră
purice, dar nu sufla o vorbuliţă. Norocel, de frică, împreună spre palatul fermecat. Ajunseră în faţa
amorţise de-a binelea. Pana plutea din ce în ce mai palatului, unde, pe treptele de marmură azurie, se
încet, iar norişorii albi o învăluiau tot mai mult şi o revărsau continuu din văzduh uriaşe coşuri cu flori
purtau spre mijlocul grădinii în mii de nuanţe. Păsări, fluturi şi albine zburau în
— Vă mulţumesc din inimă, norişorii mei! stoluri agitate. Cântecele se înteţiră, băieţei şi fetiţe
şopti Mărţişor după ce aterizară încet. Mai staţi puţin făceau tumbe şi alergau printre pomii înfloriţi, care
să-mi strâng pana şi să ne ascundem în tufişuri. începură să spulbere în jur petale, astfel că, în jur,
— Prefă-te, pană, într-un fulg! zise apoi se aşternu un covor uriaş de petale multicolore.
Mărţişor. Deodată, apărură din palat berze, rândunele, cocori
Uriaşa pană de vultur, cu tot calabalâcul şi mii de alte păsări care umplură văzduhul cu
de pe ea, se transformă într-un mic fulg, delicat, ţipetele lor. Apoi, apăru o trăsură de argint trasă de
pe care Mărţişor îl înveli cu grijă într-o batistă, îl 12 porumbei albi, iar în trăsură un înger de fecioară
puse într-o cutioară la cingătoare şi se ascunse cu îmbrăcată în rochie lungă, albastră, străvezie, având
Norocel într-o tufă. părul de aur-mătăsos, revărsat în plete lungi fluturând
— Rămâneţi cu bine şi mult succes! le şoptiră departe în urma trăsurii. Pe frunte purta o diademă
norişorii care-şi luară zborul spre înaltul cerului. de trandafiri şi albăstrele. Era prinţesa Primăvara…
— Mulţumim de ajutor, norişorii mei! le zise Cu ochii albaştri şi cu obrajii îmbujoraţi, râdea cu
Mărţişor. hohote şi arunca flori din braţele ei peste cei din jur,
— Bine aţi venit în Grădina Fericirii Veşnice! care o salutau, chiuind de bucurie.
se auzi un glas şi un clipocit. — Trăiască Primăvara! strigau cu toţii în
Mărţişor şi Norocel se speriară şi se uitară urale.
unul la altul. Trăsura Primăverii era escortată de voinici în
— Cine a vorbit, Norocele? întrebă mirat armuri aurii, călări pe cai albi înaripaţi din suliţele
Mărţişor. cărora ţâşneau raze orbitoare. Garda era condusă
— Eu, Izvorul de Viaţă Senină! se auzi încă de căpitanul Zefir, care purta o mantie albastră, cu
o dată. Sunt aici, sub salcie! Mărţişor se uită uimit stele aurii pe piept şi poale, iar la cingătoare o sabie
sub salcie. de foc, ca o flacără albăstrui-violetă.
— Veniţi la mine şi spălaţi-vă în undele mele La trecerea prinţesei Primăvara toţi dansau,
ca să uitaţi toate grijile şi necazurile! cântau, chiuiau şi, în beţia generală de fericire,
Norocel chihoti bucuros şi se aruncă în Primăvara le zâmbea şi spulbera petale şi flori
pârâu sorbind cu nesaţ şi spălându-şi faţa cu apa sa deasupra lor.
limpede. Mărţişor strigă la el: Deodată, zâmbitoarea prinţesă se încruntă şi
— Stai, Noroace, că noi nu trebuie să uităm ridică mâna strigând: „Staţi!” Mulţimea şi suita sa
grijile şi necazurile! amuţiră. În Grădina Fericirii Veşnice beţia veseliei
Dar Norocel începu să alerge, să facă tumbe nu a fost întreruptă niciodată, aşa cum s-a întâmplat
şi să cânte: acum. Care să fi fost cauza? Primăvara observase
— Tra lai la, la lai la! că cei doi flăcăi cu cămăşi înflorate nu participau
Văzând Mărţişor că Norocel a căpiat de la veselia generală. Ba cel mai voinic se uita la ea
atâta fericire, alergă după el disperat şi începu să-l încruntat, cu un aer sfidător.
pălmuiască. Dar acesta: — Străjeri, aduceţi „feţele triste”! zise
— Tra lai la, la lai la! Primăvara arătând către Mărţişor. Căpitanul Zefir
Atunci începu să-i dea câţiva pumni se repezi cu doi străjeri şi aduse în faţa prinţesei pe
zdraveni în cap, să-l pocnească în faţă, să-l flăcăi. Norocel începu să tremure de frică.

martie 2020 51
T
E
A
T
R
U JOUR FIXE (I)
Piesă în două acte

Acţiunea se petrece în decembrie 1937, în Galaţi.

PERSONAJE:
ARGHIRA MOSCOPULO
MELANIE
MARICICA
DEMETRU (Miti)
SAFTA (servitoarea)
D-NA COLONEL PUIA ALEXANDRESCU (depozitul de
muniţie)
D-NA MAIOR FLORA GOGULESCU (văduvă procuror
militar)
D-NA COMANDANT EUDOXIA SÂMBUREANU (al
închisorii militare)
D-NA COMANDOR RALUCA CIOMAC (de marină)
CHESTORUL Violeta Ionescu
jurnalistă, scriitoare
Decor unic:
Scena reprezintă salonul unei case înstărite cu două uşi; mobilă
grea: masă rotundă, cu patru scaune cu spătar; două fotolii cu măsuţe
alături, o vitrină cu bar, un secreter, o pendulă, etc.

ACTUL I

(La ridicarea cortinei Arghira, într-un halat lung, stă aşezată


lângă un fotoliu pe ceva foarte mic. Intră Safta, suflând în pumni; după
ea, repede, Melanie)

Safta: Auliu! Şi ger di crapî chietrile! Scârţâie omătu.


Melanie: Mişcă-te mai repede, Safto!... Parcă te-aş fi trimis peste
Siret, la Baldovineşti, nu până-n colţ, la brutărie… Vlad Vasiliu
actor, dramaturg
Safta: Şi să fac cucoană? S-atâtea sănii pă uliţă că n-ai pi undi
merji. Ş-apoi, când ajunsei la brutăria lui Mandanis, lume multă, ca la
bâlşi… erau şi doi vardişti…

52 Axis Libri
Melanie: Lasă vorba. Să baţi covorul ăsta Safta: Nu, coană mare! Zău c-aşa-i!
pe zăpadă, ca să-i dai coloare. Apoi să-i piepţeni Melanie (intră, strigând): Maricica!... Hai,
ciucurii, să nu rămâie încâlciţi. coboară, Maricică!... (acum o vede pe Arghira):
Safta: Tot s-încâlşesc… Mai ghini-i tai. Mamă! Aici te-ai găsit să…
Melanie: Eşti proastă. Îi piepţeni! Hai, repede, Arghira: Nu mă-nvăţa tu pe mine! Mă
că avem mosafiri! plictisesc, sus în iatac… Ş-apoi, nu-i nime’ care să
Safta: Da, cucoană… mă ridice când termin…
Melanie: Azi e joi, zi de jour fixe. Să ştergi şi Melanie: Bine, da’ aici, în salon?... Dacă vine
praful. Ai grijă de bibiloaie! Le pui la locul lor. Dacă cineva?
spargi vr-unul, dracu te ia. Arghira: Eee… Când trăia Vasili, socru-tău,
Safta (încet): Lua-m-ar odată d-aci!... (tare): Dumnezeu să-l ierte, ce mai chiolhanuri se dădeau
Da, cucoană! aici! Toată lumea bună a urbei! Acu’, de când a
Melanie (ieşind): Nu mai da mărunt din plecat în lumea drepţilor, toate-s cu fundu-n sus.
barbă! Hai, du-te mai repede să baţi covorul. Safta: Da’ şi, coană mare, noi suntem în
Safta (făcându-şi cruce): Doamne! Fereşte-ne lumea nedrepţilor?
de nenoroşire, necaz, boală și sughiț! Arghira: Saftă, ce proastă eşti!
Arghira: Ce frumos miroase. Melanie: Mişcă mai repede cu covorul acela!
Safta (adulmecă, se strâmbă): Nu prea… Safta: Acuşica, cucoană. (iese cu covorul)
Arghira: Ba da. S-au copt cozonacii ceia? Melanie: Mamă, nu vrei să te duc dincolo, în
Safta (strângând covorul): I-am scos din biroul lui Miti, că aici…
cuptor mai amu. Arghira: Lasă-mă, tu, c-acu’ vine…
Arghira: Să-mi aduci şi mie un coltuc… cald. Dimineaţa îmi vine aşa… în valuri, valuri, de când
Safta: Da’ nu-i post, coană mare? Nu-i păcat îmi dai seara lingura aia cu amăreală.
să ti spurşi?... Că mai e pân’ la Crăşiun… Melanie: E pentru o purgaţie uşoară, mamă,
Arghira: Saftă, ce proastă eşti! laxativ! (citează): Curăţă, desfundă, plăcut şi bine,
Safta: Eh… Se-nrăieşti lumea… Şi-a-nturnat în caz de scaun anevoios…
bunuţul Dumnezeu faţa di la noi, d-aia-s atâtea Arghira: Io-i dădeam lui Vasili o linguriţă de
crime… Rogu-te, coană mare, dă-ti di pi covor. ulei de ricin şi după o oră se băteau turcii la fundul
Arghira (ţopăie, dându-se mai în faţă, tot lui. Dacă era supărat şi-l durea capul, îi puneam
aşezată): Uf!... N-am linişte nicăieri… Da’, de ce un pahar de vin Mariani. Se înveselea imediat…
crime vorbeşti? avea cocaină… Ei, ce om, ce om a fost socru-tău!
Safta: Păi, az-noapti, unu’ Berilă, cic-a uşis pi Când a deschis magazinul „Coloniale de Lux”,
grecu Mandanis, pi muierea lui, şi-ncă patru care pe Domnească a adunat tot oraşul şi i-a servit cu
lucrau acolo… Mariani… Ce veselie a fost!
Arghira: Ce spui, soro?!... Muri madame (intră Maricica)
Mandalis? Maricica: Maman, ce bijuuri îmi dai să mă
Safta: Da. Cică, atunşi când auzi zaveră, o asortez ?
ieşit goală în tindă… Melanie: Unde, Dumnezeu, pleci pe vremea
Arghira: Păi, s-o fi speriat băietu’, văzând asta? Stai acasă. Avem mosafire. Să te vezi şi tu cu
zdrânga grecoaicei… lumea bună a urbei…
Safta: Am văzut cu ochii mei când i-o scos Maricica: Ce „lume bună”? Nişte cucoane
din casă… Ba, o uşis cu săcurea şi câinili, saracu’! înţepate, complexate, pline de ifose.
Arghira: Safto, ce proastă eşti! Nu se poate! Melanie: Da, dar prin ele poţi fi invitată la
Grecu’ l-a luat de milă în slujbă pe Berilă ăsta. balul garnizoanei, la serbările Dunării, la…
Safta: Da, da’ cică s-or certat că fura şi Maricica: Nu vreau să mă mărit cu vr-un
umbla beut, iar ista s-o-nturnat noaptea ş-a dat cu locotenent interesat de dotă mare, nu de mireasă, sau
toporu-n tot ce sufla. cu vr-un amploiat ce-şi căneşte mustaţa, şi-ascunde
Arghira: Fată, aiurezi!... Nu cumva vârsta, nu şi pârţurile!
citeşti noaptea foiletoanele celea cu „Misterele Melanie: Ai grijă cum vorbeşti! Asta-i
Parisului”?... Nu-ţi face bine cartea, fato! educaţia pe care ţi-am dat-o?

martie 2020 53
Arghira: Lasă cicăleala, noră! Adu-i fetei Melanie: Maricică, mamă, astăzi nu, că-mi
oarece bijuuri. Iar tu, vin’ la buna, şi zi-mi de ce vin musafirele! Du-te, întâlneşte-te, staţi de vorbă,
te-ai gătit aşa? ia-l cu binişorul şi lasă trenul pe-altă dată, că azi
Maricica: Am întâlnire, bunico. Cu un băiat sunt ocupată, nu pot să-mi bat capul cu tine.
înalt şi frumos!... Maricica: Maman, dar ce-ai spune dumneata
Arghira: Melitar? dacă ai auzi că m-a lăsat grea?!
Maricica: Nu… De unde-ai scos-o?... Melanie: Ceeee?!
Arghira: Păi, pe vremea mea se zicea: înalt e, Arghira: Aoleu, nebuna mă face străbunică!
frumos e… (încearcă să se ridice)
Melanie (completând): …prost e… Melanie (Arghirei): Stai! (Maricicăi): Stai!...
Arghira: De ce nu s-a făcut melitar?... Ce zici tu?
Maricica: Nu-i militar şi nu-i prost! E Maricica: Da’ ce bunico? Câţi ani aveai când
dragoste de la prima vedere! l-ai făcut pe tata? Parcă spuneai că bunu’ te-a furat
Arghira: Aha!... „La prima vedere”… A doua şi te-a lăsat grea.
vedere… Apoi „La revedere”! Melanie: Fată nebună ce eşti. Eu te omor, nu
Maricica: Nu-i aşa, bunico! trenul! Sau vă dau pe mâna lu’ tat-tu şi dărâmă toată
Arghira: Vezi, mamă, că băieţii de azi spun Brăila în capul vostru!
că-şi pierd vederea şi vor să pipăie! Arghira: Da, da! Miti omoară balauru’!
Maricica: Baldovin al meu nu-i d-ăla! Maricica: Atunci mor şi eu.
Arghira: Ce nume mai e şi acesta? Melanie: Nu mai cobi! Vrei să ne faci de ruşine
Maricica: De la Baldur, bunico. în târg? Ne cunoaşte atâta lume, ce Doamne iartă-
Arghira: Balaur?... Aoleu! mă!... Hai, fii fetiţă cuminte; du-te, distrează-te şi
Maricica: Baldur, zeul frumuseţii în… mai vorbim mâine… Că nu arde.
mitologia nordică. Maricica: Ba, arde… Arde-aici, maman!
Melanie: (întorcându-se cu nişte bijuterii; îi (arată inima)
prinde un colier) : Ei uite, asta ne mai trebuia! Auzi Arghira (care, parcă, aţipise): Arde?... Fooc!
ce a găsit! Brăilean şi zeu, dracu a mai văzut? De Melanie: Potoleşte-te, mamă. E focu’ de paie-
unde aţi mai scos-o și pe asta? al tinereţii… Se stinge repede, fata mea. Hai, du-te
Maricica: Ce-ai cu brăilenii, mamă, nu te şi te-ntâlneşte cu… bolovanu’ cela…
înţeleg. Maricica: Baldovin, mamă!
Melanie: Lasă că-ţi găseşte mama un gălăţean Melanie: Zi-i cum vrei, dar azi nu mi-l aduci
ca lumea, de familie bună şi de cuvânt. aici, că mă fac eu balaur… sau zeul furtunii… şi ţi-l
Maricica: Eu mă mărit cu cine mi-i drag, nu zbor tocmai la Baldovineşti!
cu cine-mi face „lipeala” codoaşa de peţitoare sau Maricica: Maman!... Ai fost îndrăgostită în
madam colonel… , cu brăileanul meu! tinereţe?
Melanie: Eu nu-mi dau fata după cine ştie ce Melanie: Ce vorbă-i asta?... Nu m-am luat cu
fante de Brăila! tac-tu?!
Maricica: Ba, poate c-ai s-o dai. Vine să-mi Maricica: Lasă măritişul… Îndrăgostită, ai
ceară mâna… fost?
Melanie: Şi-i dă tat-tu un picior!... Melanie (rămâne mută o vreme): Păi… am
Maricica: Vom vedea!... A zis că vine astăzi fost… (se scutură): Gata! Şi ai grijă! Să-ţi iei mantoul
să mă ceară. cel gros şi manşonul… că-i un frig de…
Melanie: A…azi?... Astăzi? Maricica (arătând degetele): Da’, nişte ineluşe
Arghira: Şi io nu-s cuafată. S-o trimiţi pe nu-mi dai?
Luluşa să-mi pună părul pe moaţe. Melanie: Ţi-ajung, atâtea câte ai.
Melanie: Azi nici să nu te gândeşti, duducă! Maricica: Maman! Te roog!... Doar unu mai
Maricica: Nu glumesc, mamă. Dacă nu măricel…
vine, eu am să mă omor, să ştii, m-arunc înaintea Melanie: Nu!
trenului. Maricica: Te roog, io!...
Arghira: Vai de mine! Melanie: Nexam!

54 Axis Libri
Arghira: Vin la buna, nepoţică. (îşi scoate un Chestorul: Am înțeles, trebuie să ne grăbim... T
inel): Ia-l… E?... Îţi stă bine. Şi dacă te fură şi te lasă, Demetru: Ei, nu chiar... E
să ştii că cu el poţi trăi o bucată bună de vreme… Chestorul: Acuma, fie vorba între noi: vin să
A
Maricica: Sărut-mâna, bunico. (dă s-o sărute) joace cărți?
Arghira: Ho, nebuno!... Că mă răstorni de pe… Demetru: A, nici vorbă! Suntem casă serioasă,
T
Maricica: Bunicuţa mea iubită! (o sărută dom’le! Vin să se distreze, să... Nici „Popa prostu”
R
zgomotos) Pa, maman! (iese) nu i-am mai lăsat pe copii să joace de când… U
Melanie: N-o mai alinta atâta… Dumneata Chestorul: Domnule Moscopulo, vorbirea e:
o strici!… A ajuns să nu ne mai asculte! Dacă-l se joacă ori nu se joacă tot soiul de jocuri cu cărți,
pierde?... I-ai dat inelul ăla mare, cu diamant… O în Galați?
avere! Demetru: Cum să se joace, coane? Dacă e
Arghira: Fac ce vreau cu lucrurile mele. Hai, lege, lege să fie!...
ajută-mă să mă ridic de-aci, c-am amorţit. Chestorul: Apăi, lege e, împotriva acestui
Melanie: Ăăă… Mai stai un pic… Mă duc vițiu, că a trecut de Cameră și de Senat…
după Maricica, s-o văd plecată… (iese) Demetru: Viţiul?...
Arghira (mormăie): Noră!... Ce-o fi găsit Chestorul: Legea!... Dar de jucat încă se
Miti la ea?... C-avea şi alte partide, unele mult mai joacă, pe unde vrei și pe unde nu vrei. De când s-au
înstărite… (strigă): Safto!... Melanio!... Luluşa!... interzis jocurile în tripouri, tot Galațiul e un tripou!
Mar’cică!... Gata! … Hei, n-auziţi? Sunt gata! Nu se- Demetru: Chiar aşa?... Nu exagerezi, dom-le?
aude? Safto, ce proastă eşti, n-auzi, soro? Veniţi de Chestorul: Toată lumea joacă, indiferent de
mă sculaţi careva, că sunt gata. clasa socială. La cafenelele periferice, în jumate
Safta (intrând în fugă cu covorul; îl lasă jos): de ceas, nenorociții pierd ce-au câștigat într-o
Ho, coană mare, că nu vin tătarii. săptămână! Joacă hamalii, în port: barbut, titirezul,
(pendula bate ora 10) „coroana sau leul”... ce, noi nu știm? Știm, da’‚ ce să
Arghira: Phiii!... E zece?... Bat clopotele la le faci, poți să-i oprești?
radio! (se închină) Demetru: Poți, dacă vrei...
Safta (arată pendula): Îi şiasu’ aista cu clopot. Chestorul: Joacă şi oamenii bine situați, care
Arghira: Nu mă-nvăţa tu pe mine, proasto! nu au grija zilei de mâine. Da’ joacă și cocoanele! Pe
Hai, să mă speli, dar cu săpunul acela „Cheia astea cum să le prinzi?
Raiului”, acela face bulbuci mulţi. Demetru (serios): Tot așa, cu legea.
Safta (ridicând-o şi luând de jos o oală de Chestorul: Fugi, dom’le d’aici! De când s-a
noapte; se strâmbă): Îîîî!... Ştiu, coană mare. După dat legea, învârtesc foițele numai în familii, unde
aşeia ti frec cu carmol să ti înviorezi . se-ntâlnesc regulat, jefuindu-se reciproc! Pierd la
Arghira: Da, da, întăreşte muşchii şi nervii, câte o partidă vile, domenii!...
combate răceala şi junghiurile. Demetru: Chiar așa?
Safta: Aoleuu!... Răşişi? Chestorul: Dacă-ți spun! Plictiseala şi viciul
Arghira: Aşa scrie pe sticlă, toanto! (ies) desenează de multe ori umbre lungi in veselul
(scena rămâne goală câteva clipe; intră Miti şi nostru oraş…
chestorul) Melanie (apare cu țigara în vârful țigaretului
Demetru: Domnule chestor, poftiți, lung și se oprește o clipă în ușă, apoi înaintează
făceți-vă comod. Câteva antreuri?... O vișinată, un prudent): O, ce surpriză! De ce nu mi-ai spus, Miti,
carcalete?... Să vă încălziţi… că-l inviți azi la noi pe domnul comisar?
Chestorul: Nu, mulțumesc, sunt în exercițiul Chestorul: Omagiile mele, distinsă doamnă!
funcțiunii... (îi sărută mâna)
Demetru: Am înțeles. Un vin ușor...(scoate Demetru: A fost ceva inopinat, dragă...
dintr-un bufet o sticlă, o desfundă și toarnă în două Domnul chestor a vrut să știe ce se mai întâmplă pe
pahare. Ciocnesc și beau amândoi): Vă rog s-o la noi prin cartier, dacă cineva mai joacă pe undeva
scuzaţi pe soția mea; are „jour fix”... pe-aici cărţi... Tu știi, ai auzit ceva?
Chestorul: Ei, nu mai spune? Cu dame? Melanie: Eu? Vai de mine! Ferească-ne
Demetru: Păi cu ce altceva? Așa că... Dumnezeu de așa pacoste! Nu, nici vorbă! Nu!

martie 2020 55
(Intră Maricica; pe cap are o pălărie mare, cu Maricica: Nu e nou, e la modă! Cum sunt și
3 panglici lungi: roşu, alb, verde) culorile colorate.
Maricica: Maman! Eu plec. Să nu mă aştepte Demetru: Termină, fată!... Dar, domnule
Baldo… vin… A, iertaţi… chestor, culorile astea pot fi şi ale Italiei. Iar noi cu
Chestorul: Sărut mâna, domnişoară. Vai, ce Italia nu avem nici o dispută teritorială. Maricica,
elegantă eşti. Unde pleci aşa gătită, pe frigul ăsta? oricum e prea frig să pleci cu pălăria. Ia-ţi căciula.
Melanie: Are întâlnire. De… a crescut! Maricica: Da, Papa… Domnule! (iese)
Chestorul: Ai grijă, domnişoară, pe cine Demetru: Te rog, dragă, vezi cum pleacă fata
alegi, că bântuie tot felul de vânători de zestre! în oraş. Ai grijă.
Maricica: Mulţumesc de sfat, dar nu e cazul… Chestorul: Doamnă Moscopulo, sper că
Demetru: …Ăsta-i necazul!... ne-am înţeles: cărţi nu se joacă! Şi dacă aflaţi că
Maricica (sărutându-l pe Miti): Pa, Papa. … cineva încalcă legea, ne spuneţi și nouă, nu-i așa?
Domnule! Melanie: Să vă spun... ce?
Chestorul: Ce-i la pălăria dumitale, ce atârnă Chestorul: Păi... Cine şi unde joacă.
acolo? Melanie: A! Da, desigur! Fiți fără grijă. Dacă
Chestorul: Panglici, panglici, dar ce fel de aflu că cineva mai joacă… sigur că vă spun. Acum
panglici? mă scuzați, mă duc după fiică-mea… Şi știți, am
Melanie: Ultima modă de la Paris, adusă de musafire după amiază...
madame Paula, modista. Chestorul: Da‚ nu ca să jucați, madame,
Chestorul: Vă atrag atenţia că aceste culori nu-i așa?
sunt interzise în Regatul României; nu este permis Melanie: Noi? Vai de mine, domnule chestor,
a le arbora la nici un fel de vestimentaţie. Cu atât drept cine ne luați?
mai mult la pălării. Chestorul: Ei, nu, că am glumit...
Maricica: Şi de ce, mă rog? Melanie: Așa da. (iese)
Chestorul: În armată, chipiul poate indica Chestorul (către Demetru): Hai, c-am
naţionalitatea. speriat-o un pic...
Demetru (râzând): Dar fata mea nu-i în Demetru: Nu-i cazul, domnule chestor,
armată, domnule chestor. suntem familie serioasă! (îi întinde un plic)
Melanie: Şi de ce n-are voie cu panglici? Chestorul: Ce-i asta?... Nu primesc mită!
Chestorul:: Madame, acesta e drapelul de stat Demetru: Miti nu dă mită, dom’le!... O mică
al Regatului Ungariei: roşu, alb, verde! atenţie pentru ajutorul dat la exportul de grâne
Melanie: Moda nu face politică, domnule. şi importul de mărfuri coloniale. Şi pentru… Că
Chestorul (Maricicăi): Dumneata n-ai învăţat oameni suntem…
la pension că România, Slovacia şi Iugoslavia au Maricica (intră „furtună”): Pot ieşi cu
făcut Mica Antantă, tocmai pentru a întâmpina căciula asta? Nu are pamblicuțe (îl vede pe comisar
iredentismul maghiar? ascunzând plicul): Aaa! Domnul comisar primeşte
Maricica: Noi n-am antantămat… şi nici nu… scrisorele!... Ia să vedem, e parfumată?
Chestorul: Hai, că te-am speriat un pic, Demetru: Mar’cica, nu te prosti!
domnişoară! Maricica: Şi tu, papa, eşti poştaşul lui
Maricica (frământând pălăria în mână): Cupidon?!
Euu… şi pălăria… Nu… Da’ politica mă Chestorul: Nu, domnişoară. E un plic cu…
întristează… N-am încredere în cei ce o practică. Maricica: Tata are-o vorbă: „Miti nu dă
Chestorul: Politica este un noian de mită”…Ce-ar putea fi-n plic?...
percepte… de concepte… de… Eşti mică să le poţi Demetru: Acte… Facturi… Şi nu te mai băga
înţelege. între oamenii mari! Melanie! Ia-ţi odoru de-aici!
Maricica: Da… Politica e privilegiul (intră Melanie) Hai, pa!
bărbaților: noi nu avem voie să ne exprimăm. Noi Maricica (făcând o reverenţă chestorului):
doar la cratiță și făcut copii! Domnule!... Dacă era un răvaş de amor, v-aş fi
Demetru: Gata, Maricica!... De… Noul simpatizat mai mult. Orevoir! (iese)
curent feminist… Scuzați-o. (Va urma)

56 Axis Libri
E
P
I
G
R
A
Epigrame M
E

Timpul Diaspora românească


Anul Nou prefixul schimbă Cum Atlanticul desparte
Şi intrat acum în pâine, Lumea Veche de cea Nouă,
Cât prin lume se tot plimbă, Ce uşor acei cu carte
Va ajunge Vechi ca mâine. Le unesc pe amândouă.

Eminescu Unui poet post-modern


A fost foarte inspirat: Turnând apă în cerneală
Cum n-avea bani de chirie, Cum spunea Goethe odată,
El, boem, nu a riscat, Sunt poeţi ce-n repezeală,
S-a mutat în Poezie. Tot ce scriu se şterge-ndată.

Cum va fi anul 2020 Anul 2020


Consultând clarvăzătorii Anul Nou e mai bogat
Care nu greşesc în veci: Cu o zi în plus, se ştie,
Pe o scară a valorii Şi cei ce lucrăm la Stat,
E de nota 20. Liberă dorim să fie.

Modernizarea străzilor din Galaţi 22 Decembrie 1989


Din trotuar lumini ţâşnesc După sângele vărsat
Când doamnele pe stradă trec, Ziua în amiaza mare,
Mai toate însă se feresc Comunismul a picat...
Ştiind că au călcat pe bec. Ca pisica, în picioare.
Vasile Manole
scriitor Unii conaţionali şi anul 2020 În Orăşelul Copiilor
Să nu mai iasă tărăboi, Dacă nu-i deloc zăpadă
Ca prima zi să fie bună, Moşu-a renunţat la ren,
Au dat şi ceasul înapoi Iar copiii vin să vadă
Ce l-au furat acum o lună. Fulgii de polistiren.

Consens Un actor de vârsta a treia


Cea mai mare bucurie Eu, la scenele fierbinţi,
Ce o cântă toţi poeţii, Când mă trec ades fiori,
Ca să aibă trăinicie De actriţe scos din minţi
Este bucuria vieţii. Apelez la cascadori.

martie 2020 57
E
P
I
G
R
A
M
E
Epigrame

Poetului Valeriu Valegvi, autorul volumului


„Marșul nucilor pe mare”
Garda de Coastă s-a alertat:
Mișcări suspecte pe mare a constatat;
O șalupă rapidă trimisă-n patrulare
Constată un marș pașnic al nucilor pe mare.

Scriitorului Petru Tudoran pentru volumul „Cronicile


Combinatului”
Când Combinatul va intra în istorie,
Întreaga perioadă a lui de glorie,
Va rămâne înscrisă în acest letopiseț,
Devenind pentru istorici un document de preț.

Istoriografului Tudose Tatu autorul volumului


„Republica piraților de Dunăre”
Că pirateria pe Dunăre a existat,
Fenomenul este în documente consemnat;
Galațiul - orașul port - având un important rol,
Dezastrele ce s-au succedat nu i-au dat ocol.

Scriitorului Gheorghe Gurău autorul volumului


„Dragoste de arici” Ion Fărcășanu
Un parc zoo – aduci în scenă scriitor
Cum te-ndeamnă fantezia;
Rămâne îns-o problemă:
— Unde-ți ții menajeria?

Aceluiași
Un scriitor cu atâtea volume (13)
Se bucură, azi, de un bun renume;
Prezent în enciclopedii, dicționare
Are și cărți care s-au tradus peste hotare.

58 Axis Libri
E
P
I
G
R
A
Epigrame M
E

SPRE CABANĂ Nu i-o-nchizi cu zece chei


Abia suie cu nevasta, Şi-i trânteşti uşa-n nas.
Parcă l-a bătut năpasta.
De-ar fi fost cu o amantă BĂUTURA, BAT-O VINA...
Vale-i părea acea pantă... Aseară când s-a culcat
Soaţa tare l-a certat.
LĂMURIRE Pentru că atunci când bea
Mă întreabă mama mare: Ce voia ea, el nu avea!...
— Ce-i aia coabitare?
— E când dai - îi explic ei FLORALĂ ŞI NU PREA
— Pensia la nepoţei. Nevasta este ca o floare,
Nici n-ai zice că-i femeie.
CU FEMEILE De nu-i vine vreo idee
Tânăr de mult când eram Să deschidă gura mare...
Cu ele mă războiam.
Dar, de la un timp încoace, E TOAMNĂ...
Cu toate am dat la pace... Rândunelele-au plecat
Şi berzele - aşişderea.
S-AU LUAT DOI SOŢI... El e tare supărat
Întâi s-au luat de mână, Că n-a plecat şi muierea.
Ăsta-i purul adevăr,
Iar acum o săptămână DE ANUL NOU
Ionel Jecu Dânșii s-au luat de păr. Un pluguşor la soţie
scriitor Am să zic cu clopoţei.
Într-o familie E un fel de terapie
Soția-i capul, se pare Să acopăr... gura ei...
În oarecare măsură,
Nu că el n-ar fi în stare LA CĂSĂTORIE
Dar ea-i mai tare... de gură... Odată în viaţa mea
Am dat de-o mare belea.
SOACRA De-atunci nu vrea să mai plece
Aşa-i ea de felul ei: Tac, că mănânc hrană rece!...
Numai clanţa i-a rămas.

martie 2020 59
D
E
B
U
T

Poeme

Plictiseală! Darul toamnei

Plictiseală, plictiseală, Multe vorbe dulci,


Parcă este oboseală, Toamnă tu ne-aduci
Liniște…parcă se lasă, Despre fructe dulci,
Ce n-aș da să merg acasă! Printre care multe nuci.

Liniște profundă, clară, Bogății înmiresmate,


Ce n-aș da să merg acasă! Toamnă, tu ne dai de toate!
Să stau tolănită-n pat, Struguri, mere în panere
Nu știu ce să mă mai fac! Prune, pere, toate cele!

Să mănânc, să mă simt bine, Dacă stau să mă gândesc,


Telefonu-i lângă mine, Sincer, eu le iubesc!
Să mă uit și pe Youtube, Toate coapte, parfumate,
Să mai stau și în amurg! Parcă-s flori înmiresmate!

Să se mai ia și curentu’ Notă bună, notă rea!


Să stau fără …
Să mai stau și în suspans, Supărări și stres,
Nu știu ce să fac… Multe cu depres’
Te las! De la un nimic,
Nu știu ce să zic!
La televizor mă uit, De la o notă rea, Luminița Murguleț
Dragă popcorn, nu te uit, De la …treaba mea! elevă, Școala Gimnazială
La știri și la animate, De la o notă bună, „Dimitrie Sturdza” Tecuci
Ce să zic, Mă culc,
Mă uit la toate! Noapte bună!

Eu îmi fac și temele,
Da’ mai cu proporție, România locu’ I!
Chiar dacă am chef sau ba,
Să știi, Peste țări îndepărtate,
Asta-i viața mea! Peste multe, vorbe, fapte,

60 Axis Libri
Peste dorul cel mai sfânt, Terra noastră! De ce e viață pe pământ?
Cel pe care nu-l cuvânt.
Pe pământ se vede Luna, De ce e viață pe pământ?
Peste mări, păduri și munți Soarele, dar mai e una? De ce e soare, de ce e vânt?
Stai un pic să mă asculți! Știi ce nu putem vedea? De ce florile/mi zâmbesc?
Se află o mică țară, Terra noastră o, da, da! De ce pomii înfloresc?
Acu’ vă spun o povestioară!
O planetă medie, De ce pe cer e lună?
Domnitori cu stea în frunte, Ce are corupție, De ce spun ,,Noapte bună”?
Să vă spun cu amănunte, Dar nu asta-i important, De ce pe cer sunt stele
Domnitori Sfinți și viteji Ne-au furat pădurile! De ce-s visele mele?
Luptători Dumnezeiești!
Important e că trăim, De ce e iarba verde?
Pentru țară s-au luptat, Că vedem și că iubim, De ce cerul se vede?
Bătălii au încheiat, Că avem cu cine sta, De ce pământenii,
Pentru țara cea dintâi, Că putem vedea ceva! Nu pot trăi ca zmeii?
România locu’ I!
Terra noastră pe hârtie, De ce e întrebare?
E mai mare ca Mercur, De ce nimeni nu are,
Primăvară, bine ai venit! Venus, Marte și Neptun! Acum curaj sa-mi zică,
De ce există frică?
Nu am inspirație, Și să mai știi ceva,
Să fac o creație, Terra e planeta mea!
Tare mare și frumoasă Și să știi, că ți-am mai spus Cum este tăticul meu?
,,Ca la mama acasă” Tu pe ea ești un intrus!
Un războinic norocos,
Cu mărgele, toate cele, Un om puternic, curajos,
Frunzulițe, floricele, Dor de-al meu bunic Un tătic de nota 10,
Nu! Nu cele de mâncat, Pe el nimeni nu-l întrece!
Ci, alea ,,de confecționat”! Dor, Dor de-al meu bunic,
Sincer nu știu ce să zic, Un tătic blând, iubitor,
Panseluțe, ghiocei, Sunt îndurerată, și, Milos și sfătuitor
Toate de sezon, ce vrei? Eu nu-l uit niciodată! Un tătic de gradu’-n I,
Trandafiri… parfumul vieții! Ca s-asculți, poți să rămâi!
Elixirul tinereții! Eu aveam un bunic blând,
Cald și drag, dar acum plâng, El mă îndrumă mereu,
Margarete, liliac, Căci el, pe altă lume s-a dus, Îmi dă sfaturi când îmi este greu
Un parfum extravagant, Sunt sătulă de atâta plâns! Un tătic de luat model
Floricele în grădini, Toți îl ascultă pe el!
Și fluturii divini! Bunicul meu înțelept,
Foarte muncitor și drept, Am un tătic înțelept,
Copăceii înfloriți Era tare milostiv, Muncitor, foarte corect,
Zău, că o să fiți uimiți! Credincios și iscusit! Mă mândresc cu el mereu
Lalele și zambiluțe, Este tăticul meu!
Nouă cas’ la albinuțe! Toți îl plângem și l-am plâns,
Dar acum, un mic surâs,
Hărnicuțe albinuțe, Ne vom aminti mereu,
Toate cu-un strat de hăinuțe De sufletul bunicului meu!
Căci primăvara a sosit,
Eu îi spun:
Bine ai venit!

martie 2020 61
D
E
B
U
T

Amalgam emoțional

Patimă

Și-a încleștat amurgul colții.


Se mai întrezărește, departe, luna și,
În sfâșierea nopții, clopote grave
Răsună.
Duc în văzduh un cânt
Pe ritmul căruia încercam să prind,
În nemernicia vârstei,
Gânduri și visuri.
Făceam din ele cazemate și le scufundam
În tușiere.
Le scoteam așa, muiate în albastru.
Le uscam pe aripi de licurici
Și așteptam dimineața pentru a ascunde,
În obscuritatea lor,
Aspirația unei lumi în versuri.

Deprimare artistică

Plouă.
Plouă solemn și trist.
Cad stihuri pe asfaltul fierbinte. Denisa-Teodora
Norii cuvintelor se descarcă. Șmil
elevă, Colegiul Național
Fiecare fulger e o poezie de dragoste. „Vasile Alecsandri” Galați
Fiecare tunet, un vers din Stănescu.
Se inundă orașul cenușiu și deprimant
Cu imaginea poeților
Care obișnuiesc să facă artă din nimic.
Dansează trecătorii, sărind prin bălți
De sensibilitate.
Și, uneori, se întrevede câte o umbrelă deschisă.
Sunt cei care au simțit prea mult.

62 Axis Libri
D
E
B
U
T

Poeme

fără de vlagă

se simte dorința unei vieți divine


scăldată-n limonadă îndulcită cu miere și bomboane
gumate

fără de sens cerul albastru și florile îngrămădite pe o


iarbă proaspătă
scăldată-n raze și într-un vânt odios

fără de gust într-un spațiu oarecare


lumina ce cuprinde sufletele
scăldată-n monotonie-
una ce tinde a fi
Vecinică

să fii

un geniu ori un idiot


atunci când te-ntrebi
de ce sunt unii triști
atunci când plouă

Denisa Dorosan să fii o stea ori un simplu om


elevă, Colegiul Economic
„Virgil Madgearu” Galați atunci când te-ntrebi
de ce pe ceru-n doliu
luna-n argintiu se-arată

să fii un învingător ori un învins


atunci când nu mai poți
dar e speranță
și ziua de mâine

să fii un paradox
și unul dintre cele mai frumoase

martie 2020 63
D
E
B
U
T

PEŞTIŞORUL DE AUR

Un Peştişor de aur s-a născut în apele adânci ale unui ocean


mare, chiar foarte mare.
A doua zi după ce peştişorul şi-a dat seama că există pe lume,
el a fugit din casă pentru a scăpa de bona lui care îi dădea mâncare
rea, de 5 zile uitată în frigider. Bona, o pisică de mare cu o coadă
lungă şi periculoasă, se uita urât la el şi îl certa cum avea cel mai
mic prilej.
Peştele copil a străbătut Oceanul Pacific până când a găsit o
intersecţie. Erau două drumuri.
— Pe ce drum să merg? se întrebă Peştişorul de aur.
Bona peştişorului înota după el. Era cât se poate de
periculoasă.
— Trebuie să apuc pe un drum! strigă peştele. O să îl aleg pe
cel cu alge lungi, de nu mai poţi vedea de ele!
Dar bona lui l-a văzut pe unde intră şi l-a prins...
— AAAAAAAA!!!!! strigă Peştişorul de aur.
Atunci a apărut un rechin şi bona a fugit, iar peştele s-a
împrietenit cu Rechinul. Au plecat purtaţi de un curent cald spre
casa Rechinului, care era tot copil, şi s-au jucat cu o minge mare şi
albastră.
Rotindu-şi ochii împrejur, peştele exclamă:
— Uau!!! Ce casă frumoasă ai!
— Dar tu ai casă? întrebă Rechinul.
Maria Chiru
— Am, dar... Aveam, doar că bona mea mă certa mereu. elevă, Şcoala Generală nr.
— Poate când vor veni părinţii tăi, bona va răspunde pentru 26, Galați
faptele sale. Aşa că nu-ţi fă griji, a spus Rechinul bătându-l pe spate.
— Dar ei vor veni peste 5 săptămâni...
— Nu-i nimic, a spus prietenul său mai mare. Rămâi cu mine!
— OK!
Cei doi prieteni s-au distrat împreună cu mama rechin şi tata
rechin. Ei i-au dus pe cei doi mici prieteni în vizită într-un golf
unde trăiau o mie de delfini, cei mai buni prieteni ai oamenilor de
pe mal. Au zburdat printre valurile înspumate Peştişorul de aur,
Rechinul, o mulţime de peşti şi puii de delfin. Era tare frumos!

64 Axis Libri
După o lună, peştele s-a hotărât să plece Dar într-un colţ, Peştişorul de aur a zărit
spre casă. La despărţire, Peştişorul de aur i-a doi ochi răutăcioşi. Era pisica de mare care
promis rechinului că o să se mai întâlnească. A se prefăcuse foarte îngrijorată de dispariţia
fost un drum lung, tot prin Oceanul Pacific. peştişorului. Copilul peşte a povestit totul
Mama peşte şi tata peşte au plâns de părinţilor şi bona a fost concediată chiar atunci.
bucurie când l-au văzut pe mezin intrând pe Peştişorul de aur a rămas fericit alături de
uşă. Peştişorul de aur s-a bucurat şi s-a învârtit părinţi şi de Rechin, spre care găsise o scurtătură
minute în şir în jurul părinţilor săi. de ajungea într-o oră la el. Se jucau şi cu alte
animale marine.

Dictionnaire pittoresque d’histoire naturelle et des phénomènes de la nature... Vol. 8.- Paris :
Bureau de Souscription, 1839, pl. 608

martie 2020 65
D
E
B
U
T
Charlie și fabrica
de ciocolată

„Charlie și fabrica de ciocolată” este un roman apărut în anul


1964, al scriitorului britanic Roald Dahl, cu un titlu sugestiv pentru
aventura de neuitat a personajului. Încă din primul capitol, intitulat
„Să-l cunoaștem pe Charlie”, aflăm că eroul nostru locuiește chiar
lângă o fabrică de ciocolată. Visul oricărui copil ca mine!
Cu toate că în carte sunt foarte des amintite dulciurile, personajul
principal al acestei opere nu este un copil care să se bucure în fiecare
zi de acestea. El primește o ciocolată mică, o data pe an, de ziua lui de
naștere, în urma eforturilor susținute ale părinților și bunicilor, care
economisesc bani pentru a o cumpăra. Charlie locuiește într-o casă
umilă, pe cale să se prăbușească, cu un mobilier minimal, împreună
cu bunicii lui din partea mamei și a tatălui. Familia împovărată abia
își duce traiul de pe o zi pe alta. Mănâncă de fiecare dată la fel de
sărăcăcios: la micul dejun pâine cu margarină, la prânz cartofi fierți
cu varză, iar la cină supă de varză. Pentru un copil ca mine, obișnuit
să aibă cam tot ce își dorește și în niciun caz să ducă vreodată lipsă de
mâncare ori de dulciuri, povestea acestui băiat m-a făcut să înțeleg cât
de norocoși suntem eu și părinții mei.
Am fost impresionată și i-am povestit tatălui meu despre munca
umilă, prost plătită a tatălui lui Charlie la fabrica de pasta de dinți
și despre dificultățile acestei familii. Discuția noastră a fost ca o
trambulină din care am plonjat împreună în suflet și de acolo am ieșit
amândoi mai dornici ca niciodată să împărtățim, el din experiențele
Ioana Sava
vieții adulte, eu din cele pe care le desprindeam din cărțile citite. elevă, Colegiul Național
Dar să nu mă abat de la firul poveștii…. „Alexandru Ioan Cuza”
Timpul acțiunii nu este precizat, dar am bănuit că întâmplările Galați
nu se petrec cu mult înainte de timpurile noastre, totuși pe vremea
când ziarele erau încă foarte populare. Chiar dacă s-ar fi petrecut
cândva, demult, povestea se referă, fără doar și poate, la clasele sociale
din totdeauna. De asemenea, starea modestă a familiei este sugerată și
prin faptul că locuia la periferie, lângă fabrică.
Personajul cheie al cărții este Willy Wonka, cel mai iscusit
inventator din lume, care are o rețetă secretă în ceea ce privește gustul
ciocolatei, dar și ciocolata în sine. Într-o zi, acesta pune în batonul

66 Axis Libri
de ciocolată câte un Bilet de Aur, în total cinci faptul că în viață oamenii cu adevărat pasionați, cu
bilete, care îți permit să intri în măreața fabrică sufletul mare și mintea deschisă au întotdeauna de
de ciocolată, după ce a fost închisă mult timp și câștigat. Prin urmare, fabrica îi revine lui Charlie și
redeschisă din nou cu câteva zile în urmă. familiei sale.
A venit și ziua de naștere a lui Charlie! Aflând La final, Willy nu mai părea atât de distant
despre concursul organizat de proprietarul fabricii cum era la începutul turului, iar Charlie era foarte
de ciocolată, acesta spera să găsească un Bilet fericit, deoarece urma să dețină fabrica de vis a
de Aur, dar, din păcate, nu a fost cu succes. Alți oricărui copil și putea astfel să asigure un trai mai
patru copii fuseseră mai norocoși ca el: Augustus bun familiei sale.
Haplea, un puști foarte lacom, Veruca Salt, o copilă „Charlie și fabrica de ciocolată” este o poveste
râzgâiată și alintată, Violette Beauregarde, o fată minunată care, trebuie să recunosc, ne face poftă de
care mesteca gumă fără încetare și Micky Teve care ciocolată, dar, mai mult de atât, ne învață să prețuim
nu făcea altceva decât să se uite la televizor. ceea ce avem, să nu încetăm să sperăm și să visăm,
Deoarece Charlie era foarte trist, unul dintre să devenim conștienți că orice carte pe care o citim
bunicii lui i-a dat ultimii bani ai săi pentru a-și este o trambulină către sufletul nostru și al celor din
cumpăra încă un baton de ciocolată, în speranța jur.
că va fi mai noroc. Totul părea
zadarnic! Și totuși, băiatul a
găsit o bancnotă pe jos, suma
potrivită pentru o ciocolată,
câștigând astfel ultimul bilet de
aur pentru a putea vizita fabrica
de ciocolată.
Pentru că bunicul lui a
lucrat la fabrica pe care urma
să o viziteze, acesta devine
însoțitorul băiatului. Acolo s-au
întâlnit cu ceilalți câștigători, la
fel de râzgâiați toți cum păreau la
televizor. Când au intrat în fabrică,
au rămas uluiți de dimensiunea
acesteia. Înăuntru se găsea un
râu de ciocolată, iar pe acest
râu înotau niște omuleți foarte
mici, numiți Oompa-Loompa,
din Loompaland, care munceau
pentru acea fabrică. Surprizele
nu se isprăviseră. Acolo era și
celebrul Willy Wonka!
Pe parcusul turului, primii
patru câștigători au făcut niște
greșeli nepermise și au fost nevoiți
să renunțe la tur, rămânând doar
Charlie și bunicul său. De fapt,
turul fabricii avea un scop bine
definit; Willy Wonka dorea să
hotărască în urma turului cine
urma să devină noul proprietar MARIN, Năstase. Galați : Curcubeu de bucurii (Tobogan
al fabricii. Nu e nicio surpriză în Țiglina IV) [Fotografie] / Năstase Marin.- Galaţi : [sn] , 1973

martie 2020 67
D
E
B
U
T
Citesc, deci gândesc

Cartea reprezintă scena pe care cititorul desfășura acțiunile


petrecute în poveste cu ajutorul controlului minții. Toate replicile pe
care le auzim de la personaje oglindesc „poruncile” care sunt date
către cititor. Personajele sunt întruchipate așa cum cititorul le vede.
De fapt și de drept, imaginația cititorului este scena de teatru. Dacă
zece oameni citesc aceeași carte, atunci ei au citit cărți diferite.
Curiozitatea este un lucru specific oamenilor, motiv pentru care
aceste ființe adoră să testeze cât mai multe lucruri. Locuitorii acesteia
și-au propus de cel puțin douăzeci de ori să facă niște lucruri, fapt
ce demonstrează că oamenii și-au dorit să facă ceva și, de cele mai
multe ori, nu au reușit din cauza lipsei de timp sau chiar, cine știe,
din lipsă de bani. La fel se întâmpla și cu cititul. Unii oameni spun că
lectura este o pierdere de timp, pe când alții amână de pe o zi pe alta
cititul și cred că noi toți cunoaștem cel puțin o persoană din fiecare
tip menționat.
Acum revenind la cele două genuri, o să spun câteva cuvinte
despre fiecare persoană în parte. În prima etapă, am ca țintă omul care
consideră că lectura este o pierdere de timp. Ei bine, din păcate pentru
acea persoană, țin să anunț că cititul ajută în dezvoltarea creativității,
un fel de Paracetamol, doar că pentru minte. Acum, lăsând glumele,
cititul poate aduce o doză mare de fericire doar prin aflarea unor vești
bune legate de personajele din povestea citită. Și, așa cum spuneam,
cititul ajută la dezvoltarea creativității pentru că astfel ne putem pune
mintea la încercare prin înțelegerea personajelor sau contemplarea
unor priveliști. Acum, că totul este clar, voi vorbi și despre genul de Mihaela Cimpoca
elevă, Colegiul Național
persoană ce amână lectura la o zi la alta. Tot ce pot să spun este că „Alexandru Ioan Cuza”
cel mai important în viața este să îți iei o oră în care să lași telefonul, Galați
televizorul sau orice alt dispozitiv și să alegi o carte la întâmplare
pentru a începe să deslușești scrisul de pe paginile cărții. În timpul
acesta poți să iei o pauză de la toate grijile și toate necazurile vieții.
Tot ce trebuie să faci este să te relaxezi, doar tu și cartea, nimeni sau
nimic între voi. Și, ca să nu se înțeleagă greșit, cititul nu are niciun
efect secundar, iar cartea nu poate produce nicio boală.
Cititul este modul prin care ne putem desprinde de lumea reală
pentru câteva minute sau ore bune. Prin citit putem redescoperi

68 Axis Libri
lumea fantastică a basmelor, o lume de mult uitată Viață noastră reflectă toate deciziile pe care
de copiii de astăzi. Deși generația actuală folosește le-am luat, fie bune sau rele. Greșelile sunt făcute
telefonul mobil mai mult decât ar trebui, nu spun că ca să învățăm, iar lucrurile bune sunt făcute ca mai
încă nu există copii ce adoră lumea poveștilor. Astăzi târziu să le putem admira. Orice diplomă este o
se derulează o mulțime de conturi de booktube-ri, nouă ușă oferită pentru un viitor mai bun. Totul este
majoritatea fiind copii de vârste cuprinse între 11 și făcut să ne ajute pentru că nimic nu este întâmplător.
16 ani. Recunosc că e de apreciat faptul că aceștia Din fiecare lucru vom învăța câte ceva, astfel vom
încurajează cititul la astfel de vârste fragede. reuși într-un final să râdem de toate tâmpeniile pe
Țin minte că la un moment dat mi s-a spus că care le-am făcut și, de asemenea, vom fi mândri de
am început să gândesc altfel. Probabil că așa și e sau toate reușitele noastre. Indiferent de diplomă, fie ea
probabil că nu e așa cum ar crede alții. Oricum ar de participare, mențiune sau premiu, vom înțelege
fi, totul se datorează cititului. Am început cu lectura că cel mai important este că am participat. Dar să
unor cărți de copii recomandate vârstei mele și, nu uităm că am pornit de la ideea că niște foi lipite
sinceră să fiu, nu mi-au plăcut. Apoi am trecut la reprezintă toate clipele vieții noastre.
un nivel mai avansat. Am început să citesc cărți Acestea fiind spuse, cartea este și va fi
de psihologie și, în sfârșit, am găsit niște cărți care universul pararel în comparație cu al nostru. Totuși
să mă reprezinte. Tipurile acestea de cărți m-au o asemănare între lumea noastră și a basmelor ar fi că
ajutat cumva să aflu la ce mă pot aștepta în viața și, la un moment dat în viață vom trece toți prin clipele
totodată, m-au învățat cum să trec peste anumite noastre grele. Încă nu am aflat dacă viața noastră va
momente sau stări spirituale ori anumite emoții avea un final fericit așa cum majoritatea poveștilor
greu de înțeles la o vârstă fragedă. Motivul adevărat au. Totodată am demonstrat că oricine poate fi liber
pentru care am început să citesc cărți de psihologie când vine vorba de propriile păreri și astfel am probat
a fost pentru că am vrut să descopăr lumea, am că și noi, cei mici, putem arăta lumii curajul pe care îl
vrut să văd dacă alți oameni văd lumea așa cum am avem în noi și, deși toți am pornit de la aceeași idee,
văzut-o și o văd în continuare. fiecare am avut opinii diferite, fapt ce demonstrează
Nu știu câți dintre voi și-au dat seama, dar cartea că avem imaginația bogată datorită cititului.
este foarte asemănătoare cu viață noastră de zi cu zi.
Personajele aflate la baza poveștii sunt oamenii ce ne
„construiesc” viața, doar prin prezența lor. Locurile
unde se desfășoară acțiunile reprezintă scena lumii.
Oamenii au jucat dintotdeauna o piesă de teatru, deși
nu și-au dat seama. O carte poate reprezenta întreaga
viață, de la naștere până la moarte.
Scena lumii este planeta noastră. Scena vieții
reprezintă toată viață noastră. Totul începe de la
cea mai mică întâmplare și poate ajunge până la
cel mai mare necaz. Toate eșecurile și succesele
sunt cuprinse într-o carte pe care o numim „viața”.
Cartea aceasta diferă de la om la om, într-una viața
este roz, iar în alta viață este albastră-neagră. Însă
totul diferă în funcție de preferințele fiecăruia. E
la fel ca într-o carte. Oamenii sunt speciali pentru
că sunt diferiți. Și în acest caz, oamenii diferă prin
alegerile pe care le fac. Un om poate alege o carte
în care la bază sunt sentimente pozitive, dar un
altul poate alege o carte în care se vorbește despre
neajunsurile vieții. Totul depinde de ei înșiși pentru
că e alegerea lor. La fel e în povestea noastră. Noi
suntem singurii care pot alege ce vrem să simțim,
Dictionnaire pittoresque d’histoire naturelle et
la fel cum susține și Gigi Ghinea în cartea „Cum des phénomènes de la nature... Vol. 8 . - Paris : Bureau de
m-am vindecat de nefericire”. Souscription, 1839, pl. 537

martie 2020 69
I
N
T
E
R
V
IONUȚ CRIVĂȚ
I
U REDACTOR ȘEF AL REVISTEI
OMENIA

Ghiță Nazare: Domnule Crivăț, sunteți unul dintre cei care cunosc
cel mai bine tainele revistei OMENIA. Ați fost, pe rând, redactor, apoi
secretar de redacție, iar de un an sunteți redactorul șef al publicației. Vă
rog frumos să prezentați și cititorilor revistei noastre câteva repere ale
evoluției dumneavoastră jurnalistice.
Ionuț Crivăț: În primul rând, domnule profesor Ghiță Nazare, vă
mulțumesc pentru frumoasa ocazie și onoare pe care mi-o faceți, de a
vă acorda un interviu pentru cunoscuta revistă „Axis Libri” a renumitei
Biblioteci „V.A. Urechia” din Galați. La câte interviuri, reportaje și știri
am scris de-a lungul celor aproape 20 ani de presă, credeți-mă, aș zice
că îmi este ușor să vorbesc despre mine, dar nu este așa. Dar, să încerc,
totuși. Ei, bine, n-am avut ocazia să fiu jurnalist de război ca Hemingway,
dar am rămas cu cei mai buni de la noi - Preda, Caragiale, Ion Cristoiu,
Brunea Fox, Geo Bogza, Pamfil Șericaru - ca un umil observator a ceea
ce se întâmplă în jurul meu. Am debutat în anul doi de facultate în
revista universității. Am fost și sunt un adept al reportajelor și notelor
de călătorie, al reportajelor de atmosferă. În anul 2001, am intrat în
presă mare, la cotidianul „Cronica Română”, după ce publicasem un
reportaj în revista facultății. Am fost nominalizat de Clubul Român de
Presă la premiul pentru reportaj. Am făcut primii doi ani la Filosofie,
după aceea m-am transferat la Jurnalism și Științele Comunicării.
Am avut profesori extraordinari: George Pruteanu, Adrian Păunescu,
Valeriu Râpeanu, cărora le mulțumesc și acum, deși, din păcate, doi
dintre ei nu mai sunt printre noi. M-am nimerit la „Cronica Română”, Ghiță Nazare
după plecarea lui Horia Alexandrescu, cu o echipă de frumoși nebuni: profesor, publicist
Fănuș Neagu, ca director, Mircea Micu, redactor-șef. În ale scrisului, am
învățat de la fiecare, de la cei care au fost la „Informația Bucureștiului”–
Eugenia Popescu, Octavian Andronic, Neli Luchian. Mi-aș fi dorit să
lucrez la „Evenimentul Zilei”, cel din primii ani, făcut, scris și gândit de
Ion Cristoiu. „Cronica Română” a fost un capitol fascinant. Încă băteam
la mașina de scris, eram numai pe teren, iar dacă ajungea știrea agenției
înaintea mea, la redacție, intra agenția și pierdeam la țintar. După
aceea, am lucrat mai bine de 10 ani alături de Horia Alexandrescu,
căruia îi mulțumesc pentru că mi-a arătat ce înseamnă jurnalismul
adevărat, la revistele „Glob Express”, „Voyage Voyage” și la săptămânalul

70 Axis Libri
„Independent”. De-a lungul timpului am mai avut și multe altele fac din această publicație, așa cum
colaborări la „Curierul Național”, ziarul „Tricolorul” vă spuneam, ceva unic pe piața media românescă
– pe vremea când era condus de Corneliu Vadim și dedicată seniorilor. Așadar, vă invităm la lectură.
Tudor, „România Liberă” etc. În sfârșit, acum sunt Cât despre obiectivele revistei noastre, fără îndoială,
redactor șef la două publicații editate de Federația ele se identifică cu cele ale Federației Naționale
Națională „OMENIA” a C.A.R.P.-urilor din România, OMENIA, cum ar fi promovarea îmbătrânirii active,
respectiv Asociația C.A.R.P. „OMENIA” București . creative, învățarea continuă, valorificarea acelor
Iar, datorită domnului Ion Cristoiu, am o rubrică pe seniori cu păr de argint și mâini de aur, dar în primul
blogul domniei sale, www.cristoiublog.ro. La revista rând apărarea drepturilor persoanelor vârstnice.
„OMENIA” am urcat din mers, ca să zic așa, cât Sigur, meritul îi aparține înainte de toate domnului
despre lunarul „Prin noi OMENIA există” pot spune președinte Gheorghe Chioaru, fără inițiativa și
că, alături de o echipă de profesionști pe domeniul deschiderea domniei sale, nu am fi singura revistă
lor de activitate - sociologi, asitenți sociali, istorici, cu apariție neîntreruptă pe piață și, totodată, cea
economiști, graficieni de talent, l-am făcut de la mai importantă publicație din România dedicată
zero. Țin să le mulțumesc pe această cale domnului seniorilor.
director al publicației, ec. Giorgică Bădărău, pentru În România, peste 40% dintre cetățeni nu au
tot sprijinul, deschiderea și încrederea oferite, dar acces la servicii financiare. Vârsta înaintată, veniturile
mai ales, domnului președinte Gheorghe Chioaru, reduse sau lipsa acestora, lipsa educației financiare
omul fără de care nimic nu ar fi fost posibil. reprezintă bariere în ceea ce privește contractarea
Gh.N.: OMENIA, care apare sub egida unor împrumuturi din partea vârstnicilor. Casele
Federației Naționale „Omenia” a C.A.R.P.-urilor din de ajutor reciproc ale pensionarilor se adresează în
România, este o revistă scrisă de persoanele vârstei mod special acestei categorii sociale neglijate de alte
a treia pentru persoanele vârstei a treia. După mai instituții financiare, oferind ajutoare rambursabile
bine de 10 ani de la apariție, revista și-a conturat un vârstnicilor. De asemenea, casele de ajutor reciproc
statut bine definit, reprezentând viața a sute de mii ale pensionarilor asigură accesul persoanelor
de pensionari, organizați în zeci de instituții de ajutor vârstnice la o gamă largă de servicii medicale și
reciproc, de pe cuprinsul întregii țări. În acest context, sociale, oferite atât prin cabinetele proprii, cât și în
vă rog să vă referiți la câteva dintre
obiectivele pe care le promovați în paginile
revistei.
I.C.: Înainte de toate, revista este
o carte de vizită a Federației Naționale
„OMENIA” a Caselor de Ajutor Reciproc
ale Pensionarilor din România, o oglindă
în care se reflectă activitatea organizației
noastre în ansamblu și în mod individual
a fiecărei case de ajutor reciproc a
pensionarilor afiliată la federație. Sau
cel puțin a celor care au deschidere și
spirit de promovare a propriei imagini.
În martie 2009, apărea pe piața media
o revistă de profil, unică și acum prin
tematica abordată, dedicată activităților
Federației Naționale OMENIA, caselor
Ionuț Crivăț
de ajutor reciproc ale pensionarilor care
activează în rândurile ei și, implicit, așa cum colaborare cu diverși parteneri. La nivel național
scrie și pe coperta sa, celor 1.400.000 de membri. sunt oferite servicii de medicină de familie, geriatrie-
Interviuri cu personalități ale vieții socio-economice gerontologie, oftalmologie, cardiologie, stomatologie,
și culturale, analize economico-financiare, pe teme kinetoterapie, audiometrie, psihoterapie, ortopedie,
de mare interes pentru asociațiile de tip C.A.R.P., recoltare analize. Periodic sunt organizate caravane
aricole tematice - istorie, medicină, asistență socială socio-medicale, excursii. Ei bine, toate aceste

martie 2020 71
activități trebuie făcute cunoscute și promovate în (Brăila), Viața noastră (Bârlad), Înserare lirică
fața opiniei publice, autorităților, viitorilor membri, (Hunedoara), Culorile amurgului (Timișoara),
iar revista Omenia, implicit revistele C.A.R.P.-urilor Armonia (Vălenii de Munte) etc. Cum apreciați această
membre ale federației fac acest lucru. Acesta ar fi, ca preocupare revuistică a persoanelor de vârsta a treia?
să zic așa, un pic forțat, aspectul pragmatic. Pe de I.C.: Este admirabilă, cum spuneam și mai sus.
altă parte, rostul publicației noastre, al publicațiilor Cunosc foarte bine aceste publicații, le citesc cu mare
editate de C.A.R.P.-uri în general, este și acela de a fi plăcere de fiecare dată când le primesc la redacție.
o tribună, un mijloc de exprimare a talentelor native, Noi chiar avem o rubrică în revista „OMENIA”, un
în ale scrisului. Chiar dacă au avut reale talente fel de revistă a presei - De la C.A.R.P.-uri adunate -
literare, pe mulți seniori viața i-a purtat prin cu totul unde prezint aceste publicații. De asemenea, țin să
alte profesii și ocupații. Acum, astfel de publicații le vă felicit, domnule redactor șef, pentru inițiativa de
întind o mână seniorilor talentați. a deschide în „Armonii de Toamnă”, revista C.A.R.P.
Gh.N.: De fapt, care este munca unui Galați, o astfel de rubrică. Este binevenită, mai mult,
redactor-șef? În acest caz a dumneavoastră. Cum sunt necesară, pentru a cunoaște mai bine activitatea
distribuite și asumate competențele și responsabilitățile altor publicații din Federația Națională „OMENIA”.
în cadrul redacției? Cum bine spunea Mihail Sebastian în piesa „Ultima
I.C.: Munca unui redactor șef, cunoașteți Oră” un ziar trăiește o oră, câteva minute, l-ai citit și
și dumneavoastră foarte bine, este fascinantă și gata. Pe când o revistă, mai ales dacă e bine scrisă - și
antrenantă. Îți trec prin mână zeci, sute de texte, revistele C.A.R.P.-urilor chiar sunt - îți este precum
manevrezi mii de fotografii din care trebuie să alegi un prieten... de colecție.
câteva pentru un articol. Unele materiale trebuie Gh.N.: Sunteți un om de presă, cu experiență
prelucrate, ție îți vine doar forma brută și trebuie să în domeniu. Ce părere aveți despre presa scrisă și
le dai, cât de cât, o față editabilă. Ca să vorbesc din audio-vizuală din zilele noastre? Promovează ea
cărți, așa cum am învățat la școală – deși adevărata educația, moralitatea, civismul, bunul simț, toleranța
meserie am învățat-o pe teren - redactorul șef este sau, dimpotrivă, vulgaritatea, intoleranța, jignirea,
capul editorial al publicației, având responsabilitatea compromisul, manipularea?
finală pentru toate operațiunile jurnalistice și politicile I.C.: Presa scrisă și audio vizuală, mass media
acesteia. Redactorul-șef conduce colectivul de în general, în adevăratul sens al cuvântului este, în
redacție și este responsabil pentru delegarea de sarcini primul rând, un mijloc de informare. Presa trebuie,
membrilor personalului (redactori, tehnoredactori, în primul rând, să informeze, adevărul mai presus
fotoreporteri) și gestionarea lor. Tot el organizează de toate. Că, de cele mai multe ori deformează acest
ședințele de sumar și tot el răspunde în fața superiorilor adevăr sau caută insolitul, asta este altceva. Educația
pentru eventualele nereguli. Pe lângă toate acestea, mai și buna cuviință trebuie să se facă în primul rând
trebuie să și scrie. Gândiți-vă că eu răspund de două acasă, apoi la școală. Nu presa se ocupă de educația
publicații, un lunar și un trimestrial, așa că ședințele cititorului, ea poate doar să-i prezinte realitatea așa
de sumar nu sunt foarte dese, dar, imaginați-vă că cum este, fără prea multe înflorituri. Are totuși rolul
am lucrat și la cotidian. Acolo era un ritm infernal, se de formator de opine și numai de aici putem deduce
alerga – la propriu – după știri nu ca acum, în această că poate forma sau deforma comportamentele,
perioadă de „dolce far niente” a presei române când opiniile și caracterul cititorilor. Vă dau un exemplu
totul se face din fața laptopului, când nu mai există și, totodată, un sfat pentru cei care vor să se ocupe de
bătaia pe subiecte și pe exclusivități. Pică ceva e această meserie, un îndrumar pe care Ion Cristoiu mi
bine, nu pică, dăm știrea pe care am văzut-o aseară l-a dat odată. Îmi spunea domnia sa că „jurnalistul,
la televizor. Transformările prin care a trecut mass și în mijlocul apocalipsei, trebuie să transmită la rece
media românească în ultimii 10-15 ani au lăsat urme că a venit apocalipsa și că e sfârșitul lumii. El trebuie
adânci în calitatea actului de presă, al organizării să transmită cu corectitudine, repet, la rece, din
unei redacții, iar funcții și atribuții care erau bătute mijlocul apocalipsei, știind că după ce se va termina
în cuie - într-o presă profesionistă - au dispărut, s-au transmisia piere și el. Dar n-o zice publicului, nu
diminuat. se lamentează”. Sper să le folosească tinerilor viitori
Gh.N.: Domnule redactor șef, știți că și alte jurnaliști.
organizații ale pensionarilor din țară editează reviste Gh.N.: Vă mulțumesc pentru amabilitate,
proprii. Amintim aici doar câteva: Casa speranței pentru consistența și franchețea răspunsurilor!

72 Axis Libri
Restituiri
„Numărul Fiarei“
„Le chiffre de la Bête“
„The Number of the Beast“

La curtea din Babilon, tânărul captiv Daniel trece prin încercări


grele (v. Visul lui Nabucodonosor, Groapa cu lei a lui Daniel), dar, treptat,
câştigă respectul împăraţilor care se succed la tron (Nabucodonosor,
Belşazzar, Darius) şi care îi încredinţează demnităţi înalte în stat. Una
dintre viziunile sale prefigurează scenariul apocaliptic.
Inspirat divin, profetul vede cum „s‑au suit din mare” patru fiare
înfricoşătoare: „Cea dintâiu era ca un leu, şi avea aripi de vultur” însă,
după ce îi sunt smulse aripile, „a stat pe picioare ca un om, şi i‑s‑a dat
inimă de om”; a doua lighioană seamănă cu un urs ce sfârtecă trupuri;
a treia dihanie cumplită pare a fi „un pardos, având pe spatele sale
patru aripi de pasere”; a patra bestie este cea mai înspăimântătoare: „…
groaznică şi tare foarte; şi avea dinţi mari de fer; mâncă şi sdrumică, şi
rămăşiţa o calcă în picioarele sale; şi aceasta era deosebită şi de toate
fiarele dinaintea ei; avea zece coarne.” (Cartea lui Daniel).
Aceste memorabile descrieri ale primejdiei de moarte formează
matricea Fiarei apocaliptice, văzute de Ioan drept întruchipare absolută a
răzvrătirii şi a necredinţei, ce sfidează definitiv autoritatea lui Dumnezeu:
„Şi văzui, suindu‑se din mare o fiară, având zece coarne şi şapte capete,
şi pe coarnele ei zece diademe şi pe capetele ei nume de defăimare. Şi
fiara pe care o văzui era asemenea unei pantere, şi picioarele ei ca de
urs, şi gura ei ca gură de lei.” (Apocalipsul lui Ioan). Fiara‑miel (a doua)

Theodor Parapiru
profesor, scriitor

martie 2020 73
vindecă rana celei dintâi şi îi împlineşte stăpânirea leopard – întruneşte în gradul cel mai înalt însuşirile
eretică. Semnelor de reprezentare ale puterii mondiale înşelătoare ale lui Satan‑Anticrist. Vorbind blând,
le sunt alăturate aparenţele seducătoare ale apostaziei dar având cruzimea leopardului, fiara‑miel îşi
creştine, de balaurul cel atotcuprinzător al răului: „Şi însemnează supuşii cu stigmatul unui număr ce
văzui altă fiară, suindu‑se din pământ, şi avea două le condiţionează existenţa: „Şi face pe toţi, pe cei
coarne asemenea unui mieluşel, şi vorbea ca balaur. mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci,
Şi toată stăpânirea celei dintâiu fiare o săvârşeşte şi pe cei stăpâni de sine, şi pe cei robi, ca ei să‑şi
înaintea ei. Şi face pământul şi pe locuitorii depe el, ca pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe fruntea
să se închine fiarei celei dintâiu, a cărei rană de moarte lor, Ca să nu poată cineva cumpăra sau vinde afară
fu vindecată…”. (op. cit.). Fiara‑Babilon (a treia) de cine are semnul, numele fiarei sau numărul
se asociază cu profetul mincinos şi vor fi pedepsiţi numelui ei.” (op. cit.). Fiara este identificată fără
împreună, urmaţi de către toţi cei ce li se supuseseră: dubiu: „Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere
„Şi prinsă fu fiara şi cu dânsa profetul mincinos, care socotească numărul fiarei; căci este număr de om.
făcuse înaintea ei semnele, în care rătăci pe cei care Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” (op. cit.).
luară semnul fiarei, şi pe cei care se închinară chipului Substituindu‑se Mielului Hristos, balaurul încearcă
ei; vii fură aruncaţi cei doi în al focului lac, care arde în să stăpânească lumea anunţându‑şi împărăţia prin
pucioasă.” (op. cit.). profetul mincinos, în care se regăseşte fiara a doua,
Însumând superlativ ideile răului şi ale aşa cum aceasta o asimilase pe prima. Acţiunea lui
păcatului, după o mie de ani de recluziune, balaurul se destramă în înfruntarea cu marele şi sublimul
(Fiara totală, a patra) scapă şi rătăceşte neamurile învingător: Cuvântul lui Dumnezeu.
„care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe „Numărul Fiarei” este metaforă pentru
Gog şi Magog, ca să‑i adune la răsboiu…”. Foc din un semn fatidic de înscriere tragică în universul
cer mistuie ticăloşia necredinţei, iar diavolul este apostaziei. Conotaţiile vizează aspecte concrete
aruncat „în lacul focului şi pucioasei”, lângă fiara şi dar şi abstracte, referitoare la persoane, obiecte,
profetul mincinos. circumstanţe, evenimente etc., comprimând
Între fiarele succesive şi concomitente ale sensul pieirii sub stigmatul răului absolut,
Apocalipsului, cea de a doua – cu chip de miel şi de acceptat prin lipsa credinţei.

74 Axis Libri
Restituiri
Personalități din comuna Piscu
Învățătorul-erou
Nicolae Sâmbotin (1911-1993)

Onorat cu cea mai înaltă decorație: „Ordinul Mihai Viteazul,


clasa a III-a, cu spade”

A văzut lumina zilei în satul Piscu, județul Covurlui, azi, județul


Galați, în 5 februarie 1911, ca fiu al Elenei și al lui Pavel Sâmbotin.
„Tatăl meu și-a petrecut copilăria în casa bunicilor paterni - Ion și
Caterina - căruia i se mai spunea și Moș Novac”, ne povestește domnul
Gelu Sâmbotin, fiul învățătorului-erou.

Copilăria și anii de dinainte de război


Copilul Nicolae Sâmbotin a urmat cursurile primare în satul
natal, cu învățătorul Popovici. Apoi, s-a înscris la Școala Normală
„Costache Negri” din Galați, fiind unul dintre elevii silitori, absolvind cu
media 8.25 (din cei 351 de elevi), potrivit Diplomei de capacitate pentru
învățători, din 30 iunie 1933.
Prima catedră la care a slujit învățătorul Nicoale Sâmbotin a fost
la Braniștea, (din 1 noiembrie 1934, adeverința nr. 3330/ 14 decembrie
1934, Revizoratul Școlar al județului Covurlui), apoi, a mers în localitatea
Brânza, județul Cahul, din Basarabia1. Între 8 ianuarie și august 1936,
învățătorul Sâmbotin a predat la Școala Primară mixtă nr. 1 din Chilia
Nouă, județul Ismail2, cu un salariu de 1.980 lei.
În Chilia a cunoscut-o pe viitoarea soție, Valentina Avădani, fiica
unui moldovean înstărit, știutor de carte și fost viceprimar la Chilia
Maria Stanciu Veche. După ocuparea Basarabiei de către sovietici, tatăl Valentinei
jurnalistă 1
Adeverința nr. 15.1680/937, eliberată de Ministerul Educației Naționale din
România, Direcțiunea Învățământ Primar, era repartizat la Brânza cu titlu
provizoriu. Din adeverința nr. 16.867 din 2 iunie 1944, eliberată de Administrația
Basarabiei, Directorul Culturii Naționale și al Cultelor, reiese că prin Înaltul Decret
745, înregistrat sub nr. 72.384/944, învățătorul Nicolae Sâmbotin a primit titlul
definitiv în învățământul primar, la 1 septembrie 1942, cu nota calificativă 9.50.
Potrivit unei alte adeverințe, învățătorul Sâmbotin s-a transferat la Școala mixtă
din Piscu, județul Covurlui, la 1 septembrie 1945 (adeverință nr. 9016/Galați, 29
octombrie 1945, eliberată de Inspectoratul Școlar al județului Covurlui. Arhiva
personală.
2
Potrivit adeverinței nr. 1108 din 1 februarie 1936, eliberată de Revizoratul Școlar
Ismail, învățătorul Nicolae Sâmbotin era trimis ca suplinitor la Școala mixtă Chilia
Nouă, județul Ismail. Arhiva personală.

martie 2020 75
Restituiri
În avanpost la Gura Prutului
Sublocotenentul Nicolae Sâmbotin a
fost concentrat între 3 ianuarie 1941 și până
la 1 noiembrie 1941, fiind și comandant de
pluton în Compania a V-a din Regimentul 11
Dorobanți U.O. Între februarie și martie a fost
„în avanpost” la Gura Prutului - Giurgiulești, iar
în aprilie, în apărare pe Prut, la Podul Oancea,
județul Covurlui, actualul județ Galați.
În această primă etapă a celui de-al
Doilea Război Mondial, România era de
partea Germaniei, care îi promitea sprijin
pentru redobândirea celor trei provincii
ocupate samavolnic de Armata Roșie. Polonia
fusese ocupată de germani, apoi de sovietici, și
odată pus în mișcare, tăvălugul acestui flagel
mondial a cuprins încet-încet, aproape tot
mapamodul, la dorința furibundă a Germaniei
care visa ca „rasa ariană” să domine lumea.
„Pe atunci, pentru noi, tinerii, războiul era
ceva frumos, fiindcă era asemuit cu imaginile
din filmele americare. Dar, una e să privești pe
ecran războiul și alta este să fii parte din el...
Mi-amintesc că într-una din zilele lunii iunie
1941 (în 22 iunie, mareșalul Ion Antonescu a
Nicolae Sâmbotin dat ordinul de a trece Prutul), am fost chemați
toți ofițerii în miezul nopții, la comanda
Avădani a fost unul dintre deportații în Siberia, despre Regimentului 11 Dorobanți, aflată într-un bordei
care familia nu a mai aflat niciodată vreo veste... în pământ, unde ni s-a pus în vedere că vom începe
Cum retragerea românilor captivi în Moldova războiul și noi românii, la ora «H», ora urmând a fi
din stânga Prutului bătea la ușă, tânărul învățător anunțată printr-o lovitură de tun!
Nicoale Sâmbotin a reușit să se transfere din Chilia Eu eram sublocotenent și comandant de pluton,
mai aproape de casă, la Obrejița3, apoi, la Braniștea, și - în această calitate - am anunțat vestea ostașilor
lângă municipiul Galați. După pactul Ribbentrop- mei, care s-au schimbat la față... Printre soldați
Molotov (din 23 august 1939), refugiul românilor a început îngrijorarea. Unii își căutau consătenii,
din Basarabia devenea indiscutabil, iar dorul de lăsându-și în scris unii altora, ultimele dorințe, pentru
Acasă era mai acut ca niciodată. a fi transmise celor de acasă, de cel care va supraviețui
„În acele momente de confuzie, eu mă aflam războiului...”, notează, pentru neuitare, locotenentul
- împreună cu alți tineri, de vârste cuprinse între Nicoale Sâmbotin.
douăzeci și patru de ani și treizeci de ani - în ținutul La salva de tun de la ora „H”, Regimentul 11
dintre Prut și Nistru, în regiunea Orheiului, unde Ștefan Dorobanți U. O., sub comanda colonelului Bardan,
cel Mare își avea cuibul de vulturi, cu care își apăra s-a deplasat la Fălciu, unde „am traversat Balta
frontierele țării contra invadatorilor ce doreau să ne Prutului sub focul năprasnic al inamicului. La Țiganca,
cotropească țara, distrugând avutul moldovenilor din subsemnatul am avut o pierdere de șaisprezece soldați
stânga Prutului, încărcând bogățiile găsite, necinstind din cei patruzeci și trei, câți aveam în subordine...”
și ducând în robie copilele acestui pământ”, reținem La Țiganca, s-au dat lupte sângeroase, ploaia
din Jurnalul de război, nefinalizat, al învățătorului- de foc pusese stăpânire pe întreg văzduhul, iar apa
erou Nicoale Sâmbotin. Prutului căpătase culoarea jertfei sângeroase...
Istoricii relatează că numai la Țiganca au fost jertfiți
3
Adeverință nr. 12.871 din 17 noiembrie 1941, prin care
refugiatul Nicoale Sâmbotin era trimis la Școala primară din aproximativ opt mii de soldați și ofițeri români.
comuna Obrejița, județul Rm. Sărat. Arhiva personală. „Acolo mi-au rămas cei mai viteji ostași: sergent

76 Axis Libri
Modiga, sergent Corocaru, Mihalea... Și ca aceștia trei mii de prizonieri germani și foarte mult material
au fost nenumărați. Nu pot să trec cu vederea că la - armament și animale, drept trofee”, reținem din
Palanca, la Răscăieți, sovieticii au aruncat în fiecare aceeași foaie calificativă.
din aceste localități câte 1,5 milioane de bombe. După Faptele de arme ale bravului nostru erou
război, morții și răniții au întrecut așteptările. Mulți gălățean nu se opresc aici. „A fost primul care a trecut
îi fericeau pe cei morți. Văzându-se mutilați, acum, Mureșul”, în fruntea bravilor soldați români și „sub
gura nu poate să descrie ce a văzut ochiul...”, nota în focul năprasnic al inamicului german”, a respins
jurnalul său învățătorul-erou Sâmbotin. atacurile nemților, astfel, „compania sa cucerind - în
Sublocotenentul gălățean a fost rănit în 23 mai puțin de două ore - cota 479-Raput, stâlp puternic
august 1941, în luptele de la conacul Wakarjanii, în apărarea hitleriștilor pe Mureș, în regiunea Sân-
în fața Odesei”4, port strategic situat în nord- Paul”.
vestul Mării Negre. Deși rănit, Sâmbotin a refuzat Lupte grele s-au dat la nord de Cipău, pe
internarea... Curajul și entuziamul tinereții și al dealul Sân-Georgiu, unde subofițerul Sâmbotin „a
necunoscutului l-au însuflețit, pentru a însufleți, atacat, cu compania sa, cota 463, poziție ocupată de
la rându-i, flăcăii din plutonul pe care-l conducea. un batalion fascist, puternic, inamic ce dispunea de
Pentru vitejia sa, în lupta pentru redobândirea efective și dotare superioare”.
pământului românesc furat de sovietici printr- În 26 septembrie 1944, în toiul luptelor de
un rapt, superiorii sublocotenentului Nicolae la Cipău, sublocotenentul Nicolae Sâmbotin a fost
Sâmbotin notau că s-a purtat pe câmpul de luptă, rănit, însă a refuzat și de această dată să fie evacuat.
„într-un mod cu totul lăudabil, fapt care-i face cinste, O rană mult mai gravă a căpătat în 4 octombrie
fiind apreciat drept un comandant destoinic și foarte 1944, motiv pentru care superiorii săi l-au evacuat la
curajos”. ambulanța diviziei și de aici a ajuns, pentru o vreme,
Un alt episod din cel de-al Doilea Război la Spitalul din Craiova, perioadă din care există și
Mondial, trăit pe viu de subofițerul Nicolae unele fotografii.
Sâmbotin îl reținem din „Foaia calificativă”5, un „Urmele războiului se pot vedea pe fața mea,
act eliberat de Comandamentul Regimentului 11 fiindcă rănile s-au vindecat, dar cicatricele au rămas,
Dorobanți U.O. purtând semnătura colonelului ba chiar port și acum un «trofeu» nemțesc în maxilarul
Alexandru Stăncescu. De aici, aflăm că inferior”, relatează locotenentul în rezervă Nicoale
sublocotenentul Nicoale Sâmbotin „a suportat cu Sâmbotin, în jurnalul său. „Trofeul” din maxilarul
mare ușurință greutățile companiei. Trage bine cu său era o schijă...
tot armamentul de infanterie, are prestanță în fața
trupei, se orientează bine în teren” și a rezistat cu Distincții pentru cel ce a fost numai în linia
stoicism, „cu sânge rece și foarte mare curaj”, în fața întâi
tuturor problemelor, de pe front. Pentru remarcabilele fapte de armă, pe câmpul
În aceste zile grele, „comandantul Companiei a de luptă, sublocotenentul Nicolae Sâmbotin a primit
V-a a căzut la datorie”, iar sublocotenentul Sâmbotin decorația „Coroana României, clasa a V-a, cu Spade
a fost cel care a preluat comanda cu succes „în toate și Panglica de Virtute Militară, în gradul de cavaler”,
luptele duse de regiment din 23 august 1944 și până la pentru faptele de arme săvârșite contra Rusiei
4 octombrie 1944”, reținem din foaia calificativă. Sovietice6, și „Frunza de Stejar”, „ca unul care a fost
În 23 august 1944, Armata Română a tot timpul numai în linia întâi”. Aceste distincții au
abandonat alianța cu Germania și a trecut de partea fost primite în anul 1941.
Rusiei, iar în toiul luptelor contra nemților, în 28 După ce războiul s-a sfârșit, comandantul
august 1944, la Pogoanele, județul Buzău - „prin Regimentului 11 Dorobanți U.O., colonelul
manevra pe care a făcut-o, Batalionul 11 a dat Alexandru Stăncescu, l-a propus pe eroul nostru să
posibilitatea Regimentului 11 Dorobanți U.O. de a lua fie înaintat la gradul de locotenent, în rezervă, tot
4
Dovadă nr. 270/ 17 ianuarie 1942, semnată de Comandantul 6
Brevet provizoriu nr. O.Z. 21 din 15 august 1941, dat
Companiei a -V-a din Regimentul 11 Dorobanți, căpitan „în numele Majestății Sale Regelui Mihai I, din Ordinul
Badiu Mărgărit. Conducătorului Statului, Mareșal Ion Antonescu”, act care a
5
Foaia calificativă face referire la faptele de arme ale stat la baza Brevetul nr. 11119 din anul 1945, luna iulie, ziua
sublocotenentului Nicoale Sâmbotin, între 1 noiembrie 1943- 20, eliberat de Ministerul Apărării Naționale și semnat de
31 octombrie 1944. general de Corp Armată C. Vasiliu.

martie 2020 77
acum fiindu-i înmânată „cea mai înaltă decorație - pentru ca în următorul an să revină în satul natal, la
Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, cu spade”. Școala din Piscu, ca director8.
„Cinstit, are onoarea de om și militar și are A predat Limba și literatura română, Istoria și
curajul răspunderii. Loial, patriot, având o educație Științele naturii, până la vârsta pensionării. Ca dascăl
civică și militară remarcabilă. Disciplinat, bun era o fire blândă, calmă, un caracter vertical și foarte
camarad, atât cu superiorii, cât mai cu seamă cu învățat. Cunoștea fluent limbile: franceză, rusă și
inferiorii, pe care-i iubește din tot sufletul. Are grijă ceva germană, spun cei care l-au cunoscut.
de soldați, animale și materiale. Foarte zelos, unitatea Învățătorul-erou nu a simpatizat cu partidul
în care a luptat, remarcându-se pe câmpul de luptă. aflat la putere și nici nu s-a înscris în PCR, dar a
A comandat plutonul de pușcași în compania a V-a – fost numit, când președinte al Comisiei de judecată,
Batalionul 11, apoi, în Compania I-a”. când al Comisiei de cenzori la CAP, chiar președinte
la CAP Piscu, misiuni pe care nu le-a cerut, dar le-a
Profil psihologic de luptător îndeplinit cu conștiință de român, chiar dacă, într-
Excelent combatant, „de mare nădejde, cult, un moment al vieții sale a fost la un pas de a fi închis
educat, necesar instituției noastre” (Armatei Române de autoritățile comuniste.
n.n.), învățătorul-erou Nicolae Sâmbotin era și un Fire dinamică, cât a fost în fruntea comunității
bun psiholog. În Jurnalul său, există și o descriere din Piscu, învățătorul Nicoale Sâmbotin a fost „un bun
a stării prin care trece un soldat, în confruntarea gopodar al satului” și ca să izbutească în planurile sale
cu inamicul, pe câmpul de luptă, note ce constituie a înființat întâi, pentru sătenii săi un „cerc pomicol”
astăzi o adevărată lecție de psihologie: „Întâi simți unde a pregătit o parte dintre fruntașii satului să fie
o amențeală, apoi, încep să-ți vâjie urechile, simți o buni lucrători ai pământului. Așa, a instruit „elevii”
amăreală în gură, dispare saliva, în așa fel încât îți săi - părinți și copii - să respecte natura, creația lui
auzi limba fâlfâind în gură, inima bate mult mai Dumnezeu. Apoi, împreună, în comuna Piscu, au
puternic, într-un ritm accelerat; simți o fierbințeală în plantat o vie și o livadă, la locul numit „la pădure”.
tot corpul, ca după o boală lungă. Pe măsură ce lupta Așa a fost îmbogățit terenul comunei cu cinci mii de
se întețește, încet, încet, organismul își revine, fără metri pătrați de livadă și cinci mii de metri pătrați de
participarea intelectului”... vie. La înființarea CAP-ului, aceste suprafețe au fost
Subofițerul Sâmbotin adaugă că în plină numai bune de confiscat de autoritățile statului!...
misiune, când artileria trage, tunurile, de asemenea, Între anii 1956-57, învățătorul Nicolae
aviația bombardează, pe front se dezlănțuie iadul care Sâmbotin a fost numit director al Căminului cultural
„s-a mutat pe pământ. Tragi cu arma, întrebuințezi din sat, unde a înființat un cor, între piesele din
baionete, în mod mecanic, instinctiv, judecata te-a repertoriu fiind cântecele care sădeau dragostea de
părăsit... Cei care cad îți cer ajutor! Nu te uiți, nu auzi, plaiurile natale, de eroi. Între acestea se numără și
nu te interesează decât să învingi! Când s-ajunge corp inmul „Treceți batalioane române Carpații”. În arhiva
la corp, începe lupta cu arma albă. Te zbați din toate sa, am dat și peste o partitură a colindului, „Din an în
puterile care ți-au mai rămas ca să supraviețuiești, an”, în manuscris, este încă o dovadă că învățătorul
distrugând viața din viața ta... Și după ce armele tac, nostru de la sat era un temerar și nu iubea deloc
într-un sfârșit, supraviețuitorii fac apelul... jumătățile de măsură.
Dar, cine poate, oare, să descrie grozăviile Învățătorul-erou Nicolae Sâmbotin a fost
toate. Sunt minți înfierbântate și astăzi, care nu-și dau chemat la ceruri în 1993, la vârstă de 82 de ani.
seama de această fărădelege, judecând că războiul este Urmașii și autoritățile din comuna gălățeană
o unealtă care le aduce profit, numai profit...” Piscu, în semn de recunoștință, au botezat o
stradă din vatra lui străbună - „Strada Sâmbotin,
Director la Școala din Piscu Învățătorul-Erou”.
Cu rănile la purtător, după ce armele au tăcut, Peste ani, profilul locotenentului, în rezervă,
iar cei care au rezistat au revenit acasă, în primul an Nicolae Sâmbotin se vede tot mai bine drept un model
după război, învățătorul Nicoale Sâmbotin a lucrat la de jertfă și de dăruire. Un om demn și un patriot pe
Școala Primară nr. 2 din Cudalbi, județul Covurlui7, cale de dispariție la noi, astăzi.
7
Adeverință nr. 6669/29 ianuarie 1945, eliberată de Ministerul
Educației Naționale, Subsecretariatul Școalelor, Direcțiunea 8
Decizia nr. 285099/1946, eliberată de Inspectoratul Școlar al
Învățământului Primar-Normal și Seminarial. județului Covurlui, nr. 6.487, din 23 septembrie 1946, Galați.

78 Axis Libri
Restituiri

O CATEDRALĂ DE LÂNĂ
DEMOLATĂ DEMULT

Inaugurarea, în luna decembrie a anului 1978, a primului


muzeu judeţean de etnografie din Galaţi a fost un adevărat triumf.
Spre deosebire de celelalte muzee zonale din ţară, care ilustrau sumar
şi invariabil aproape toate capitolele etnoculturii, indiferent de
capacitatea spaţiului expoziţional şi de valoarea exponatelor, muzeul
gălăţean a prezentat o singură categorie de obiecte: ţesături de lână,
discret secondate, pe alocuri, de prosoape. În locul binecunoscutelor
unelte şi instalaţii care ilustrează procese şi procedee tehnice – şi care
urmau să fie valorificate şi ele peste un timp, în alte variante tematice
– s-au desfăşurat atunci în voie, pe tot circuitul muzeului, doar
scoarţele. Nu ca obiecte cu funcţie minoră în gospodăria ţărănească,
ci ca valori semnificative, demne de a sta pe cele mai înalte trepte ale
scării valorilor universale.
Scheme compoziţionale şi armonii cromatice de mare
profunzime, în care rafinamentul se împleteşte cu ingeniozitatea,
iar vibraţia şi prospeţimea spontaneităţii cu severitatea structurilor
compoziţionale arhaice alcătuiau un univers mirific, ţesut cu migală
şi har, în care semnul plastic şi culoarea încorporau colinde, balade,
basme, totemuri, rituri străvechi, convertite în metaforă plastică şi
simboluri. Nimic confuz, nimic ilustrativ.
O bună parte din curentele moderne, apărute la cumpăna
veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea, care căutau noi modalităţi de
exprimare plastică, abandonând anecdoticul îşi găseau în aceste
Eugen Holban „umile” ţesături de casă precursori greu de egalat. Culoarea-lumină,
etnolog atribut propriu picturii marilor maeştri ai marilor epoci creatoare,
şi mult preţuită de pictorii moderni, se releva ca ceva întru totul
firesc, aflat dintotdeauna la îndemâna oricărei ţesătoare. Horele larg
desfăşurate, ce coborau parcă din ritualuri neolitice, înconjurând
perechi de tineri străjuiţi de luceferi, de brazi şi de păsări, tăinuiau
parcă, nunţi mioritice. Dar şi istorie, mai ales atunci când mirele
purta uniformă militară, iar scoarţa de dotă fusese ţesută la 1878. Se
putea citi sub straiele dorobanţului silueta ciobanului nelumit, plecat
pe câmpul de bătălie pentru a-şi împlini destinul.
Spre deosebire de contribuţia esenţială la organizarea muzeului
de etnografie gălăţean, a conducerii Comitetului de Cultură şi Artă din

martie 2020 79
Covor cu motive antropomorfe: prescuri și brăduți, com. Matca, jud. Galați. Fotografie din colecția lui Eugen Holban

vremea aceea, au existat şi voci care au exclamat: „Ce Astea erau „zdrenţele” cocoţate aşa, tam-
sunt zdrenţele astea, agăţate pe pereţi, tovarăşe?!”:.. nisam, pe cele mai înalte culmi ale artei, iritând
Deşi... despre minunăţiile acelea existau şi ignoranţa şi mediocritatea unor purtători de rang ai
păreri autorizate: „Puţine lucruri îmi amintesc să mă vremii – „mari eroi” ai lucrurilor mărunte - un fel de
fi impresionat mai mult decât acei pereţi împodobiţi Neica nimeni – care blocaseră ani de zile, cu îndârjită
împărăteşte de scoarţele aşezate vertical, curgând ca autoritate „ştiinţifică”, drumul acestor capodopere
nişte cărări esenţiale între cer şi pământ... Dar mai spre depozitele Muzeului de Istorie din Galaţi, sub
presus de toate era sentimentul aproape religios care pretextul că „nu prezintă nici un interes muzeistic”.
te cuprindea în faţa acelei frumuseţi care izvorâse
cândva din miei, şi fusese toarsă, şi vopsită, şi urzită, şi PS. După aproximativ doi ani de la vernisaj,
ţesută, dar căreia timpul îi dizolvase demult utilitatea Muzeul de Etnografie al judeţului Galaţi a fost
şi sensul, lăsând-o să existe fără prihană” - scria demolat în mod brutal, iar obiectele au fost aruncate
Ana Blandiana, în „O catedrală de lână” (România într-un spaţiu insalubru, fără a se ţine cont de unele
literară/11.01.1979), pe când se afla încă sub influenţa reguli elementare de conservare.
celor văzute la muzeul etnografic din Galaţi. Din păcate, lucrurile nu s-au schimbat în
bine. Mergem din rău în mai rău!

Covor cu ”hora fetelor” pe chenar, cu romburi și crenguțe pe fondul central, com. Gohor, jud. Galați.
Fotografie din colecția lui Eugen Holban

80 Axis Libri
Restituiri

Apa în culturile și religiile


diferitelor popoare (I)

Așa cum pentru a potoli mânia zeilor și a le fi pe plac, li se ofereau


sângele celor sacrificați, în timp, la fel ca sângele, dar de data aceasta
pentru purificarea păcatului, apa a fost cea care a înlocuit sângele. În
folclorul arab, sursele de apă sunt considerate în general feminine, iar
femeile infertile, pentru a avea copii, se spală în ape sărate, despre care
se crede că sunt masculine (Schimmel, p. 26).
Credința în apa considerată sacră este prezentă în diverse
culturi pe care voi încerca în mare să le prezint. De exemplu, hindușii
transportă apă de la râul Ganges din India, considerat râu sacru,
pentru a bea sau pentru a spăla templele cu ea. De asemenea, exercită
cu multă sfințenie și într-un ritual specific, scăldatul în apele lui. În
mod similar, apa Zemzem din Mecca este considerată importantă
de musulmani datorită sfințeniei, vindecării și fertilității sale. În
credința budistă, pentru a ajunge la adevăr trebuie să traversezi râul,
ce reprezintă traversarea simbolică a lumii iluzorii. Babilonienii
numesc oceanul un teren al înțelepciunii, de unde, prin mijlocirea
unei persoane (Oannes, jumătate pește, jumătate om) umanitatea a
învățat scrierea și astrologia.
Adâncimea apelor din Cosmogonia Popoarelor Mesopotamiene
era privită ca un loc fără nume, plin de înțelepciune și neînțeles de
muritori. Irlandezii aveau un vechi zeu, Domnu, care reprezenta
adâncurile apelor și în special ale mărilor.
În timpurile preistorice, cuvântul reprezenta profunzime și se
Gülten
referea în mod specific la ceva misterios și de neînțeles.
Abdula-Nazare
Cosmogonia sumeriano-babiloniană include simbolurile Apsu
scriitoare
și Tiamat. Apsu reprezenta oceanul de apă dulce pe care va pluti apoi
pământul, iar Tiamat, marea sărată și amară în care se găsesc monștri.
Conform mitologiei sumeriene, lumea s-a format din fuziunea lui
Apsu și Tiamat. Toate lucrurile vii au apărut din marea apei sărate
numită Tiamat. Această expresie este interpretată ca o reprezentare a
influenței universului.
Conform tradițiilor Dogon și Bambara, apa este un fel de
sămânță care polenizează Pământul. Sămânța este simbolul luminii și
este reprezentată de o spirală. La început, când exista doar apă uscată,

martie 2020 81
Restituiri
sub formă solidă, apa lichidă, cea care stă la baza de Jos”, au și ele legătură cu „Apele Superioare”. Acest
lumii, s-a format în oul cosmic. simbolism îl întâlnim la Upanishade, Buddhism,
În tradiția dogoniană se spune că, dacă nu Sufism și Taoism. În tradițiile orientale, Nirvana,
se adresează apei solide, înghețate, în termeni sacri, Tao și esența divină sunt asociate cu apele superioare.
aceasta nu se transformă în apă lichidă sau „apă Cei care obțin iluminarea spirituală sunt, potrivit
umedă”, cum spun ei. Conform Tradiției Bambara, tradiției, oameni care au băut din „apa nemuririi”.
al șaptelea cer este plin de milă pentru Pământ.
Indienii sau pieile roșii Karaja din Brazilia *
povestesc că în vremurile foarte îndepărtate aceștia se
aflau într-o stare de nemișcare în apele primordiale. Lacul Mashu se află în Parcul Național Akan-
Alte popoare antice amintesc de Su-Ana, Mashu, din insula Hokkaido, în nordul Japoniei, și
„maica apă”, la care femeile se roagă pentru a este considerat sacru de indigenii Ainu.
putea da naștere copiilor. În hieroglifele egiptene, În limba Ainu, lacul Mashu este adesea
simbolul apei este arătat ca o linie ondulată cu menționat precum Kamuito, însemnând „lacul zeilor”,
mici vârfuri ascuțite. Când aceeași figură are trei iar localnicii sunt cunoscuți pentru călătoriile cât mai
vârfuri, se referă la primul ocean și la prima apă aproape de lac, pentru a-și găsi liniștea în perioadele
universală, precum și la oceanul subtil numit Nun. dificile. Poporul Ainu consideră că un spirit feminin
Se consideră că toate tipurile de apă provin din acest trăiește în lac, iar legenda spune că, dacă un vizitator
ocean. Chinezii acceptă apa ca locuință specială a vede suprafața apei sale, de obicei acoperite de ceață,
dragonului, deoarece toată viața provine din apă. acesta va experimenta ghinionul într-unul din cele
În cosmologia antică chineză, focul și apa două moduri: bărbații nu vor mai evolua în carieră,
provin din Prima Mare. Apele ei sunt nelimitate iar femeile vor avea copii foarte târziu.
și nemuritoare, sunt începutul și sfârșitul tuturor În mitologia hindusă (Vishnu Purana), primul
lucrurilor din lume. element al Creației începe cu apariția pomului vieții
Potrivit tradiției Shamanice, podul sau râul din inima Narayanei, care a fost identificat și cu
sunt cunoscute ca locuri periculoase, șamanii fiind Dumnezeu Brahma, Vishnu pe când înota în apele
singurii care le pot trece cu ușurință în timpul primordiale.
transei. Șamanii din Siberia Centrală traversează Să nu uităm că dacii, înainte de a porni la luptă,
câteva râuri și un pod în timpul transei și apoi aveau ritualuri solemne în care se împărtăşeau şi
ajung la „apa mare”, unde se află țara umbrelor. În beau din apa Istrului (a Dunării), fluviu considerat
mitologie, toate apele superioare reprezintă cele de ei un adevărat strămoş-zeu. Geţii venerau apa
mai subtile medii ale Mecanismului Spiritual. râului Ialomiţa, care în Antichitate se numea
Într-una din predicile sale, Buddha se referă Naparis, Arumeti sau Helivakia. Romanii veniţi aici
la nisipuri, cochilii, la melcii și peștii din fundul au venerat şi ei apa lui Danubis, căruia i-au adus
apelor transparente ca „mod de salvare”. Este clar că numeroase ofrande pentru a câştiga bunăvoinţa
acest lac simbolizează „Apele Înalte”. Inițiativele care zeului-fluviu, asa cum au venerat-o și turcii,
ajung la iluminare spirituală transcendentală, „Apele considerând-o ca făcând parte din ființa lor.

MARIN, Năstase. Galați : Sărutul Soarelui [Fotografie] / Năstase Marin.- Galaţi : [sn] , 1970

82 Axis Libri
În antichitate, popoarele de origine turcică Te rog, dă-i talentul artei,
din Asia Centrală considerau că fiecare lac este Și măiestria lui Senirbay!”
ochiul Creatorului pe Pământ. După cum puteți vedea, eroul îi cere lui
Într-un episod din povestirea `Yıldırım Sesli Dumnezeu ca fiul său Eleman să fie un povestitor
Manasçı a marelui romancier Cengiz Aytmatov, desăvârșit, puternic ca și el. În acest sens, el alege
se afirmă că Isık Göl este ochiul lui Dumnezeu pe marginea lacului Isık, care este o parte integrantă a
pământ, iar rugăciunea spusă de erou la marginea patriei sale, imortalizată în mitologia și folclorul kîrgîz,
acestui lac va ajunge prin intermediul apelor pentru că lacul va duce rugăciunea sa lui Dumnezeu.
sale până la Creator. Voi încerca să vă redau un
fragment din această rugăciune kîrgîză care poartă Simbolul apei în cele trei religii monoteiste
și amprenta unei credințe șamanice, conform (Apă şi purificare)
Aytmatov 1995, 7:
Un proverb spune: „Unde este apă, acolo este
„Kertolgo-Zapank a îngenuncheat, viaţă” (Where there is water, there is life). Cunoscutul
ELEMAN a făcut același lucru. istoric al religiilor Mircea Eliade sublinia, nu
Apoi, au început să spună rugăciunea întâmplător, importanţa apei în gândirea filosofico-
Cu un glas moderat, dar hotărât. religioasă a umanităţii: apele simbolizează totalitatea
O, Isik Gol, ce ești ochiul Trimisului pe virtualităţilor, fiind matricea tuturor posibilităţilor de
Pământ! existenţă. Apele presupun regenerarea, „noua naştere”
Isik Gol cu apele ce nu îngheață niciodată, şi astfel ea devine simbol de viaţă („apa vie”). Altfel
Ție mă adresez! spus, prototipul apei este „apa vieţii”, substanţa în care
Lacul ușor, ochiul pământului orientat spre cer! rezidă viaţa, vigoarea şi eternitatea (Mircea Eliade,
Ție, veșnică existență sfântă! Tratat de istoria religiilor, Ediţia a IV-a, trad. Mariana
Când Kok Tengri (Dumnezeul Cerurilor) Noica, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 202-225)
Conducător al destinurilor, Apa este considerată purificatoare în
Își va scălda privirea în undele apelor tale majoritatea religiilor, incluzând hinduismul,
Sunt sigur că-i vei transmite rugăciunea creștinismul, islamismul, iudaismul și şintoismul.
noastră. Spre exemplu, botezul in bisericile creștine este
O, Tengri, în aceste zile cumplite de dezastru, făcut cu apă. În plus, o baie rituală în apă pură
Dă-ne puterea de a rezista în fața dușmanului. este făcută celor decedați în mai multe religii,
Apără-ne pământul străbun, incluzând iudaismul și islamismul. Apa purifică,
Muntele, casa noastră ancestrală este purificatoare, are o valoare morală: ea devine
Unde trăim pășunând și crescând animale substanța însăși a purității, câteva picături de apă
Te rugăm, protejează-i pe Kîrgîzi. fiind suficiente spre a purifica o lume întreagă.
Protejați pe Kirghiz! Înainte de islam, atât în iudaism, cât și în
Nu lăsa caii Oyrat să ne calce pământul, creștinism, precum și în alte religii antice: egiptene,
Nu lăsa să ni se stingă casele!… mesopotamiene, grecești, romane și din Orientul
Te rugăm, în numele mamelor noastre, Îndepărtat, au existat anumite tipuri de curățări
O, Tengri! Te implorăm în numele laptelui ritualice asemănătoare cu ritualul abluțiunii. Aceste
alb, ritualuri erau făcute îndeosebi de marii preoți
Am venit aici, la marginea acestui lac sacru cu ocazia anumitor zile, sărbători și evenimente
Unde Ți-ai așezat ochiul sfânt cu caracter religios. Ritualul spălării era oficiat
Să te rugăm din tot sufletul nostru și cu toată de aceștia și pentru animale și lucruri. Pentru
puterea noastră abluțiune erau utilizate apa, sau un amestec din apă
O, Tu, Kok Tengri, care conduci soarta lumii! și ulei sacru sau urina de vacă (în India).
L-am adus pe fiul meu cel mic
De acum nu voi mai avea copii În iudaism
Mi-a trecut vremea Numele evreilor, în ebraică, are sensul „celor
De vreme ce este interesat de profesia tatălui său, care trec prin apă”, Mûsâ (Moșeh) însemnând

martie 2020 83
provenit „din apă”. timpul ciclului menstrual îi este interzisă trecerea
Aflaţi încă în pustiu, înainte de a primi Legea prin miqve. E o formă de sfinţire a sexualităţii prin
divină, Tora, evreii au primit porunca să-şi spele apă, element primordial şi dătător de viaţă.
veşmintele şi trupul. Pentru a deveni preoţi, Moise Într-o aplicație esențială a tranziției la
şi Aaron au trebuit, de asemenea, să se spele pe ei iudaism, vedem că trupul este adus în apă, ieșind
şi hainele lor, configurând astfel pentru veşnicie din idolatrie și venind la lumină din întuneric.
conştiinţa unei separaţii materiale, temporale şi „Ideea de întoarcere la Dumnezeu este exprimată
spirituale de tot ceea ce este impur. în Vechiul Testament ca turnând apă curată peste
Spălarea mâinilor înaintea rugăciunii de ei (adică curățându-le inimile cu apă)” (Ezekiel,
dimineaţă sau înainte de a mânca e legată, în mod 36/25, Zekarya, 13/1). Ritualul de spălare a
indiscutabil, de amintirea Templului, fără a avea mâinilor și picioarelor înainte de a intra în sinagogă
vreo legătură directă cu ceea ce înseamnă curăţenia era necesar clerului evreiesc, iar acest ritual a fost
sau igiena. Spălarea mâinilor înaintea oricărei mese ulterior aplicat în bisericile catolice în același mod
sau înaintea oricărui consum de pâine conferă în care „spălau picioarele apostolilor”. În tradiţia
alimentului respectiv statutul de hrană sfântă şi, iudaică apa ploii este colectată în toate sinagogile
totodată, înalţă mâinile omului, dar şi pe om în printr-un sistem de conducte, care adună apa într-
întregul său. Ritualul „înălţării mâinilor“ (netilat un bazin, pentru a o putea mai apoi folosi la diferite
iadaim) simbolizează, prin el însuşi, ca şi prin scopul ritualuri de purificare.
său, spiritualizarea actului în sine prin binecuvântare
şi evitarea comportamentului mecanic. Totuşi, din „Apele care dorm“
perspectivă religioasă, a lua de trei ori apă într-un ibric
şi a o turna încetişor pe fiecare mână simbolizează şi În lumea iudaică, din antichitate până
reprezintă un răgaz pentru a te întoarce în tine însuţi, azi, băile rituale (miqvaot) sunt condiţionate de
înainte de rugăciune sau de masă. Pentru cei care le existenţa unei mici piscine sau bazin (miqva), în
practică, aceste acte zilnice sunt întărite prin spălarea care se află „apele care dorm“ şi o cisternă (bor), în
solemnă a mâinilor de către un preot, la sinagogă, care este colectată apa de ploaie, direcţionată apoi
în zilele de sâmbătă sau cu prilejul altor sărbători. spre bazin. Acesta din urmă, săpat şi modelat chiar
Ritul de cufundare în apă face parte din seria foarte în pământ, are o înălţime de 1,20 metri, conţinând
numeroaselor rituri purificatoare practicate încă în cel puţin 40 de seâah de apă „naturală“, ceea ce
cadrul iudaismului contemporan. Având braţele şi înseamnă în jur de 750 de litri. Atât înălţimea
mâinile întinse, cu degetele îndepărtate, pleoapele bazinului, cât şi volumul de apă din el permit
şi gura uşor întredeschise, credinciosul se pregăteşte oricărui adult să se scufunde în întregime, fără a
pentru scufundarea purificatoare (tevila). În timpul se teme că se va îneca.
cufundării, repetată de trei ori, un martor asistă la Apa „naturală“ sau „vie“, aşa cum este numită
săvârşirea ritualului. Bărbat, în cazul bărbaţilor, în textele talmudice, provine din apa de ploaie, de
femeie, în cazul femeilor, martorul confirmă izvor sau de râu, dar şi din topirea zăpezii, trebuind
exactitatea şi claritatea termenilor binecuvântării să se scurgă „în mod natural“ în bazin, fără să fi fost
rostite între prima şi a doua cufundare în apă, scoasă de mâna omului, fără a fi fost adusă în niscaiva
o binecuvântare identică pentru toată lumea, recipiente. Pentru a fi canalizată sau colectată, e
indiferent că e vorba de bărbaţi, femei sau prozeliţi. interzisă folosirea oricărui metal, riscând să devină
Simbolismul cufundării în apă de trei ori, în aşa impură. Apa de ploaie curge direct în bazin prin
fel încât respectivului să-i fie cuprinse toate părţile găuri amenajate în acoperişurile sub formă de boltă
corpului, lasă să se înţeleagă faptul că cel ce se îmbăiază sau prin deversoare. Bazinul propriu-zis în care are
ritualic se lasă înghiţit în întregime de apă, moare în loc baia de purificare e plasat câteva trepte mai spre
sine, după care, purificat, renăscut, revine la viaţă. subsol, deseori ajungându-se aici dinspre camerele
În cazul femeilor, în plus, purificarea ritualică prin de baie. De regulă, există două scări care conduc spre
îmbăiere circumscrie perioada sexualităţii şi, deci, bazin: una pentru cei care coboară spre purificare,
posibilităţile de perpetuare a fiinţei umane, ţinând iar alta pentru cei care deja s-au purificat.
seama de puritatea familială, ştiut fiind faptul că în
Va urma

84 Axis Libri
Restituiri

Isprăvile unui profesor


de la Galați (1891)

În anul 1891, în cadrul școlii comerciale din Galați, a avut loc un


scandal, mediatizat în întreaga presă. Inculpatul, Alexandru Radu, un
cunoscut profesor al urbei, era acuzat de mai multe delicte. Locuitorii,
indignați de comportamentul acestuia, au publicat chiar și o broșură
în care au descris, pe larg, toate faptele presupusului impostor. Într-
un final, povestea a ajuns și în atenția instanței universitare, care l-a
pedepsit pe Alexandru Radu pentru toate faptele sale.

Prima școală comercială din oraș


Școala comercială ,,Alexandru Ioan Cuza”, considerată cea mai
veche școală comercială din întreaga Românie, a fost creată la 26
octombrie 1864, în timpul ministrului N. Kretzulescu1. Începuturile
nu au fost deloc ușoare. La 5 ani de la înființare, directorul acestei
instituții, C. Troteanu, afirma: ,,văd, cu durere, că unii din elevii acestei
școli, care au terminat studiile, intră ca copiști în cancelariile publice
sau stau disperați pentru că n-au capital”2. În ciuda acestui aspect,
V.A. Urechia, unul din cei mai cunoscuți reprezentanți ai urbei, pleda
pentru înființarea unei școli comerciale de gradul II.

Ana-Maria Cheșcu
cercetător independent

Galaţi : Liceul Comercial : [Carte poştală ilustrată.- [S.l.] : Agfa, [193-?]

1
Paul Păltănea, Istoria orașului Galați. De la origini până în anul 1918, vol. II,
Editura Partener, Galați, 2008, p. 284.
2
Ibidem, p. 285.

martie 2020 85
Restituiri
Profesorul Alexandru Radu formase un al doilea institut, poate acel institut
Personajul principal al poveștii, profesorul Radu menționat de către Paul Păltănea7.
de limba germană, Alexandru Radu, director
al acestei instituții între anii 1876-1883, are Procesul și un final incert
o biografie relativ necunoscută, mențiuni Lista abuzurilor ar mai putea continua, dar
regăsindu-se doar în lucrarea dedicată istoriei considerăm că nu mai este necesar să insistăm.
orașului nostru, scrisă de către Paul Păltănea. Îl După cum era de așteptat, toate acuzațiile aveau
regăsim printre semnatarii Memorandumului să-l aducă pe acesta în fața unui tribunal până la
(1895), dar și în funcția de director al unui institut urmă, lucru care s-a și întâmplat. După numeroase
secundar, institutul Radu, la 16 august 19763. Nu anchete și plângeri făcute la poliție, tribunalul de
credem că profesorul Alexandru Radu este una și la Galați a decis să-l trimită pe acesta în fața unui
aceeași persoană cu preotul Alexandru Radu, a juriu universitar, prezidat de G. Urechia. Aceștia
cărei biografie a fost analizată de părintele Eugen au decis, la 5 octombrie, același an, să-i sisteze
Drăgoi. Principala sursă de informare despre acest profesorului Alexandru Radu salariul pe o lună.
conflict este broșura anonimă intitulată chiar Nu știm ce s-a întâmplat cu acesta după nefericitele
,,Isprăvile unui profesor”4. întâmplări, dar pedeapsa a fost cu siguranță una
ușoară.
O broșură anonimă
Publicată în anul 1891, această broșură
anonimă conține 17 pagini despre abuzurile
presupuse ale fostului director de institut.
În presa locală s-a vehiculat numele unui alt
profesor, care, chipurile, ar fi semnat respectiva
broșură, mai exact V. Cherchez5. După publicarea
unor informații injurioase, acesta a publicat un
răspuns în paginile cotidianului Poșta, în care
neagă implicarea în acest conflict și afirmă că:
,,în decurs de 21 de ani, ca profesor de drept
public și privat, unica mea țintă a fost munca
neobosită”6. Revenind la acest conflict, trebuie
să spunem că nu există nici un fel de dovezi în
sprijinul sau contra acuzațiilor aduse. Potrivit
broșurei, în perioada cât timp condusese
institutul, Alexandru Radu cumpărase tot felul
de produse de la diferiți furnizori, fără a le plăti;
mai apoi își maltratase, nu o dată, colegii de
breaslă, precum profesorul Pinscher, precum și
elevii, precum un anume Greceanu, care chiar
murise, după ce fugise din liceul unde fusese
abuzat de către director; înjumătățise porțiile de
mâncare ale elevilor, care ajunseseră să mănânce
de la local sau să își cumpere produse de la tot
felul de buticuri; încercase să vândă o serie de
proprietăți statului român; adusese institutul
în prag de faliment, și, nu în ultimul rând, își
3
Ibidem, p. 312.
4
Isprăvile unui profesor, Tipo-litografia națională ,,A.
Friedman”, Galați, 1891, 17 p.
5
Vocea Covurluiului, 11 octombrie 1891, p. 3.
6
Ibidem. 7
Vezi isprăvile… .

86 Axis Libri
Dreptul la memorie
„Dosarele Siberiei”

Când trebuie să scrii despre un spectacol cum este Dosarele


Siberiei îți asumi multe riscuri, dar mai cu seamă cel al subiectivității,
pentru că subiectul în sine este atât de sensibil, încât n-are cum să te
lase indiferent, chiar și atunci când actorii joacă extrem de prost sau
regia este lamentabilă. Trecând peste toate aceste avataruri încerc să-
mi pun impresiile în ordine și să le leg de alte câteva constatări mai
vechi, astfel încât textul să capete coerența și adecvarea cuvenită.
Pentru mine, un spectacol de teatru nu este un demers artistic
de sine-stătător, așa se face că hermeneutica acestuia face parte dintr-
un cadru mai larg, care cuprinde laolaltă lecturi și studii personale.
De aceea, tot timpul cât am asistat la reprezentația Teatrului Național
„Mihai Eminescu” Chișinău susținută în Sala Mare a Teatrului Național
„I.L. Caragiale” București (ianuarie 2020) m-am tot gândit de ce să vină
omul să vadă un astfel de spectacol, când ar fi putut să stea acasă și să
citească mărturiile care au stat la baza scenariului sau, de ce nu, să vadă
un film despre deportații din Siberia. O spun din capul locului, deci:
pentru mine spectacolul este unul ratat (ca demers estetic), în ciuda
temei propuse, sau tocmai pentru că subiectul impunea o cu totul altă
viziune regizorală.
Memoriile lui Varlam Șalamov sau Zuleiha deschide ochii,
romanul scris de Guzel Iakhina, sunt doar două dintre lecturile
esențiale care au ca subiect viața deportaților în Siberia. Dacă
memoriile sunt private de obicei de valoare artistică, în sensul că nu
Nona Rapotan căutăm în ele neapărat exprimări elaborate sau redactări în diferite
profesoară stiluri care să atenueze din grozăvia faptelor, când vine vorba despre
scrierile literare situația se complică. Cu cât suntem mai atenți la
stil, cu atât există riscul ca fondul de adevăr al celor relatate să se
diminueze, cu alte cuvinte riscăm să ajungem să citim despre acele
grozăvii ca și cum ar fi vorba despre o poveste care nu are cum să
ne afecteze, pentru că ori nu s-a petrecut, ori a fost într-un alt timp
și într-un loc care n-au legătură cu noi direct. La fel stau lucrurile
și când vine vorba despre dramaturgie. De aceea, se ajunge adesea
să judecăm exclusiv prin prisma narațiunii, estetica teatrală fiind
abandonată cu totul, deși tocmai ea este cauza pentru care am ales
să mergem... la teatru.

martie 2020 87
Relația dintre calitatea textului, viziunea fi mai degrabă unul tip lectură; deși au fost câteva
regizorală și jocul actoricesc mi se pare a fi esențială momente de grup, în care mișcarea scenică a fost
și ea trebuie să se reflecte în nota finală pe care o atât de slabă, încât mi-a adus aminte de dansurile
dăm spectacolului ca întreg. Așa se face că ne putem special concepute pentru marile defilări și parade
întreba, în mod firesc și necesar, aș spune eu, ce se din anii comunismului (se prea poate ca asta să fi
întâmplă când unul dintre cele trei elemente este fost și intenția coregrafului, numai că decuparea
„veriga slabă”? Nu cred (și nu îmi voi schimba prea momentelor în sine, lipsa elementelor de tranziție
curând opinia) că exultarea în fața unui spectacol cu dintre scene și nefirescul mișcărilor mi-au indus
o astfel de temă, realizat prost din punct de vedere ideea de rupere inutilă a montării și nu de subliniere
regizoral, va face bine cuiva. Cum nu voi crede a unei idei), marea majoritate a mărturiilor sunt
niciodată că e suficient să aduci în discuție teme evocate de o singură voce – femeiască în prima
grele, cum este cea a ororilor întâmplate în lagărele parte, bărbătească în a doua parte. Dacă scenele din
comuniste, indiferent în ce manieră și cât de prost prima parte mai aveau o urmă de autenticitate și de
ar juca actorii. Evident că datoria morală – a vorbi firesc care te determinau să te îngrozești pe alocuri
despre ce s-a întâmplat atunci și acolo este mai mult (m-au străbătut frisoanele de câteva ori), în partea
decât necesar, tocmai pentru a împiedica replicarea a doua relatările au fost de un ridicol care dădea în
unor astfel de modele – trebuie luată în calcul și grotesc. Așa se face că m-am întrebat retoric „De ce
apreciată ca atare orice inițiativă în acest sens, dar să faci un astfel de spectacol?” Și în prima parte, și
ce te faci când inițiativa nu se concretizează în ceva în a doua, au fost prezente abuzurile fizice, violurile,
coerent și bine structurat? Am văzut adesea multe terorile, limitările drepturilor personale până la
idei nobile compromise total datorită transpunerii dispariția totală a acestora, inaniția ca formă de abuz.
acestora în niște acte culturale indecente, inadecvate Reconstruite pe o scenă intenționat lăsată aproape
sau încropite/prost făcute. goală, cu un spate de scenă care devine ecran
Revenind la Dosarele Siberiei, spectacolul uriaș pentru proiecții ce țin loc de decor (pădurile
în regia lui Petru Hadârcă, împărțit în două mari siberiene sunt astfel aduse în fața spectatorului),
acte, primul dedicat memoriilor femeilor deportate, scenele în cauză își pierd din valoarea estetică și din
cel de-al doilea bărbaților care au ajuns să lucreze conținut tocmai pentru că au fost regizate inadecvat.
în minele de sare și metal din Siberia, mi se pare a Estetica spectacolului ca atare mi-a adus aminte de

88 Axis Libri
montările anilor ´60 - ´70, ceea ce înseamnă din start Dosarele Siberiei - Teatrul Național „Mihai
diminuarea impactului asupra tinerilor, ori tocmai Eminescu” Chișinău
ei sunt principalii destinatari ai unui asemenea Regia: Petru Hadârcă 
act artistic: ei trebuie să afle și să povestească mai Cu: Olga Guțu-Cucu, Draga-Dumitriţa
departe despre ce s-a întâmplat în Siberia, de ce au Drumi şi alții
ajuns acolo oameni nevinovați, cum au supraviețuit Scenariu de: Petru Hadârcă şi Mariana
ei în ciuda unor condiții inumane etc. Vinovații fără Onceanu după memoriile Ecaterinei Chele, ale
vină, adevărații eroi ai neamului, au tot dreptul să fie Margaretei Spânu-Cemârtan, ale lui Ion Moraru.
pomeniți alături de sfinții din calendare, căci actele Scenografie: Irina Gurin
lor de curaj n-au fost zădărnicii. Expresie corporală: Irina Slobodeaniuc
Unii dintre spectatori ar putea să treacă Proiecţie video: Ian Onică
cu vederea peste stângăciile unora dintre actori, Lupte scenice: Oleg Mardari
peste unele scene ratate în totalitate, considerând Secvențe video: OWH Studio
că mărturiile sunt cutremurătoare, ceea ce este
adevărat. Numai că profesionalismul trebuie să
devină vizibil tocmai în astfel de spectacole! Altfel,
rămânem la lecturile clasice!
Trecând peste inadecvarea regizorală și peste
stângăciile unora sau altora dintre actori, rămân la
ideea că un spectacol cum este Dosarele Siberiei este
necesar! Cu condiția să fie gândit ca un spectacol de
teatru și nu ca o reproducere a unor mărturii. Dacă
adăugăm și nota de artistic unor astfel de memorii
înseamnă că scopul a fost atins: deportații își capătă
dreptul la eternitate!

martie 2020 89
Forța expresivă a artei
figurative
Expoziția Societății Artiștilor Figurativi din România

Constituită în octombrie 2016 din inițiativa sculptorului Liviu-


Adrian Sandu, doctor în arte vizuale, lector universitar la Facultatea
de Arte din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Galați, membru
din 2013 al Societății Sculptorilor Portretiști Figurativi din Americi,
secțiunea Internațional, Societatea Artiștilor Figurativi din România
(SAFR) și-a propus ca prin manifestările organizate să promoveze
excelența artistică și să restabilească standardele ridicate, avute cândva,
ale performanțelor artistice în desen, pictură și sculptură. „Dorim
ca prin lucrările membrilor noștri, se spune în actul de constituire,
să aducem în atenția lumii adevărul, veridicitatea naturilor statice,
a peisajelor și frumusețea corpului uman scutit de transfigurările ori
mutilările specifice curentelor secolului al XX-lea. În atenția noastră este
atingerea măiestriei artistice”.
Pentru înfăptuirea acestor deziderate, Societatea a organizat,
în perioada care a trecut de la înființare, expoziții de grup la Muzeul
de Artă Vizuală din Galați, la Galeria EriCris Art din București, La
Galeria Regală „Casino” Sinaia, la Galeria Castelului Cantacuzino
din Bușteni, mai multe ediții ale „Atelierului de artă figurativă”, în
parteneriat cu Universitatea „Danubius” și Danubius International
Business Schol, precum și Concursul Național „Artistul adolescent”,
cu tema „Portretul”, destinat elevilor proveniți din liceele de artă, ca și
elevilor din alte licee a căror pasiune este desenul.
În actuala expoziție de grup, găzduită de Sala „Ioan Simion
Corneliu Stoica
Mărculescu” de la Muzeul de Artă Vizuală, sunt prezentate 24 de
scriitor, critic de artă
lucrări de pictură, sculptură și grafică semnate de Liviu-Adrian
Sandu, Cornel Corcăcel și Raul Popa, toți trei din Galați, Constantin
Crenganiș și Lucian Constantin Smău (Iași), Călin Raul Anton (Cluj-
Napoca), Theodora Daniela Capăt (Suedia) și elevii Claudia-Andra
Riza și Cosmin-George Caraman, de la Liceul de Artă „Dimitrie
Cuclin”, ambii câștigători ai ediției din 2019 a Concursului „Artistul
adolescent”, Claudia-Andra la secțiunea Gravură, iar Cosmin-George
la secțiunea Desen.
Sculptorul Liviu-Adrian Sandu expune două portrete din
teracotă, care îi reprezintă pe M. S. Margareta și scriitorul Octavian

90 Axis Libri
când în „Umbre ale timpului” predomină griurile
diluate.
O natură moartă, intitulată „The skuls”, cu
cranii de animale și oameni, configurate pe un
fundal închis, semnează și Theodora Daniela Capăt,
artistă de origine română, născută la București (9
decembrie 1989), dar stabilită în Suedia, absolventă

Liviu-Adrian Sandu, M.S. Margareta, teracotă

Paler, precum și două compoziții înfățișând naturi


statice: „Umbre ale timpului” și „Scale revelatum
est” („Scară revelată”). Așadar, îl putem admira
pe artist în dublă ipostază, de sculptor și pictor.
Chipul Principesei Margareta, Custode al Coroanei
României, are la bază un modeleu clasic, cu multe
elemente de detaliu. Privirea îi este ațintită spre un
punct fix, are un zâmbet cald și întreaga înfățișare
emană o lumină care apropie. Vestimentația este
specifică originii sale nobile, cu motive decorative
meticulos modelate. În schimb, scriitorul Octavian
Paler are o figură interiorizată, pare a privi mai mult
în interiorul său decât în exterior, năpădit de gânduri
care îi creează o stare de neliniște, de meditație la
ceea ce se întâmpla în societatea românească din
epoca în care a trăit ultimele două decenii din viața
sa. Este tipul cărturarului-filozof, al înțeleptului.
Prin cele două uleiuri pe carton, pictate într-o Liviu-Adrian Sandu, Scara revelată
ordonare pe verticală a elementelor componente de
recuzită (cochilii de vietăți marine, cranii umane și a Academiei de Artă Realistă din Stokholm. În
de animale, sfeșnice, piese arheologice etc.), artistul alte două tablouri, ea este preocupată de pictura
a ilustrat aspecte ale evoluției omului și civilizației animalieră. Calul și câinele din lucrările „Curiosity”
popoarelor. Sunt două naturi statice echilibrate, în și „The wolf ” sunt de o deosebită frumusețe
„Scale revelatum est”, contrastele cromatice sunt anatomică. În „Sun Bringer – Kisson”, pictorița
puternice, materia picturală este consistentă, pe dezvoltă un motiv mitologic, acela al zeității solare

martie 2020 91
simbolizată de un vultur ale cărui aripi s-au deschis În colțul din dreapta tabloului este conturat și
pentru a crea ziua și s-au închis pentru a crea un fragment al chipului lui Degas, iar contactul
noaptea. Toate imaginile din cele patru lucrări sunt micuței balerine cu prezentul este sugerat prin
de o izbitoare factură realistă, pictate cu o cromatică persoanele care o fotografiază (printre ele și artistul
sobră, subsumată unui desen precis. gălățean) și trecătorii de pe stradă, care o privesc cu
Cunoscut ca un excelent portretist, Cornel admirație. Lucrarea lui Corcăcel este o compoziție
Corcăcel dă viață, într-o transpunere modernă, complexă, minuțios elaborată, în care problema
unei zeități din mitologia greacă („Artemis”) iluziei optice este rezolvată cu mijloacele plastice
și plăsmuiește un nou chip pentru un personaj ale graficianului.
de faimă din Commedia dell’arte („Columbina Raul Popa realizează în manieră clasică un
redivivus”). Protagonistele din ambele tablouri sunt interesant portret în cărbune al Regelui Mihai I
de o frumusețe seducătoare, la fel ca și cea din „Fiica („Regele Mihai I”), surprinde un aspect de primăvară
Soarelui”. Efigia lui Artemis, zeița luminii lunare și a cu o rândunică poposită pe un ram înflorit și o
vânătorii, cea pe care Zeus a făcut-o zeița pădurilor, tânără care privește interogativ la ea („Vestitoarea”),
răsare dintr-o vegetație abundentă, foarte discret participă la un joc de copii și adolescenți de capturare
sugerată; fata din „Fiica Soarelui” este proiectată pe a unor insecte la marginea unei păduri („Prinzătorii
suprafața unui disc solar, iar Columbina, în loc de de stele”), ne conduce într-un spațiu al cultivării
florilor, făcându-ne să ne încântăm și să simțim
mireasma îmbătătoare a trandafirilor („Rozarium”).
În tablourile lui descoperim chipuri frumoase,
configurate cu respect pentru desen și culoare,
astfel încât ele să semene cu modelele și să exprime
emoțiile, sentimentele și trăirile lor sufletești.

Cornel Corcăcel, Fiica Soarelui


mască, poartă o voaletă, care-i acoperă capul până
la baza nasului, lăsând să i se vadă ochii misterioși.
Compoziția „Reflexions ephemeres” constituie
un adevărat omagiu adus din contemporaneitate
pictorului și sculptorului francez Edgar Degas,
autorul atâtor lucrări inspirate de lumea fascinantă
a balerinelor. Prin figurarea în prim plan a statuii
acestuia „Mica balerină”, ipostaziată în fața vitrinei Raul Popa, Regele Mihai I
unui magazin, în care se află expus un manechin
într-o ținută lejeră de dans, graficianul încearcă o Pictorul Călin Raul Anton impresionează cu un
reîntoarcere în timp a personajului lui Degas, care peisaj de mari dimensiuni, inspirat de orașul Honfleur,
rememorează scene din spectacole, amintiri și vede aflat în departamentul Calvados (Franța), considerat
până și vestimentația purtată la vremea respectivă. o perlă a Normandiei, foarte vizitat de turiștii din
întreaga lume, care cândva a constituit un leagăn al

92 Axis Libri
impresionismului („Portul Honfeur”) și un superb și „Domminick”. Sunt turnate în bronz. Clasicul
portret al unei bătrâne („Mama Emima”). Priveliștea face casă bună cu modernul. Autorul este un bun
amplă imortalizată de artist pe pânză este, așa cum cunoscător al psihologiei infantile. Ale celui de-
rezultă și din titlu, a portului acestui oraș. Informațiile al doilea se numesc „Prințesa neagră” și „Cap
de cal”. Sunt cioplite în bazalt, șlefuite până la
desăvârșire și așezate pe socluri din granit. Ambii
sculptori stăpânesc cu temeinicie tehnicile specifice
domeniului, formele sunt elaborate cu subtilitate,
cucerind vizitatorii prin expresivitatea lor plastică și
capacitatea de a întreține un dialog vizual captivant.

Lucian Constantin Smău, Cap de cal

Cei doi elevi câștigători ai Concursului


Calin Raul Anton, Mama Emima, acrilic pe pânză Național „Artistul adolescent”, având ca temă
că urbea este deținătoarea unui patrimoniu istoric și „Portretul”, prin lucrările expuse (Cosmin-George
cultural unic este întărită și de construcțiile care pot Caraman – „Bunica”; Claudia Andra Riza –
fi văzute aici, cu ziduri vechi și acoperișuri roșii, a „Magdalena-Atena”), dovedesc într-adevăr că sunt
căror culoare se răsfrânge asupra albastrului cerului talentați, știu să surprindă elementele esențiale
și al apei. În cel de-al doilea tablou, pe expresia figurii în fizionomia și forumul lăuntric al persoanelor
bătrânei portretizate se poate citi povara anilor și portretizate, fiind speranțe sigure ale artei
semnele unei vieți dedicate muncii și treburilor plastice gălățene dacă vor persevera în pregătirea
gospodărești. Călin Raul Anton (n. 7 noiembrie profesională și exprimarea propriei individualități.
1964, Cluj-Napoca), membru al U. A. P. R. și al unor Act de cultură de importanță majoră, găzduit
prestigioase uniuni artistice internaționale din Paris de Muzeul de Artă Vizuală (curator, pictorul-
și Torino, este un artist reprezentativ pentru pictura muzeograf Gheorghe Miron), expoziția Societății
contemporană românească, iar lucrările expuse Artiștilor Figurativi din România este o mărturie
la Galați fac cinste exigențelor Societății Artiștilor clară că această organizație profesională este un
Figurativi din România, prin care aceasta caută să organism dinamic, viu, care-și îndeplinește cu
promoveze excelența și măiestria profesională. cinste misiunea pe care și-a asumat-o, aceea de a
Sculptorii ieșeni Constantin Crenganiș (n. 1 cultiva și promova arta figurativă, artă care și în
noiembrie 1958, Iași) și Lucian Constantin Smău Occident câștigă tot mai mult teren și care, așa cum
(n. 1967, Buhuși, Bacău) expun, fiecare, câte două s-a văzut și în seara vernisajului, are foarte mulți
lucrări. Ale primului se intitulează „Micul spartan” adepți și în rândul iubitorilor de frumos din Galați.

martie 2020 93
SALONUL DE IARNĂ 2019
AL FILIALEI U.A.P. GALAȚI

Am afirmat de mai multe ori că principalul punct de atracție al


unui Salon este tocmai diversitatea lui, acele numeroase perspective
ale creației care ne solicită atenția, ne pun la încercare simțul critic,
ne ajută să ne clarificăm preferințele, sau gusturile. «De gustibus
non disputandum», spuneau strămoșii noștri latini, ca să amintim
o expresie bine cunoscută. În realitate, un Salon ne dă prilejul să
discutăm despre gusturi și, mai ales, un Salon al unei Filiale UAP
trebuie să fie o garanție a bunului gust. Și, într-o proporție mai mare
sau mai mică, chiar este așa ceva.

Mariana
Tomozei Cocoș
critic de artă

Tudor Șerban

94 Axis Libri
Ca și cu alte ocazii, este salutară prezența, introspecție, elevare, liniște meditativă, prin
în cadrul noii ediții a Salonului Filialei UAP mijloace pur plastice.
Galați, a generației artiștilor care au construit o Din domeniul sculpturii merită să ne oprim
tradiție, o tradiție a profesionalismului în istoria în special la lucrarea lui Valentin Popa, «Trinitate»,
de câteva decenii a filialei noastre: Ioan Murariu- care reușește să îmbine o viziune modernă cu o
Neamț, Nicolae Cărbunaru, Marcel Bejan, Mihai sugestie a bizantinismului imaginii (lucru dificil în
Gheorghe- Coron. sculptură), totul fiind intens spiritualizat de acea
intersecție a formei cu spațiul, de acea transparență
pe care artistul o valorifică cu precizie.
Din aceeași zonă, a postmodernismului, ca
și lucrarea Cristianei-Ștefania Culiță, face parte și
dezinvoltul și sofisticatul desen al lui Tudor Șerban.
Cu liniile lui alerte, cu planurile mari, geometrizate
ușor, plăsmuind în fața noastră imagini umane
într-o metamorfoză dinamică, el amintește totodată
de desene asemănătoare practicate în perioada
manierismului florentin din timpul Renașterii.
Din întregul ansamblu de lucrări merită de
asemenea să fie remarcate și apreciate compozițiile
Gabrielei Georgescu, Corneliei Burlacu, Andreei
Ionașcu, Mihaelei Brumar, sculptura lui Adrian
Vădeanu sau lucrarea lui Ștefan Axente.
În ansamblu, Salonul este o expoziție bogată
din punct de vedere tematic și stilistic, oferită
gălățenilor de către artiștii plastici, în pragul
sărbătorilor de iarnă.

Cristiana-Ștefania Culiță

Mă voi opri într-o ordine aleatorie la câteva


dintre lucrările care mi-au reținut atenția.
«Lirica toamnei» de Jana Andreescu are certe
calități ce sugerează armonii muzicale, nu datorită
instrumentului reprezentat, ci datorită fluenței
formelor, pensulației, culorilor. Într-o zonă a
oniricului ne transpune «Veneția» lui Gheorghe
Andreescu, iar compoziția lui David Sava oferă o
temă nouă, cea a peisajului citadin.
Una dintre cele mai bune piese din Salonul de
iarna al Filialei UAP Galați aparține unei artiste din
tânăra generație. «Pace-introspecție» a Cristianei-
Ștefania Culiță asociază cu inteligență figurativul
și non-figurativul, o geometrie sensibilă cu un
desen plin de expresivitate, o știință de a găsi justa
proporție a formelor în cadrul compozițional,
artista transmiţând instantaneu senzația de
Valentin Popa

martie 2020 95
veniment

170 de ani de la nașterea


„Luceafărului poeziei
româneşti”

Unul dintre cele mai de seamă genii pe care le-a putut oferi
această țară, a fost, fără îndoială, marele scriitor Mihai Eminescu.
Poetul, prozatorul și jurnalistul român, Mihai Eminescu, născut Mihail
Eminovici, a fost geniul care a tradus știința în limba poeziei. Nu
degeaba este venerat, în Panteonul culturii noastre naționale, unde i s-a
acordat titlul „Luceafărul poeziei româneşti”. Are cel mai lung poem
de dragoste, „Luceafărul”, și a descris copilăria pe care a petrecut-o la
Botoșani și Ipotești în versuri. Nu este român care la școală să nu fi
învățat măcar o poezie de Eminescu sau vreun îndrăgostit care să nu
fi putut alege vreun poem al poetului, pe care să-l recite iubitei.
Parcul Eminescu din centrul Galațiului a fost, miercuri,
15 ianuarie 2020, în pofida unui frig pătrunzător, plin de sute de
persoane: oficialități, oameni de cultură, copii de toate vârstele, alături
de dascăli, părinţi sau bunici care au asistat la sărbătorirea marelui
poet. Evenimentul, organizat de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”,
alături de Consiliul Județean Galați, Primăria Galați și Direcţia
Judeţeană pentru Cultură Galaţi, cu sprijinul Centrului Cultural
„Dunărea de Jos”, Teatrului Dramatic „Fani Tardini” și unităților de
învățământ gălățene și împreună cu Uniunea Scriitorilor din România
– Filiala Sud-Est, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iași –
Reprezentanța Galați-Tecuci și Societatea Scriitorilor „C. Negri”
Galați, a avut loc la complexul statuar „Eminescu și muza”, realizat în
anul 1911 de sculptorul Frederik Storck.
Florina Diaconeasa
Programul, care a început la ora 10, a cuprins un moment șef Serviciu Relații cu
muzical susţinut de Fanfara „Valurile Dunării” a Centrului Cultural Publicul, Biblioteca
„Dunărea de Jos”, fiind urmat de scurte alocuţiuni ale autorităţilor şi Judeţeană „V.A. Urechia”
personalităţilor culturale gălăţene, printre care actori şi scriitori locali,
membri ai Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sud-Est, Uniunii
Scriitorilor din România – Filiala Iași – Reprezentanța Galați-Tecuci
și Societății Scriitorilor „C. Negri” Galați.
Deschiderea oficială a evenimentului și prezentarea pe tot
parcursul desfășurării a fost realizată de directoarea Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” Galați, Corina Emanuela Dobre. Redăm, în
continuare, cuvântul de început al evenimentului: „Data de 15 Ianuarie

96 Axis Libri
- ziua naşterii poetului naţional Mihai Eminescu - Jos” (CCDJ), Teatrului Dramatic „Fani Tardini”
a fost instituită Ziua Culturii Naționale acum zece și Muzeului de Istorie „Paul Păltănea”. Primarul,
ani, prin Legea nr. 238 din anul 2010, motiv de reală Ionuț Pucheanu, a declarat în deschiderea
mândrie pentru cei ce slujesc cultura română, fiind manifestărilor dedicate împlinirii a 170 de ani de
totodată și o recunoașterea a valorii personalității la naşterea poetului naţional, „Astăzi avem nevoie
complexe a OMULUI-LUCEAFĂR, care strălucește mai mult decât oricând de repere culturale. Este
și ne luminează neîncetat, spre frumoasă aducere- responsabilitatea noastră, a generației de astăzi,
aminte. să prețuim moștenirea primită și să avem grijă ce
Așa cum declara academicianul Eugen lăsăm generațiilor care vin. Iar noi, gălățenii, am
Simion - iniţiatorul acestui demers legislativ - știut mereu să îl prețuim pe Mihai Eminescu, nu
„Orice naţiune trebuie să îşi celebreze cultura. Ziua prin simple vorbe, ci prin fapte. Și, în plus, ne putem
de naştere a lui Eminescu e cea mai potrivită pentru mândri că avem cea mai veche statuie a poetului în
celebrarea culturii naţionale”. parcul central care-i poartă numele.”
„Revederea” de astăzi, la aniversarea a Pe tot parcursul evenimentului, membri ai
170 de ani de la nașterea Mitului care a reușit să Ansamblului „Doina Covurluiului” al Centrului
asimileze în scrierile şi în destinul său aproape Cultural „Dunărea de Jos” au oferit participanților
toate marile teme și simboluri ale literaturii și ale cărți poștale ilustrate cu Mihai Eminescu și cu alte
culturii române, este un prilej fericit pentru noi, personalități ale orașului, editate de CCDJ.
gălățenii, de a aduce un real omagiu celui care prin Evenimentul s-a încheiat cu depuneri
opera sa reprezintă identitatea noastră națională și de flori la statuia poetului, acestea fiind oferite
sensibilitatea cugetului și graiului românesc. celor prezenți, în timpul evenimentului, de către
Ziua în care Simbolul Culturii Naţionale reprezentanţii Primăriei Municipiului Galaţi.
Române, al totalității noastre, Mihai Eminescu, este
prețuit, se cuvine să fie și un motiv de frumoasă-
reflectare asupra valorilor culturale autohtone,
oameni care au contribuit prin faptele sau opera lor
la continuitatea prin cultură, iar aici merită să ne
plecăm cu pioșenie în fața unei mari personalități
marcante a Galațiului – Vasile Alexandrescu
Urechia. Anul acesta, fericită coincidență, este
și prilej de mare sărbătoare pentru instituția
Biblioteca „V.A. Urechia” care sărbătorește 130
de ani de existență în comunitatea gălățeană.
Împreună cu echipa mea de colegi bibliotecari,
cu toţi colaboratorii, cărora le mulţumesc cu acest
prilej, vrem să demonstrăm în continuare că, şi la
Galaţi, se pot organiza evenimente profesionale,
culturale, artistice și că fiecare zi a acestui an se
poate constitui într-un motiv de sărbătoare a
lecturii, a scrierii, a culturii în general.
Dragi gălățeni, vă doresc să rămâneți cu
venerația și atitudinea contemplativă asupra
culturii și să păstrați eternitatea neamului prin
Eminescu și aici, pe meleagurile moldave de la
Dunărea de Jos!”, a spus directoarea bibliotecii.
Au fost prezenți și au luat cuvântul și
reprezentanți ai: Primăriei Galați, Consiliului
Județean Galați, Direcţiei Judeţene pentru
Cultură Galaţi, Centrului Cultural „Dunărea de

martie 2020 97
veniment

Ediţia a VIII-a
a Galei Culturii Gălăţene

Gala Culturii Gălăţene, organizată marţi, 28 arheologic de la Vânători”, secondat de arheologul


ianuarie 2020, pe scena Teatrului Dramatic, de către Tudor Mandache, se poate lăuda cu „descoperiri
Direcţia pentru Cultură a judeţului, al cărei director, impresionante” dintr-o zonă arheologică aparte.
Cătălin Negoiţă, de ani buni încearcă şi reuşeşte să Un alt premiu a revenit, spunem noi, în egală
sublinieze aspecte culturale inedite sau marchează măsură revistei „Şcoala gălăţeană” şi prof. Ghiţă
excelenţa şi chiar perseverenţa, a prilejuit acordarea Nazare, directorul, dar mai ales părintele acestei
a zece premii, dar şi un spectacol deosebit de reuşit, publicaţii, care apare de trei decenii şi a adunat peste
poate unul dintre cele mai reuşite la manifestări de 5.500 de pagini ilustrate color, laudatio fiind rostit de
acest gen. către doamna manager a Bibliotecii „V.A. Urechia”,
Cum ar spune jurnalistul Victor Cilincă, „O Corina Emanuela Dobre.
gală în toată puterea cuvântului, cu 10 premii şi Au fost recompensate şi performanţele
spectacol de mare calitate, cu intrarea liberă, care le-a managerului Casei de Cultură Tg. Bujor, fost
dat ocazia activiştilor în domeniu, cunoscătorilor şi muzeograf la Muzeul de Istorie, Adrian Zăinescu
împătimiţilor de cultură să se întâlnească!”. - pentru festivaluri, expoziţii, lansări de carte,
Artistic, au încântat copii de la „Voces”, care au aniversări de personalităţi, promovarea oraşului la
fost printre cei premiaţi, cu doamna profesor Monica televiziunile naţionale, care arată din plin că se poate
Măciuceanu, tenorul Valentin Vasopol, de la Teatrul face cultură oriunde există calitate umană.
Naţional de Operă şi Operetă „Nae Leonard”, micuţa Apreciat mult în ţară - lăudat chiar de celebra
Adina Bostan, care a deschis seara, tulburător, cu Draga Olteanu Matei, pentru spectacolul „Chiriţa
Imnul naţional, Andreea Petrov, studentă la Galaţi se întoarce”, Teatrul Muzical „Şapte” a fost alt
venită din Basarabia şi formaţia „Kalofonis”. laureat. Prin managerul său, actriţa Isabela Oancea,
Primul premiant chemat pe scenă a fost a vorbit şi despre „puiul” de la sala studio, „Teatrul
Adrian Tăbăcaru, vicepreşedinte la filiala gălăţeană a din Buzunar”. Artista a chemat pe scenă o parte
Asociaţiei culturale „Tomis” Constanţa, remarcabilă din echipă: mult iubiţii Geanina Sion şi Vlad Ajder.
pentru participarea la mari festivaluri naţionale şi Criticul şi scriitorul Adi Secară-Halilbey, având
internaţionale de reconstituire istorică. Jurnalista sigur rădăcini turceşti şi greceşti, a fost prezentat
Anca Melinte de la cotidianul „Viaţa liberă” a fost de „ambasadoarea culturală româno-turcă” Gülten
remarcata anului, de fapt a mai multor ani, pentru Abdula Nazare, fiind premiat pentru apariţiile
activitatea deosebită în mass-media. editoriale apreciate atât în România, dar şi în Turcia.
Preşedintele Fundaţiei „Pelin” din Tecuci, Venit de la Tecuci, istoricul literar şi scriitorul
Eugen Dorin Pelin, premiat pentru activitatea Ionel Necula a fost prezentat de către directorul
Fundaţiei, a putut relata despre evenimente Muzeului de Istorie tecucean, prof. Viorel Burlacu, şi
organizate cu participarea a peste 200 de artişti premiat pentru întreaga sa activitate.
din ţară şi din străinătate, din Elveţia, Germania, Felicitări atât organizatorilor, cât şi
Coreea de Sud etc. Un alt premiant, arheologul premianţilor!
Adrian Adamescu, de trei ani „sufletul şantierului
Redacţia

98 Axis Libri
In memoriam

Max popescu

Violeta Ionescu Victor Cilincă

MAXIMILIAN POPESCU-VELLA, marinar Ne-a părăsit, retras de ceva vreme, cu


de meserie, scriitor, redactor de film la MEGA demnitate, în suferinţele sale, un vajnic om
TV, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a al Dunării, comandantul de vas Maximilian
Cinecluburilor din România şi vicepreşedintele Popescu Vella, scriitor de cărţi dedicate oraşului
Ligii Navale Române Galaţi, cinefil împătimit, un şi navigaţiei, iniţiator al multor proiecte. Unele,
om care a reuşit să facă profesie din pasiunea sa precum reconstituirea Pânzarului moldovenesc,
constantă pentru film, un cronicar al timpului său, reuşite, incredibil, în ciuda costurilor şi obişnuitei
un om care circula pe străzi ca o „teleenciclopedie” birocraţii şi leni şi suficienţei noastre mioritice.
ambulantă, el însuşi o arhivă uriaşă, care a adunat Pânzarul nu a fost respectat şi zace, portul nostru
în spatele retinei sale mult mai multe imagini decât este uitat, comandantul acesta entuziast, cu suflet
cele conţinute în sutele de fotografii, de metri de minunat, dispare şi el!
peliculă şi de casete video pe care le deţinea. N-a avut parte să îşi vadă înfăptuit un festival
Avea pasiune pentru tot ce e frumos. Întâi de film gălăţean, dedicat lui Eminescu…
a iubit filatelia. Apoi sportul cu caiac-canoe şi O vreme s-a implicat şi în tradiţia, acum
boxul, apoi filmul. A făcut în toată cariera sa 70 de abandonată din nefericire, a jocurilor marinăreşti
filme, unele cu fratele lui, Cristian Ermei Popescu, la Dunăre.
considerând că Galaţiul merită să aibă un Născut la 21 ianuarie 1942, a urmat
martor. Şcoala de Ofiţeri Marina Comercială.
Și a scris multe cărți, toate despre A fost marinar la Navrom şi APDM.
Dunăre, pe care a iubit-o ca pe o soră a lui. A regizat 150 de filme documentare şi
Nu știu dacă cineva îl poate descrie documentar-artistice de scurt metraj,
în cuvinte pe Maximilian Popescu. Pentru a cucerit numeroase premii naţionale
că el a fost mai mult o energie, pentru filmele sale, a publicat 15 cărţi de
o imagine a ceea ce trebuie să specialitate navală şi de beletristică.
existe, mai mult suflet, mai S-a implicat în viaţa culturală
mult duh... a cetăţii şi a ştiut să admire şi
Dumnezeu să-l să sprijine pe cei care făceau
odihnească în pace! bine în cultură. Oamenii
precum el se împuţinează!
Dumnezeu să-l odihnească
pe corăbiile Cerului, în ape
liniştite. Adio, Max, drag şi
generos prieten!

martie 2020 99
Axis Libri
RedacŢia
Director Corina Emanuela Dobre
Redactor-șef Dorina Bălan
Redactor-șef adjunct Adi George Secară
Secretar de redacție Letiția Buruiană
Redactori Catrina Căluian
Ioana-Monica Chicu
Camelia Toporaș
Machetare Sorina Radu
Fondator Zanfir Ilie

Colaboratori
Arte plastice Corneliu Stoica
Mariana Tomozei Cocoş
Film Bogdan Silion
Teatru, muzică şi dans Nona Rapotan
Victor Cilincă
Proză şi reportaj literar Tudor Neacşu
Cezar Amariei
Poezie Leonard Matei
Ion Zimbru
Alina Neculachi
Cronică literară Dimitrie Anghel
Dan Plăeșu
Romeo Aurelian Ilie
Andrei Velea
Interviu, istorie Ghiță Nazare
Radu Moțoc
Studii și cercetări Eugen Holban
Maria Stanciu
Epigrame Vasile Manole
Ioan Fărcășanu

Revista Axis Libri este membră ARPE (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi


Editurilor).

Ilustrația revistei a fost realizată cu fotocopii după documente din colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
din donația Marin Năstase sau din arhivele personale ale autorilor articolelor. Responsabilitatea asupra
conținutului opiniilor exprimate în articole revine în exclusivitate semnatarilor acestora.

BibliotecA JudeţeanĂ „V.A. Urechia” Galaţi


Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/
ISSN: 1844-9603
Alexa Visarion
Alexandru Ioan Cuza 50 de ani de activitate artistică
200 de ani de la naștere
regizor de teatru şi de film, scenarist, profesor universitar doctor
om politic, domnitor al Principatelor Unite 11 septembrie 1947, comuna Bălușeni, jud. Botoșani
20 martie 1820, Huşi, judeţul Vaslui - 3 mai 1873, Heidelberg, Germania
Studii:
Orașul Galați a constituit un reper important în viața și activitatea profesională ale Este absolvent Magna cum laude al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică
lui Al. I. Cuza: aici, a studiat până în anul 1831, iar între 1844-1859 a îndeplinit funcțiile „I.L. Caragiale” Bucureşti (1971), clasa prof. univ. Radu Penciulescu.
În 2001, a primit titlul de doctor în arte, la Bucureşti, cu lucrarea Spectacolul ascuns -
de preşedinte al Judecătoriei şi de pârcălab al judeţului Covurlui.
valenţe interpretative şi spectaculare ale teatrului shakespearian, care a fost apreciată cu
distincţia Summa cum laude.
Studii:
Obține bacalaureatul în litere în decembrie 1835; ulterior, se înscrie la Facultatea Activitate profesională:
de Medicină din Paris, apoi se transferă la Drept, dar nu îşi termină studiile. Activitatea sa profesională se concentrează în jurul preocupărilor de regizor artistic,
profesor universitar doctor, în paralel cu cele de director.
Activitatea profesională: A participat la mai multe stagii de perfecţionare: Marea Britanie (1972) - Londra şi
Al. I. Cuza a fost militar de carieră: în 1837, intră în armată cu gradul de cadet, Stratford Upon-Avon; Italia (1974) - Piccolo Teatro - Giorgio Strehler; Rusia (1977) -
ulterior ajungând până la gradul de colonel și este numit ajutorul șefului oastei (1858). MHAT - Oleg Efremov; SUA (1981) - International Visitor Program; Franţa (1982) -
În anul 1840, întră în magistratură. În perioada domniei lui Grigore Ghica, Bernard Dort, Jean Duvignaud; SUA (2004) - International Visitor Program; SUA (2012) -
activitatea acestuia în administrație și în justiție se intensifică, ocupând succesiv funcțiile de Program Filiale DIALLOG. În anul 1983, a primit primul Fulbright Grant, program de
președinte al Judecătoriei Covurlui (oct. 1849-febr. 1851), director în Ministerul de cercetare şi studiu în domeniul teatrului, sub egida The United States Information Agency -
Interne la Iaşi (1851), vornic (1855), pârcălab (prefect) al ţinutului Covurlui, numit de US Government. În această perioadă, şi-a desfăşurat activitatea împreună cu binecunoscutul
domnitorul Ghica la 6 iunie 1856. profesor universitar Robert W. Corrigan în universităţile din Milwaukee şi Dallas, precum şi la
Institutul de Arte Walt Disney din Valencia - California.
Se implică în politică, devenind unul dintre fruntașii mișcării naționale și un
A regizat peste 100 de spectacole de teatru în ţară, dar şi în străinătate, semnate de: A.P.
opozant de marcă al domnitorului Mihail Sturza la Adunarea de la Iaşi, din 27 martie 1848.
Cehov, W. Shakespeare, M. Sebastian, I.L. Caragiale, J.P. Shanley, E. O’Neill, L. Pirandello, F.
În anul 1857, este ales deputat în Adunarea ad-hoc, din partea orașului Galați, alături de Neagu, D.R. Popescu, T. Popovici etc. A realizat regia și scenariul mai multor filme, printre
Costache Negri. La 23 octombrie 1858 devine hatman al Poliției. care se cuvine să amintim: „Înainte de tăcere” (1978), „Înghiţitorul de săbii” (1983), „Năpasta”
Anul 1859 reprezintă momentul în care Alexandru Ioan Cuza devine domnitor al (1984), „Punct… şi de la capăt” (1985), „Vinovatul” (1991), „Luna Verde” (2010), „Ana”
Principatelor Române, prin dubla sa alegere: în Moldova, pe 5 ianuarie 1859 și pe 24 (2014).
ianuarie 1859, în Țara Românească. În domeniul academic, a îndeplinit numeroase funcţii: profesor asociat la
Domnia lui Al. I. Cuza a durat 7 ani și a reprezentat o etapă de reforme profunde, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti - Clasa de scenografie (1995-2015); conducător
care au contribuit la modernizarea statului român; printre cele mai importante sunt ştiinţific de doctorat în domeniul Teatru (din 2002) și Cinematografie/Media (din 2009);
secularizarea averilor mănăstireşti (1863), care a creat premisele pentru reforma agrară profesor asociat la Universitatea Media Bucureşti – Regie de film (2007-2012); director al
(1864), respectiv împroprietărirea țăranilor, urmată de unificarea poştei, administraţiei, Departamentului de Studii Doctorale la UNATC „I.L. Caragiale” (2008-2012); președinte al
cursului monetar şi a armatei, centralizarea administraţiei telegrafului şi contopirea Comisiei Artele Spectacolului (CNADTCU) din cadrul Ministerului Educației Naționale
serviciilor de vamă. Elaborarea şi promulgarea Legii contabilităţii, Legii consiliilor (2012-2016). În prezent, este profesor universitar al Universității Naţionale de Arte „George
judeţene, Codului Penal, Codului Civil şi Legii instrucţiunii publice (prin care Enescu” din Iaşi - conducător de doctorat. A fost preşedinte şi membru în numeroase jurii
naţionale și internaționale, de teatru şi film, în perioada 1977-2014.
învățământul primar devenea obligatoriu și gratuit - 1864), întemeierea, în 1864, Casei de
A îndeplinit funcţia de director al următoarelor teatre: Teatrul Odeon (1971-1990),
Economii si Consemnațiuni, precum şi crearea Consiliului de Stat, înființarea Şcolii
Teatrul Mic Bucureşti (1990-1992) și Teatrul „Sică Alexandrescu” Braşov (1992-1993). În
Naţionale de Arte Frumoase, la Bucureşti, şi inaugurarea unei Şcoli de Medicină reprezintă 1992, a fondat împreună cu parteneri din SUA primul teatru instituţionalizat bilingv din
alte repere importante ale domniei sale. În plan politic extern, a depus eforturi susținute Europa de Est: Teatrul Româno-American „Eugene O'Neill”.
pentru recunoașterea Unirii Principatelor, iar în 1862, Moldova și Țara Românească devin A iniţiat mai multe proiecte culturale, printre care: proiectul de cercetare „Teatrul
un singur stat unitar – România, cu capitala la București. pentru speranţă” (2001), „Împreună - generaţia de astăzi, lumea de mâine” (2007), iar între
Toate aceste reforme au avut efecte pozitive asupra întregii societăți românești, dar 1997-1999, a susţinut 2 cicluri de prelegeri pe teme cinematografice.
au atras și numeroase antipatii, Cuza fiind silit să abdice la 11 februarie 1866, iar restul În 2002, fondează Asociaţia Culturală DIALLOG; în 2007, iniţiază proiectul
vieții a trăit în exil, la Heidelberg, Germania, până la 15 mai 1873, când moare. Rămășițele DIALLOG pentru tinerii regizori şi scenografi, iar în perioada 2010-2015 iniţiază selecţia şi
sale pământești se găsesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași. decernarea Premiilor DIALLOG.
Prin reformele instituite în timpul celor 7 ani de domnie, Al. I. Cuza, alături de În domeniul publicistic, se remarcă atât prin studii de specialitate, dar şi prin
colaboratori valoroși, a modernizat statul român, aliniindu-l standardelor europene ale publicistică. Activitatea de regizor i-a fost apreciată prin acordarea mai multor premii, printre
epocii. care menţionăm: Premiul special al juriului acordat de APLER - pentru „Nostalgia valorii”,
Editura Ideea Europeană (2019), Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române -
acordat pentru întreaga creaţie teatrală şi cinematografică (2008), Premiul UNITER de Regie
pentru întreaga activitate (2005) etc.
31 0 de ani
de existentă

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
ALEXA VISARION

Alexandru Ioan Cuza


L IBRI
Anul XIII, Nr. 46,
martie 2020