Structuri de rezistenta

Pag.1

Cuprins:
1.Structura de rezistenta a unei cladir.
2.Fundatii
3.Pereti
4.Stalpi
5.Materiale care pot fi folosit.
6.Bibliografie
 Pag.2

1 Structura de rezistenta a unei cladiri.

Structura sau scheletul de rezistență reprezintă un ansamblu de
elemente structurale (stâlpi, grinzi, pereți, planșee etc), aranjate în
asa fel încât să asigure preluarea și transmiterea încărcărilor ce
acționează asupra ei, fără sa pericliteze siguranța și integritatea
clădirii. Conceperea și dimensionarea structurii de rezistență a unei
clădiri este un proces complex și trebuie să corespundă unor cerințe
de ordin:

 ingineresc - structura trebuie sa îndeplinească toate cerințele

normelor de proiectare impuse, și anume: cerințe privind
rezistenta, stabilitatea, ductilitatea, deformabilitatea, siguranța
în exploatare;
 arhitectural - structura trebuie să corespundă funcțional
destinației stabilite și să prezinte un aspect estetic agreabil;
 economic - de-a minimiza costurilor, reducerea consumul de
materiale, a cheltuielilor privind execuția, transportul și
montajul elementelor structurale, precum și mentenanța în
timp, de asemenea soluția trebuie să fie eficientă și
sustenabilă;

Pentru o constructie este important ca structura acesteia sa fie

stabila si rezistenta. Aceste exigente se pot indeplini prin mai multe
variante de proiectare, insa foarte putine variante vor oferi si costuri
minime de executie.
Optimizarea unui proiect de structură de rezistență face ca proiectul
rezultat să poată fi executat cu consumuri minime de resurse
materiale, umane și tehnologice, asigurând în același timp
stabilitatea și rezistența construcției proiectate.

Pag.3

2.Fundatii
Fundația este elementul de construcție care se află în contact direct
cu terenul bun de fundare și transmite acestuia toate încărcăturile
care acționează construcția. Fundația este partea principală a
infrastructurii clădirii prin intermediul căreia se realizează
rezemarea pe pământ. Deoarece pământul de fundare are
caracteristici mecanice inferioare celor ale materialelor de
construcții folosite pentru realizarea fundațiilor, forma lor este în
general evazată, sugerând o analogie cu rădăcinile arborilor.
Capacitatea portantă a terenului este determinata de presiunea
maximă pe care o poate suporta terenul de fundare, fără a exista
pericolul cedării acestuia sau a unor tasări care să pericliteze
construcția. Capacitatea portantă depinde de natura pământurilor
în care se amplasează fundația. La calculul și dimensionarea
sistemului de fundare pe lângă considerarea solicitărilor aduse de
clădire trebuie ținut seama de natura terenului de fundare și implica
stabilirea tipului, a dimensiunilor geometrice a tălpii fundației, a
adâncimii de fundare (la care se găsește terenul bun), și a
caracteristicilor de rezistenta și deformabilitate a materialelor
folosite.

Clasificarea fundațiilor

 După adâncimea de fundare sunt:

 o fundații de suprafață (de mică adâncime) sau fundații
directe;
o fundații de adâncime sau fundații indirecte (fundații pe
piloți, chesoane, puțuri, coloane etc.).
 După modul de execuție față de nivelul apelor subterane sunt:
o fundații executate deasupra nivelului apei freatice
o fundații executate sub apă.
 După materialele folosite sunt:
o fundații din lemn;
o fundații din piatră naturală, cărămidă, beton simplu sau
ciclopian;
o fundații din beton armat
 Pag.4
 După forma lor în plan se deosebesc:
o fundații izolate;
o fundații continue sub ziduri sau stâlpi;
o fundații din rețele de grinzi;
o fundații pe radier general
o fundații pe chesoane
 După tehnologia de execuție, pot fi:
o fundații monolit executate la fata locului pe șantier, în
groapa de fundație;
o fundații prefabricate executate în ateliere specializate,
o transportate și montate pe șantier.

Alegerea tipului de fundație

Alegerea tipului de fundație se face și pe baza unei analize tehnico-

economice a structurii de rezistență în ansamblu și se ține seama de:

 natura și intensitatea încărcărilor;

 condiții climatice (adâncimea de îngheț, cantitatea de
precipitații etc.);
 condiții hidrogeologice ale terenului (ape subterane și de
suprafață, proprietăților chimice, agresivitate, posibilitatea
pătrunderii acestora în fundație);
 gradul de importanță al clădirii;
posibilitățile tehnologice.
Fundațiile de lemn

Se execută la construcțiile cu structura de rezistență și închidere

din lemn având o durata de exploatare, funcție de specia de lemn
și natura terenului, în jurul a 15-20 ani.
Fundațiile de zidărie de piatră

Se folosesc în zonele în care piatra este material economic și

pentru construcții cu regim de înălțime mic.
Fundații din beton
Pag.5

 Fundațiile din beton se execută în mod obișnuit din beton

ciclopian, beton simplu și beton armat.

Pereți
Pereții sau zidurile sunt elemente de construcții verticale care
îndeplinesc următoarele funcții:

 preiau și transmit fundațiilor clădirii încărcările provenite de

la alte elemente ca acoperiș, planșee, grinzi, etc.;
 închid clădirea spre exterior protejând interiorul acesteia
împotriva agenților atmosferici și asigură izolarea termică și
fonică;
 compartimentează clădirea în interior în funcție de destinație;
 asigură rezistența construcției la încărcările gravitaționale și
la solicitări orizontale (vânt, cutremur).
 După materialul din care sunt alcătuiți, pereții pot fi:
1. pereți din zidărie de lut (chirpici), piatră naturală, cărămidă,
înlocuitori de cărămidă, blocuri mici de beton etc.; 2. pereți sau
diafragme din beton armat monolit sau prefabricate; 2. pereți sau
panouri de lemn, de OSB, de PFL, de PAL; 3. pereți din elemente
metalice, panouri din profile formate la rece si tabla cutata, panouri
de forfecare din otel sau aluminiu; 4. pereți despărțitori din
elemente de sticlă; 5. pereți din materiale ușoare: rigips (ghips-
carton), ipsos etc; 6. pereți din materiale plastice;

 După rolul în construcții, se deosebesc:

1.pereți de rezistență (portanți) care preiau și transmit la fundație
greutatea proprie și încărcăturile provenite de la acoperiș, planșee,
ziduri etc.; 2.pereți autoportanți care suporta numai greutatea lor
proprie; 3.pereți purtați care reazemă pe elementele structurale
(planșee, grinzi) și le transmit acestora încărcările din greutatea
proprie.

Pag.6

 După poziția în construcție, se deosebesc:

1.pereți situați sub nivelul terenului natural; 2.pereți amplasați
deasupra terenului natural; 3.pereți interiori; 4.pereți exteriori.

 După modul de execuție, pereții pot fi:

1.executați monolit, prin turnare (beton); 2.executați prin zidire cu
cărămizi, blocuri, plăci și mortarede legătură; 3.executați prin
mortare de elemente prefabricate din lemn, beton, elemente ușoare,
elemente de sticla etc. și materiale de legătură (de asamblare).

Stâlpi
Stâlpii sunt elemente verticale de rezistenta care preiau și transmit
fundațiilor încărcările date de elementele orizontale ale structurii de
rezistentă(grinzi,planșee,șarpante) sau de alte părți ale structurii
care reazemă și descarca pe ei. După materialele din care se
realizează, stâlpii pot fi din:

-lemn -zidărie -beton armat(cu armătură flexibilă -compuși(beton

armat cu armatura rigidă) -metalici
Stâlpii din lemn se utilizează la executarea construcțiilor provizorii,
a magaziilor, depozitelor sau a altor construcții de mică importanță.
La construcțiile agrozootehnice, când lemnul este material local,
structura de rezistență se execută din lemn. Stâlpii din lemn pot
avea în secțiune transversală formă circulară sau poligonală, pot fi
realizați dintr-un singur element sau din mai multe elemente
solidarizate între ele.

Stâlpii din zidărie sunt utilizați la diferite tipuri de construcții de

imporanță redusă. Stâlpii din zidărie de cărămidă trebuie să aibă
latura secțiunii transversale de cel puțin o cărămidă. În cazuri
speciale, la stâlpii care trebuie să preia încărcări mari sau la stălpii
de înălțime mare, în zidărie se înglobează bare de oțel-beton (zidăria
de armată).
Pag.7

Stâlpii metalici se utilizează la construcții diverse cum ar fi hale

industriale, clădiri civile sau industriale. Stâlpii metalici se
utilizează în general la structurile care au condiiții deosebite de
încărcare și/sau exploatare. Stâlpii metalici pot fi relizați cu diferite
forme în secțiune transversală în funcție de tipurile de produse de
oțel ce se folosesc la executarea acestora. Astfel stâlpi metalici pot fi
realizați având secțiunea transversală simplă sau compusă.

Stâlpii din beton armat au un domeniu vast de utilizare fiind

prezenți la aproape toate tipurile de structuri curente sau speciale
din beton armat: se pot realiza prin turnarea betonului la fața
locului (monolit) sau prin prefabricare. Stâlpii clădirilor civile și
industriale realizați monolit au în general, secțiunea transversală de
formă pătrată sau dreptunghiulară și mai rar. În forma de T, I ,
circulară sau poligonală. Stâlpii prefabricați pentru a rezulta de
greutate cât mai redusă, tubulară sau compusă au secțiunea
transversală sub formă de T, I tubulară sau compusă. (cu goluri, cu
zăbrele etc.)

Materiale care pot fi folosite:

Lemnul
Este unul din cele mai vechi materiale de construcție și este folosit
pentru structuri de rezistență, acoperișuri, finisaje cât și pentru
cofraje la betoane. Ca material de rezistență, lemnul prezintă o serie
de avantaje și anume: se prelucrează ușor, se asamblează ușor cu
cuie, buloane, scoabe etc.; se manipulează ușor datorită greutății
specifice reduse; este un bun izolator termic și fonic; aspect frumos.
Domeniul de utilizare este însă limitat datorită dezavantajelor și
anume:

 se aprinde și arde ușor;

 este puțin rezistent la acțiunea apei și este atacat de insecte;
 proprietăți mecanice nesatisfăcătoare;
 dimensiunile pieselor sunt limitate atât în secțiunea
transversală cât și ca lungime:
 durata de exploatare este redusă;
 prezintă defecte (noduri, crăpături).
Piatra naturală

Aceasta reprezintă amestecuri naturale din minerale care formează

rocile, substanțe solide, omogene fizico-chimic, cu structură
cristalină sau amorfă. Este un material des folosit în construcții și
cu tradiție datorită calităților sale și anume:

 se găsește în majoritatea zonelor din țara noastră;

 are rezistență mare la compresiune și uzură;
 durabilitate în timp;
 aspect natural frumos;
 poate fi folosit atât la execuția elementelor de rezistență cât și
la decorațiuni.

Betonul

Betonul este o piatră artificială, obținut prin întărirea unui amestec

omogen din liant, agregat și apă. În betoane, partea activă este
liantul iar partea practic inertă este amestecul de nisip și pietriș sau
piatră spartă, numit și agregat. Betonul simplu, asemeni pietrei
naturale, rezistă bine la uzură și compresiune dar are rezistențe mici
la întindere (de 15-20 ori mai mici decât rezistența la compresiune).
Betonul armat se obține prin asocierea rațională a betonului simplu
cu armături de oțel sub formă de bare, plase sudate sau profiluri
care conlucrează cu betonul. În această asociere, armăturile au
rolul de a prelua în totalitate eforturile de întindere. Betoanele sunt
foarte variate în privința proprietăților tehnice, din cauza marii
varietăți a naturii componenților și a raportului acestora în
amestecul de beton. Dintre clasificările betoanelor, cele mai
importante sunt acelea care se referă la caracteristicile lor tehnice și
anume: greutatea specifică aparentă, rezistența mecanică,
permeabilitatea și gelivitatea.

Metalul

Datorită calității sale, metalul este folosit în construcții la cele mai

diverse elemente de rezistență (stâlpi, grinzi, planșee), tâmplărie (uși
și ferestre), rezervoare, elemente de construcții etc. În construcții se
folosesc în mod curent: oțelul, fonta, zincul, cuprul și aluminiul.

Bibliografie:

Principala:Wikipedia-constructii

Secundare: https://sites.google.com/site/clasadeconstructii/

https://dkrconstruct.ro/ce-inseamna-structura-de-rezistenta-a-unei-
cladiri/