Rolul jocului și exemple de joc

Jocul ajută la dezvoltarea intelectuală și a imaginației.

Prin joc, copilul începe să acumuleze o mulțime de cunoștințe noi și își diversifică acțiunile mintale.
El acumulează noi și noi cunoștințe pe măsură ce se joacă și își dezvoltă cu această ocazie și
imaginația.

Jocul modelează inteligența.

În primul an de viață, copilul face cunoștință cu jocul de mișcare (se joacă atât cu mâinile, cât și cu
picioarele), jocul de manipulare a obiectelor și jocul de vocalizare.

În intervalul 1-3 ani, copilul pune accent pe jocul simbolic și devine interesat să se joace și cu alte
persoane.

În intervalul 3-7 ani, jocul cunoaște o noua latură, una mai elaborată, mai dezvoltată din toate punctele
de vedere. Această perioadă este considerată cea mai importantă în dezvoltarea intelectuală a copilului
prin joc. Acum, învățarea se face doar dacă este îmbrăcată într-o formă ludică. Copilul începe să imite
conduite, să-și imite părinții, să repete ce spun ei și înmagazinează o mulțime de informații care
adulților le scapă, pentru că sunt obișnuiți cu ele.

Informațiile pe care copilul începe să le dobândească prin joc îi vor folosi toată viața, sub diverse
forme, iar inteligența începe încă de pe acum să se contureze.

Prin joc, copilul își dezvoltă vocabularul.

Poveștile pe care i le citești copilului tău contribuie la dezvoltarea vocabularului. Același rol îl are și
jocul. Imaginează-ți un joc precum cel prin care copilul trebuie să construiască o casă. Dacă îi explici
că lângă casă trebuie să fie un gard sau că micuța casă are un acoperiș roșu și un coș pe care iese fum,
el va capta toate aceste informații și data viitoare când se va juca singur va încerca să își amintească
tot ce i-ai spus și va ști ce înseamnă gard, unde este locul acoperișului și tot așa.

Joaca înseamnă învățare.

Până intră la școală, copilul învață prin joc. Trăiește experiențe noi, explorează, își exersează
abilitățile intelectuale și senzoriale și comunică. Tot prin joc, copilul învață ce înseamnă respectul
pentru el și ceilalți, învață să fie recunoscător și bun.

Până la 7 ani, copilul ajunge să-și dezvolte inteligența prin joc. Cunoștințele lui sunt bine conturate,
atât cât este posibil până la această vârstă, memoria este antrenată, gândirea este dezvoltată, iar
limbajul se îmbunătățește simțitor.

Jocul contribuie la dezvoltarea inteligenței sociale.

Pentru un copil, este important să fie sociabil, să se afle printre alți copii de vârsta lui. Nu doar că
învață mai ușor anumite lucruri, dar și socializează, își dezvoltă inteligența socială, învață să nu se
teamă de oameni, învață ce este invidia, învață să fie ambițios și începe să își dorească să fie cel mai
bun din colectivitate.
Jocul nu oferă doar posibilitatea dezvoltării sau formarii anumitor operații intelectuale, prin el se
realizează o schimbare radicală a poziției copilului față de lumea înconjurătoare.

Cum procedăm?

Pentru început predăm/arătăm gesturile, jocul în sine, în situații cât mai naturale, acolo unde se poate.
Dacă copilul este ușor de distras atunci când are mulți stimuli/distractori (televizor pornit, persoane
care fac gălăgie, jocuri multe împrăștiate, etc.) în jurul lui, este necesar să se înceapă jocul într-un
mediu mai structurat (fără multe obiecte în jurul său). Întotdeauna suntem atenți la copil, el ne va
spune de ce are nevoie, fiindcă nu există o modalitate unică de învățare, deoarece fiecare copil are
ritmul lui și unicitatea sa.

Este esențial ca abilitățile de joc să fie adecvate vârstei și copilul să aibă prerechizitele necesare
pentru a le putea îndeplini.

De asemenea, nu vă limitați doar la activități care credeți că îi plac copilului. Scopul este să-i lărgiți
aria de interes, iar acest lucru nu se va întâmpla de pe o zi pe alta. La început este foarte important
să-l recompensați generos pentru faptul că se joacă, chiar dacă o face pentru un timp foarte scurt (1-3
minute). Nu îi cereți de la început să se joace mult, deoarece poate fi dificil pentru el și apoi poate
asocia jocul cu ceva neplăcut, ceea ce nu ne dorim. Apoi treptat, veți reuși să creșteți timpul dedicat
jocului și să reduceți recompensele pe măsură ce activitățile devin ele însele o recompensă pentru
copil.

Ce prompturi (ajutor oferit copilului) folosim?

Se folosește:

 Ghidajul fizic: mână peste mână sau un alt adult stă în spatele copilului și îl ajută prin ghidaj
fizic să îndeplinească cerințele celuilalt adult. Acest tip de ajutor este cel mai folosit.
 Demonstrația: pentru a putea folosi acest ajutor, copilul trebuie să aibă abilități de imitare
motorie grosieră (a corpului) pe care să le stăpânească și să le redea la cerere.
 Prompturi verbale: pentru a putea folosi acest tip de ajutor, copilul trebuie să stăpânească
instrucțiile simple și/sau duble.
Putem să folosim chiar și un mix de prompturi. De exemplu ghidajul fizic și promptul verbal
sau demonstrația și promptul verbal sau ghidajul fizic, etc. Întotdeauna suntem atenți la
copil, deoarece el ne va spune cel mai bine de ce are nevoie!

Strategia generală de învățare:

1. Alegeți abilitatea de joacă pe care doriți să o învețe copilul. Exemplu: Să se joace cu păpușa
de-a doctorul, să prindă mingea, să construiască un pod, etc.
2. Împărțiți această abilitate în părți mici, ușor de arătat/predat.
3. Arătați doar o singură parte o dată.
4. Timpul alocat pentru joc trebuie să fie scurt la început, apoi îl creșteți treptat.
5. Recompensați din belșug, bucurați-vă exagerat + o recompensă alimentară, după caz. Sunt
copii unde recompensa socială este mai puternică decât cea alimentară și invers, unde cea
alimentară este mai puternică decât cea socială. În acest caz folosim alimente preferate de
copil pe care le vom asocia cu cele sociale (Bravo, Super + bomboană/pufuleți/etc.). treptat
vom reduce recompensa alimentară până vom rămâne doar cu cea socială. Foarte important!
 Alimentul ales pentru acest program va fi folosit doar aici și nu va fi folosit și la alte
programe sau ca gustare pentru copil!
6. Reduceți supravegherea, dar în același timp încurajați și recompensați elevul pentru jocul
adecvat.
7. Lăsați jocurile pe care doriți să le învețe, prin casă, la îndemâna lui.
8. Dacă copilul se autostimulează frecvent, analizați natura autostimulării și identificați jocurile
care o pot include. De exemplu, folosiți un labirint cu biluțe pentru copilul care are nevoie de
stimulare vizuală, activități precum tăiatul și lipitul pentru copilul care are nevoie de stimulare
tactilă, producerea de sunete pentru stimulare auditivă.

Tipuri de joc:

 Activități senzoriale (fasole, linte, diverse materiale cu texturi, spumă de ras, frișcă, etc.).
 Jucării clasice cu sunete, care trebuie plimbate, sau păpuși cu truse de doctor, sau de aranjat
părul, mașinuțe, camioane cu parcări sau spălătorii, trenuleț cu șine, joc de-a ferma etc.
 Jocuri de puzzle.
 Lucru manual / Ar t& Craft, pictat, colorat, plastilină.
 Table de joc, de genul: nu te supăra frate, dat cu zarul, domino, memo, etc.
 Cuburi.
 Incastre geometrice sau de orice fel.
 Lego.
 Cântece și dans.
 Jocuri de mișcare: de-a v-ați ascunselea, un doi, trei la perete stai, etc.