Conform art.

259 (1) Cod Civil “căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o
femeie, încheiată în condițiile legii”.
Potrivit art. 451 Cod Civil „adopția este operațiunea juridică prin care se creează legătura de
filiație între un adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele
adoptatorului”.
Atât încheierea căsătoriei, cât și adopția sunt supuse anumitor cerințe legale, respectiv condiții
de fond, cele din urmă putând fi atât pozitive (adică trebuie să existe pentru încheierea valabilă a
căsătoriei/adopției), cât și negative (adică nu trebuie să existe pentru încheierea valabilă a
căsătoriei/adopției).
O primă asemănare, între cele două instituții juridice amintite mai sus, este aceea că una din
condițiile de fond pozitive, necesar a fi îndeplinită atât în cazul căsătoriei, cât și în cazul
adopției, este existența consimțământului. Cu toate acestea, în timp ce în cazul căsătoriei,
consimțământul presupune manifestarea de voință a viitorilor soți în vederea încheierii
căsătoriei, în cazul adopției, consimțământul presupune manifestarea de voință a următoarelor
categorii de persoane: părinții firești sau tutorele copilului ai cărui părinți firești sunt decedați,
necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub interdicție; adoptatul care a împlinit vârsta
de 10 ani; adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare, când soții adoptă împreună; soțul
adoptatorului, cu excepția cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-și
manifesta voința.
De asemenea, consimțământul, în cazul căsătoriei, trebuie să fie exprimat în fața ofițerului de
stare civilă, acesta trebuind să-l constate în mod direct, urmând a întocmi actul de căsătorie, în
timp ce în cazul adopției, consimțământul trebuie să fie exprimat în fața instanței judecătorești
învestite cu judecarea cererii privind încuviințarea adopției.
Atât în cazul căsătoriei, cât și în cazul adopției, consimțământul trebuie să provină de la o
persoană cu discernământ, fiind exprimat în cunoștință de cauză. Persoana care este lipsită
vremelnic de facultățile mintale (exemplu: beție) nu se poate căsători, respectiv nu poate să
exprime un consimțământ valabil pentru încuviințarea adopției.
De asemenea, în cazul căsătoriei, consimțământul trebuie să fie exprimat personal și împreună de
către viitorii soți, fiind exclusă încheierea căsătoriei prin reprezentare. În cazul adopției,
consimțământul poate fi exprimat și prin reprezentant în anumite situatii (de exemplu:
părintele/părinții care este/sunt decăzut/decăzuți din drepturile părintești își păstrează dreptul de
a consimți la adopția copilului, însă este obligatoriu și consimțământul reprezentantului legal (a
persoanei care exercită autoritatea părintească).
Totodată, în cazul adopţiei, spre deosebire de căsătorie unde nu există un termen, Codul civil
scoate în evidenţă faptul că părinții firești sau, după caz, tutorele îşi pot exprima consimţământul
numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data nașterii copilului. Odată exprimat
consimţământul, acesta poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui, aspect
ce nu este reglementat şi în cazul căsătoriei.În acest sens, în cazul uniunii liber consimțite între
un bărbat și o femeie, consimţământul este actual, adică exprimat în momentul încheierii
căsătoriei, iar în situaţia în care, ulterior, unul dintre soţi constată faptul că nu a fost cea mai bună
decizie căsătoria, acesta nu are posibilitatea revocării consimţământului, dar, în schimb, are
posibilitatea intentării unei acţiuni de divorţ.
La fel ca și în cazul căsătoriei, consimțământul, la adopție, trebuie să fie expres, serios, și nu
exprimat în glumă, fără intenția de a produce efecte juridice. Totodată, consimțământul trebuie să
fie liber și deplin. Cerința potrivit căreia consimțământul trebuie să fie deplin, exclude afectarea
de modalități (termen, condiție, sarcină) a căsătoriei/adopției. Totodată, în cazul adopției, Codul
civil menționează, pe lângă faptul că trebuie să fie necondiționat consimțământul, și că acesta
trebuie dat numai după ce persoanele au fost informate, în mod corespunzător, asupra
consecințelor adopției, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa
de origine.
Cu privire la cerința potrivit căreia consimțământul trebuie să fie liber, se impun următoarele
precizări: în sens larg, consimţământul liber semnifică faptul că au fost înlăturate limitările de
castă, rasiale, religioase, juridice sau de altă natură; în sens juridic, consimţământul liber
înseamnă lipsa viciilor de consimţământ. În ambele situații, atât în cazul căsătoriei, cât și în cazul
adopției, consimțământul poate fi viciat prin eroare (falsa reprezentare a realității asupra
identităţii adoptatului – adopție; falsa reprezentare a realității vizând identitatea fizică a celuilalt
viitor soț - căsătorie), dol (eroarea provocată prin manopere dolosive, vizând elementele
esențiale ale încheierii căsătoriei sau încuviințării adopției, iar acea împrejurare a determinat
consimțământul persoanei) sau violență (constrângerea exercitată asupra celui/celei/celor ce
urmează a-și exprima consimțământul). Astfel, atunci când consimțământul a fost viciat,
adopția/căsătoria poate fi anulată (nulitate relativă) la cererea oricărei persoane chemate să
consimtă la încheierea ei şi al cărei consimţământ a fost viciat prin eroare asupra identităţii
adoptatului, dol sau violenţă, în cazul adopției, sau, în cazul căsătoriei, soțul al cărui
consimțământ a fost viciat.
Fiind vorba de sancțiunea nulității relative, acțiunea este prescriptibilă în termen de 6 luni (atât în
cazul căsătoriei, cât și în cazul adopției), termenul începând să curgă de la data descoperirii erorii
sau a dolului, ori de la data încetării violenţei. Însă, spre deosebire de căsătorie, în cazul adopției,
Codul civil menționează faptul că desi termenul de 6 luni curge de la momentele precizate
anterior, acesta nu trebuie să curgă mai târziu de 2 ani de la încheierea adopţiei.
Totodată, este de menționat faptul că nulitatea relativă, intervenită ca urmare a vicierii
consimțământului, în cazul căsătoriei, poate fi acoperită atunci când soții au conviețuit timp de 6
luni de la data încetării violenței sau, după caz, de la data descoperirii dolului, erorii ori a lipsei
vremelnice a facultăților mintale.
În concluzie, între cele două instituţii juridice există o serie de asemănări şi deosebiri cu privire
la exprimarea consimţământului în vederea încheierii căsătoriei, respectiv în vederea
încuviinţării adopţiei.

Referințe bibliografice

Legea privind regimul juridic al adopției;

Curs prof