Sunteți pe pagina 1din 29

Capitolul 3

Analiza potenţialului intern


al întreprinderii

Cuprinsul capitolului

Analiza gestiunii resurselor umane ale intreprinderii

Potenţialul intern al întreprinderii se constituie din acele resurse aflate în permanenţă la


dispoziţia acesteia şi utilizate în scopul desfăşurării procesului de producţie, respectiv
resursele umane si resursele materiale.

3.1Analiza gestiunii resurselor umane ale intreprinderii

La nivel de firmă, problemele principale ale analizei gestiunii resurselor


umane pot fi sintetizate astfel:
 analiza asigurării cu forţa de muncă din punct de vedere cantitativ şi
calitativ;
 analiza modului de utilizare extensivă a resurselor de forţă de muncă
existente în întreprindere;
 analiza eficienţei utilizării forţei de muncă.

3.1.1. Analiza cantitativă a forţei de muncă

Forţa de muncă aflată a unei întreprinderi poate fi caracterizată din punct


de vedere cantitativ cu ajutorul următorilor indicatori:
 Numărul de salariaţi la un moment dat care reprezintă efectivul de
salariaţi şi se urmăreşte la începutul şi la sfârşitul perioadei de
gestiune. Este considerat un indicator de stoc şi cuprinde toţi
salariaţii angajaţi cu contracte individuale de muncă, pe durată
determinată sau nedeterminată, existenţi la un moment dat (începutul
sau sfârşitul anului). Trebuie precizat că acest indicator cuprinde şi
persoanele care au lucrat, dar şi pe cei care nu au putut să-şi
îndeplinească obligaţiile de muncă, aflându-se în concedii medicale,
concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav, pentru
creşterea copilului, în concedii de odihnă, în concedii fără plată, în
greve, învoiţi etc. Acest indicator nu cuprinde salariaţii care lucrează
în străinătate sau persoanele angajate cu contract de prestări servicii,
colaborare, convenţie.
 Numărul de personal la un moment dat are acelaşi conţinut
informaţional ca şi indicatorul anterior prezentat, cu diferenţa că
acesta include, pe lângă salariaţi, şi persoanele cu contract de prestări
servicii, colaborare, convenţie.
 Numărul mediu de salariaţi este un indicator calculat ca urmare a
mişcării personalului (în cursul anului au loc intrări şi ieşiri de
salariaţi) şi este apreciat ca fiind un indicator de flux. Numărul
mediu de salariaţi se calculează ca o medie aritmetică simplă a
efectivului zilnic de salariaţi. Se poate calcula la nivelul unei luni,
unui trimestru, semestru și la nivelul anului.
 Numărul mediu de personal se calculează ca o medie aritmetică
simplă a efectivului zilnic de personal (salariaţi plus colaboratori).
 Numărul maxim admisibil de personal reprezintă limita superioară
a numărului de personal. Aceasta este stabilită, în funcţie de volumul
de activitate şi de productivitatea medie a muncii luată ca bază de
comparaţie, prin Bugetul de venituri şi cheltuieli.
În calculul indicatorilor de eficiență, întâlniţi în analiza economico-
financiară, se utilizează numărul mediu de personal.

3.1.2. Analiza structurii forţei de muncă

Din punct de vedere structural, potenţialul uman poate fi grupat pe


baza următoarelor criterii:
1) în funcție de ocupație:
a. muncitori: - direct productivi,
- indirect productivi;
b. personal tehnic: ingineri, subingineri;
c. personal cu pregătire economică;
d. personal de conducere tehnică: maiştri, tehnicieni;
e. personal de conducere şi administrativ;
f.personal de deservire generală: de serviciu, de pază, pompieri.

2
2) după vârstă (sub 25 ani, 26-35 ani, 36-45 ani, 46-55 ani, peste 55 ani);
3) după vechimea în întreprindere (sub 1 an, 2-5 ani, 5-10 ani, ....);
4) după sex;
5) după pregătirea profesională:
- muncitori (calificaţi, necalificaţi);
- personal de specialitate (studii medii, superioare);
- personal tehnic-administrativ (studii medii, superioare);
- personal de conducere;
6) după funcţiile întreprinderii (cercetare-dezvoltare, producţie, comer-
cială, personal, financiar-contabilă).
Pentru analiza structurala a potențialului uman se utilizează metoda
ratelor, respectiv ratele de structură, care măsoară ponderea
fiecărei categorii de personal, conform clasificărilor de mai sus, în
totalul personalului firmei.

3.1.3. Analiza dinamicii forţei de muncă pe total întreprindere


şi pe categorii de personal

Analiza în dinamică a forţei de muncă se realizează cu ajutorul


următoarelor procedee:
1. abaterilor absolute,
2. indicilor: - cu bază fixă;
- cu bază în lanţ.
La nivelul întreprinderii se compară numărul de salariaţi pe total şi pe
categorii cu efectivele înscrise în fiecare categorie la nivelul bazei de
comparație.
Pentru a aprecia cât mai corect evoluţia forţei de muncă, se impune
corelarea indicelui numărului mediu de personal cu indicii principalilor
indicatori de rezultate ai întreprinderii (CA, Qf, VA, Qe etc.), în acest mod
rezultând eficiența utilizării potențialului uman.

3.1.4. Analiza mobilităţii şi stabilităţii forţei de muncă

La nivelul fiecărei întreprinderi, analiza mobilităţii şi stabilităţii forţei


de muncă se realizează cu ajutorul unor indicatori specifici:
a) Indicatori ai mobilităţii forţei de muncă:
 indicatori ai circulaţiei forţei de muncă:
- coeficientul mediu al intrărilor de personal;
- coeficientul mediu al ieşirilor de personal;

3
- coeficientul mediu al mişcării totale;
 indicatori ai fluctuaţiei forţei de muncă;
b) indicatori ai stabilităţii forţei de muncă.
Aşa cum se observă, s-a făcut o distincţie clară între circulaţia şi
fluctuaţia forţei de muncă. Circulaţia reprezintă mişcarea personalului unei
întreprinderi, în cursul unei perioade, atât din punctul de vedere al
intrărilor, cât şi al ieşirilor din cauze normale (transfer, boală, pensionare,
deces, invaliditate, studii, obligaţii cetăţeneşti etc). Fluctuaţia forţei de
muncă reprezintă un fenomen anormal, care se referă la ieşirile din
întreprindere fără aprobarea conducerii sau prin desfacerea contractului de
muncă, ca urmare a încălcării prevederilor contractului de muncă.
I
Coeficientul mediu al intrărilor de personal: Ci =
NP

unde:
I – total intrări de personal în cursul perioadei;
Np – numărul mediu de personal.
E
Coeficientul mediu al ieşirilor de personal: Ce = N
P

unde:
E – total ieşiri de personal (din cauze normale) în cursul perioadei.
IE
Coeficientul mediu al mişcării totale de personal: Cm =
NP

EN
Coeficientul fluctuaţiei forţei de muncă: Cf =
NP
unde:
En – total ieşiri de personal din motive nejustificate, în cursul
perioadei.

Analiza pe baza acestor indicatori se realizează în dinamică pe o


perioadă de trei-cinci ani, pentru a putea fi evidenţiate tendinţele de creştere
sau scădere a fenomenului de mişcare a personalului.
Analiza situaţiei intrărilor de personal trebuie realizată având în
vedere angajările, şi anume sursa acestora.

4
Sursele de angajare pot fi:
1. Oficiile de Forţă de Muncă din cadrul Direcţiilor de Muncă
şi Protecţie Socială;
2. Şcoli profesionale;
3. Licee;
4. Şcoli postliceale (colegii);
5. Învăţământul superior.
Principiul care trebuie să stea la baza angajărilor trebuie să fie cel al
competenţei profesionale, demonstrată prin concurs.
În privinţa analizei plecărilor de personal, aşa cum s-a observat şi din
modalitatea de calcul al indicatorilor, se face o diferenţă clară între cele
având cauze normale şi cele având cauze nejustificate. În privinţa celei de-a
doua categorii, care caracterizează fluctuaţia personalului, trebuie stabilite
şi implicaţiile în activitatea întreprinderii. De fapt, se poate spune că
fluctuaţia se prezintă sub două forme:
1. fluctuaţie activă – ca un fapt consumat;
2. fluctuaţie latentă – ca un fapt potenţial, sub forma intenţiei de a
părăsi întreprinderea, din cauze mai mult sau mai puţin întemeiate.
În orice moment, dacă nu este bine cunoscut şi bine controlat,
fenomenul fluctuaţiei latente se poate transforma în fluctuaţie activă, care
să genereze o serie de efecte nefavorabile asupra activităţii întreprinderii.
Cauzele care pot genera fluctuaţia se pot grupa astfel:
a) cauze legate de desfăşurarea activităţii întreprinderii;
b) cauze datorate lipsei de protecţie socială:
 condiţii inadecvate de muncă;
 lipsa protecţiei muncii;
 grad ridicat de periculozitate;
 climat psihosocial necorespunzător;
 lipsa unei baze socio-culturale corespunzătoare (creşe, grădiniţe,
cluburi sportive etc.);
 lipsa cantinei;
 lipsa unor mijloace de transport;
c) cauze legate de personal:
 lipsa de calificare;
 seriozitatea la locul de muncă.

5
Prin limitarea tendinţei de fluctuare şi prin evitarea transformării
fluctuaţiei latente în fluctuaţie activă, se creează premisele creşterii stabilităţii
forţei de muncă.
Pentru măsurării stabilității forței de muncă, se utilizează următorii
indicatori:
1) Ponderea vechimii în unitatea analizată în total vechime în muncă =

= Vt =
 t  100
T
unde:
Σ t – vechimea (exprimată în ani) în firma analizată a tuturor
angajaților;
Σ T – vechimea totală în muncă (exprimată în ani) a tuturor
angajaților.

Valoarea maximă a coeficientului este 1 şi indică o stabilitate foarte


bună. În prezent, în funcţie de gradul de vechime în aceeaşi unitate, se
acordă salariaţilor un spor de fidelitate, calculat ca procent din salariu.
2) Vechimea medie în aceeaşi unitate se calculează ca medie aritmetică
ponderată în funcţie de vechimea în ani a muncitorilor din unitate şi numărul
salariaţilor având aceeaşi vechime.

I =
  Ni  ti 
 Ni
unde:
Ni – numărul de angajaţi cu vechimea „ti“;
ti – numărul de ani vechime.

3.1.5. Analiza calificării forţei de muncă

Din punct de vedere calitativ, analiza forţei de muncă se referă la modul în


care întreprinderea este asigurată cu forţă de muncă calificată în corelaţie cu gradul
de tehnicitate sau de complexitate a operaţiilor şi lucrărilor care trebuie efectuate
pentru obţinerea bunurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor.
Analiza personalului din punct de vedere calitativ are în vedere
următoarele obiective:
 Analiza structurală a personalului pe grade de pregătire profesională;

6
 Analiza structurală a muncitorilor pe categorii de calificare,
urmărindu-se schimbările intervenite în dinamică pe total şi în cadrul
fiecărei categorii;
 Analiza formelor prevăzute şi utilizate în scopul creşterii nivelului
profesional în cadrul sistemului de educaţie permanentă (prin şcoli
de calificare, recalificare, policalificare, specializare), prin compa-
rarea numărului de absolvenţi ai diferitelor categorii de cursuri sau
forme de specializare profesională cu prevederile programului anual
de ridicare a calificării personalului;
 Analiza interesului întreprinderilor pentru o mărire continuă a
nivelului de calificare a personalului în scopul corelării acestuia cu
ritmul intens de introducere a progresului tehnic.
Indicatorii specifici analizei calitative a forţei de muncă sunt:

a) Coeficientul mediu de calificare a forţei de muncă


n

N K
i 1
i i
Km = n

Ni 1
i

unde:
Ni – număr de muncitori pe fiecare categorie de calificare;
Ki – categoria de calificare (1→7).

b) Coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor executate


n

V  K
i 1
i i

Kt = n

Vi 1
i

unde:
Vi – volumul lucrărilor pe categorii de complexitate;
Ki – categoria de complexitate a lucrării (1→7).
Din compararea celor doi coeficienţi medii se constată modul de
utilizare a resurselor umane din punctul de vedere al calificării, în sensul

7
existenţei unei concordanţe depline ( Km = Kt ) sau unor neconcordanţe cum
ar fi:
 Km < K t , când există lucrări de categorii superioare, efectuate de
muncitori cu calificare inferioară, fiind afectată calitatea produselor
obţinute, în mod indirect influenţând asupra valorii produselor şi
asupra profitului;
 K m > K t , când există lucrări de complexitate inferioară şi sunt
executate de muncitori cu un grad de calificare superioară, ceea ce
reflectă o folosire incompletă a calificării forţei de muncă, cu
consecinţe negative asupra costurilor şi profitului întreprinderii.
Analiza calitativă a forţei de muncă trebuie completată cu analiza
coeficientului mediu de corelaţie (de concordanţă) între volumul
lucrărilor executate pe categorii de complexitate şi gradul de calificare a
forţei de muncă.
Acest coeficient se poate stabili astfel:
 Pe fiecare categorie de calificare sau volum de lucrări:
Volum lucrări pe fiecare categorie de calificare
Kci  Total volum lucrări pe fiecare categorie de lucrări

 Pe total:
n

V  K
i 1
i ci
Kc = n

V
i 1
i

3.1.6. Analiza utilizării forţei de muncă

Utilizarea forţei de muncă se analizează din două puncte de vedere:


 din punct de vedere extensiv, caz în care se urmăreşte gradul de
utilizare a timpului de muncă;
 din punct de vedere intensiv, caz în care se măsoară ceea ce se obține
pe unitatea de timp, pentru aceasta se au în vedere indicatorii ce
reflectă, practic, eficienţa utilizării forţei de muncă (productivitatea
muncii şi profitul pe salariat).

8
3.1.6.1. Analiza utilizării extensive a forţei de muncă
(Analiza utilizării complete a timpului de muncă)
La nivelul întreprinderii, o cale importantă de creştere a
performanţelor activităţii desfăşurate o reprezintă utilizarea completă a
timpului de lucru, resursă de bază a procesului de producţie.
Analiza utilizării timpului de muncă se realizează cu ajutorul datelor
existente în balanţa timpului de muncă, document ce poate fi stabilit ca
program intern de utilizare a timpului, atât în om-zile, cât şi în om-ore,
precum şi pe baza balanţei utilizării efective a timpului de muncă.
Scopul analizei este de a identifica rezervele de sporire a
performanţelor întreprinderii, printr-o utilizare cât mai completă a timpului
de muncă, precum şi stabilirea efectelor economice ale nerespectării
timpului de lucru asupra principalilor indicatori economico-financiari ai
întreprinderii.

3.1.6.1.1. Analiza structurii timpului de muncă


Pentru a putea trece la analiza utilizării timpului de muncă, se
stabilesc indicatorii utilizaţi în cadrul balanţei:
a) Fond de timp calendaristic (Ftc) se determină ca fiind produsul
între numărul mediu de salariaţi şi numărul de zile calendaristice ale
perioadei analizate (lună, trimestru, semestru, an), atunci când este exprimat
în om-zile, şi ca produs între fondul de timp calendaristic exprimat în om-
zile şi durata normală a zilei de lucru (a unui salariat, exprimată în ore/zi),
atunci când indicatorul este exprimat în om-ore.
Ftc(om  zile)  Ns  Nzc
Ftc(om  ore)  Ftc(om  zile)  d zn  Ns  Nzc  d zn
unde:
Nzc – număr de zile calendaristice ale perioadei analizate;
d zn – durata medie normală a zilei de lucru (ore/zi).

b) Fond de timp maxim disponibil (Ftmd) reprezintă diferenţa între


fondul de timp calendaristic şi fondul de timp afectat repausului
săptămânal, sărbătorilor legale şi concediilor de odihnă.
Ftmd (om-zile) = Ftc (om-zile) – (Ftrs + Ftsl + Ftzn + Ftco)
unde:
Ftrs – număr de om-zile afectate repausului săptămânal;
Ftsl – număr om-zile sărbători legale;

9
Ftzn – număr om-zile zile nelucrătoare;
Ftco – număr om-zile afectate concediilor de odihnă.

Acest indicator reprezintă resursa normală de timp care poate fi


utilizată în cadrul unui an calendaristic. Atunci când se bugetează timpul de
lucru în cadrul balanţei, se pot avea în vedere şi unele pierderi (circa 2-4 %
din fondul de timp maxim disponibil) de timp, datorate unor îmbolnăviri
sau rezolvării unor cerinţe justificate.
Ftmd (om  ore )  Ftmd (om  zile)  d zn

Întrucât durata normală a zilei de lucru (ore/zi) reprezintă o mărime


prestabilită prin lege, prin contractul individual de muncă sau ca urmare a
unor sentinţe judecătoreşti şi este diferită în funcţie de sectorul de activitate,
de ramura economiei naţionale sau chiar după categoria de salariaţi, se
foloseşte durata medie normală a zilei de lucru. Se poate observa că în
determinarea indicatorilor prezentaţi, atunci când se exprimă în om-ore, s-a
utilizat durata medie a zilei de lucru.
n

 gi  d zni
d zn  i 1
100
unde:
gi – structura salariaţilor pe categorii;
d zn i – durata normală a zilei de lucru pe categorii;
i = 1, n – categorii de salariaţi.
Pentru analiza structurală a fondului de timp maxim disponibil se are
în vedere formarea acestuia din:
a) Timp efectiv lucrat – se referă la timpul de muncă utilizat de către
salariaţi în scopul desfăşurării activităţii profesionale.
b) Timp nelucrat, care se împarte în:
b1) Timp nelucrat din cauze justificate – se referă la acel timp de
muncă remunerat, dar pe parcursul căruia salariaţii nu au desfăşurat nici o
activitate din cauze justificate, cum ar fi:
 concedii medicale sau program redus pe motive medicale;
 concedii de maternitate, concediu pentru creşterea copilului până la
vârsta de doi ani sau concediu pentru îngrijirea copilului bolnav;
 întreruperi ale activităţii din cauze neimputabile salariaţilor: neasi-
gurare cu materii prime, energie, opriri accidentale ale utilajelor etc.;

10
 zilele libere plătite, ca urmare a unor clauze contractuale expres
prevăzute (evenimente familiale deosebite, concedii de studii plătite).
b2) Timp nelucrat din cauze nejustificate – se referă la acel timp de
muncă care nu este plătit şi se datorează următoarelor motive:
absenţe nemotivate;
greve;
concedii fără plată prevăzute de lege.
Analiza structurală a timpului de muncă se realizează cu ajutorul
ratelor de structură, stabilindu-se cauzele care au determinat utilizarea sa
incompletă atât pe categorii, cât şi pe total.

3.1.6.1.2. Analiza statică şi dinamică a timpului de muncă


Pentru analiza utilizării extensive a timpului de muncă se recomandă
următorii indicatori:
a) Gradul de programare a fondului de timp calendaristic (GFtc):
Ftmd
GFtc  100
Ftc
b) Gradul de utilizare a fondului de timp calendaristic (GuFtc):
Fond de timp efectiv lucrat ( Ft1 )
GuFtc   100
Ftc
c) Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (G uFtmd)
reprezintă ponderea timpului efectiv lucrat (Ft1) în timpul maxim disponibil:
Fond de timp efectiv lucrat
GuFtmd   100
Fond de timp maxim disponibil

d) Gradul de neutilizare a fondului de timp maxim disponibil:


Ftmd  Ft1  Ft1 
Gtn  100  1    100  100  GuFtmd
Ftmd  Ftmd 
e) Gradul de utilizare a duratei medii normale a zilei de lucru ( G udzn )
reprezintă ponderea în care a fost folosită durata medie normală a zilei de
muncă de către angajaţi:
dz
Gud zn   100
d zn
unde:
d z – durata medie efectivă a zilei de lucru.

11
Analiza în dinamică a indicatorilor care caracterizează timpul de
muncă se realizează cu ajutorul:
1. abaterilor absolute;
2. indicilor:
- cu bază fixă;
- cu bază în lanţ;
calculaţi faţă de perioadele precedente sau faţă de nivelul prevederilor pe
total şi pe categorii.

3.1.6.1.3. Reflectarea modificării timpului de muncă în principalii


indicatori economico-financiari ai întreprinderii
Aşa cum s-a precizat, prin analiza timpului de muncă se urmăreşte
stabilirea cauzelor care au determinat utilizarea incompletă a acestuia, dar şi
implicaţiile economico-financiare ale timpului nelucrat.
Efectele economice ale utilizării incomplete a timpului de muncă
asupra principalilor indicatori economico-financiari sunt comensurate la
dimensiunea fondului total de timp de muncă, precum şi a timpului pe
salariat.
Relaţiile cu ajutorul cărora poate fi cuantificată influenţa timpului de
muncă asupra performanţelor economico-financiare ale întreprinderii sunt:
a) asupra valorii producţiei obţinute destinate vânzării:
 T1  T0   W h0(Qf )
N s1 (t1  t 0 )  W h0( Qf )

b) asupra valorii producţiei exerciţiului:


 T1  T0   Wh0(Qe )
N s1 (t1  t 0 )  W h0( Qe )

c) asupra cifrei de afaceri:

 T1  T0   W h0(Qf )  CA0
Qf 0

12
CA0
N s1 (t1  t 0 )  W h0(Qf ) 
Qf 0

d) asupra valorii adăugate:


 T1  T0   Wh (0Qe)  va 0
N s1 (t1  t 0 )  W h0( Qe )  v a 0

e) asupra profitului aferent cifrei de afaceri:

 T1  T0   W h0(Qf )  CA0  pr0


Qf 0
CA0
N s1 (t1  t 0 )  W h0( Qf )   pr0
Qf 0

f) asupra profitului pe salariat:


 t1  t0   W h0(CA)  pr0
unde:
T1 – fond de timp efectiv lucrat;
T0 – fond de timp maxim disponibil;
t1 – timp mediu efectiv lucrat de un salariat;
t 0 – timp maxim disponibil la nivel de salariat;
Wh (0Qf ) – productivitatea muncii medie orară prevăzută, calculată pe
baza producţiei obţinute destinate vânzării;
Wh (0Qe ) – productivitatea muncii medie orară prevăzută, calculată pe
baza producţiei exerciţiului;
Wh (0CA ) – productivitatea muncii medie orară prevăzută, calculată pe
baza cifrei de afaceri;
CA
Qf
– grad de valorificare a producţiei obţinute destinate vânzării;
va 0 – valoarea medie adăugată la 1 leu producţia exerciţiului
prevăzută;
p r0 – valoarea prevăzută a profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri.

13
3.1.6.2 Analiza eficienței utilizarii resurselor umane ale
intreprinderii

Eficienţa utilizării resurselor umane se analizeaza pe baza următorilor


indicatori:
- productivitatea muncii;
- profitul pe salariat.

3.1.6.2.1 Analiza productivităţii muncii


Productivitatea muncii este principalul indicator de masurae a eficientei
uilizari potentialului uman.
Din punctul de vedere al analizei, prezintă interes indicatorii produc-
tivitatea medie a muncii (fizică sau valorică) şi productivitatea marginală a
muncii, precum şi corelaţia dintre aceştia.
Nivelul productivităţii medii a muncii se poate stabili sub forma unuia
dintre următoarele rapoarte:

Efect Producţia exerci ţiului


a) Efort , de exemplu: Fond total de timp de muncă

şi reprezintă cantitatea de bunuri sau valoarea bunurilor obţinute într-o unitate


de timp sau de către un salariat.
Efectul poate fi exprimat prin indicatorii: productia exercitiului,
productia marfa fabricata, cifra de afaceri, valoarea adaugata, productia fizica
etc.
Efortul se exprima cu ajutorul indicatorilor: numarul mediu de angajati,
fondul total de timp de munca exprimat in zile si fondul total de timp de
munca exprimat in ore.

Efort Fond total de timp de muncă


b) Efect , de exemplu: Producţia exerciţiului

şi reprezintă cantitatea de timp de munca folosita pentru obţinerea unui bun,


executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu.

Productivitatea medie a muncii se poate calcula având la bază indicatorii


economici exprimaţi în unităţi fizice (bucăţi, tone, metri etc.) sau utilizând

14
indicatorii economici exprimaţi valoric (unităţi monetare). În funcţie de
varianta folosită, se poate vorbi despre:
- productivitatea fizică medie a muncii;
- productivitatea valorică medie a muncii.

3.1.6.2.1.1. Analiza situaţiei generale a productivităţii muncii


pe baza indicatorilor valorici
Productivitatea medie a muncii se poate calcula la nivelul anului
(productivitatea medie anuală – Wa ), la nivelul zilei de muncă (productivi-
tatea medie zilnică – Wz ) sau al orei de muncă (productivitatea medie orară
– Wh ).
După cum s-a precizat, la calculul productivităţii valorice medii a muncii
se pot utiliza toţi indicatorii de producţie în unităţi monetare, cum ar fi:
 producţia obţinută destinată vânzării;
 producţia exerciţiului;
 cifra de afaceri;
 valoarea adăugată.
Cu ajutorul acestora se pot determina:
1. Productivitatea medie a muncii, calculată pe baza producţiei obţinute
destinate vânzării:
1.1. productivitatea medie anuală:
Qf
W a ( Qf ) 
Ns
1.2. productivitatea medie zilnică:
Qf Qf
W z ( Qf )  
N s  N z T (om  zile )
1.3. productivitatea medie orară:
Qf Qf
W h ( Qf )  
N s  N z  N h T (om  ore )
2. În acelaşi mod se determină productivitatea medie anuală, zilnică şi
orară pe baza producţiei exerciţiului, cifrei de afaceri şi valorii adăugate.
Toţi aceşti indicatori sunt utilizaţi în analiza economică, fiecare dintre ei
având o altă valenţă informaţională.
Analiza situaţiei generale a productivităţii muncii pe baza indicatorilor
valorici are două laturi:
1. Analiza comparativă a indicilor productivităţii medii a muncii (la
nivelul aceleiaşi unităţi de timp: an, zi sau oră), exprimată prin inter-

15
mediul diferiţilor indicatori valorici (ex. : Wa ( Qf ) , Wa ( Qe ) , Wa ( CA ) ,
Wa ( VA ) ). Această analiză evidenţiază evoluţia elementelor ce
diferenţiază indicatorii valorici utilizaţi pentru calculul productivităţii
şi permite stabilirea unor cauze care au acţionat, precum şi elaborarea
unor măsuri coerente, corelate, fundamentate, în scopul creşterii
productivităţii.
2. Analiza comparativă a indicilor productivităţii medii a muncii,
calculată pe baza aceluiaşi indicator valoric, dar pentru unităţi diferite
 
de timp ex. : Wa (Qf ) , Wz (Qf ) , Wh (Qf ) . Această analiză identifică
rezervele de timp neutilizate la nivelul anului sau al zilei de muncă.

3.1.6.2.1.2. Analiza factoriala a productivităţii medii a muncii


(valorice)
În scopul identificării rezervelor de creştere a productivităţii muncii se
impune analiza factorială a acesteia.
a) Analiza factorială a productivităţii medii orare a muncii (calculată pe
baza Qf)
Modelul de analiză:
n

 gi  whi
W h ( Qf )  i 1
100
Schema de analiză:

gi
( Qf )
Wh
whi

Metodologia de analiză – stabilirea influenţelor modificării factorilor de


influenţă:
W h ( Qf )  W h1( Qf )  W h0( Qf )
din care:
1. influenţa modificării structurii producţiei fabricate pe bază de timp
normat pe produs:
n n

 gi1  whi0  gi 0  whi0


gi  i 1
 i 1
 W hrec
( Qf )
 W h0( Qf )
100 100
2. influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de produse:

16
n n

 gi1  whi1  gi  whi


1 0
whi  i 1
 i 1
 W h1( Qf )  W hrec
( Qf )

100 100
(Qf )
W hrec

b) Analiza factorială a productivităţii medii zilnice a muncii (calculată


pe baza Qf)
Modelul de analiză:
W z ( Qf )  N h  W h ( Qf )
Schema de analiză:
Nh
Wz ( Qf ) gi
(Qf )
Wh
whi

Metodologia de analiză este următoarea:


W z (Qf )  W z1(Qf )  W z0( Qf )
din care:
1. influenţa modificării duratei medii a zilei de lucru:
N h   N h1  N h0   W h0(Qf )
2. influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:
W h ( Qf )  N h1  W h1( Qf )  W h0( Qf ) 
din care:
2.1. influenţa modificării structurii producţiei fabricate:
gi  N h1 W hrec
( Qf )
 W h0( Qf ) 
2.2. influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de produse:
whi  N h1  W h1(Qf )  W hrec
( Qf )

c) Analiza factorială a productivităţii medii anuale a muncii (calculată pe
baza Qf)
Modelul de analiză:
W a ( Qf )  N z  W z ( Qf )

17
Schema de analiză:
Nz
( Qf ) Nh
Wa
Wz (Qf ) gi
Wh
whi

Metodologia de analiză se prezintă astfel:


W a ( Qf )  W a1( Qf )  W a0( Qf )
din care:
1. influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat:
N z   N z1  N z0   W z0(Qf )
2. influenţa modificării productivităţii medii zilnice a muncii:
W z (Qf )  N z1  W z1( Qf )  W z0(Qf ) 
din care:
2.1. influenţa modificării duratei medii a zilei de lucru:
N h  N z1   N h1  N h0   W h0(Qf )
2.2. influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:
W h (Qf )  N z1  N h1  W h1(Qf )  W h0( Qf ) 
din care:
2.2.1. influenţa modificării structurii producţiei fabricate:
gi  N z1  N h1  W hrec
( Qf )
 W h0( Qf ) 
2.2.2. influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de produse:
Whi  N z1  N h1  W h1(Qf )  W hrec
( Qf )

Metodologia de analiză a productivităţii medii a muncii (orară, zilnică,
anuală), calculată pe baza celorlalţi indicatori valorici (CA, VA, Qe), este
similară, interpretarea rezultatelor făcându-se pornind de la semnificaţia
economică a acestora şi a factorilor specifici de influenţă.
Influenţele favorabile asupra productivităţii muncii (creşterea produc-
tivităţii muncii) se înregistrează atunci când rezultatele au semnul „+“ şi se
interpretează astfel:

18
Δgi = „+“ creşterea ponderii produselor a căror productivitate a muncii
în perioada luată ca bază de comparaţie este superioară productivităţii medii a
muncii în perioada luată ca bază de comparaţie;
Δwhi = „+“ creşterea productivităţii orare pe produs la toate produsele
sau la cele care deţin ponderea majoritară;
W h  „ “ creşterea productivităţii medii orare a muncii printr-o mai
eficientă utilizare a timpului de lucru la nivelul zilei de lucru;
N h  „ “ depăşirea duratei medii a zilei de lucru;
W z  „ “ sporirea eficienţei utilizării forţei de muncă la nivelul
anului datorită creşterii productivităţii medii zilnice a muncii;
N z  „ “ depăşirea numărului mediu de zile lucrate de un salariat ca
urmare a scăderii numărului de zile de absenţă şi creşterii numărului zilelor
libere lucrate.
Exemplu: Analiza factorială a productivităţii medii anuale (stabilită
pe baza producţiei marfă fabricate)

Tabelul 3.1

Nr. Indicatori Simbol Prevăzut Realizat %


crt. (0) (1)
1 Numărul mediu de personal Ns 120 125 104,17
2 Timpul total lucrat (zile) Tz 28.200 28.750 101,95
3 Fondul total de timp de muncă (ore) T 225.600 224.250 99,40
4 Producţia marfă fabricată (lei) Qf 5.640.000 6.727.500 119,28
5 Productivitatea medie orară recalculată (Qf )
W hrec - 27 -
(lei)
6 Cifra de afaceri (lei) CA 5.696.400 6.660.225 116,92
7 Profitul total aferent CA (lei) Pr 854.460 932.432 109,13
8 Activul total (lei) At 3.760.000 4.204.688 111,83
9 Capital propriu (lei) Kp 1.504.000 1.600.000 106,38
10 Productivitatea medie anuală (pe bază de W a (Qf ) 47.000 53.820 114,51
Qf) (lei)
11 Productivitatea medie zilnică (pe bază de W z (Qf ) 200 234 117,00
Qf) (lei)
12 Productivitatea medie orară (pe bază de W h (Qf ) 25 30 120,00
Qf) (lei)
13 Număr mediu de zile lucrate de o Nz 235 230 97,87
persoană (zile)
14 Durata medie a zilei de muncă (ore) Nh 8 7,8 97,5
15 Cota de impozit pe profit (%) Cip 16 16 100
16 Cheltuieli aferente CA (lei) Σqvi · ci 4.841.940 5.727.793 118,30
17 Volumul efectiv al producţiei vândute

19
evaluat pe bază de:
17.1 - costuri complete prevăzute (lei) Σqvi1 · ci0 - 5.494.687 -
17.2 - preţuri de vânzare prevăzute (lei) Σqvi1 · pi0 - 6.580.463 -
18 Profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri pr 0,1500 0,1400 93,34
(lei)
19 Profitul mediu pe un angajat (lei) Pr/Ns 7.120,5 7.459,5 104,76
20 Timpul mediu lucrat anual de un angajat t 1880 1794 95,43
(ore)
21 Gradul de valorificare a producției CA/Qf 1,01 0,99 98,02
fabricate

Aplicand metoda substituirilor in lant, au rezultat urmatoarele


influente:
W a ( Qf )  W a1( Qf )  W a0( Qf ) =+6.820 lei
din care:
1. influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat:
N z   N z1  N z0   W z0(Qf ) = -1.000 lei
2. influenţa modificării productivităţii medii zilnice a muncii:
W z (Qf )  N z1  W z1( Qf )  W z0(Qf )  = +7.820 lei
din care:
2.1. influenţa modificării duratei medii a zilei de lucru:
N h  N z1   N h1  N h0   W h0(Qf ) = -1.150 lei
2.2. influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:
W h (Qf )  N z1  N h1  W h1(Qf )  W h0( Qf )  = +8.970 lei
din care:
2.2.1. influenţa modificării structurii producţiei fabricate:
gi  N z1  N h1  W hrec
( Qf )
 W h0( Qf )  = +3.588 lei
2.2.2. influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de produse:
Whi  N z1  N h1  W h1(Qf )  W hrec
( Qf )
 = +5.382 lei
NOTA: Interpretarea rezultatelor analizei se va face la curs.

Principalele măsuri pentru creşterea productivităţii muncii sunt:

20
 o mai bună utilizare a fondului de timp pe salariat;
 introducerea progresului tehnic;
 o mai bună organizare a muncii;
 sporirea gradului de calificare a angajaţilor;
 dezvoltarea unei politici de motivare a salariaţilor etc.

3.1.6.2.1.3. Reflectarea modificării productivităţii medii a muncii


în principalii indicatori economico-financiari
ai întreprinderii
Modificarea productivităţii medii a muncii, in expresie valorica si in
expresie fizica, generează o serie de efecte asupra indicatorilor ce măsoară
performanţele întreprinderii. Aceste efecte pot fi cuantificate utilizând
următoarele relaţii:
A. Consecinţele modificării productivităţii medii valorice a muncii
se determină folosind următoarele relaţii de calcul:

a) influenţa modificării productivităţii medii anuale (orare) a muncii


asupra producţiei exerciţiului:
W a ( Qe )  N s1  W a1( Qe )  W a0(Qe ) 
respectiv
W h ( Qe )  T1  W h1(Qe )  W h0(Qe ) 
Folosind aceeaşi metodologie, se determină influenţa productivităţii medii
anuale (orare) asupra producţiei fabricate, valorii adăugate sau cifrei de afaceri.
b) influenţa modificării productivităţii medii anuale (orare) a muncii
asupra profitului aferent cifrei de afaceri:

W a (Qf )  N s1  W a1(Qf )  W a0(Qf )  


CA0 P
 0
Qf 0 CA0
respectiv
W h ( Qf )  T1  W h1(Qf )  W h0(Qf )  
CA0 P
 0
Qf 0 CA0
c) influenţa modificării productivităţii medii anuale (orare) a muncii
asupra ratei rentabilităţii economice a activului:

N s1  W a1( Qf )  W a0( Qf )  
CA0 P
 0
Qf 0 CA0
W a (Qf )  100
At1

21
respectiv

T1  W h1( Qf )  W h0(Qf )  
CA0 P
 0
Qf 0 CA0
W h ( Qf )  100
At1

d) influenţa modificării productivităţii medii anuale (orare) a muncii


asupra ratei rentabilităţii financiare:

N s1  W a1( Qf )  W a0( Qf )  
CA0 P
 0  1  Cip0 
Qf 0 CA0
W a (Qf )   100
Kp1
respectiv

T1  W h1( Qf )  W h0( Qf )  
CA0 P
 0  1  Cip0 
Qf 0 CA0
W h (Qf )   100
Kp1

Analiza poate fi aprofundată prin determinarea influenţei productivităţii


muncii anuale (orare) asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe, a activelor
din exploatare, raportând relaţiile de la punctele a şi b la valoarea medie a
mijloacelor fixe din perioada curentă, respectiv la valoarea medie a activelor
din exploatare din perioada curentă.

Consecinţele modificării productivităţii medii valorice orare (stabilite pe


baza Qf) asupra principalilor indicatori economico-financiari, stabilite pe
baza datelor din tabelul 1.1 si a metodologiei prezentate anterior, sunt
urmatoarele:
1) asupra producţiei marfă fabricate: + 1.121.250 lei
2) asupra cifrei de afaceri: + 1.132.462,5 lei
3) asupra profitului aferent cifrei de afaceri: + 169.869,4 lei
4) asupra ratei rentabilităţii economice:  4,04%
5) asupra ratei rentabilităţii financiare:  8,92%

Consecinţele modificării productivităţii medii fizice a muncii se


determină utilizând forma indirectă de exprimare (timp mediu de muncă
pe unitate de produs) şi se cuantifică folosind următoarele relaţii de
calcul:

22
a) influenţa modificării productivităţii medii fizice a muncii asupra
costului pe unitate de produs:

 t1  t0   csh0
b) influenţa modificării productivităţii medii fizice a muncii asupra
profitului pe unitate de produs:
  t1  t0   csh 0

c) influenţa modificării productivităţii medii fizice a muncii asupra


profitului la nivelul unui produs:
 qv1   t1  t0   csh 0

d) influenţa modificării productivităţii medii fizice a muncii asupra


profitului pe total întreprindere:
n
  qvi1   ti1  ti0   csh0
i 1

e) influenţa modificării productivităţii medii fizice a muncii asupra


nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri:
n

 qvi   ti  ti   csh
1 1 0 0
i 1
n
 1000
 qvi  pi
i 1
1 1

f) influenţa modificării productivităţii medii fizice a muncii asupra ratei


rentabilităţii economice a activului:
n
  qvi1   ti1  ti0    csh0
i 1
 100
At1
g) influenţa modificării productivităţii medii fizice a muncii asupra ratei
rentabilităţii financiare:
n
  qvi1   ti1  ti0   csh0  1  cip0 
i 1
 100
Kp1

23
3.1.6.2.1.4. Analiza productivităţii marginale a muncii
Productivitatea marginală reflectă sporul de efect (producţie fabricată,
producţie a exerciţiului, valoare adăugată sau cifră de afaceri) obţinut prin
utilizarea suplimentară a unei unităţi de timp de muncă.

Q Q1  Q0
Wmarg  
T T1  T0

Dacă productivitatea medie reflectă modul de utilizare a factorului uman


în totalitatea sa, productivitatea marginală ţine cont doar de eficienţa ultimei
unităţi de factor uman utilizat.
În cazul în care Wmarg > W , aceasta din urmă poate să crească numai ca
urmare a aportului unităţii adiţionale de resursă umană. În cazul în care
Wmarg < W , ultima unitate de resursă umană are o eficienţă în scădere,
determinând o acţiune în acelaşi sens şi asupra productivităţii medii. Ca
urmare, variaţia productivităţii medii depinde de nivelul său de bază, dar şi de
valoarea productivităţii marginale.
Corelaţia dintre productivitatea marginală şi productivitatea medie poate
fi măsurată cu ajutorul coeficientului de elasticitate, determinat altfel:
Q
Q W
E  marg
T W
T
Elasticitatea astfel calculată are semnificaţia de rată de creştere pro-
centuală a volumului de activitate determinată de creşterea cu 1% a resursei
umane (timp de muncă).
În funcţie de elasticitate, curba volumului de activitate poate fi
segmentată în trei zone:
 zona I – zona „randamentelor crescătoare“ (E > 1);
 zona II – zona „randamentelor descrescătoare“ (0 < E < 1);
 zona III – zona „randamentelor negative“ (E < 0).

3.1.6.2.2 Analiza profitului pe angajat


Profitul pe angajat reprezintă un indicator complementar semnificativ
utilizat pentru relevarea eficienţei utilizării resurselor umane. Pentru analiza
profitului mediu pe angajat se utilizează mai multe modele multiplicative de

24
analiză, cu scopul de a releva contribuţia diferitelor categorii de factori asupra
modificării acestuia.
Principalele modele de analiză factorială a profitului mediu pe angajat
sunt:
Pr Qf CA Pr CA
I.     W a ( Qf )   pr
Ns N s Qf CA Qf

Schema de analiză:

t
( Qf )
Wa gi
( Qf )
Wh whi
Pr
Ns
CA
Qf
g
pr p
c

Pr CA Pr
II .    W a (CA)  pr
Ns N s CA

Schema de analiză:

t
( CA )
Wa gi
( CA )
Wh
Pr
whi
Ns
g
pr p
c

Pr T CA Pr
III .     t  W h ( CA )  pr
Ns Ns T CA

25
Schema de analiză:
t
Pr
gi
Ns
( CA )
Wh
whi
g
pr p
c

Pr Mf Mf ' CA Pr
IV .    
Ns Ns Mf Mf ' CA

Schema de analiză:

Mf
Ns
Mf '
Mf
Pr
Ns
CA
Mf '
Pr
CA

Metodologia de analiză factorială și stabilirea influenţelor modificării


factorilor (potrivit primului model), pe baza datelor din tabelul 1.1, se prezinta
astfel:

26
Pr Pr Pr
  1  0 =+339 lei
N s N s1 N s0
din care:
1) influenţa modificării productivităţii medii anuale a muncii, stabilita pe
baza productiei marfa fabricate:

W a (Qf )  W a1( Qf )  W a0( Qf )  


CA0
 pr 0 =+1033.23 lei
Qf 0
din care:
1.1. influenţa modificării timpului mediu lucrat de un angajat:
CA 0
t   t1  t 0   Wh (0Qf )   pr 0 = -325,73 lei
Qf 0
1.2. influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:

W h  t1  W h1(Qf )  W h0(Qf )  
CA0
 pr 0 =+1.358,96 lei
Qf 0
din care:
1.2.1. influenţa modificării structurii producţiei fabricate:


t1  W hreQfc  W h0Qf   CA0
Qf 0
 pr 0

1.2.2. influenţa modificării productivităţii orare a muncii pe grupe de


produse:


t 1  Wh 1Qf  Wh Qf
rec   CA 0
Qf 0
 pr 0

2) influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate:


CA  CA CA0 
  W a1( Qf )   1    pr 0 = -161,41 lei
Qf  Qf1 Qf 0 
3) influenţa modificării profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri:

 pr  W a1(Qf ) 
CA1
Qf1
 
 pr 1  pr 0 = -532,82 lei

din care:
3.1. influenţa modificării structurii producţiei vândute:

27
g  W a1( Qf ) 
CA1
Qf1

 pr ' pr 0 ,  unde : pr '  1 
qv1c0
qv1 p0
= 0,1650 lei

= +799,23 lei
3.2. influenţa modificării preţurilor medii de vânzare:

 
CA qv c
p  W a1(Qf )  1  pr" pr ' , unde: pr"  1  1 0 = 0,1750 lei
Qf1 qv1 p1

= + 532,82 lei
3.3. influenţa modificării costurilor unitare:

c  W a1(Qf ) 
CA1
Qf1
 
 pr 1  pr" = -1.864,87 lei

NOTA: Interpretarea exemplului de mai sus se va prezenta la curs.

Analiza profitului pe angajat stabileşte o corelaţie între analiza eficienţei


utilizării forţei de muncă pe baza productivităţii şi analiza rentabilităţii (prin
intermediul profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri).
Totodată, cu ajutorul primului model, poate fi evidenţiat efectul
modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate, cu scopul de a se
stabili măsuri pentru asigurarea desfacerii producţiei obţinute şi diminuarea
producţiei stocate.
Cel de-al patrulea model evidenţiază în plus influenţa modificării
gradului de înzestrare tehnică a muncii, a compoziţiei tehnologice a
mijloacelor fixe, precum şi cea a randamentului acestora, cu ajutorul acestui
model stabilindu-se corelaţia cu analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe.

Bibliografie

Hristea A. M. Analiza economica si financiara a întreprinderii. De la intuiţie la ştiinţă,


2015
Niculescu M. Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003
Petcu M.A. Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura
Economică, Bucureşti, 2003
Robu,V., Analiza economico-financiara a firmei, Editura Economica, Bucuresti,

28
Anghel I., 2014
Serban E.C. (coord.)
Vâlceanu, G., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti 2005, Ed.
A 2-a.
Robu, V.,
Georgescu N.

29