Universitatea ”Dunarea de Jos” Galați

Faculatea de Științe Juridice Sociale și Politice

OBLIGAȚIA FUNCȚIONARILOR PUBLICI DE

ÎNDEPLINIRE A ATRIBUȚIILOR CE LE REVIN DIN
FUNCȚIA CE O DEȚIN

Coordonator: Lector univ.dr.Elisabeta Slabu

Student: Neagu Estera - Gabriela,

anul I, grupa 2
Administrație publică

GALAȚI
2020

1
 Cuprins

Noţiuni introductive....................................................................................................... 3
Obligațiile funcționarilor publici....................................................................................4
Atribuțiile funcționarilor publici....................................................................................5
Opinii personale ............................................................................................................ 6
Concluzii........................................................................................................................ 7
Bibliografie.................................................................................................................... 8

2
Noţiuni introductive
Pentru ca societatea să înregistreze un progres a trebuit să se realizeze un organism
social căruia i s-a dat viabilitate prin funcţiile sale. ”Diversitatea sarcinilor pe care le are de
îndeplinit administraţia publică necesită o extrem de variată gamă de prestaţiuni realizate prin
serviciile publice, ca şi un personal cu pregatire profesională diversă. Satisfacearea nevoilor
cotidiene ale colectivităţii, a nevoilor omului care traieşte într-o grupare organizată, rămâne
finalitatea esenţială şi singura justificare a administraţiei publice, atât de diversificată, mai
ales în prestaţiunile sale către populaţie”
Funcţia publică poate fi definita ca “ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor,
stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către
administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative
autonome”
Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică.
Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de rezervă al
funcţionarilor publici îşi păstrează calitatea de funcţionar public.
Funcţionarul public este acea persoană ce, cu respectarea condiţiilor cerute de lege, a fost
învestită prin numire într-o funcţie publică, pentru a desfăşura, contra unui salariu, o activitate
continuă şi ritmică într-un serviciu public administrativ . Pe timpul cât deţine funcţia publică,
persoana fizică se bucură de stabilitate, are anumite drepturi şi îi revin anumite obligaţii.
Definind noţiunea de funcţionar public în alin.2 al art.2 din Lg. nr.188/1999
republicată, se prevede că: „funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile prezentei
legi, într-o funcţie publică” .
În doctrina de drept public se fac referiri la o deontologie a funcţionarilor publici,
privită ca ansamblul atribuţiilor, obligaţiilor morale şi juridice ale acestora, necesare pentru
îndeplinirea misiunilor ce incumbă funcţiilor lor, considerate îndatoriri în slujba societăţii (în
scopul înfăptuirii raţionale, eficiente, operative şi legale a administraţiei publice şi a
satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice).
Pentru a exercita ansamblul atribuţiilor si competenţelor ce constituie conţinutul
funcţiei publice, titularului acesteia îi sunt stabilite anumite drepturi si obligaţii. În lucrarea
Drept constituţional şi instituţii politice, Ioan Deleanu precizează că în realitatea juridică nu
există drepturi si obligaţii independente unele de celelalte; fiecărui drept îi corespunde o
obligaţie corelativă, si fiecare obligaţie se naşte la rândul ei dintr-un drept.
Funcţionarii publici, fiind cetăţeni români, au toate drepturile şi obligaţiile pe care
Constituţia României le prevede şi le garantează pentru toţi cetăţenii săi. Prin urmare, acestea
sunt comune nu numai tuturor funcţionarilor publici, ci şi tuturor persoanelor care desfăşoară
o activitate în mod legal. Funcţionarii publici au însă şi drepturi speciale, unele dintre ele fiind
comune tuturor funcţionarilor publici, altele numai anumitor categorii de funcţionari publici.

3
Obligaţiile funcţionarului public
Întreaga doctrină occidentală este consecventă în a recunoaşte că funcţionarului public
îi revin, spre deosebire de salariat, nu numai îndatoriri rezultate din îndeplinirea funcţiei, ci şi
în viaţa sa particulara. Îndatoririle care le revin funcţionarilor publici, ca şi drepturile, sunt
unele dintre ele, specifice lor, altele sunt comune cu ale celorlalţi salariaţi, dar prezintă unele
particularităţi, iar altele le întâlnim în mod identic şi la ceilalţi salariaţi care îşi desfăşoară
activitatea pe baza contractului individual de muncă.
Art.43 din Statut prevede prima îndatorire a funcţionarului public. Primul alineat
subliniază obligaţia de îndeplinire cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea
îndatoririle de serviciu şi abţinerea de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor
fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici.
Prin alin.2 se consacră o îndatorire care vizează doar o categorie de funcţionari publici,
şi anume funcţionarii publici de conducere. Potrivit textului, acestora le incumbă obligaţia de
a sprijini propunerile şi iniţiativele personalului din subordinea lor. Prin urmare, se urmăreşte
îmbunătăţirea calităţii activităţii din instituţia sau autoritatea publică respectivă.
Alineatul al treilea instituie îndatorirea funcţionarilor publici de a respecta normele de
conduită profesională şi civică prevăzute de lege. Astfel, sunt vizate raporturile atât din
interiorul instituţiei (dintre personalul acesteia) cât şi raporturile cu destinatarii serviciilor
prestate de administraţie (cu sociatatea civilă în ansamblul ei, cu celelalte autorităţi).
Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din
funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate, sunt obligaţi să se
conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici.
Au dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la
superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în
scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este
vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al
persoanei care a emis dispoziţia, astfel de situaţii.
Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu,
precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau
cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de
interes public.
La numirea într-o funcţie publică, precum şi la încetarea raportului de serviciu,
funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice declaraţia de avere. Declaraţia de avere se actualizează anual, potrivit legii .
Conform art.47: „(1) funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte
direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiilor publice, daruri sau alte
avantaje. Această interdicţie este prevăzută în Statutul funcţionarilor publici sub aspectul
legăturilor acţiunilor ce-i constituie conţinutul cu funcţia publică; dar mai este prevăzută ş de

4
legea penală, unde îmbracă forma şi conţinutul infracţiunii de luare de mită şi este supusă
regulilor penale şi nu celor prevăzute în Statutul funcţionarilor publici.

Atribuțiile funcționarilor publici

Pentru crearea şi dezvoltarea unui corp de funcţionari publici profesionist, stabil şi
imparţial se înfiinţează, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică.
Prima atribuţie este elaborarea politicilor şi strategiilor privind managementul funcţiei
publice şi al funcţionarilor publici. O asemenea atribuţie revine fiecărui organ central de
specialitate, şi el se realizează prin elaborarea proiectului de hotărâre de Guvern prin care se
aprobă strategia, care se înaintează mai departe Guvernului spre adoptare.
Cea de-a doua atribuţie o reprezintă elaborarea şi avizarea proiectelor de acte
normative şi avizarea proiectelor de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii
publici. Este vorba aici de mai multe atribuţii, care, grupate, relevă capacitatea de
reglementare de care dispune această autoritate publică.
De aceea, ea trebuie coroborată cu atribuţia potrivit căreia elaborează reglementări comune,
aplicabile tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, privind funcţiile publice, precum şi
instrucţiuni privind aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul funcţiei publice şi al
funcţionarilor publici, inclusiv cu aceea de elaborare a proiectului de lege privind stabilirea
sistemului unitar de salarizare privind funcţionarii publici.

O altă atribuţie o reprezintă stabilirea criteriilor de evaluare a activităţii funcţionarilor

publici. Ea se concretizează în elaborarea unor criterii de performanţă aplicabile tuturor
funcţionarilor publici, care, în baza reglementărilor anterioare, se aprobau prin ordinul
ministrului administraţiei publice.
O altă categorie foarte importantă de atribuţii a Agenţiei, vizează realizarea şi
monitorizarea, după caz, a recrutării şi promovării pentru funcţiile publice în condiţiile legii,
precum şi dreptul de a dispune suspendarea sau amânarea organizării şi desfăşurării
concursurilor, în anumite situaţii.
O altă atribuţie importantă este aceea de a întocmi raportul anual cu privire la
managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, pe care îl prezintă Guvernului.
În vederea îndeplinirii atribuţiei Agenţiei de a întocmi şi de a administra baza de date
cuprinzând evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, precum şi pe baza obligaţiei
instituţiilor şi autorităţilor publice de a comunica Agenţiei, în termen de 10 zile lucrătoare,
orice modificare intervenită în situaţia funcţionarilor publici, există şi este funcţională o
aplicaţie care permite realizarea unei evidenţe conforme cu realitatea din sistem şi controlul
asupra intrărilor/ieşirilor în/din corpul funcţionarilor publici, a modificărilor raporturilor de
serviciu.

5
Opinii personale
Din punctul meu de vedere, autoritățile și instituțiile publice au obligația să comunice
anual Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în condițiile legii, planul de perfecționare
profesională a funcționarilor publici, precum și fondurile prevăzute în bugetul anual propriu
pentru acoperirea cheltuielilor de perfecționare profesională a funcționarilor publici,
organizate la inițiativa ori în interesul autorității sau instituției publice.
Consider că, perfecționarea profesională este un drept al funcționarilor publici și
reprezintă o obligație pentru instituții sau autorități publice. Așa cum perfecționarea
funcționarului public trebuie să reprezinte o preocupare deopotrivă a instituțiilor și
autorităților publice dar și a fiecărui funcționar în parte și trebuie făcută permanent astfel încât
cetățenii să beneficieze de servicii de calitate.
Legea nr. 188/1999 definește chiar în textul art. 1 aria de aplicabilitate precum și
scopul reglementării (asigurarea, în conformitate cu dispozițiile legale, a unui serviciu public
stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial).
De asemenea, în textul art. 2 sunt definite și explicitate noțiunile de funcție publică,
funcționar public și activități care implică exercitarea prerogativelor de putere publică,
funcțiile publice fiind prevăzute în anexa legii.
Textul articolului 5 din lege stabilește categoriile de funcționari publici care pot
beneficia de statute speciale, prin care să fie reglementate, față de statutul general, drepturi,
îndatoriri, incompatibilități și funcții specifice, precum și, în unele situații, aspecte referitoare
la carieră.
Consider că acest statut este unul dintre cele mai complexe acte normative în domeniu,
instituind reguli pentru accesul în funcția publică pe baze meritocratice, derularea carierei pe
aceleași baze, pentru asigurarea pregătirii profesionale la cele mai înalte standarde, instituirea
unor mecanisme moderne de reglare, control și sancționare, cu asigurarea garanțiilor existente
într-un stat de drept, precum și prin reglementarea drepturilor, obligațiilor și
incompatibilităților aplicabile funcționarilor publici.

6
Concluzii
În concluzie, funcţionarii publici fiind în primul rând persoane fizice şi cetăţeni ai
acestei ţări, ei au atât drepturi cât şi obligaţii faţă de stat ca toţi ceilalţi cetăţeni. Aceştia au atât
drepturi cât şi obligaţii în cadrul instituţiilor publice în care sunt angajaţi. Atribuţiile
funcţionarilor sunt de ordin general şi se stabilesc prin lege, însă acestea nu trebuie să aibă un
caracter personal, ci trebuie să fie în interesul cetăţeanului.
Obligaţiile au un caracter obiectiv, ele pot diferi de la o instituţie la alta şi ţin de
funcţia publică în cauză, nu de persoana fizică a funcţionarului public. Nerespectarea
obligaţiilor pe care funcţionarii publici le au faţă de stat atrage după sine şi unele reclamaţii
din partea cetăţenilor, lucru care poate afecta cariera acestuia.
Consider că funcţionarul public trebuie să-şi îndeplinească atât drepturile cât şi
obligaţiile, să dea dovadă de profesionalism şi de obiectivitate în tot ceea ce face. De
asemenea, atât obligațiile cât și atribuțiile reprezintă suportul legal al autorităţii sau a
instituţiei publice

7
 BIBLIOGRAFIE

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_24_2019.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gm2dcnrygm3q/indatoririle-functionarilor-publici-codul-administrativ?
dp=gi4tcojxga4tsoa

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_24_2019.pdf

https://www.juridice.ro/622428/functia-publica-in-romania-centenara.html

https://static.anaf.ro/static/10/Brasov/Brasov/normele_de_conduita.pdf

http://ina.gov.ro/wp-content/uploads/2018/09/1_SUPORT-DE-CURS-M1_MFP.pdf

https://www.juridice.ro/622428/functia-publica-in-romania-centenara.html