Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Energetică
Catedra ,,Termotehnică şi Management în Energetică’’

Conversia energiei şi Instalaţii energetice

PROIECTAREA UNUI CAZAN DE TIP DE - 4

LUCRARE DE AN
VARIANTA 36

A efectuat: st.gr EE-121 Burdea Stefan

A verificat: l.u. Chelmenciuc Corina

Chişinău 2011
 Cuprins

Introducere........................................................................................3

1.Descrierea cazanelor DE...................... ........................................5

2.Sarcina lucrării.............................................................................10

3.Mersul lucrării..............................................................................10

3.1.Compoziţia şi caracteristicile combustibilului...........................10

3.2.Caracteristicile focarului. Coeficienţii de exces de aer..............11

3.3.Calcularea procesului de ardere...................................................11

3.4.Bilanţul termic. Calcularea consumului de combustibil.............15

3.5.Calculul termic al focarului............................................................16

3.6.Calculul termic al fascicolului convectiv......................................19

3.7.Calculul termic al economizorului.................................................24

4.Calculul gazodinamic..................................................................................26

Bibliografie......................................................................................................27

1. DESCRIEREA CAZANELOR DE

2
Cazanele de abur de tip DE sunt destinate pentru producerea aburului saturat sau supraîncălzit până la
225 0C cu presiunea de 1,4 şi 2,4 MPa. Ele se utilizează preponderent la Centralele termice ale
întreprinderilor industriale. Cazanele se confecţionează cu productivitatea de 4; 6,5; 10; 16 şi 25 t/h.
Caracteristicile tehnice ale cazanelor sunt prezentate în tab.8.20 [1].
Cazanele (vezi fig.1) sunt constituite din două tambure amplasate longitudinal unul deasupra
celuilalt. Diametrul tamburelor este de 1000 mm, distanţa dintre axele lor – 2750 mm, lungimile lor
sunt egale şi diferă de la un cazan la altul în funcţie de productivitatea acestora. În ambele capete
tamburele sunt dotate cu guri de vizitare pentru revizii, reparaţii şi curăţare.
Cazanul DE-4 sunt constituite din două tambure amplasate longitudinal unul deasupra celuilalt.
Fascicolul convectiv şi ecranele sunt formate din ţevi cu diametrul 51 x 2,5 mm, cu capetele
mandrinate în tambure. Ţevile sunt amplasate în fascicol aliniat, câte 11 în rând, cu pasul longitudinal
- de 90 mm şi cel transversal – 110 mm. Pentru asigurarea valorilor necesare ale vitezei gazelor la
cazanele cu productivitatea de 4; 6,5 şi 10 t/h în canalul de gaze sunt amplasaţi pereţi despărţitori. La
cazanele DE-6,5 şi DE-10 pereţii despart fascicolul convectiv în două părţi, formând două treceri
pentru gaze. Gazele părăsesc cazanul printr-o fereastră în partea stângă a peretelui posterior al
canalului convectiv. La cazanele de 16 şi 25 t/h aceşti pereţi nu sunt prevăzuţi. Pentru dirijarea
gazelor din partea frontală spre cea posterioară la ultimele este prevăzut un canal amplasat deasupra
focarului. Focarul cazanului este amplasat în partea laterală din dreapta a fascicolului convectiv.
Pentru toate cazanele lăţimea focarului este de 1790 mm, înălţimea medie - 2400 mm. Lungimea lui
variază, în funcţie de productivitate: la 4 t/h - 1980 mm, la 6,5 t/h – 2650 mm, la 10 t/h - 4180 mm,
la 16 t/h – 5720 mm şi la productivitatea de 25 t/h - 6960 mm. Focarul este separat de canalul de gaze
al fascicolului convectiv de un perete despărţitor format din ţevi cu acelaşi diametru de 51 x 2,5 mm
amplasate cu pasul de 55 mm. În partea din fund este prevăzută o fereastră pentru trecerea gazelor în
canalul convectiv, formată din ţevi cu pasul de 110 mm. Tavanul, vatra şi pereţii focarului sunt
ecranaţi cu ţevi cu acelaşi diametru. Vatra focarului este izolată cu cărămidă refractară.
Focarul este dotat cu arzătoare de tip ГМГ (vezi tab.7.52 [1] cu productivitatea termică de 1,75...5,75
MW şi distanţa temperaturii maxime de la gura lor de 1,0...2,0 m, în funcţie de productivitate.
Schema hidrodinamică este analogică la toate cazanele şi include ecranele şi fascicolul convectiv.
Fascicolul convectiv şi ecranele laterale, iar la cazanele cu productivitatea de 16 t/h şi 25 t/h şi cel
frontal, sunt conectate prin mandrinare nemijlocit la tamburul de sus şi cel de jos. Ţevile ecranelor
peretelui posterior, iar la cazanele cu productivitatea de 4; 6,5 şi 10 t/h şi celui frontal, sunt sudate cu
ambele capete la colectoare cu diametrul de 159 x 3,5 mm. Colectoarele, la rândul lor, sunt conectate
la tambure. Celelalte capete ale colectoarelor sunt unite cu o ţeavă de circulaţie de 76 x 3,5 mm
amplasată în zona neîncălzită. La cazanele cu productivitatea de 4; 6,5 şi 10 t/h este aplicată schema
de vaporizare într-o treaptă, la cela de 16 şi 25t/h – în două trepte. Treapta a doua include primele
după mersul gazelor ţevi convective şi conductele de coborâre (neîncălzite) cu diametrul de 159 x 4,5
mm (două la cazanele de 16 t/h şi trei la cele de 25 t/h). La toate cazanele în calitate de conducte de
coborâre servesc ultimele după mersul gazelor ţevi ale fascicolului convectiv.
În volumul de apă al tamburului de sus sunt amplasate conducte de introducere a apei de alimentare
de la economizor şi conducta de introducere a fosfaţilor. În spaţiul de abur sunt amplasate
dispozitivele de separare a aburului. În tamburul de jos a cazanelor de 4; 6,5 şi 10 t/h este amplasată o
ţeavă perforată pentru purjarea continuă a cazanului, care este cumulată cu purjarea periodică. La
cazanele de 16 şi 25 t/h purjarea continuă este prevăzută din treapta a doua (cea sărată) a tamburul de
sus, iar din tamburul de jos – numai cea periodică. Tamburul de jos la toate cazanele este prevăzut cu
dispozitive de încălzire a apei la pornirea cazanelor şi ştuţ pentru deşertarea cazanului.

3
 Figura 1. Cazan de abur cu productivitatea 4 t/h:

1 – tambur de sus, 2 – tambur de jos, 3 – canal convectiv de gaze, 4 – focar, 5 – ecran

lateral, 6 – ecran posterior, 7 – pereţi despărţitori, 8 – supapă de siguranţă, 9 –
aducţiuni ale apei de alimentare, instalaţie de separare a aburului, 10 - instalaţie de
separare a aburului; 11 – racord pentru evacuarea aburului, 12 – conductă de purjare.

Cazanele de tip DE sunt dotate cu economizoare din fontă asamblate din tuburi cu aripioare
(vezi fig.2). Tuburile se asamblează în pachete câte 4...5 rânduri. Între pachete se instalează aparate
de suflare a suprafeţei. Între 2 aparate pot fi instalate 8 rânduri (vezi fig.3). Numărul de tuburi în rând
trebuie sa asigure viteza medie a gazelor de ordinea 10 m/s. În cazul când numărul de rânduri este
mai mare de 20, economizoarele se execută în două coloane. Caracteristicile tuburilor sunt prezentate
în.(tab.1)
Blocul economizorului se instalează separat în partea posterioară a cazanului la distanţa de 1,5 m şi se
uneşte cu cazanul printr-un canal de gaze.
Tabelul 1. Caracteristicile tuburilor economizorului

Lungimea, mm Suprafaţa de schimb de Aria secţiunii pentru

căldură din partea trecerea gazelor, m2
gazelor, m2

1500 2,18 0,088

2000 2,95 0,12

2500 3,72 0,152

3000 4,49 0,184

4
 Fig.2. Elementele economizorului din fontă:
a) tub cu aripioare,
b) racordarea tuburilor.

2. SARCINA LUCRĂRII
5
Să se efectueze calculul termic şi gazodinamic al cazanului DE - 4, care funcţionează pe combustibil
gazos.
Compozitia,caldura de ardere si densitatea gazului natural analizat sunt:
Compoziţia: CH4= 95,7 %;
C2H6= 1,9%;
C3H8= 0,5 %;
C4H10= 0,3 %;
C5H12= 0,1 %;
N2= 1,3 %;
Căldura de ardere: Qdi= 36,47 MJ/m3.

Densitatea: ρ = 0,741 kg/m3.

3. CALCULUL PROCESELOR DE ARDERE A COMBUSTIBILULUI

3.1. Calculul cantităţii minime teoretice de aer necesar arderii

6
 Arderea prezintă un proces chimic de oxidare a componentelor inflamabile a combustibilului cu
oxidantul, urmat de degajarea intensivă de căldură. În instalaţiile energetice în calitate de oxidant se
foloseşte aerul atmosferic.
3
Determinăm volumul minim teoretic de aer uscat necesar arderii 1 mN de gaz natural cu relaţia:

[
V oaer =0.0476 0,5 CO+ 0,5 H 2+1,5 H s S+∑ m+ ( n4 ) C H −O ]=0.0476 [(1+ 44 )× 95,7+(2+ 64 )× 1,9+(3+ 84
m n 2

(3.1)
3.2. Calculul cantităţii reale de gaze rezultate din arderea completă a combustibilului
Gazele de ardere, atât a combustibililor solizi, lichizi, cât şi a celor gazoşi, sunt compuse din: CO 2,
SO2, N2, H2O şi aerul excesiv.

Cunoaşterea volumului şi compoziţiei gazelor rezultate din ardere prezintă o problemă de o deosebită
importanţă în proiectarea şi exploatarea instalaţiilor de cazane.
Pentru a stabili relaţia de calcul a cantităţii reale de gaze arse este necesar să se determine, în primul
V V
rând, volumul teoretic al gazelor triatomice RO2 (compus din volumul bioxidului de carbon - CO2 şi
V V V
bioxid de sulf - SO2 ), volumul gazelor biatomice R2 şi volumul vaporilor de apă H 2O .
3
Determinăm volumul real al gazelor triatomice rezultate prin arderea 1 mN de gaz natural cu relaţia:

V 0RO =0,01 [ CO2 +CO+ H 2 S+ ∑ mC m H n ] =0,01 [ 1 ×95,7+ 2× 1,9+3 ×0,5+ 4 ×0,3+5 × 0,1 ] =1,02 m3 /m 3
2

(3.2)
3
Determinăm volumul real al gazelor biatomice rezultate prin arderea 1 mN de gaz natural cu relaţia:

0 0 m3
V RO =0,79 V aer +0,01 N 2=0,79 × 9,61+ 0,01× 1,3=7,60 (3.3)
2
m3
Vaporii de apă ce se conţin în amestecul de gaze provin nu numai din vaporizarea umidităţii
conţinute în combustibil a apei rezultată din arderea hidrogenului, ci şi din vaporizarea umidităţii din
aerul adus pentru ardere.
3
Determinăm volumul total al vaporilor de apă rezultaţi prin arderea 1 mN de gaz natural cu relaţia:

n 4 6
0
2 [ ] 0
[
V H O =0,01 H 2+ H 2 S+ ∑ C m H n +0,0161 ×V aer =0,01 ×95,7+ ×1,9+ 4 ×0,5+ 5× 0,3 +0,0161 ×9,61=2
2 2 2 ]
(3.4)
3
Determinăm volumul real al gazelor provenite din arderea mN de gaz natural cu relaţia:

0 0 0 m3
V g=V RO +V R +V H O =1,027+7,60+2,16=10,78 (3.5)
2 2 2
m3
3.3. Caracteristicile focarului. Coeficienţii de exces de aer
Din tab.II.29 [2], selectăm caracteristicile focarului ecranat pentru arderea gazului:

 încărcarea termică volumetrică:qv= 350 kW/m3;

7
  pierderea de căldură cu arderea chimic incompletă:q3= 1,5 %;

 coeficientul de exces de aer în focar:

α f = 1,1.

Excesul de aer are rolul de a asigura arderea completă a combustibilului. Valoarea coeficientului de
exces de aer  în canalele de gaze ale cazanului este mai mare din cauza înfiltrărilor de aer exterior
prin neetanşeităţile zidăriei cazanului.
Din tab.XVI.A [3] luăm valorile infiltrărilor de aer fals în elementele cazanului:

 în focar -
Δα f = 0,05;

 în fascicolul convectiv -
Δα c = 0,05;

 în economizor -
Δα ec = 0,1.

Coeficientul de exces de aer într-o secţiune oarecare de pe traseul gazelor de ardere este egal
cu suma coeficientului de la sfârşitul focarului şi înfiltraţiile de aer fals până în acea secţiune.
Calculăm valorile coeficientului de exces de aer în elementele cazanului:

în fascicolul convectiv:
α c = α f + Δα f = 1,1+0,05= 1,15;

la intrare în economizor:  ec = α c +

Δα c = 1,15+0,05= 1,2;

la ieşire din economizor:  ec =  ec + Δα ec = 1,2+0,1= 1,3.

3.4. Calcularea procesului de ardere

Rezultatele calculelor se vor prezenta in tab.3

Tabelul 3.1. Calculul procesului de ardere a combustibilului
Valori
, ,,
Mărime, unităţi Simbol, formulă α f =1,1 α c =1, α ec = α ec =1,
15 1,2 3

Volumul teoretic de Va0 9,61

aer, m3/ m3

Volumul gazelor 0
VRO 1,02
2
triatomice, m3/ m3

Volumul teoretic al VR02 7,60

azotului, m3/m3

Volumul teoretic al VH02O 2,16

vaporilor, m3/ m3

Excesul de aer, m3/m3 Va     1  Va0 0,961 1,44 1,92 2,88

8
 Volumul excesiv al VH 2O  0, 016  Va
0,015 0,023 0,031 0,046
vaporilor, m3/ m3

Volumul real al Vgu  VRO

0
 VR02  Va
2 9,588 10,06 10,547 11,507
gazelor uscate, m3/m3

Volumul real al VH 2O  VH02O  VH 2O

vaporilor, m3/ m3 2,175 2,183 2,191 2,206

Volumul total al Vga  Vgu  VH 2o

gazelor, m3/m3 11,74 12,22 12,70 13,66

Participaţiile gaze 0
VRO
volumetrice tria- rRO2  2

Vga
tomice 0,087 0,084 0,080 0,075

vapori VH02O
rH 2O 
Vga 0,183 0,176 0,169 0,158

total rt  rRO2  rH 2O 0,27 0,26 0,249 0,23

Temperatura punc-
tului de rouă, 0C

t pr  f pH 2O  rH 2O  58 57 56 55

Densitatea gazelor,   1, 293    Va0 1,226 1,169 1,23 1,236

kg/m3  ga 
Vga

În instalaţiile energetice gazele de ardere sunt supuse, în majoritatea absolută a cazurilor, la două
procese termodinamice: transferul izobar de căldură şi destinderea adiabată. Cantitatea de căldură, în
primul, şi lucrul termodinamic, în al doilea, se exprimă prin diferenţa de entalpii a gazelor.

Se numeşte entalpie conţinutul de căldură fizică a gazelor de ardere. Entalpia gazelor de ardere se
determină ca suma entalpiilor fiecărui gaz din componenţa gazelor de ardere, cu relaţia:

hg  t g VRO2 cRO2  VR2 cR2  VH02O cH 2O     1 Va0ca 

, kJ/m3, (3.7)

tg
în care: este temperatura gazelor de ardere, în 0C;

cCO2 , c N2 , cH 2O , ca
– capacităţile termice specifice ale gazelor respective, din tab. III (pag.170)
 3 , în kJ/(m3K).
Entalpia gazelor de ardere se calculă pentru fiecare sector al agregatului de cazan, luând în
consideraţie valorile coeficienţilor de exces de aer în fiecare sector.
Calculele introducem în tab.3.2. Valorile temperaturilor şi, respectiv, ale capacităţilor termice se iau
aceleaş pentru toate variantele.
După valorile obţinute ale entalpiilor construim diagrama h-t a produselor arderii (vezi fig.3.1), care
va fi ulterior folosită în calcule.
Tabelul 3.2. Entalpiile gazelor de ardere

9
 Gaze triatomice Azot Vapori Aer excesiv
hg
t g.a., ,
0
C VRO2 cRO2 V c VR2 cR2 V c VH 2O cH 2 O V c Va ca V c kJ/m3
V  c
α f = 1,1

200 1,02 2,42 2,48 1,48 11,27 1,96 4,24 0,96 1,53 1,47
0 7 3 8 7,6 4 8 2,16 4 2 1 4 4 19,482 38960

1,02 2,13 2,19 1,36 10,39 1,66 3,60 0,96 1,41 1,35
800 7 2 1 7,6 8 7 2,16 9 5 1 2 6 17,541 14030

α c = 1,15

100 1,02 2,20 2,26 1,39 10,58 1,72 3,72 1,44 1,43 2,07
0 7 5 5 7,6 3 7 2,16 4 4 3 8 3 18,646 18646

1,02 1,93 1,98 1,31 10,00 1,56 3,38 1,44 1,35 1,95 6931,
400 7 1 3 7,6 7 9 2,16 6 3 3 5 1 17,329 6

 ec = 1,2

1,02 1,99 1,32 1,59 3,43 1,99 1,36 2,68 9102,

500 7 0 2,04 7,6 9 10,12 2,16 1 7 6 9 2 18,205 5

1,02 1,78 1,83 1,30 1,52 1,99 1,33 2,55 3511,

200 7 8 6 7,6 0 9,88 2,16 3 3,29 6 3 0 17,556 2

 ec = 1,3

1,93 1,98 1,31 10,00 1,56 3,38 2,88 1,35 3,92

400 0,95 1 3 7,6 7 9 2,16 6 3 2 5 3 19,275 7710

1,70 1,74 1,29 1,50 3,25 2,88 1,32 3,81 1867,

100 0,95 1 7 7,6 7 9,857 2,16 6 3 2 5 6 18,673 3

Cu ajutorul diagramei h – t uşor vom putea determina valorile entalpiilor, în funcţie de temperatură şi
viceversa, determinarea temperaturii cunoscând entalpia gazelor de ardere în fiecare sector al
cazanului.

10
3.4. Bilanţul termic. Calcularea consumului de combustibil

Bilanţul termic al cazanului se întocmeşte fie în raport cu o unitate de timp (s sau h), fie în raport cu o
unitate de combustibil (kg sau m3). În ultimul caz ecuaţia bilanţului termic are forma:

Qd  Q1  Q2  Q3  Q4  Q5  Q6 , kJ / kg , (3.8)
unde: Qd este căldura disponibilă;
Q1 – căldura utilă;
Q2 – căldura pierdută datorită entalpiei gazelor de ardere la evacuarea din cazan;
Q3 – căldura pierdută prin ardere incompletă din punct de vedere chimic;
Q4 – căldura pierdută prin ardere incompletă din punct de vedere mecanic (în cazul
arderii combustibilului gazos aceasta este nulă);
Q5 – căldura pierdută în exterior de către suprafaţa instalaţiei de cazan;
Q 6 – căldura pierdută prin entalpia zgurii evacuate din focar (în cazul arderii
combustibilului gazos aceasta este nulă).
În calcule, mai des se folosesc valorile procentuale:

q1  q 2  q3  q 4  q5  q 6  100 %.
(3.8)
Calculăm pierderile de căldură cu entalpia gazelor la coş cu formula:

hg .ev  ha 2500  495,8 h h

q2  d
100%  100%  5, 49% q2  g .ev d a 100%,
Q i 36, 470 Qi ( 3.9)

hg .ev
în care: este entalpia gazelor evacuate, se determină din diagrama h-t după temperatura gazelor
evacuate. În cazanele de productivitate medie (20 ÷ 75 t/h), care utilizează în calitate de
combustibil gazul natural, temperatura de calcul a gazelor evacuate la coş se admite
t g .ev  130 oC h
Din diagrama h-t avem: g .ev = 2500 kJ/m3.

ha – entalpia aerului rece aspirat din încăpere sau din exterior. Entalpia aerului se calculă cu

formula: ha   ec Va0  ca  ta  1,3  9, 611,323  30  495,8 kJ / m 3 , (3.10)

t
în care: a este temperatura aerului; se consideră ta = 30 0C
ca – capacitatea termică volumetrică a aerului; la temperatura t = 30 0C, ca = 1,323 kJ/(m3K).
a
Din graficul fig.8 [4] luăm valoarea pierderii de căldură în mediul ambiant. Pentru productivitatea
cazanului D  4 t / h - 5
q  2,9 %.
Randamentul brut al cazanului de fapt este căldura utilă q1, în %. Prin urmare:

11
 6
 br  q1  100   qi ,
2 % (3.11)
sau
6

q i
 br
 1 2

100 . (3.12)
Determinăm randamentul brut al cazanului:

q2  q3  q5 5, 49  1,5  2,9
brut  1   (1  ) 100%  90 %.
100 100 (3.13)

Calculăm consumul de combustibil la cazan cu formula:

D (hv  ha.a. ) 1,11  (2778  419)

B  0, 08 3
Qid br 36470  0,90 m /s, (3.14)

în care: D este productivitatea de abur a cazanului, în kg/s; Productivitatea cazanului DE-4 este

1000
4  1,11
D = 4 t/h = 3600 kg/s;

hv – entalpia aburului saturat uscat la ieşire din cazan, se ia din tabele termodinamice în
p  1, 4 MPa, h = 2778 kJ/kg;
funcţie de presiunea aburului v v

ha.a. – entalpia apei de alimentare la intrare în cazan, în kJ/kg. Cazanele cu presiunea nu mai
mare de 3,5 MPa se alimentează cu apă de la degazorul atmosferic cu temperatura de 100 0C. Entalpia
h
ei va fi: a.a = 4,19·100 = 419 kJ/kg.
Determinam consumul de combustibil ars:

q3 1,5
Bc  B (1  )  0, 08  (1  )  0, 068
100 100 m3/s. (3.15)

12
4. CALCULUL SUPRAFETELOR DE SCHIMB DE CALDURA ALE CAZANULUI
4.1. Descrierea suprafetelor de schimb de caldura ale cazanului

Suprafeţele de schimb de căldură ale cazanului din traseul apă-abur sunt: economizorul, vaporizatorul
şi supraîncălzitorul de abur (lipseşte în cazul expus în lucrare), din traseul aer-gaze – preîncălzitorul
de aer (lipseşte în cazul expus în lucrare). Aceste suprafeţe sunt amplasate în 4 zone de temperatură,
care determină modul de schimb de căldură:
- zona de radiaţie amplasată în focar, temperatura gazelor este între 900 oC şi 2000 oC, prin radiaţie
se transferă peste 90 % din căldură;
- zona de semiradiaţie amplasată la ieşire din focar, temperatura gazelor este între 700 oC şi 1300 oC,
prin radiaţie se transferă 60...70 % din căldură;
- zona convectivă de înaltă temperatură amplasată în canalele de gaze după zona de semiradiaţie,
temperatura gazelor este între 300 oC şi 1000 oC, 60...80 % din căldură se transferă prin convecţie;
- zona convectivă de joasă temperatură amplasată în canalele de gaze la ieşire din cazan,
temperatura gazelor este între 100 oC şi 500 oC, prin convecţie se transferă 90...95 % din căldură.
4.2. Calculul termic al focarului
4.2.1. Caracteristicile geometrice ale focarului
Suprafaţa pereţilor laterali se calculă după valorile perimetrului lor şi a lungimii focarului:

Fp.l    L f   2  l f  2  h f   L f   2 1, 79  2  2, 4  1,98  16,59 m 2 ,

(4.1)

unde:  este perimetrul focarului, în m ;

lf
- lăţimea focarului, din Capitolul 1, în m ;
hf
- înălţimea focarului, din Capitolul 1, în m ;
Lf
- lungimea focarului, din Capitolul 1, în m .
Suprafaţa peretelui frontal, egală cu cea a peretelui posterior:
Fp. f  l f  h f 
1,79∙2,4 = 4,3 m2. (4.2)
Suprafaţa totală a pereţilor focarului:
Fp  Fp.l  2  Fp. f 
16,59 + 2 · 4,3 = 25,19 m2. (4.3)
Volumul focarului:
V f  Fp. f  L f 
4,3 · 1,98 = 8,51 m3. (4.4)
4.2.2. Temperatura de ardere
Determinăm cantitatea de căldură degajată în focar la arderea unui m3 de gaz natural:

13
 100  q3  q5 100  1,5
Q f  Qid   ha  36470   419,5  35922,9
100 100 kJ/m3. (4.5)
h
Aici a este entalpia aerului introdus în focar; se calculă cu formula (3.10), pentru excesul de aer din
focar:

ha   f  Va0  ca  ta  1,1 9,98 1,323  30  435, 71 kJ / m3

.

Din diagrama h - t (fig.3.1) după valoarea

Qf găsim:
t f = 1850 0
C.
(4.6)

4.3. Calculul termic al fasciculului radiativ

Suprafeţele de schimb de căldură ale cazanului, amplasate în focarul lui, primesc căldură de la gazele
de arde obţinute în urma arderii gazului natural, preponderent prin intermediul transferului de căldură
prin radiaţie.
Calculele le efectuăm prin metoda iteraţiilor. Admitem o valoare preliminară a temperaturii gazelor la
ieşire din focar, după care efectuăm calculele. Dacă valoarea obţinută din calcule se va deosebi de cea
preliminară, calculele le considerăm terminate. În caz contrar calculele se repetă pentru valoarea
obţinută, considerând-o preliminară.
Calculele prezentăm în tab. 4.1.
Tabelul 4.1. Calculele termice ale fasciculului radiativ

Mărime, unităţi Simbol Argumentare sau formulă Valoare

Suprafaţa deradiaţie,m2 Fr Tab.8.20 [1] 21,84

Grad de ecranare a focarului    Fr Fp  21,84 / 25,19 0,87

Grosimea efectivă a stratului radiant, m S S  3, 6(V f / Fp )  3, 6  (8,51/ 25,19) 1,22

Amplasarea relativă a temperaturii X X  ( Lt .max / L f )  (1/ 1,98) 0,5

maxime

Absorbtanţa gazelor triatomice, m.bar PS

t PS
t  rt S  0,329 1, 22 0,401

Temperatura gazelor la ieşire din focar, t "f Se admite cu precizare ulterioară 1080
0
C

Coeficientul de slăbire a radiaţiei de kg După nomograma Fig. 9 [4],r H 2O =0.183 0,83

către gazele triatomice t "
PS f
t = 0,401 m.bar, = 1080 oC)

Idem, de către mediul focarului k k =k g r t=0.77∙ 0,329 0,273

Absorbtanţa fluxului de gaze, m.bar kS kS=0,273∙ 1,22 0.33

14
 Factorul de emisie al flăcării  fl α fl =1−e−kS=1−e 0,33 0,281

Coeficientul de murdărire a pereţilor  La arderea gazului 0,8

Produsul       0,87  0,8 0,696

Încărcarea termică a suprafeţei BQ f 0,08 ∙ 35922,9 114,08

focarului, kW/m2 =
Fp 25,19

Valoarea coeficientului M M M  0,52  0,3 X  0,52  0,3  0,5 0,37

Temperatura calculată a gazelor la t "f După nomograma Fig. 10 [4] 1065

ieşire din focar, 0C

Entalpia gazelor la ieşire din h"f Din diagrama h-t 19750

focar,kJ/m3

Coeficient de păstrare a căldurii q5 2, 9 0,971

ϕ   1  1
100 100

Căldura transmisă prin radiaţie în Qr . f Qr . f    Q f  hf   0,971 35922  19750  15703

focar, kW/m3

Încărcarea termică volumetrică a qv Bc Qid 0,068  36470 291

focarului, kW/m3 qv  
Vf 8,51

4.4. Calculul termic al fascicolului convectiv

Calculul se reduce la determinarea temperaturii gazelor la ieşire din fascicol. Pentru aceasta folosim
metoda grafică. Admitem preliminar două valori ale acestei temperaturi: 300 0C şi 500 0C.
Determinăm valorile cantităţilor de căldură cu ecuaţiile bilanţului termic, Qb, şi a transferului de
căldură, Qt. Construim graficele acestor mărimi în funcţie de temperatură. Temperatura căutată va fi
la intersecţia liniilor, adică în cazul Qb= Qt.
Tabelul 4.2. Calculele termice al fascicolului convectiv

Mărime, unităţi Si Argumentare sau formulă

Valoarea la
tc
mb
, oC
ol
300 500

Suprafaţa de
2
Fc
Tab.8.20  1 45
încălzire, în m

Numărul de ţevi în zt Capitolul 1 11

rând

15
Diametrul ţevilor, de Capitolul 1 51
mm

Pasul longitudinal, slg Capitolul 1 90

mm

Pasul latitudinal, mm slt Capitolul 1 110

Lăţimea medie a bc Din particularităţile constructive ale cazanului 1

canalului, m

Înălţimea medie a hc Din particularităţile constructive ale cazanului 2

canalului, m

Aria secţiunii de Fcg bc hc  zt d e hc 1  2  11  0, 051  2 0,439

2 Fcg  
trecere a gazelor, m 2 2

Grosimea efectivă a Sc  s s  0,165

stratului radiant, m Sc  1,87 lg lt  4,1 de 
 de 
 0, 09  0,11 
  1,87  0, 051
 0, 051 

Temperatura gazelor tc Din tab. 3.3.

tc  t f 1065
la intrare în fascicol,
o
C

Entalpia gazelor la hc hc = h f

" 19750
intrare în fascicul, Din tab. 3.3.
kJ/m3

Entalpia gazelor la hc Din diagrama h - t 5500 9400

ieşire din fascicul,
kJ/m3

Coeficient de păstrare  Din tab.3.3 0,971

a căldurii

Fluxul de căldură Qb Qb   Bc  hc  hc  0, 068  0,971 19750  5500  940,8 683,3
după ecuaţia
bilanţului termic, Qb   Bc  hc  hc  0, 068  0,971 19750  9400 
kW

Temperatura de ts Din tabele termodinamice în funcţie de presiunea aburului 194,1

saturaţie în cazan, 0C pv  1, 4 MPa

Diferenţa medie de t m tc  tc 1065  300 363 540

t m  
temperatură, K t  t 1065  194,1
ln c s ln
tc  ts 300  194,1

tc  tc 1065  500

t m  
t  t 1065  194,1
ln c s ln
tc  ts 500  194,1

16
Temperatura medie a tmg tc  tc 1065  300 682,5 782,5
gazelor, 0C tmg  
2 2
tc  tc 1065  500
tmg  
2 2

Debitul gazelor de Dga Dga  BcVga  0, 068 12, 22 0,83

ardere în fascicul,
m3 / s

Viteza medie a wm Dga  273  tmg  0,83  273  682,5  6,61 7,3
gazelor de ardere în wm  
273Fcg 273  0, 439
fascicul, m / s
Dga  273  tmg  0,83  273  782,5 
wm  
273Fcg 273  0, 439

Temperatura medie mg t gm

g 682,5 0,682 0,782
o ϑ = =
redusă, m C m
1000 1000

g t gm 782,5
ϑm = =
1000 1000

Conductibilitatea
termică a gazelor de
g

g  1,163 0, 019641  0, 07261 mg  0, 00149  mg 
2
 0,081 0,09

W / mK 
ardere, λ g=1,163( 0,019641+ 0,07261∙ 0,682+0,00149 ∙0,6822 )

λ g=1,163( 0,019641+ 0,07261∙ 0,782+0,00149 ∙0,7822 )

Viscozitatea gazelor g 0,122  0, 743mg  1,124  mg   0, 404  mg   0,082  mg 1,0411 1,2278
2 3 4
2
de ardere, m / s g 
104
Participaţia rH 2O Din tabelul 3.1. 0,176
volumetrică a
vaporilor de apă

Criteriul Prandtl Pr  mg  0,62 0,614


Pr  0,94  0,56  rH 2O   0, 67 
10 


0,682
Pr=(0,94+0,56 ∙ 0,176)(0,67− )
10
0,782
Pr=(0,94+0,56 ∙ 0,176)(0,67− )
10

17
Coeficientul de c    wm d e 
0,65 51,89 55,25
convecţie termică,  c  0, 2  g      Pr 0,33 
W  de   g 
m2  K  0, 081   6, 61  0, 051 
0,65

 0, 2   4 
0, 620,33
 0, 051   1, 04 10 
0,65
   wm d e 
 c  0, 2  g      Pr 0,33 
 de   g 
0,65
 0,09   7,3  0, 051 
 0, 2    4 
0, 6140,33
 0,051   1, 22 10 

Absorbtanţa gazelor PS
t  rt S  0, 26 1, 65 0,429
triatomice, mbar

Coeficientul de kg PS 1,48 1,43

După nomograma Fig. 9 [4] (r H 2O =0,176 , t = 0,429
slăbire a radiaţiei de " "
către gazele m.bar, tc = 300 oC şi tc = 500 oC)
triatomice

Idem, de către mediul k k  k g rt  1, 48  0,314 0,369 0,356

focarului
k  k g rt  1, 43  0,314

Factorul de emisie al g  fl  1  e k  1  e 0,369 0,31 0,3

gazelor
 fl  1  e k  1  e 0,356

Coeficientul de 
Din tab IV.2  2 0,005
murdărire a pereţilor

Temperatura tp 336,7 335,2

exterioară a peretelui
ţevii, 0C Qb 940,8
t p=t s +ξ =194,1+0,005
Fc 45

Qb 683,3
t p=t s +ξ =194,1+0,005
Fc 45

Coeficientul de 11,05 19,01

transfer de căldură
3,6
T
W
prin radiaţie, m  K
2

α r=
[ ( )]
5,06 ∙ α g T g 1− p
Tg
=
5,06 ∙ 0,31 ∙(273+300) 1−
[ ( 273+336,7
273+300
3,6

) ]
Tp 273+336,7
(
108 ∙ 1−
Tg ) 108 ∙ 1−( 273+300 )

18
 3,6
Tp

α r=
[ ( )]
5,06 ∙ α g T g 1−
Tg
=
[ (
5,06 ∙ 0,31 ∙(273+500) 1−
273+335,2
273+500 )
3,6

]
Tp 273+335,2
(
108 ∙ 1−
Tg ) (
108 ∙ 1−
273+300 )
Coeficientul de  0,95
umplere a canalului
de gaze

Coeficientul de kc ωα c + α r 0,95 ∙51,89+11,05 40,07 46,46

transfer global de K c= =
1+ξ (ωα c + α r ) 1+0,005(0,95 ∙ 51,89+11.05)
W
căldură, m  K
2 ωα c + α r 0,95 ∙55,25+19.01
K c= =
1+ξ (ωα c + α r ) 1+0,005(0,95 ∙ 55,25+19,01)

Fluxul de căldură Qk Q k =k c F c ∆ t m 10−3 =40.07 ∙ 45 ∙ 363,07∙ 10−3 654,7 1129,2

după ecuaţia 0
transferului termic Qk =k c F c ∆ t m 10−3 =46.46 ∙ 45 ∙ 540,01∙ 10−3

Temperatura gazelor tc Din graficul din fig.3.2 377

la ieşire din fascicul,
0
C

După valorile obţinute ale Qb şi Qk construim graficul fig. 3.2, din care determinăm valoarea
temperaturii pentru punctul de intersecţie a liniilor respective.

3.5. Calculul termic al economizorului

19
 Economizorul are rolul de a ridica temperatura apei de la temperatura apei de alimentare până
la temperatura aproape de saturare (în unele cazuri se admite şi o fierbere slabă), scăzând astfel
entalpia gazelor evacuate. El este amplasat în zona convectivă de joasă temperatură. La cazanele mici
economizorul reprezintă ultima suprafaţă a cazanului, la cazanele mari, aparţinând grupurilor
energetice cu preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare până la 230...280 oC, ele sunt urmate de
preîncălzitoarele de aer. Constructiv, economizoarele pot fi din tuburi de fontă cu aripioare (la cazane
cu presiunea până la 3,5 MPa) sau din tuburi netede de oţel.
Spre deosebire de suprafeţele precedente ale cazanului, care au un caracter de verificare,
calculul economizorului este constructiv: obiectivul lui este determinarea valorii suprafeţei şi
compoziţia ei. Calculele le introducem în tab.5

Tabelul 3.5 Rezultatele calculului economizorului

Mărime, unităţi Simbo Argumentare sau formulă Valoare

l

Temperatura gazelor la t ec' Din tab.3.4. 377

intrare, 0C

Entalpia gazelor la intrare, hec' Din diagrama h-t 6875

0
C

Temperatura gazelor la t ec" A fost admisă în paragraful 3.4

130
ieşire, 0C

Entalpia gazelor la ieşire, hec" Din diagrama h-t

2500
kJ/m3

Căldura cedată de gaze Qec Qec   Bc (hec'  hec" ) 

288,8.
apei în economizor, kW 0,971  0, 0748  (7000  2300)

Debitul apei prin D Din caracteristica cazanului

1,11
economizor, kg/s

Temperatura apei după t a" ta"  ta .a. 

Qec
 100 
341
Dc p 1,11  4,19 162
economizor, 0C

Diferenţa de temperatură la  t  t   tec'  ta"  420  173

215
intrare, K

Diferenţa de temperatură la  t  t"  tec"  taa  130  100

30
ieşire, K

Diferenţa medie de  tm  t'   t " 247  30

tm   93,93
temperatură, K ln( t '/  t ") ln(247 / 30)

Temperatura medie a t ecm tecm  0,5(tec'  tec" ) 

gazelor, 0C 253,5
0,5  (420  130)

20
 Viteza medie a gazelor în wec Admitem în prealabil
10
economizor, m/s

Volumul total al gazelor, Vgat Din tab 3.1.

m3/m3 12,707
Vga  Vga

Debitul mediu al gazelor BcV gam 0,068∙ 13.218 ∙(273+253,5)

Bc V mga=
prin economizor, m3/s 273
1,66

Aria secţiunii de trecere a Fec B c V mga 1,66

F ec = = 0,167
gazelor, m2 ω ec 10

Aria secţiunii de trecere a f ec Din tab.1

0,088
unei ţevi, m2

Numărul de ţevi în rând zţ F ec 0.167

z t= = 2
f ec 0,088

Viteza precizată a gazelor, wec B c V mga 1,66

ω ec = = 9,432
m/s f ec z 0,088 ∙2

Coeficientul de transfer kec k ec =7,6+1,69 ∙ ωec =7,6 +1,69∙ 9,432

global de căldură, 23,53
W / mK

Suprafaţa de schimb de Sec Q ec 288,8

Sec = =
căldură a economizorului, k ec ∆ t m 23,53 ∙ 93,93 130,66
m2

Suprafaţa de schimb de sec Din tab.1 [4]

2,18
căldură a unei ţevi, m2

Numărul rândurilor de ţevi zr S ec 130,66

z r= = 30
sec z t 2,18 ∙2

Economizorul se va executa în 2 coloane din câte 3 blocuri: 4; 8 şi 4 rânduri în fiecare.

4. Calculul gazodinamic
Obiectivul calcului este determinarea rezistenţei gazodinamice a cazanului împreună cu
economizorul. Calculul este prezentat în tab.7.
Tabelul 4.1. Rezultatele calculul gazodinamic

Mărime, unităţi Simbol Argumentare sau formulă Valoare

21
Rezistenţa gazodinamică a Δ pc Din tab.8.20[1] 0,546
cazanului fără economizor,
kPa

Viteza medie a gazelor în wec Din tab.3.5 9,82

economizor, m/s

Temperatura medie a gazelor t ecm Din tab.3.5 275

în economizor, 0C

Densitatea medie a gazelor în  ecm ρga 273 1.23∙ 273 0,61

ρmec = =
economizor, kg/m3 273+t ec
m
273+275

Numărul de rânduri în zr Din tab.3.5 30

economizor

Rezistenţa gazodinamică a  pec ω 2ec 0,441

economizorului, kPa ∆ pec =0,0005 zr
2

9,82
¿ 0,0005 ∙32 ∙ 0,61
2

Rezistenţa canalelor de  pr Considerăm 10

racordare, %

Rezistenţa gazodinamică  pcaz ∆ pr 1,27

totală a cazanuului, kPa
∆ Pcaz =( ∆ p c + ∆ p ec ) 1+ ( 100 )
10
¿( 0,546+0,441)(1+ )
100

22
 Fig.3.3. Blocul unui economizorului

Bibliografie

1. К.Ф.Роддатис, А.Н.Полтарецкий. Справочник по котельным установкам малой

производительности. – Москва: Энергоиздат, 1989.
2. Гусев Ю.Л. Основы проектирования котельных установок. – Москва: Стройиздат, 1973.
3. Тепловой расчет котельных агрегатов. (Нормативный метод). Под ред. Н.В.Кузнецова и др.
Москва: «Энергия», 1973.
4. Aurel Guţu. Indicaţii metodice. Proectarea unui cazan de tip DE.- Chişinău: U.T.M. 2008.