ABORDARILE CREATIVITATII

Abordările creativităţii cuprind cateva orientări majore asupra explicării fenomenului complex al
creativităţii.psihanalistii explică creativitatea fie prin fenomenul sublimării ( Freud) fie prin compensarea
anularea complexului de inferioritate In timp ce asociaţionistii cred că apariţia noului se bazeaza pe
forme de combinare a elementelor deja existente, gestaltistii explică fenomenul creaţiei ca pe unul ce se
raporteaza la intreg, la structura internă a fenomenului.Behavioristii pleacă in explicarea fenomenului
creaţiei de la conceptul decondiţionare instrumentală, contribuţia majoră revenind părinţilor. Ulterior
neobehavioristii iau in considerare si contribuţia individului,structura lui de personalitate.Umanistii pun
In centrul preocupărilor nevoia de autoactualizare iar reprezentanţii teoriei culturale factorii culturali, de
mediu.Contribuţia esenţială a cognitivistilor este accentul pus pe conceptul de stil cognitiv prin care
putem diferenţia indivizii inalt creativi de ceilalţi.Preocupările diversificate asupra creativităţii,ca
dimensiune complexă a personalităţii au dus la conturarea unor abordări distincte ce aparţin diverselor
orientări psihologice, existand asadar o multitudine de explicaţii oferite procesului si dinamicii
personalităţii creatoare.
ABORDAREA PSIHANALITICA

Psihanaliza poate fi considerată o teorie cu implicaţii pentru cunoasterea persoanei creative, dar mai ales
a procesului creativ.Freud explică fenomenul creaţiei pornind de la teoria sublimării,considerand că
fenomenul creaţiei poate fi determinat, generat de tensiunea cauzată de tendinţele, impulsurile refulate
in inconstient ,tendinţe ce pot apărea sub forme deghizate in forme rezistente la existenţa socială,
acceptabile din punct de vedere social. Aceste pulsiuni constiente pot fi legate de putere, prestigiu,
onoare, dragoste,posesiuni materiale. Observatiile lui Freud au fost susţinute de studii de ca, asupra
unor creatori, cum este Leonardo da Vinci.)Freud introduce următoarea nuanţă;soluţia sublimării, deci a
creaţiei si sănătăţii mentale si este accesibilă doar inividului talentat, in timp ce individul obisnuit nu este
receptiv la fanteziile si ideile izvorate din inconstient pe care rereprimă, refulează, expunandu-se astfel
tulburărilor psihice.Dizidentul lui Freud, A. Adler, vede in creativitate un mijloc de anihilare acomplexul
de inferioritate, specific individului. Creativitatea este o formă de adaptare superioară intrucat prin
activitatea creatoare individul se autorealizează si devine util societăţii din care face parte;astfel prin
scopurile atinse indivizii creativi formează un grup de elită al societăţii.Un alt psihanalist C. G. Jung
ocupandu-se de natura creaţiei artistice distinge două tipuri de creatori:

tipul psihologic

la care domină apelul la nivelul constient, actul de creaţie fiind declansat voluntar in vederea unui
obiectiv clar formulat de autor, iar produsul este clar si fără subtilităţi. In acest caz,creatorul desi este
identificat cu procesul creativ in mod constient este afectat si de inconstientul colectiv. Creaţia de tip
psihologic este exprimată in romanele de dragoste literatura despre familie si societate,cărţi poliţiste,in
poezie si dramaturgia didactică. 2.tipul vizionar

este dominat de inconstient si este creatorul creativităţii autentice;creaţia tipului vizionar activează
instinctiv arhetipurile ,imaginile primordiale aflate in stare latentă in inconstientul individului.Creatorul
este invadat de ganduri si imagini pe care nu a avut intenţia să le creeze; astfel se spune că procesul
creativ il pune in miscare pe artist care răspunde unor forţe vitale creative aflate in inconstientul
colectiv.In abordarea psihanalitică au apărut ulterior concepte noi importante pentru explicarea
fenomenului creativităţii si anume:

-regresia adaptativă

este procesul primar care asigură stimularea creativităţii prin combinarea gandurilor nemodulate in
constient, adică a gandurilor ce apar in timpul somnului, in timpul unor stări modificate ale condtiinţei
sau a psihozelor

-elaborarea

este un proces secundar care asigură transformarea materialulu iobţinut in timpul somnului prin gandire
realistă si constientă.Psihianalisti nu au ajuns inca la un consens in privinta localizarii creatiei.
Contribuţiile psihanalizei la studiul creativităţii (Ana Stoica Constantin 2004)

-considerarea persoanei creatoare ca fiind aptă să slăbească controlul eului asupra inconstientului, astfel
incat impulsurile creatoare din inconstient să poată trece pragul constiinţei; această presupunere duce la
ideea că persoanele neinhibate sunt mai creative;

-potenţialul creativ este omniprezent, toţi indivizii dispun de acesta,deoarece si conflictele dintre
instinctele inconstiente si superego suntomniprezente;

- psihanaliza a constituit un progres in inţelegerea progresului creativ intrucat a plasat inspiraţia in

inconstientul uman, respingand credinţa mistică in sursele externe de genul muzelor sau al divinităţii.