Sunteți pe pagina 1din 10

E t I Z AB E T H STROUT

Frafii Burgess

Traducere din limba englezit


BOGDAN PERDIVARA

w'*
CUPRINS
CARTEA INTAI
1

intr-o dup5-amiazi vAntoasi, in cartierul Park Slope


din Brooklyn, New York, Helen Farber Burgess igi ftcea
bagajele pentru vacanll. O valizl" mare, albastri era des-
Ibcuti pe pat, iar hainele pe sre ea gi sogul le aleseseri cu
o noapte inainte stiteau implturite ;i puse teanc pe gez-
longul de alituri. Lumina soarelui se tot itea tnS.untru
printre norii migcitori de-afari, Ihcand mAnerele de alami
ale patului si striluceasci cu putere ;i valiza si pari de
un albastru-intens. Helen se fbgAia intre garderobi - cu
oglinzile sale enorme, tapetul de pinzl. groasl, crem
gi lemniria intunecati ce imprejmuia fereastra lungi - gi
dormitorul cu ugi franguzqti inchise acum, dar care pe
vreme mai caldi se deschideau citre un cerdac ce didea
spre gridin5. Helen simgea un soi de paralizie mentali,
care se producea cAnd ftcea bagajele pentru excursii, aga
ci gArAitul strident al telefonului o ftcu si se simti ugurati.
CAnd vizu pe ecran NUMAR PRWAI igi didu seama ci
era ori solia unuia dintre partenerii de la firma de avo-
caturi a solului slu - o firmi prestigioasi, cu avocali
celebri -, ori cumnatul ei, Bob, care igi ginea numi.rul la
secret de ani buni, dar nu era, si n-avea in veci si fie ce-
lebru cAtugi de pugin.
-Mi bucur ci egti tu, zise trigind din sertarul biroului
o egarfi colorati, ridicXnd-o in lumini. gi aruncind-o apoi
pe pat.
18 Elizabeth Snout

-Te bucuri? se auzi, surprinsi, vocea lui Bob.


-Mi temeam ci-i Dorothy.
inaintind spre fereastri, Helen arunci o privire in
gridini. Prunul se legina in vint, iar pe pimAnt se in-
vArtejeau frunze galbene, cLzute din planta agigatoare.
-De ce nu voiaisi fie Dorothy?
-Mi cam obosegte in perioada asta.
-Egti pe cale si. pleci cu ei intr-o excursie de-o sip-
timAni.
*Zecezile. Da,;tiu.
O pawi scurti, apoi Bob scoase un ,,mdaa", cu vocea
devenindu-i la iugeali ingelegitoare, caldi - e punctul lui
forte, igi zise Helen, ciudata lui abilitate de a pitrunde in
bula micugi a lumii personale a altcuiva in doar cAteva
secunde. Asta ar fi trebuit sil faci un sot bun, insi nu
funcqiona, se pare, afa: nevasta lui Bob il pirisise cu ani
in urmi.
-Am mai fost cu ei, ii reaminti Helen. O si fie in
regula. Alan e un tip exffem de drigug. Cam nesirat.
-$i partener executiv in firmi, zise Bob.
-$i asta, da, gAnguri Helen, juciugi. Ar fi cam greu de
zis ,,$tigi, am prefera si mergem singuri in excursia asta".
Jim zice c5. fata lor mai mare face cam uret in perioada
asta - e la liceu - 9i consilierul de familie a sugerat ca
Dorothy si Alan si plece un dmp, si ia distangi. Nu gtiu
de ce ai ,,lua distangi" dacLai un copil care-li di bitaie de
cap, dar uite-ne!
-Nici eu nu stiu, rosti cu sinceritate Bob, apoi: Helen,
chestia asta abia s-a intAmplat.
Ea il asculti, in vreme ce impiturea o pereche de
pantaloni de in.
-Theci pe-aici, il intrerupse. O si luim cina peste
drum, dupi ce se-ntoarce gi Jim acasi.
Izbuti, dupi asta, si faci. cu autoritate bagajul. Egarfa
colorati era inclusi, impreunS. cu trei bluze albe de in,
Frayii Burgess 19

rri;tc balerini negri gi colierul de corali pe care i-l diruise


lirrr anul trecut. La un pahar de whisky cu Dorothy, pe
tt'rrrsi, asteptAndu-gi birbagii si faci dug dupi golf, Helen
;rr f i putut zice, posibil: ,,Bob e un tip interesant". Ba chiar
sri rnentioneze gi accidentul - cum Bob, la patru ani, se
juc:ase la schimbltorul de viteze, lucru ce ficuse ca ma;ina
sii se abati peste tatil lor 9i siJ omoare; omul coborise pe

1r:rrrta aleii de acces si repare cevala cutia pogtali, lisXn-


tlrr-;i in masini" cei trei copii mici. Un lucru absolut in-
1',r'ozitor. $i niciodati adus in discugie. Jim ii vorbise o
sirrgtrri. dati despre asta, in treizeci de ani. insl Bob era
un tip anxios, si lui Helen ii plicea si-i poarte de griji.
,,llsti un fel de sfint5", ar fi zis Dorothy, cu ochii ascungi
tle ochelarii de soare uriagi.
Iar Helen, atunci, ar fi clitinat din cap. ,,E doar un om
t:rre simte nevoia ca algii si aibi nevoie de el. $i odati
(c-au crescut copiii..." - nu, copiii n-avea si-i aduca in
tliscutie.
Nu acum, cind fata familiei Anglin chiulea de Ia
;r:oali gi lipsea de acasi nopgile. Dar cum sL-gi petreaci
irnpreuni zece zile fafi si aduci in disculie copiii? Thebuia
sril intrebe pe Jim.
Helen cobori la parter si intri in bucitirie.
-Ana, ii zise menajerei lor, care curi,ta niste cartofi
rlulci cu o perie vegetali, o si mAncim in ora; diseari. Pogi
si te duci acasi.

Norii de toamni, magnifici in nuangele lor intunecate,


;i cripituri mari, luminoase, ince-
t:rau ri.sfirati de vAnt,
pcau si se intindi peste clidirile de pe Seventh Avenue.
Acolo erau restaurantele chinezeEti, priviliile cu suvenire,
nragazinele de bijuterii, tarabagiii cu legume, fructe gi
siruri de buchete de flori. Bob Burgess trecu pe lAngi toate
ilcestea pagind pe trotuar in direcgia casei fratelui siu.
20 Elizabeth Strout

Bob era un birbat inalt, in vArsti de cincizeci gi unu


de ani, gi era o chestie cu el: gtia si se faci pldcut. CAnd
erau cu Bob oamenii se simteau ca in interiorul unui cerc
alcltuit din ,,noi gi-ai nogtri". Si fi gtiut 9i Bob asta despre
el, poate ci viaga i-ar fi fost diferiti. insi n-o gtia, gi i;i
simgea adeseori iniura impunsl de o teami nedefinita.
Nu nici constant. Prietenii se ari"tau de acord ci puteai
era
petrece de minune cu el, dupi care si-l vezi iara;i gi si fie
complet pe alti lume. Partea asta Bob o ;tia, fiindci i-o
spusese fosta nevasti. Pam spusese ci se duce undeva
departe, in capul lui. ,;{ga face gi Jim", incercase s-o con-
vingi Bob. ,,Nu despre Jim e vorba."
lgteptAnd la interseclie si se schimbe culoarea sema-
forului, Bob simgi un val de gratitudine pentru cumnata
lui,care zisese ,,O si luim cina peste drum, dupi ce se-n-
toarce gi Jim acasi". Pe Jim voia el si-l vadi. Ce observase
Bob mai devreme, de la geamul apartamentului siu de
la etajul patru, ce auzise in apartamentul de dedesubt
il zguduise, si acum, trecind strada, depa;ind din mers o
cafenea unde nigte tineri stiteau pe sofale intr-o bezni
cavernoasi, cu fegele hipnotizate de ecranele laptopurilor,
Bob simf ci peisajul pe care il stribate nu-i mai era fami-
liar. De parc| n-ar fi triit la New York o jumitate de viali
;i nu l-ar fi iubit ca pe-un om in carne ;i oase, de parci
n-ar fi pirisit nicicAnd intinderile de iarbi silbatici, de
parci n-ar fi stiut ;i nu gi-ar fi dorit altceva decAt cerurile
dezolante din New England.
-Sora ta tocmai a sunat, zise Helen lisAndu-l pe Bob
si intre pe uga zibreliti de sub bolta de cirimidi cafenie.
Voia si. vorbeasci cu Jim ;i pirea amirAti. Helen atirni
in vestiar haina lui Bob gi adiugi, intorcAndu-se spre el:
$tiu. Aga vorbegte ea. Dar eu tot vi zic c5, o dati Susan
mi-a zAmbit. Helen se a;ezi pe canapea, incrucigAndu-;i
picioarele, in colangi negri, sub .". itt..t."- si imit un
accent de Maine.
Frayii Burgess 2l

Bob se agezi in balansoar 9i porni si impingi din


genunchi, in sus gi-n jos.
-Nimeni n-ar trebui si imite un accent de Maine in
faEa unuia din Maine, continui Helen. Nu;tiu de ce, dar
sudigtii sunt mult mai desch{i in privinga asta. Daci-i zici
tunui sudist ,,Saltare, neic5.", nu ai impresia ci te privegte
de sus. Bobby, te cam agiti, zise ea. E-n reguli. Pogi si te
tgigi, daci te simgi bine. Te simgi bine?
Bunitatea fusese slibiciunea lui Bob de-o viagi
intreagi gi simgea acum asta ca pe ceva fnic, cape un fluid
ce i se deplasa prin piept.
-Nu tocmai, recunoscu. Dar ai dreptate la chestia cu
accentul. CAnd igi zice lumea ,,A, egti din Maine, nu faci
diferenga intre ei gi hei", e dureros. O chestie dureroasi.
-$tiu, zise Helen. Acum spune-mi ce s-a intAmplat!
-Adriana;i Studengelul s-au certat din nou.
-Stai, fr"cu Helen. A, da, sigur. Cuplul de dedesubt.
Au cAinele ila idiot care schelaliie mereu.
-lq"-i.
-Zrmai departe, {icu Helen multumiti ci-gi amintise
lsta. O clipi, Bobl Tiebuie musai si-gi spun ce am vlzut
aseari la gtiri. Un reportaj numit ,,B5.rbagilor adeviragi le
plac cigelugii". Puneau intrebSri unor tipi mai... scuze...
cfeminagi a;a, in brage cu cigeii igtia pe care-i imbri"caseri.
in pelerine de tartan, cu cizmulige de cauciuc. Si mi-am
zis: astea-s gtiri? E un rizboi in irak de patru ani de-acum,
qi asta numesc ei gtiri? E fiindci n-au copii. Oamenii
care-gi imbraci aga cAinii. Bob, imi pare nespus de riu!
Continua cu ce spuneai.
Helen apuci o perni ;i porni si-gi treaci palma peste
ca. Faga i se frcuse rozalie, iar Bob avu impresia ci avea un
bufeu, a;a ci-gi privi mAinile ca si-i ofere un pic de spagiu
personal, frri si-gi dea seama ci Helen se imbujorase
fiindci adusese vorba despre oameni fbri copii - iar Bob
tru avea copii.
22 Elizabeth Strout

-Se cearti, zise Bob. $i cAnd se cearti, Studenlelul -


sogul, ci sunt cisitorigi - gipi aceeasi chestie iar 9i iar'
,,Adriana, mi scogi in pizda mi-sii din min1i." $i o tot
repeti Ia nesfirgit.
Helen clitini din cap.
aqa. Vrei ceva de
-Imagineaza-gi Cum ar fi si triieqti
biut?
Se ridici gi se apropie de dulipiorul cu biuturi, unde
turni whisky intr-un pihirel de cristal. Era o femeie
scundi, cu forme inci apetisante puse in valoare de fusta
neagri gi puloverul bej.
Bob biu dintr-o inghigituri jumitate de pahar'
-OrigicAt, continui el gi vizu cum chipul lui Helen se

conracti pulin.
Lui Helen nu-i plicea defel cum zice el ,,orisicAt"'
dqi uita mereu asta si, uitAnd-o 9i acum, simti ci urmea-
zi egecul, ci n-avea si poati comunica tristetea a ceea
ce vizuse.

-Ea vine acasi, zise Bob, 9i se Pun pe cearti. El igi face


treaba cu gipatul. Apoi scoate ciinele la plimbare' insi de
data asta, cAt e el plecat, ea cheami poligia. N-a mai frcut
asta pAni acum. El se intoarce ;i e relinut. Am auzit
cum i-a zis polilistul c5. nevasta lui susline c5.ar fr lovit-o'
l-au arestat' $i el
$i ci i-ar fi aruncat hainele pe geam. Deci
era perplex.
Helen arita ca si cum n-ar fi ;tiut ce si zici'
-El e un tip aga, aritos, foarte la modi in bluza lui
cu fermoar, gi stitea acolo plAngind: Iubito, nu te-am
lovit niciodati, de qapte ani suntem cisatorigi, ce faci?
Iubito, te rooog! Dar i-au pus citugele ;i l-au trecut aga
strada, in plini zi, pini la magini. O si stea la ricoare
peste noaPte.
Bob se ridicl din balansoar, se duse la dulipior 9i-9i
mai turni nigte whisky.
Frayii Burgess 23

-E-o poveste foarte tristi, zise Helen, care se simgea


rlczamigiti; sperase la ceva mai dramatic. Dar putea si se
gindeasci la asta inainte s-o loveasci.
-Nu cred cI a lovit-o, zise Bob agezAndu-se iarigi in
lrrrlansoar.
Cu o expresie gAnditoare, Helen spuse:
-MI intreb daci o si mai r5.mAni, cisitoriti.
*Nu cred.
Bob obosise de-acum.
-Ce te-a deranjat cel mai mult, Bob? vru Helen si
ltie. Ci li s-a stricat cisnicia sau arestarea?
Lua personal expresia lui de om care nu-si putea gisi
rrlinare.
Bob se legini de cAreva ori.
*Totul. Uite-a;a s-a intAmplat, zise pocnind din de-
gete. Era, adici, o zi obignuiti, Helen.
Helen indesi perna in rezemdtoarca canapelei.
-Nu gtiu ce-i a9a de obignuit lao ziin care pui si-gi fie
:rrestat sotul.
intorcAnd capul, Bob vlzu prin grilajul de la fereastri
t:i fratele lui se apropia pigind pe trotuar gi il cuprinse un
puseu mic de anxietate privindu-l: pasul iute, pardesiul
Iung, servieta din piele groasa. Apoi se auzi sunetul cheii
virite in broasci.
-Buni, scumpule, zise Helen. A venit fratele tiu.
-vrd.
Jim se dezbrici de pardesiu si-l puse in cuierul din hol.
llob nu invigase niciodati si.-si puni in cuier pardesiul.
(le-i cu tine? obignuia s5l intrebe nevasti-sa, Pam. Ce-i,
ce-i, ce-i? $i ce era cu el, de fapt? Nu putea spune. insi,
ori de cn"te ori intra undeva, daci nu-i lua altcineva haina,
:rctiunea de a o atArna in cuier i se pirea inutili gi... ei
bine, prea dificild.
-Hai ci plec, zise Bob. Am de lucru la un rezumat
,.le caz.