INTRODUCERE

Economiştii contemporani fixează ca primă prioritate a teoriei economice cunoaşterea

legilor şi legităţilor economiei de piaţă, datorită faptului că sistemul concurenţial s-a dovedit a
fi singurul sistem valabil şi viabil, capabil să susţină dezvoltarea societăţii în condiţii de criză,
întrucât în această perioadă, indifferent de faptul că pe anumite segmente economia mondială
înregistrează creşteri, ea se află într-o criză profundă. De asemenea, se poate afirma că
întregul sistem economic mondial suferă astăzi transformări paradigmatice, criza generalizată
a resurselor conducând la fixarea unor alte priorităţi, respectiv la transformarea informaţiei în
principală resursă economică.
Acestei evoluţii la nivel global i se adaugă evantaiul problemelor derivate din
desprinderea relativ recentă a unor subsisteme economice care până nu demult adoptaseră
economia centralizată – de comandă.
Economiile de tranziţie spre sistemul concurenţial sunt economii problematice, cu
multe necunoscute şi au mai mult decât celelalte nevoie de modele consacrate pentru a depăşi
stadiul de criză în care se zbat.
Orice organism economic care acţionează în interiorul acestor subsisteme are nevoie
mai mult decât oricând de un mare grad de adaptabilitate, de posibilitatea transformării rapide
pentru a putea funcţiona în mod corespunzător.
Aprecierea dimensiunii activitătii economice a unui agent economic si a modificarii
acesteia in timp este absolut obligatorie pentru procurarea si asigurarea resurselor viitoare
necesare indeplinirii obiectivelor propuse.
În analiza economico financiară, o importanţă deosebită în determinarea cauzelor şi a
rezervelor de creştere a cifrei de afaceri o are studierea structurii vânzărilor.
Raţiunea de a exista a oricărei firme presupune desfăşurarea oricărei activităţi durabile
măsurată prin nivelul performanţelor economico- financiare ca expresie a eficienţei activităţii
de producţie şi comercializare a bunurilor materiale necesare satisfacerii unor nevoi sociale.
Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obţinute din activităţi comerciale curente , fiind
unul dintre cei mai importanţi indicatori de măsurare a performanţelor economice ale unei
întreprinderi.
Practic, cifra de afaceri permite determinarea poziţiei pe piaţa a unei societăţi, oferă
informaţii despre dinamica activităţii, şansele de extindere a afacerii sau importanţa
întreprinderii în cadrul sectorului.

1
 Scopul acestei lucrări de licenţă este cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor
prin intermediul cărora concură la formarea şi respectiv modificarea rezultatelor unei
activităţi, precum şi stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire a funcţiunii întreprinderii ca
sistem, reprezintă un element definitoriu al obiectului analizei economico-financiare. Pentru
realizarea acestei analize am parcurs următoarele etape: stabilirea factorilor, măsurarea
influenţelor acestora, sintetizarea rezultatelor analizei, elaborarea măsurilor menite să asigure
o folosire optimă a resurselor.
Lucrarea de licenţă “Analiza statistică a volumului structurii şi dinamicii cifrei de
afaceri la S.C. SANDOZ S.R.L.” este structurată în două părţi (abordare teoretică şi abordare
practică).
Primul capitol intitulat “Analiza cifrei de afaceri” prezintă dinamica, structura şi
analiza factorială a cifrei de afaceri, precum şi reflectarea modificării acesteia în principalii
indicatori economico-financiari.
Al doilea capitol “Indicatori statistici utilizaţi pentru cifra de afaceri” conţine noţiuni
teoretice legate de indicatorii statistici, funcţiile, clasificarea şi modul de calcul al acestora.
În capitolul trei am realizat un studiu de caz privind analiza cifrei de afaceri la S.C.
SANDOZ S.R.L., o companie din Târgu Mureş, producătoare de medicamente. În acest
capitol am urmărit evoluţia cifrei de afaceri a companiei pe o perioadă de trei ani, respectiv
2006, 2007 şi 2008.

2
 CAPITOLUL I
ANALIZA CIFREI DE AFACERI

Întreprinderea reprezintă o entitate socio-economică de sine stătătoare cu o structură

proprie delimitată în timp şi spaţiu. Pentru a fi viabile şi pentru a putea desfăşura o activitate
continuă în mediul lor instituţional, întreprinderea intră în relaţii de intercondiţionare cu
factorii existenţi în mediul lor ambiant fiind susţinute în demersul economic de clienţi,
furnizori, forţă de muncă, bănci, instituţii guvernamentale şi bugetare etc., cu intenţia
declarată să demonstreze că sunt capabile să desfăşoare o activitate eficientă.
În condiţiile economiei de piaţă, toţi aceşti factori îşi pun amprenta asupra rezultatelor
întreprinderii, fapt pentru care analiza cifrei de afaceri este considerată ca hotărâtoare pentru
aprecierea locului şi rolului întreprinderii în cadrul sectorului său de activitate, a poziţiei sale
pe piaţă, a capacităţii acesteia de a desfăşura o activitate profitabilă.
Cifra de afaceri (CA) reprezintă totalul vânzărilor realizate (facturate) pe parcursul
unui exerciţiu fiscal. Cifra nu include TVA-ul facturat.
Cifra de afaceri cuprinde suma totală a veniturilor din operaţiunile comerciale
efectuate de firmã, respectiv vânzarea de mărfuri şi produse într-o perioadă de timp
determinată. În cuantumul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare şi veniturile
exceptionale. În termeni corecţi, cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor
livrate, lucrărilor executate, serviciilor prestate, precum şi a altor venituri din exploatare,mai
puţin rabaturile,remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Notiunea de cifră de afaceri poate
fi abordată pe mai multe categorii:cifra de afaceri totală, cifra de afaceri medie, cifra de
afaceri marginală şi cifra de afaceri critică, fiecare dintre acestea evidenţiind câte un aspect
referitor la activitatea firmei. 1Cifra de afaceri totală(CA)reprezintă volumul total al afacerilor
unei firme, evaluate la preţurile pieţei, respectiv încasările totale. Ea cuprinde totaliatea
veniturilor din vânzarea mărfurilor şi produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor
într-o perioadă de timp.

1
Silvia Petrescu, Marilena Mironiuc, Analiza economico-financiară, Editura Tiparul, Iaşi, 2002

3
 I.1. Abordari conceptuale

Conceptual cifra de afaceri poate fi abordată prin prisma următorilor indicatori:

a) cifra de afaceri totală, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr.
82/1991, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea
de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, exclusiv rabaturile, remizele şi
alte reduceri acordate clienţilor.
Planul Contabil General 1982 (Franţa), defineşte cifra de afaceri ca reprezentând
totalitatea încasărilor realizate din exercitarea activităţii preofesionale şi curente a
întreprinderii, exclusiv subvenţiile de exploatare şi veniturile nete parţiale din operaţiunile pe
termen lung.
b) cifra de afaceri netă reprezintă, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului
finanţelor nr. 403/1999 privind aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a
IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale, un
indicator al Contului de profit şi pierdere care cuprinde sumele provenind din vânzarea de
bunuri şi servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale întreprinderii, după scăderea
reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată precum şi a altor impozite şi taxe
aferente.
Continuarea dezvoltării sistemului contabil în ţara noastră se realizează în strânsă
corelare cu tendinţele care se manifestă pe plan european şi internaţional şi vizează, în
principal, asimilarea în întregime a prevederilor Directivei a IV-a a Comunităţii Economice
Europene şi a Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de
Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaţionale. 2 În acest context, unul dintre
principalele elemente care priveşte dezvoltarea sistemului de contabilitate îl reprezintă
adaptarea şi explicarea terminologiei contabile specifice în consens cu actele normative mai
sus menţionate (conturi anuale, situaţii financiare, raport anual, cost administrativ, cifra de
afaceri netă, activitatea curentă, venituri şi cheltuieli extraordinare etc.).
c) cifra de afaceri încasată, reprezintă valoarea totală a încasărilor întreprinderii pentru o
anumită perioadă de timp, ca urmare a vânzărilor de produse şi mărfuri şi se poate stabili pe
baza rulajului creditor al contului 411 “Clienţi”, corectat cu T.V.A. aferentă.

2
Marilena Mironiuc, Silvia Petrescu, Analiza economico-financiară, Editura Tiparul, Iaşi, 2002

4
d) cifra de afaceri minimă (CAmin), reprezintă suma vânzărilor care permite acoperirea
cheltuielilor variabile aferente şi a tuturor cheltuielilor fixe ale întreprinderii.

în care:
Cf reprezintă suma cheltuielilor fixe;
cv - cheltuielile variabile medii la 1 leu cifră de afaceri.
e) cifra de afaceri de realizat în cazul unor restricţii date (CAr).
Restricţiile date, cunoscute, se referă la capitalul social (Ks), rata dividendelor (Rd),
cota de repartizare a profitului net pentru autofinanţare (caf), cota de impozit pe profit (ci) şi
rata rentabilităţii resurselor consumate (Rrc).
Relaţia de calcul a cifrei de afaceri de realizat în cazul unor restricţii date, este
următoarea:

în care:
,
, reprezintă suma dividendelor;

reprezinta profitul brut.

− rata rentabilităţii resurselor

consumate

f) cifra de afaceri medie pe unitatea de produs sau de

prestaţie

5
în care:

reprezintă cifra de afaceri medie pe unitatea de produs sau prestaţie (echivalează

cu preţul mediu de vânzare pe unitatea de produs, sau tariful mediu pe unitatea de prestaţie);
cifra de afaceri pe tipuri de produse sau activităţi;
volumul fizic al producţiei vândute pe tipuri de produse sau activităţi.
g) cifra de afaceri marginală (CAm), reprezintă venitul aferent unei unităţi adiţionale de
produs sau de prestaţie vândute.

I.2. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

I.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Analiza evoluţiei în timp a vânzărilor se impune a fi realizată pe total firmă şi pe

produse. Procedeele de analiză recomandate în acest scop sunt: abaterile în mărimi absolute
(ca diferenţă între valorile efective şi cele ale bazei de comparaţie) şi indicii cu bază fixă, în
lanţ şi medii.
Pentru o corectă apreciere a evoluţiei în dinamică a performanţelor comerciale ale unei
firme, se impune operarea cu cifra de afaceri evaluată în preţuri comparabile. Necesitatea
acestui demers este reclamată de faptul că determinarea cifrei de afaceri pe baza datelor din
contabilitatea financiară precum şi în contul de profit şi pierdere se face în preţuri curente.
Cifra de afaceri în preţuri comparabile, se determină astfel:
- la nivel de produs (qv1 p0);
- la nivel de întreprindere

în care: Ip reprezintă indicele preţurilor de vânzare la nivel de întreprindere.

6
 I.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri

Cifra de afaceri a unei firme poate fi analizată structural în funcţie de diverse criterii
de grupare a vânzărilor, cum sunt: pe produse, clienţi, pieţe de desfacere, faze ale ciclului de
viaţă a produselor etc..
Pentru a caracteriza evoluţia structurii vânzărilor firmei se pot utiliza următoarele
procedee de analiză:
a) Ponderile componentelor cifrei de afaceri (gi):

în care:
CAi reprezintă cifra de afaceri totală;
CA - vânzările aferente elementului component “i”.
Informaţiile furnizate de acest procedeu de analiză se referă la:
- care sunt principalele elemente componente ale cifrei de afaceri;
- care este evoluţia în timp a acestora;
- cât de stabile sunt etc.
b) Coeficientul de concentrare (Gini-Struck):

în care: n reprezintă numărul de termeni ai seriei luate în studiu.

Apropierea de zero a coeficientului de concentrare semnifică o distribuire relativ
echilibrată a vânzărilor pe elementele structurale luate în calcul. Coeficientul este egal cu
zero, atunci când elementele componente au aceeaşi pondere în cifra de afaceri totală,
concentrarea vânzărilor fiind nulă3.
În cazul în care coeficientul se apropie de 1, atunci se înregistrează un număr redus de
elemente care contribuie în cea mai mare măsură la obţinerea cifrei de afaceri a întreprinderii.
c) Coeficientul HERFINDHAL (H):

3
Mark Pinder, Stuart McAdam, Consultanţă în afaceri, Ed. Teora, 1997

7
 Pot fi evidenţiate următoarele situaţii:
- H = 1, atunci când cifra de afaceri este formată dintr-un singur element;
- H = 1/n, atunci când elementele componente contribuie în aceeaşi măsură la formarea
cifrei de afaceri;
- când H se apropie de 1, aceasta reflectă un grad ridicat de concentrare a vânzărilor, iar
apropierea de 1/n reflectă o distribuţie relativ echilibrată a acestora.
d) Metoda ABC
Metoda ABC se recomandă a fi aplicată îndeosebi în cazul structurării cifrei de afaceri
pe clienţi şi pe produse.
Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a condus la următoarea
distribuţie optimală) :
• zona A: 10% din clienţi contribuie cu 60% din CA;
• zona B: 40% din clienţi contribuie cu 30% din CA;
• zona C: 50% din clienţi contribuie cu 10% din CA.
Studierea acestei distribuţii teoretice permite stabilirea unor concluzii utile în
fundamentarea deciziilor privind volumul activităţii pentru securitatea şi rentabilitatea firmei.
Astfel:
- zona A contribuie în cea mai mare măsură la rentabilitatea firmei, dar are şi cel mai ridicat
grad de risc (incapacitatea de plată a unui client important se reflectă într-o măsură însemnată
asupra situaţiei financiare a firmei analizate);
- zona B asigură cel mai mare grad de stabilitate din punct de vedere al vânzărilor şi
rentabilităţii şi constituie un risc moderat pentru întreprindere;
- zona C se caracterizează printr-o rentabilitate scăzută (indicele cheltuielilor de exploatare
devansează indicele cifrei de afaceri) şi printr-un risc redus.
Reprezentarea grafică a curbelor ABC, se prezintă astfel:

Fig. 1 – Reprezentarea
grafica a curbelor ABC

8
OX = ponderea în funcţie de numărul de clienţi
OY = ponderea în cifra de afaceri
Pentru reprezentarea curbei reale ABC s-au luat în calcul următoarele valori:
- 10% din clienţi reprezintă 45% din CA;
- 40% din clienţi reprezintă 30% din CA;
- 50% din clienţi reprezintă 25% din CA.
Studiind posibilităţile de reprezentare grafică ale celor două curbe se constată
următoarele:
- când curba reală este sub curba teoretică, scade ponderea vânzărilor din zona A şi creşte
ponderea vânzărilor din zonele B şi/sau C;
- când curba reală este deasupra curbei teoretice, creşte ponderea vânzărilor în zona A (posibil
şi în zona B) şi scade ponderea vânzărilor în zona C.
În cazul analizei CA pe produse distribuţia teoretică este:
- zona A = 10 - 15% din tipurile de produse contribuie cu 60 - 70% din CA;
- zona B = 25 - 30% din tipurile de produse contribuie cu 25 - 30% din CA;
- zona C = 65 - 70% din tipurile de produse contribuie cu 10 - 15% din CA.
Aprecierea situaţiei unei întreprinderi se face în funcţie de fazele ciclului de viaţă în
care se află produsele corespunzătoare celor trei zone (lansare, creştere, maturitate sau declin).

I.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Cifra de afaceri evoluează sub influenţa unor factori direcţi şi indirecţi specifici
domeniului de activitate al firmei.
Analiza factorială a cifrei de afaceri în întreprinderile industriale se poate realiza pe
baza următoarelor modele:

a)

b)

c)

9
în care:
qvi reprezintă volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
pi - preţurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.;
Ns - numărul mediu de personal;
Qf - producţia marfă fabricată;
Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
Mf’ - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive.

Pentru analiza factorială a modificării cifrei de afaceri faţă de o bază de comparaţie se

au în vedere datele din tabelul nr. 1.

Sistemul factorial, potrivit primului model de analiză, se prezintă astfel:

10
în care:
Wa reprezintă productivitatea medie anuală, determinată pe baza cifrei de afaceri

- productivitatea medie orară, determinată pe baza cifrei de afaceri

Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţei factorilor, pe baza

primului model, se prezintă astfel:

din care, datorită:

1. influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute pe produse:

din care, datorită:

influenţei modificării numărului mediu de personal:

influenţei modificării productivităţii medii anuale a muncii:

11
din care datorită:
1.2.1. influenţei modificării timpului de muncă mediu pe salariat:

1.2.2. influenţei modificării productivităţii medii orare a muncii:

2. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:

Din analiza datelor prezentate, rezultă o creştere a vânzărilor faţă de prevederile din
bugetul de venituri şi cheltuieli cu 6.060 mil. lei, respectiv cu 19,9%. Această situaţie se
reflectă pozitiv asupra profitului aferent cifrei de afaceri, rezultatului exploatării, rezultatului
curent, rezultatului brut, rezultatului net al exerciţiului şi destinaţiilor acestuia, vitezei de
rotaţie a activelor circulante etc.4
Studiind influenţele factorilor direcţi se constată că din modificarea totală a cifrei de
afaceri 84,16% s-a datorat creşterii volumului fizic al vânzărilor şi 15,84% măririi preţurilor
de vânzare.
Creşterea volumului fizic al vânzărilor a determinat depăşirea cifrei de afaceri cu
5.100 mil. lei, în exclusivitate pe baza utilizării intensive a potenţialului uman. Sporirea
productivităţii muncii anuale cu 8,7 mil. lei a avut ca efect creşterea cifrei de afaceri cu 5.568
mil. lei. Această situaţie s-a datorat în totalitate sporirii productivităţii muncii medii orare cu 5
mii lei, ceea ce a avut ca efect creşterea cifrei de afaceri cu 5.930 mil. lei.
Productivitatea medie orară, stabilită în preţuri comparabile, este influenţată de
structura vânzărilor ( gi) şi productivitatea orară pe produse ( whi) .

4
Radu Florea, Metode şi tehnici de analiză economico-financiară, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1999

12
în care:
ti reprezintă timpul de muncă pe unitatea de produs.
Rezultă că, orice măsură luată în direcţia reducerii timpului de muncă consumat pe
unitatea de produs are drept consecinţă sporirea producţiei obţinute, ceea ce constituie
premisa creşterii vânzărilor.
Referitor la utilizarea extensivă a forţei de muncă se constată două aspecte:
- reducerea numărului mediu de salariaţi, se apreciază ca fiind justificată din punct de vedere
economic, deoarece este efectul sporirii productivităţii muncii;
- înregistrarea unui timp efectiv lucrat mai mic decât cel maxim disponibil pe un salariat cu 22
ore, a avut ca efect scăderea vânzărilor cu 352 mil. lei.
Preţurile medii de vânzare unitare au crescut faţă de prevederi, influenţând pozitiv
asupra cifrei de afaceri în sensul creşterii acesteia cu 950 mil. lei. Această situaţie poate fi
efectul îmbunătăţirii calităţii produselor vândute, caz în care este rezultatul efortului propriu al
întreprinderii analizate, şi/sau al acţiunii factorilor conjuncturali de pe piaţă (raportul
cerere/ofertă în favoarea firmei) sau de la nivelul economiei naţionale (inflaţie, evoluţia
cursului de schimb al monedei naţionale etc.).
Utilizând cel de-al doilea model de analiză, sistemul de factori care influenţează
asupra cifrei de afaceri (semnificaţia acestora este prezentată în tabelul nr. 1.), se prezintă
astfel:

13
 Metodologia de analiză factorială şi măsurarea influenţelor factorilor, se prezintă
astfel:

din care, datorită:

din care datorită:

Analiza cifrei de afaceri pe baza sistemului factorial mai sus prezentat, comparativ cu
cel aferent primului model de analiză, pune în evidenţă acţiunea unor factori, cum sunt: gradul
de înzestrare a forţei de muncă, compoziţia tehnologică a mijloacelor fixe, randamentul
mijloacelor fixe direct productive şi gradul de valorificare a producţiei obţinute şi destinate
livrării.
Astfel, în cazul analizat rezultă următoarele aspecte:
14
 • Sporirea gradului de înzestrare a forţei de muncă cu 16,8%, respectiv cu 775,2 mii
lei/persoană, a avut ca efect creşterea producţiei obţinute şi mărirea vânzărilor cu 5.031,7 mil.
lei. Această situaţie a fost determinată de noile investiţii în mijloace fixe, în sumă de 450 mil.
lei şi de reorganizarea activităţii;
• Ponderea mijloacelor fixe direct productive a crescut cu 1% şi a reprezentat o
premisă pentru obţinerea unei producţii suplimentare şi o sporire a vânzărilor cu 538,3 mil.
lei. Această situaţie este determinată de axarea investiţiilor către cele direct productive
(maşini, utilaje, instalaţii de lucru etc.);
• Randamentul valoric al mijloacelor fixe direct productive s-a mărit cu 8,9% şi a avut
ca efect creşterea vânzărilor cu 3.155,9 mil. lei. Acest rezultat este efectul atingerii
parametrilor proiectaţi de noile capacităţi de producţie puse în funcţiune, precum şi al sporirii
nivelului calitativ al produselor vândute;
• Gradul de valorificare a producţiei obţinute s-a redus şi a determinat scăderea
vânzărilor cu 2.210,3 mil. lei. Situaţia este determinată de creşterea stocului de produse finite
la finele perioadei , faţă de începutul perioadei şi faţă de prevederi (s-a prevăzut o reducere a
stocului de produse finite cu 1.449 mil. lei şi s-a înregistrat o depăşire a stocului iniţial cu 368
mil. lei).
Cel de-al treilea model de analiză a cifrei de afaceri, evidenţiază, în plus faţă de
modelele precedente, influenţa cifrei de afaceri medie la 1 leu mijloace fixe direct productive.

I.4. Reflectarea modificării cifrei de afaceri în principalii indicatori

economico-financiari

Modificarea cifrei de afaceri influenţează, în principal, asupra următorilor indicatori

sintetici economico-financiari ai întreprinderii, cum sunt:
a) Profitul brut:

în care:
pr reprezintă rezultatul exploatării (profitul) mediu la 1 leu cifră de afaceri.
b) Rata rentabilităţii economice:

15
în care:
At reprezintă activul total.
d) Viteza de rotaţie a activelor ciculante:

în care:
AC reprezintă soldul mediu al activelor circulante;
T - perioada analizată (zile).

d) Efectul economic (eliberări sau imobilizări de capital circulant) al

accelerării/încetinirii vitezei de rotaţie a activelor circulante:

e) Eficienţa utilizării mijloacelor fixe:

f) Eficienţa utilizării activelor de exploatare:

în care:
Ae reprezintă activele de exploatare.

16
 g) Eficienţa utilizării potenţialului uman, caracterizată prin profitul mediu pe
salariat:

CAPITOLUL II
INDICATORI STATISTICI UTILIZAŢI PENTRU CIFRA DE AFACERI

II.1. Noţiunea de indicator statistic. Tipuri de indicatori

Indicatorul statistic este o mărime relativă, care, ca procedeu de calcul, reprezintă un

raport prin care se compară mărimea aceluiaşi fenomen înregistrat în două unităţi de timp, de
spaţiu, de plan la o unitate statistică, la o grupă sau la nivelul întregii colectivităţi.
Nivelul care se constituie în bază de comparaţie, trebuie să fie un nivel reprezentativ în
dezvoltarea fenomenului reflectat. Deoarece indicii compară prin raport două niveluri diferite
ale aceluiaşi fenomen, înseamnă că numărătorul şi numitorul au aceeaşi unitate de măsură, şi
deci indicele este adimensional, nu depinde de unitatea de măsură a fenomenului pentru care
s-a calculat.
Indicele se exprimă în coeficienţi sau în procente. El arată de câte ori (de cât la sută)
nivelul comparat al fenomenului este mai mare sau mai mic decât nivelul ales ca bază de
comparaţie al fenomenului.5
Pentru ca indicii calculaţi să aibă un conţinut real, se impune ca: datele iniţiale pe baza
cărora s-a calculat indicele să fie complete, obţinute dintr-o observare totală (în cazul în care
ele provin dintr-o observare parţială trebuie asigurată reprezentativitatea faţă de întreg);
numărătorul şi numitorul să aibă valori reale; diferenţa dintre numărătorul şi numitorul
indicelui să fie egală cu modificarea absolută a fenomenului respectiv.
Deoarece ei se calculează, de regulă, pentru fenomene complexe, care sunt afectate de
o gamă largă de factori de influenţă, indicii formează un sistem (exemplu: indicii producţiei,
productivităţii muncii şi ai forţei de muncă formează un sistem de indici).
Metoda indicilor permite explicarea, descompunerea variaţiei fenomenelor complexe,
ca urmare a modificării factorilor de influenţă folosind un întreg sistem de indici. Condiţia de
5
Constantin ANGHELACHE, E. NICULESCU – Statistică: Indicatori, formule de calcul şi
sinteze, Bucureşti, Editura Economică, 2001

17
bază pentru a se putea forma un sistem de indici (ai fenomenului complex şi ai factorilor) este
ca fenomenul complex să poată fi dscompus într-un produs complet al factorilor de influenţă.
Dinacest punct de vedere, spunem că metoda indicilor, ca şi metoda corelaţiei, metoda
analizei dispersionale etc., este o metodă de analiză factorială.
7.2. TIPURIII.2. Funcţiile indicatorilor statisici

Statistica studiază fenomenele sub aspectul cantitativ - numeric, în strânsă interdependenţă

cu determinarea lor calitativă, în condiţii date de timp, loc şi structură organizatorică. Rezultatele
cercetării statistice se concretizează într-un număr mare de expresii numerice interdependente.
În sensul cel mai larg, orice expresie numerică obţinută într-un proces concret de cercetare
se numeşte indicator statistic.
Caracteristicile indicatorilor statistici sunt următoarele :
- au un conţinut concret, reprezintă categorii economice sau sociale ;
- au o formă proprie de calcul să se exprimă numeric ;
- sunt bine definiţi în timp, în spaţiu şi sub aspect organizatoric ;
- pot fi utilizaţi independent sau pot forma un sistem de indicatori.
Importanţa indicatorilor statistici în procesul de cercetare este demonstrată de funcţiile pe
care le îndeplinesc: măsurare, comparare, analiză, sinteză, estimare şi verificare.
Funcţia de măsurare se referă la caracterizarea cantitativă a diferitelor aspecte ale
realităţii obiective studiate prin indicatori cu care se stabilesc dimensiunile colectivităţilor
cercetate şi ale părţilor lor componente.
Măsurarea se poate face prin observarea directă la nivelul fiecărei unităţi sau printr-o
operaţie de agregare sau dezagregare a datelor statistice în structura orizontală sau verticală a
sistemului. Prin aceste operaţii se obţin indicatorii absoluţi exprimaţi în numere, cantităţi, valori
etc., care măsoară o unitate, o grupă de unităţi, o subcolectivitate sau o colectivitate statistică,
strict delimitate în timp, în spaţiu şi organizatoric.
Aceşti indicatori sunt exprimaţi în unităţi concrete de măsură. Ei provin direct din datele
de intrare în sistemul informaţional statistic şi sunt supuşi în continuare unor prelucrări succesive
cu ajutorul unor modele de calcul şi analiză statistică. Între aceşti indicatori se pot stabili relaţii
numerice pe orizontală (la acelaşi nivel de înregistrare sau de agregare a informaţiei) şi relaţii pe
verticală (între treptele ierarhice ale sistemului).6
Funcţia de comparare provine din necesitatea cunoaşterii modificărilor intervenite în
nivelul, structura sau dinamica fenomenelor. Compararea se poate face ca diferenţă, sau sub formă

6
Isaic-Maniu, Al., Mitruţ, Ct., Voineagu, V. - Statistică Generală. Editura Independenţa Economică, 2001

18
de raport. Ca diferenţă se pot compara numai indicatorii absoluţi care au acelaşi conţinut şi sunt
exprimaţi în aceleaşi unităţi de măsură. Ca raport se pot compara fie aceeaşi indicatori, fie
indicatori diferiţi, dar care se găsesc într-o relaţie de interdependenţă. Prin aceste operaţii se obţin
indicatori derivaţi, calculaţi în unităţi concrete de măsură (când compararea se face prin
diferenţă şi ca raport a doi indicatori absoluţi care diferă din punctul de vedere al conţinutului) sau
în unităţi abstracte, sub formă de coeficienţi, procente, promile (când compararea se face sub
formă de raport a doi indicatori de aceeaşi natură).
Funcţia de analiză provine din faptul că în mod frecvent statistica operează cu variabile
complexe, care pot fi descompuse fie într-un produs de mai mulţi factori, fie într-o sumă de mai
multe elemente componente. În ambele cazuri este necesar să se analizeze relaţiile care există
între fiecare parte şi întreg, între fiecare factor şi rezultat. Atunci când o variabilă independentă s-
a înregistrat cu valori diferite de la o unitate la alta şi s-a calculat fie un indicator absolut
totalizator, fie un indicator mediu este necesar să analizăm în ce măsură valorile individuale
diferite se regăsesc şi dau conţinut real indicatorilor sintetici calculaţi.
Funcţia de sinteză este specifică fenomenelor care se manifestă diferit de la o unitate la
alta. Valorile individuale diferite trebuie să fie sintetizate într-o singură expresie numerică, care
determină statistic ceea ce este esenţial şi tipic pentru întreaga masă de fenomene. Aceşti
indicatori sintetici se calculează sub formă de valori medii (care au sens statistic numai dacă
îndeplinesc condiţia de omogenitate) sau ca indicatori totalizatori.
Funcţia de estimare este specifică metodei statistice care are printre fundamentele sale şi
teoria probabilităţilor. Valorile estimate pot să se folosească pentru măsurarea tendinţei de
dezvoltare a fenomenului în aceeaşi perioadă de timp, variabilă ca spaţiu şi organizatoric sau în
aceleaşi condiţii de spaţiu şi organizatorice dar variabile în timp. Funcţia de estimare se foloseşte
şi atunci când datele care au stat la baza calculelor statistice provin dintr-un sondaj cu caracter
reprezentativ. Rezultatele prelucrării datelor de sondaj sunt folosite pentru estimaţii ale
indicatorilor corespunzători din colectivitatea generală.
Funcţia de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei unor indicatori statistici
determinaţi pe baza unui model de calcul se referă la validarea rezultatelor demersului statistic.
Fenomenele de masă fiind variabile în timp şi spaţiu ca urmare a influenţei mai multor factori,
printre care şi o componentă aleatoare, pot fi studiate cu ajutorul mai multor modele statistice.
Folosind mai multe modele statistice de calcul şi interpretare, înseamnă de fapt că se formulează
mai multe ipoteze cu privire la formele obiective pe care le îmbracă legea statistică. În plus aceste
observări sunt de regulă, date obţinute prin sondaj, ceea ce impune verificarea semnificaţiei lor
pentru estimarea parametrilor pentru întreaga colectivitate.

19
 II.3. Tipuri de indicatori statistici

După etapa în care apar în procesul de cunoaştere statistică, indicatorii pot fi: primari şi
derivaţi.
Indicatorii primari se obţin în cadrul prelucrării primare a datelor statistice ca urmare a
procesului de centralizare a datelor unei observări statistice. Ei au conţinut concret şi formă
concretă de exprimare.Din această cauză indicatorii primari se mai numesc şi indicatori absoluţi
şi constituie baza informaţională a cunoaşterii statistice.7
Pentru a înţelege corect sensul de indicatori statistici primari trebuie arătat faptul că putem
întâlni în practică mai multe cazuri:
-indicatori primari care se obţin de regulă la nivelul unităţilor complexe ca sumă a unor
componente cu conţinut diferit.;
- indicatori primari obţinuţi prin agregarea unor valori individuale cu acelaşi conţinut calculat la
treptele ierarhice inferioare. De exemplu, produsul intern brut poate fi calculat ca sumă a unor
componente ( consum final, formarea brută de capital şi export net) dar şi ca indicator agregat
obţinut ca sumă a valorilor adăugate brute create de agenţii economici;
-indicatori primari obţinuţi direct din observare atunci când se face un studiu monografic al unei
unităţi statistice. De exemplu, pentru o întreprindere, indicatorii valorici ai producţiei sunt în
acelaşi timp şi indicatori absoluţi primari şi înregistraţi direct la nivelul unităţii. Rezultă că o
trăsătură caracteristică a indicatorilor primari este faptul că elementele constitutive se regăsesc la
nivelul tuturor unităţilor folosite la culegerea datelor.8
Pe baza datelor prezentate în tabelul 2 se pot face mai multe tipuri de caracterizări
statistice:
• interpretarea corelată a indicatorilor înregistraţi la nivelul fiecărei unităţi pe baza valorilor
caracteristicilor cuprinse în programul observării (X1 ... Xr);
• interpretarea sistemului de indicatori care poate fi format la nivelul întregului ansamblu prin

agreagarea tuturor valorilor individuale înregistrate i =1,n .( )

7
Bădiţă M., Goschin Z., Cristache S., Statistică aplicată în economie, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2001.

8
Voineagu V., Lilea E., Goschin Z., Vătui M., Boldeanu D:, Statistică economică. Teorie şi aplicaţii, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2002.

20
 Formarea indicatorilor agregaţi

Tabelul 2.

La determinarea indicatorilor primari se impune verificarea aditivităţii valorilor

înregistrate. Presupunând că X1 este o caracteristică statistică însumabilă direct indicatorul
absolut totalizator (x1) se obţine astfel:

Un alt caz este acela în care datele individuale nu sunt direct însumabile şi trebuie
găsit un coeficient de echivalenţă (k). Astfel, pentru variabila X2 indicatorul absolut totalizator
(x2) se va obţine după ce în prealabil fiecare valoare înregistrată a fost multiplicată cu acelaşi
coeficient:

Această situaţie se întâlneşte frecvent în economie (indicatorii valorici ai producţiei).

21
 În sfârşit, apar şi variabile statistice a căror însumare directă nu are sens economic
deoarece valorile individuale înregistrate nu au conţinut de mărime absolută ci provin dintr-un
calcul statistic: productivitatea muncii, salariul mediu, randamentul la hectar, rata rentabilităţii
etc. În sens statistic, asemenea valori înregistrate au conţinut de indicatori derivaţi şi ca
indicatori sintetici nu pot fi obţinuţi prin agregare, ci tot printr-un raport.
Indicatorii derivaţi se obţin în faza de prelucrare statistică a mărimilor absolute prin
aplicarea variatelor metode şi procedee de calcul statistic (comparaţii, abstractizări,
generalizări).
Indicatorii derivaţi fac posibilă analiza aspectelor calitative ale fenomenelor şi
proceselor cercetate. În acest scop, ei exprimă: relaţii cantitative dintre diferitele caracteristici
statistice, dintre diferitele părţi ale unei colectivităţi sau dintre fenomenele ce se găsesc într-un
anumit grad de interdependenţă; valorile tipice care se formează în mod obiectiv în cadrul
aceleiaşi perioade de timp sau în dinamică; gradul şi forma de variaţie a caracteristicilor
cercetate; legăturile de interdependenţă dintre fenomene; tendinţa obiectivă de manifestare a
fenomenelor; rolul şi contribuţia diferiţilor factori la formarea şi modificarea mărimii unui
fenomen complex etc.
De regulă, indicatorii derivaţi se obţin prin aplicarea unui model de calcul statistic de
comparare sau de estimare.
În concluzie, indicatorii utilizaţi în statistică sunt extrem de numeroşi şi cu
metodologii variate de calcul: mărimi relative; mărimi medii; indicatori ai variaţiei absoluţi,
relativi şi medii; indici; indicatori ce caracterizează corelaţia etc. Fiecare dintre aceşti
indicatori exprimă anumite trăsături ale colectivităţii şi numai prin utilizarea combinată a
indicatorilor absoluţi şi derivaţi se ajunge la cunoaşterea multilaterală a fenomenelor studiate
în continua lor dezvoltare.
Indicatorii derivaţi au un caracter abstract, chiar dacă uneori (în cazul mediilor, de
exemplu) se exprimă în unităţi specifice de măsură.
După modul în care caracterizăm fenomenele putem avea indicatori analitici sau
sintetici.
Indicatorii sintetici sunt valori care concentrează într-o singură expresie numerică un
număr de niveluri individuale diferite. Ele trebuie să îndeplinească condiţia de a fi
semnificative faţă de valorile utilizate în calcul. Este necesar ca indicatorii sintetici să fie
completaţi cu indicatori analitici care să măsoare fie variaţia valorilor individuale, fie
contribuţia factorilor de influenţă.

22
 Indicatorii sintetici se pot obţine fie ca o sumă de variabile independente care sunt
calculate la nivelul structurilor ierarhice, fie ca un produs de factori independenţi şi ei
calculabili atât în structură orizontală cât şi în structură verticală.
Indicatorii statistici se mai pot clasifica după modul în care caracterizăm fenomenele
în: mărimi absolute, mărimi relative, mărimi medii, indici şi ecuaţii de estimare.
Mărimile absolute se determină ca indicatori totalizatori la nivelul grupelor şi la
nivelul întregului ansamblu. Aceşti indicatori se obţin prin operaţia de agregare.
Indicatorii sintetici absoluţi se caracterizează prin aceea că sunt exprimaţi în unităţi de
măsuri însumabile şi pot fi consideraţi independenţi în raport cu alţi indicatori. Unităţile de
măsură pot fi: fizice sau naturale (bucăţi, metri, tone, persoane fizice etc.);
naturalconvenţionale (combustibil convenţional, tractor convenţional etc.); de timp de muncă
(ore, zile, număr mediu personal etc.) şi unităţi valorice.
Indicatorii absoluţi pot fi constituiţi sub formă de sistem prin care se dimensionează
volumul grupelor şi volumul colectivităţii generale.
În continuarea procesului de prelucrare statistică din indicatorii absoluţi se calculează
indicatori derivaţi. Cei mai simpli indicatori derivaţi sunt indicatorii relativi.

II.4. Indicatori statistici calculaţi ca mărimi relative

II.4.1. Construirea mărimilor relative

Indicatorii relativi se obţin prin aplicarea unui model de comparaţie sub formă de
raport. În statistica social economică, prin mărime relativă înţelegem rezultatul raportării a doi
indicatori statistici absoluţi. Indicatorul din numărătorul raportului se numeşte indicator
raportat, iar cel din numitor, indicator bază de raportare.
Mărimile relative în statistică nu prezintă dificultate de calcul.
Dificultăţile pot apărea din necomparabilitatea datelor sau în legătură cu baza de
comparare.
În principal, pentru calculul unei mărimi relative, trebuie respectate trei cerinţe:
• între termenii comparaţi să existe o legătură firească de condiţionare sau dacă este posibil
chiar de cauzalitate;
• termenii raportului să fie cu adevărat comparabili din punct de vedere al sferei de
cuprindere, al metodologiei de calcul, al structurii organizatorice etc.;

23
• baza de comparaţie să aibă o anumită semnificaţie în evoluţia fenomenului studiat.
Asigurarea comparabilităţii presupune efectuarea în prealabil a unei analize calitative
a datelor de care dispunem.
Dintre principalele cauze care nu permit comparaţia directă menţionăm:
• definiţii diferite ale conţinutului indicatorilor;
• metode diferite de culegere şi prelucrare a datelor statistice;
• modificări cu caracter organizatoric sau teritorial administrativ;
• modificări de preţuri;
• modificări metodologice privind întregul sistem de obţinere a indicatorilor.
Cele mai multe dificultăţi apar în comparaţiile teritoriale internaţionale, unde
indicatorii provin din surse diferite şi uneori sunt calculaţi după metodologii diferite. De
asemenea, comparabilitatea trebuie să aibă în vedere şi timpul la care se referă datele. De
exemplu, productivitatea se determină frecvent ca raport între producţie şi număr de salariaţi.
Producţia nu poate fi calculată decât la nivelul unei perioade (luna, trimestru, semestru, an) în
timp ce numărul de muncitori poate fi determinat la un anumit moment şi atunci pentru a face
comparabil raportul se ia numărul mediu al muncitorilor.
Alegerea bazei de raportare se face în funcţie de scopul comparării. Această
problemă se rezolvă diferit în funcţie de felul mărimii relative calculate. De pildă, dacă se face
comparaţia în timp (în dinamică) putem alege o bază fixă, respectiv un an reprezentativ în
evoluţia fenomenului studiat sau o bază variabilă (mobilă) care de regulă este anul precedent.
Pe plan teritorial comparaţiile, se fac, în special, pentru a măsura statistic decalajul
existent. Dacă sunt comparaţii bilaterale problema se rezolvă simplu: se ia pe rând ca bază de
raportare fiecare din cele două ţări. Mai dificil este atunci când comparaţiile sunt multiple deci
când avem mai multe ţări. În acest caz trebuie găsit un criteriu semnificav pentru alegerea
bazei de raportare. Şi în acest caz putem găsi o soluţie intermediară, operând cu aşa numita
colectivitate standard pe care o considerăm ca bază de raportare şi comparăm pe rând fiecare
unitate cu acestă bază.9
Rezultă că atât verificarea comparabilităţii cât şi alegerea bazei de raportare se rezolvă
pentru fiecare caz în parte în raport cu conţinutul fenomenului şi scopul comparaţiei.
Alegerea formei de exprimare se face astfel încât mărimile relative să fie sugestive.
În cazul în care se raportează doi indicatori absoluţi cu acelaşi conţinut putem folosi în acest
scop: coeficienţi, procente, promile, prodecimile, procentimile.

9
Goschin Z., Statistică, Editura Expert, Bucureşti, 1999.

24
 Folosirea coeficienţilor se face atunci când ordinul de mărime al celor doi indicatori
este apropiat şi numărătorul este mai mare decât numitorul. De exemplu, avem o unitate
comercială cu două puncte de desfacere, A şi B. Prin punctul A s-au vândut în luna iunie
2008, mărfuri în valoare de 300mil.lei, iar prin punctul B, 600mil.lei. Comparaţia se poate
face luând pe rând ca bază fiecare din cele două puncte de desfacere şi obţinem doi
coeficienţi.

Evident că în acest caz cel de al doilea raport este mai sugestiv decât primul, adică în
punctul B s-a vândut de două ori mai mult decât în punctul A. Dacă vrem să facem mai
sugestiv primul raport îl exprimăm procentual: 0,5x100=50%.
În cazul în care indicatorul din numărătorul raportului este cu mult mai mic decât cel
din numitorul acestuia se folosesc promilele: rezultatul raportului se înmulţeşte cu 103. În
acest fel se exprimă indicatorii cu care se caracterizează mişcarea naturală a populaţiei. De
pildă,

Dacă numărătorul este şi mai mic comparativ cu numitorul, rezultatul raportului se

înmulţeşte cu 104. De exemplu, numărul studenţilor la 10.000 locuitori, numărul de medici
sau paturi de asistenţă medicală la 10.000 locuitori etc. Această exprimare se poate evita dacă

25
are sens să inversăm raportul. De exemplu, putem spune, fie numărul de medici ce revine la
10.000 locuitori, fie numărul de locuitori care revine la un medic. Sensul interpretării va fi şi
el inversat. Se apreciază că populaţia unei ţări are un standard de viaţă mai ridicat dacă are
mai mulţi medici la 10000 de locuitori, respectiv dacă are mai puţini locuitori la un medic.
Mai rar se întâlnesc exprimări care arată câte unităţi din indicatorul raportat revin la
100.000 unităţi din baza de raportare. Acest mod de exprimare este specific pentru: reţeaua
şcolară, reţeaua de circulaţie a mărfurilor, reţeaua sanitară din mediul rural.
Mărimile relative se folosesc în toate domeniile şi în toate fazele prelucrării. Se pot
face comparaţii cu privire la aceeaşi variabilă statistică sau între două variabile
interdependente.

II.4.2. Tipuri de mărimi relative

În funcţie de scopul analizei şi de informaţiile de care dispunem, în statistica social

economică se calculează următoarele tipuri de mărimi relative:
• mărimi relative de structură;
• mărimi relative de coordonare;
• mărimi relative ale dinamicii;
• mărimi relative ale planului;
• mărimi relative de intensitate.
Mărimile relative de structură se pot calcula de fiecare dată când s-a aplicat metoda
grupării, prin urmare calculul lor este posibil atunci când colectivitatea este separată pe două
sau mai multe grupe. De exemplu, presupunem că o colectivitate este împărţită în k grupe. În
acest caz se pot calcula mărimi relative de structură, cu sensul de greutăţi specifice sau
ponderi, raportând indicatorii absoluţi calculaţi pe grupe la acelaşi indicator calculat pe total
colectivitate.
Notând nivelul absolut al grupelor cu

nivelul absolut (totalizat) al variabilei pe total colectivitate se pot obţine următoarele mărimi
relative cu sensul de ponderi sau greutăţi specifice:

26
 Specifică mărimilor relative de structură este proprietatea de aditivitate. Fiind
calculate faţă de aceeaşi bază, cu greutăţile specifice corespunzătoare se pot efectua operaţii
de adunare şi scădere. Suma mărimilor relative de structură este egală cu 1 sau 100 după cum
acestea au fost exprimate sub formă de coeficient sau în procente.

deci:

pentru mărimi relative exprimate prin coeficient

respectiv:

când mărimile relative se exprimă procentual.

În mod analog putem calcula mărimi relative de structură pornind de la frecvenţele

absolute. În acest caz mărimile relative din structură calculate au sensul de frecvenţe relative.
Frecvenţele relative se notează cu n*i şi se calculează ca un raport între frecvenţa
absolută a fiecărei grupe şi volumul total al colectivităţii.
Dacă notăm cu n1, n2,....nk, volumul absolut al fiecărei grupe şi cu volumul

absolut al colectivităţii totale se pot calcula frecveneţele relative corespunzătoare folosind

relaţia:

27
Particularizând obţinem:

Şi în acest caz:

(dacă frecvenţele relative se exprimă sub formă de coeficient);

(dacă frecvenţele relative se exprimă procentual).

Mărimile relative de structură se reprezintă grafic printr-o diagramă de structură care

poate fi:
• dreptunghiul de structură;
• pătratul de structură;
• cercul sau semicercul de structură.
Mărimile relative de coordonare sau de corespondenţă se folosesc pentru a
compara două grupe ale aceleiaşi colectivităţi sau două colectivităţi situate în spaţii diferite
dar coexistente în timp. Prin urmare, ori de câte ori este posibil calculul mărimilor relative de
structură devine posibil şi calculul mărimilor relative de coordonare.
Presupunând că o colectivitate este împărţită în două grupe şi nivelul pe grupe al
variabilei studiate îl notăm cu xA şi xB se pot calcula mărimi relative de coordonare de tipul:

Mărimi relative de coordonare se pot calcula şi pornind de la frecvenţe.

28
 De exemplu, presupunând că în cadrul grupei x sunt 20 studente şi 10 studenţi se pot
calcula următoarele mărimi relative de coordonare:

Din

exemplele anterioare se poate observa că pentru mărimile relative de coordonare, direcţia de

comparaţie nu este unică: oricare dintre termeni poate fi luat ca bază de comparaţie. De
regulă, mărimile de coordonare se exprimă sub formă de coeficient.
Mărimile relative de coordonare se folosesc în studiul variaţiei teritoriale şi prin
urmare au caracter de indici teritoriali. Aceşti indici teritoriali stau la baza comparaţiilor pe
plan naţional (între judeţele ţării) şi pe plan internaţional (între ţări sau zone geografice).
Mărimile relative de coordonare se reprezintă grafic prin benzi şi coloane stabilind în
acest fel relaţiile care există între diferitele părţi ale aceleiaşi colectivităţi.
Când mărimile relative de coordonare se folosesc în studiul variaţiei teritoriale (pe
judeţe) se reprezintă grafic prin cartograme şi cartodiagrame.10
Mărimile relative ale dinamicii se folosesc în scopul caracterizării statistice a
evoluţiei în timp a fenomenului analizat.
Mărimile relative ale dinamicii se pot calcula când avem două valori ale aceluiaşi
indicator înregistrat în unităţi diferite de timp. În funcţie de baza de comparaţie aleasă putem
calcula:
a) mărimi relative ale dinamicii cu bază fixă folosind relaţia:

b) mărimi relative ale dinamicii cu bază mobilă (variabilă sau în lanţ) pe baza relaţiei:

10
Antonescu C.; Andrei T.; Begu Liviu-Stelian, Bazele teoretice ale statisticii, Editura Fundatiei “Romania de
Maine”, 2000

29
 În primul caz putem stabili, pe baza mărimilor relative ale dinamicii calculate,
cuantumul modificărilor faţă de o bază de referinţă semnificativă, iar în cel de-al doilea caz
ritmicitatea cu care se modifică fenomenul studiat.
Între mărimile relative ale dinamicii prezentate se
poate stabili următoarea relaţie:

unde Π este semnul produsului.

Această relaţie permite determinarea mărimilor relative ale dinamicii cu bază fixă
când se cunosc cele cu bază în lanţ. Relaţia se verifică numai când mărimile relative sunt
calculate sub formă de coeficient.
Pentru trecerea de la bază în lanţ la bază fixă se foloseşte următoarea relaţie:

În cazul în care dispunem de informaţii la nivel parţial, putem calcula mărimi relative
ale dinamicii la nivelul ansamblului:

În activitatea economico-socială mărimea relativă de dinamică se numeşte

indice. Mărimile relative ale dinamicii se exprimă sub formă de coeficient şi cel mai adesea
procentual. În publicaţiile de specialitate pentru mărimile relative ale dinamicii cu bază fixă
calculate pentru un număr mare de ani (rezultând serii cronologice) în dreptul anului luat ca
bază se trec 100%.
Mărimile relative ale dinamicii se reprezintă grafic prin cronograme (historiograme).

30
 Mărimile relative ale programării (planificării) se calculează şi în economia de
piaţă, la nivelul unităţilor economice fiind necesar să se elaboreze programe de aprovizionare,
producţie şi desfacere pe termene scurte sau mai lungi.
Calculul mărimilor relative ale planului presupune preluarea din evidenţele unităţii
economice analizate (de exemplu-societatea comercială) a informaţiilor referitoare la:
• nivelul fenomenului analizat într-o perioadă de bază (x0);
• nivelul planificat (programat) al aceluiaşi fenomen într-o perioadă curentă (xpl)
• nivelul realizat al acestuia în perioada curentă (xl).
Din compararea sub formă de raport a celor trei indicatori rezultă:
- o mărime relativă a sarcinii de plan:

coeficientul sarcinii de plan

- o mărime relativă a îndeplinirii planului:

coeficientul îndeplinirii planului

- o mărime relativă a dinamicii:

coeficientul de dinamică

Între cei trei coeficienţi se poate stabili relaţia:

Dacă dispunem de informaţii la nivel parţial putem calcula mărimi relative ale
planului la nivel de ansamblu:

31
 De cele mai multe ori mărimile relative ale planului se exprimă procentual. Adesea se
reţine numai valoarea ce depăşeşte 100, arătând procentul de depăşire a planului sau procentul
de creştere programat.
Coeficientul sarcinii de plan poate fi supraunitar sau subunitar.
Interpretarea acestuia trebuie să se facă în funcţie de conţinutul indicatorului implicat
în calcul şi de corelaţia cu ceilalţi indicatori ai activităţii economice. De pildă, pentru acei
indicatori care în mod obiectiv au tendinţă de creştere (volumul încasărilor, productivitatea
muncii, beneficiul), sarcina de plan se fixează ca limită minimă, iar pentru indicatorii cu
tendinţă de scădere (consumuri specifice, costuri) sarcina de plan se fixează ca limită maximă.
Mărimile relative ale planului se reprezintă grafic prin diagramele prin coloane.
Mărimile relative de intensitate se calculează ca raport între doi indicatori absoluţi
de natură diferită între care există o relaţie de interdependenţă. 11 Un exemplu de mărime
relativă de intensitate poate fi nivelul productivităţii muncii (W), calculat ca raport între
nivelul producţiei (q) şi timpul de muncă consumat pentru producerea acesteia:

În general o mărime relativă de intensitate poate fi calculată după relaţia:

Cele două caracteristici yi şi zi introduse în raport sunt caracteristici primare,

înregistrate direct prin observarea statistică, iar raportul xi, calculat pe fiecare unitate de
observare, este o caracteristică secundară (derivată). Semnificaţia acestei caracteristici constă
în aceea că exprimă câte unităţi din valoarea caracteristicii yi revin la o unitate a valorii

11
Korka M.; Begu Liviu-Stelian; Tusa Erika, 171 Probleme de statistica teoretica si economica, Editura ASE,
2001

32
caracteristicii zi. Din relaţia anterioară rezultă că yi depinde de doi factori: unul de natură
extensivă (cantitativă) zi care poate fi asimilat frecvenţelor absolute şi prin urmare este direct
însumabil, şi unul de natură intensivă (calitativă) – xi care nu poate fi însumat direct. Pentru a
calcula nivelul caracteristicii x pe total se raportează nivelul totalizat al caracteristicii y la
nivelul totalizat al caracteristicii z, conform relaţiei:

Mărimile de intensitate au largi aplicaţii în:

• industrie (coeficientul mecanizării, automatizării, utilizării intensive, extensive sau integrale
a utilajului);
• agricultură (coeficientul chimizării, irigaţiilor, aplicării măsurilor agrotehnice, recolta
medie la ha.);
• turism (indicatorii eficienţei activităţii de turism, productivitatea muncii etc.);
• demografie (coeficienţii mişcării naturale şi migratorii a populaţiei).
În concluzie mărimile relative au largi aplicaţii în toate domeniile vieţii social
economice, calculul lor permiţând aprofundarea analizei fenomenelor studiate, dar se impune
ca la interpretarea lor să avem în vedere şi nivelul indicatorilor absoluţi din care s-au calculat
precum şi corelaţia cu cât mai mulţi indicatori cu care se află în relaţii de condiţionare
reciprocă.

33
 CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA CIFREI DE AFACERI
S.C. SANDOZ S.R.L.

III.1. Prezentarea companiei S.C. SANDOZ S.R.L.

S.C. Sandoz S.R.L. are ca obiect de activitate fabricarea produselor farmaceutice de

baza , cod CAEN 2441.
Accentul permanent pus de către Sandoz pe cercetare-dezvoltare a dus atât la
obţinerea de aprobări în diferite pieţe cât şi la un progres semnificativ în Cercetarea şi
Dezvoltarea de Produse Noi. Incursiunea companiei în domeniul Sistemelor Noi de
Dezvoltare a Medicamentelor a condus la crearea de tehnologii platformă care au generat un
număr de produse aflate în dezvoltare.
În decembrie 1999 Sandoz a obţinut primul Certificat de bună practică de fabricaţie
(Good Manufacturing Practice) eliberat în România de Agenţia Naţională a Medicamentului
pentru produse medicamentoase de uz uman.
La sfârşitul anului 2008, Sandoz deţinea 3,35% volumetric şi respectiv 0,97% valoric
din piaţa de medicamente din România, mărind atfel cota deţinută faţă de 2007 (2,90%
respectiv 0,98%).
Distribuţie şi logistică
Sistemul de distribuţie este unul propriu, Sandoz fiind una din cele mai puternice firme
de distribuţie la nivel naţional :
- Sandoz practică un preţ unic pentru toată ţara;
-sunt acoperite aproximativ 95% din localităţile urbane;

34
 -timpul mediu dintre producţie şi consum este mic;
-sistemul de distribuţie este cu precomandă, cu livrarea produselor în maxim 24 ore;

III.2. Analiza cifrei de afaceri

Pentru întreprinderile producătoare capacitatea cifrei de afaceri de a reflecta activitatea

unei întreprinderi depinde de natura sectorului de activitate. Astfel, în sfera producţiei de
bunuri materiale, acest indicator poate da o imagine deformată asupra activităţii reale, care
cuprinde, pe lângă producţia vândută, pe cea stocată şi imobilizată. În sfera serviciilor şi a
distribuţiei, cifra de afaceri reflectă corespunzător nivelul activităţii desfăşurate.
Din problematica complexă a analizei cifrei de afaceri, reţinem pentru aprofundare
următoarele aspecte:
-analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri;
-analiza factorială a cifrei de afaceri;
-analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi cerere;
-reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori economico-financiari ai societăţii
comerciale.

III.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Vom analiza dinamica cifrei de afaceri pe anii 2006-2008 .

Dinamica cifrei de afaceri a întreprinderii

Nr. Indicatorii Anul _

2006 2007 2008
crt. R
1. Cifra de afaceri (mil.lei) 14765 21722 25540 32,35
2. -Ritm de creştere (%)
-cu baza fixă - 147,12 172,9 -
-cu bază în lanţ - 147,12 117,58 -

În datele din tabel se constată o creştere absolută a cifrei de afaceri în anul 2008 faţă
de 2006 cu 10775 milioane lei, ceea ce corespunde unei rate medii anuale de creştere de 32,35
%. Dacă într-o primă abordare facem abstracţie de rata inflaţiei, putem concluziona că e vorba
de o societate dinamică cu o bună poziţie pe piaţă care a reuşit să realizeze o creştere anuală
semnificativă. Variaţia (absolută şi relativă) a cifrei de afaceri este rezultatul acţiunii unui

35
număr mare de factori interni şi externi. Identificarea stării reale a întreprinderii prezintă o
deosebită importanţă pentru definirea strategiei acesteia.

Cifra de afaceri este, în mod normal, înregistrată în unităţi monetare curente (lei
curenţi). În perioda de puternică creştere a preţurilor, dacă nu se procedează la corelarea cu
inflaţia, informaţiile îşi pierd mult din fiabilitate, iar concluziile analizei sunt deformate.
Inflaţia are efecte la toate nivelurile: flux de exploatare, flux de finanţare, structură
patrimonială etc, întrucât antrenează variaţii nominale cărora nu le corespund variaţii reale ale
activităţii. Evitarea erorilor de judecată şi aprecierea performanţelor reale ale unităţilor impun
cu necesitate luarea în calcul a efectelor inflaţiei. Pentru a vedea efectul inflaţiei asupra
rezultatelor întreprinderii, admitem informaţiile suplimentare din următorul tabel.
Dinamica cifrei de afaceri şi a preţurilor -milioane lei-

Nr. Indicatori Anul _

2006 2007 2008
crt. R(%)
1. Cifra de afaceri 14765 21722 25540 -
2. Creşterea anuală a - +47,12 +17,58 +32,35
cifrei de afaceri (%)
3. Creşterea anuală a - 40,8 54,8 -
preţurilor (%)
4. Cifra de afaceri în 14765 15427,75 11718,31 -
preţuri constante
5. Creşterea reală a - +4,48 -21,63 -8,575
cifrei de afaceri

Prin urmare, creşterea medie anuală cu 32,35 % a cifrei de afaceri este o creştere
aparentă.
Prin corectare cu rata inflaţiei se constată că în realitate volumul de activitate al
întreprinderii a scăzut cu o rată medie anuală de 8,575%.
În anul 2007 cifra de afaceri reală a înregistrat o uşoară creştere, în valoare de 4,48%,
apărând semne pentru o revigorare a activităţii şi chiar pentru o relansare ulterioară a firmei.
În decursul anului 2008 cifra de afaceri a întreprinderii corelată cu rata inflaţiei şi
creşterea reală a preţurilor a înregistrat o scădere semnificativă cu 21,63%, ceea ce
demonstrează scăderea continuă a activităţii firmei.

III. 2.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri

36
 Cifra de afaceri evoluează sub incidenţă unui complex de factori interni şi externi.
Aceştia sunt diferiţi de la ţară la ţară, datorită condiţiilor de viaţă sociale, în primul rând şi
economico-financiare în al doilea rând.
Factorii interni ţin de problemele specifice ale înterprinderii, cum ar fi: gradul de
cunoaştere a nevoilor, forţa de vânzare, factorii comerciali sau tehnici, serviciile oferite şi cel
mai important strategia preţurilor.

Factori interni

Gama
sortimentală Gradul de
Gradul de cunoaştere a nevoilor

înzestrare
Politica de tehnică Gama
Factori comerciali

Stategia preţurilor
Forţa de vânzare

produs de sevicii

Servicii oferite
Factori tehnici

Gradul de
Serviciile uzură
oferite
Gradul de Calitatea
Calitatea modernizare prestaţiilor
produselor

Amplasarea

Sistemul de factori externi ţin de mediul concurenţial în care evoluează întreprinderea,

de climatul general social-economic şi de legislaţia economico-financiară.

Factori externi
Evoluţia nevoilor clientului

Produse Modificarea
Legislaţia economico-

noi veniturilor
Concurenţ

financiară

Schimbările
Publicitate socio-
37 profesionale

Modificări Schimbările
de preţuri demografice
 În afara analizei structurale şi comparative cu perioadele anterioare, cifra de afaceri
poate fi analizată şi din punct de vedere factorial, stabilindu-se astfel sistemul de factori care
contribuie la evoluţia ei.
Pentru a putea vedea influenţa factorilor în modificarea cifrei de afaceri avem nevoie
de următoarele date :
Nr. Indicatori Simbol Prevăzut Realizat
1. Număr mediu de salariaţi(persoane) N 250 275
2. Producţia marfă fabricată Qf 25200 26870
3. Cifra de afaceri CA 25000 25540
4. Productivitatea muncii W 100,8 97,7
5. Grad de valorificare a producţiei fabricate CA/Qf 0,99 0,95
6. Valoarea medie a activelor Mf/Mf ’ 205 215
fixe/productive 160 174
7. Ponderea activelor fixe productive (%) Mf ‘/ Mf 0,78 0,81
8. Grad de înzestrare tehnică Mf / N 0,82 0,78
9. Randamentul activelor fixe productive Qf / Mf ‘ 157,5 154,4

Modificarea cifrei de afaceri de +540 milioane lei (25540-25000) este influenţată de

următorii factori:
- Numărul mediu de salariaţi:

Qf 0 CA0
( N1 − N 0 ) × × = ( 275 − 250 ) ×100,8 × 0,99 = 2495 milioane
N 0 Qf 0
- Productivitatea muncii:
 Qf Qf  CA
N 1  1 − 0  × 0 = 275 ⋅ (97,7 − 100 ,8) ⋅ 0,99 = −876 milioane
 N1 N 0  Qf 0

- Gradul de valorificare a producţiei fabricate:

Qf 1  CA CA 
N1 ⋅ ⋅  1 − 0  = 275 ⋅ 97,7 ⋅ (0,95 − 0,99 ) = −1074 ,7milioane
N1  Qf 1 Qf o 

38
 Creşterea cifrei de afaceri din activitatea de bază s-a realizat prin creşterea numărului
de salariaţi, ce a venit ca o măsură absolut necesară în contextul extinderii activităţii firmei.
De menţionat că productivitatea muncii a înregistrat o scădere cu 3,1% datorată, pe de
o parte, noilor veniţi iar, pe de altă parte, unor schimbări de personal cu o mai mică experienţă
în domeniul producţiei.
La nivel global scăderea productivităţii este determinată de scăderea gradului de
înzestrare tehnică într-o mare măsură, deoarece a înregistrat o diminuare cu 1337,8 milioane
lei. La scăderea productivităţii a contribuit şi scăderea cu 533,2 milioane lei a randamentului
mijloacelor fixe productive, în timp ce singura influenţă pozitivă se datorează ponderii
mijloacelor fixe productive, ce au înregistrat o creştere de peste 1000 milioane lei.
Totuşi firma înregistrează un regres datorat faptului că gradul de valorificare a
producţiei fabricate înregistrează o diminuare cu 1074,7 milioane lei ceea ce determină
scăderea cifrei de afaceri în mod considerabil.
Cu toate că cifra de afaceri înregistreză o creştere nu putem afirma că situaţia firmei
este una foarte bună, deoarece aceasta este dată de creşterea numărului de salariaţi.
Managerii firmei trebuie să acţioneze pentru creşterea productivităţii muncii printr-o
mai bună organizare şi prin pregătirea personalului astfel încât să fie capabil să răspundă cu
succes la toate situaţiile viitoare care se vor ivi în activitatea viitoare a firmei. De asemenea
trebuie concepută o strategie de marketing mai bună astfel încât activitatea de desfacere să fie
mult mai rentabilă şi vânzările să înregistreze o mai bună evoluţie, atât sub raport calitativ cât
şi calitativ, în sensul că firma trebuie să înregistreze progrese în procesul de distribuţie a
mărfurilor.
Conducerea trebuie să ia măsuri pentru înlăturarea cauzelor care au dus la o asemenea
situaţie şi unele măsuri pentru a preîntâmpina apariţia pe viitor a unor astfel de probleme în
activitatea firmei.
Un alt model de analiză factorială a cifrei de afaceri din activitatea de bază sau totală,
în special în cazul firmelor mici şi mijlocii, poate fi construit în raport cu cantităţile vândute
(q) şi preţurile de vânzare (p).
În acest caz se foloseşte modelul:
n
CA = ∑ qi pi
i =1

În activitatea practică, cunoaşterea mărimii şi sensului influenţei celor doi factori

prezintă deosebită importanţă în formularea strategiei vânzărilor vizavi de firmele concurente.

39
Totodată, mărirea cifrei de afaceri, prin sporirea cantităţilor de produse, poate constitui un
aspect important în actul decizional al unor viitori parteneri de afaceri.
Din punct de vedere metodologic, trebuie menţionat faptul că primul factor conţine şi
influenţa structurii fizice a producţiei vândute care, prin intermediul preţului diferenţiat pe
produse, acţionează asupra cifrei de afaceri. Dar această influenţă de structură poate fi
determinată doar în cazul produselor omogene (exprimate în aceeaşi unitate de măsură).
Dacă producţia este omogenă, se pot forma grupe de produse (care să corespundă unor
activităţi distincte), stabilindu-se astfel influenţa structurii pe grupe de produse (activităţi). Or,
în cazul unor firme cu activităţi complexe, cunoaşterea contribuţiei fiecărei grupe de produse
sau activităţi la evoluţia cifrei de afaceri prezintă o importanţă deosebită.
În cazul Sandoz situaţia se prezintă astfel:
Nr Nume Cantitatea Preţ unitar(lei) Valori(mil.lei)
crt produs n/M
q0 q1 P0 p1 q0 p0 q1 p1
1. Amoxicilină buc 136150 149765 816900 108920 4084,5 5990,6
2. Ampicilină buc. 54460 47625,5 217840 272300 435,68 476,525

3. Extraveral buc. 30633,7 25187,7 326760 299530 367,605 277,746

5 5
4. Total gr. 1 buc. 221243, 222605, 22092 30297 4887,78 6744,87
75 25 5 1
5. Grupa buc. 272300 245070 680750 721595 6807,5 6494,35
a 2-a 5
6. Grupa buc. 34037,5 40845 871360 816900 10892 12253,5
a 3-a
TOTAL - - - - - 22587,2 25492,7
85 26

Pentru grupa 1, care cuprinde produsele Amoxicilină, Ampicilină şi Extraveral,

modificarea veniturilor de 1857,086 milioane lei (6744,871 – 4887,785) se explică prin
influenţa cantităţii structurii producţiei vândute şi preţurilor pe produse.
Pe baza relaţiilor de comensurare a influenţei factorilor asupra modificării cifrei de
afaceri se obţin următoarele rezultate, redate în tabelul de mai jos:

Nr. Grupa de Modificarea cifrei de Din care,datorită influenţei:

Crt. produse afaceri (mil. lei) Cantităţii Structurii Preţului
1 Grupa 1 + 1857,086 + 29,953 + 258,685 + 1568,448

40
 2 Grupa 2 - 313,145 - 680,75 - + 367,605

3 Grupa 3 + 1361,5 + 2178,4 - - 816,9

4 TOTAL + 2905,441 +1527,603 + 258,685 + 1119,153

Din analiza datelor pe grupe de produse putem afirma că, comparativ cu perioada
precedentă, cifra de afaceri a înregistrat o creştere de 2905,441 milioane lei, la care
contribuţia cea mai mare o are grupa 1 de produse care au vândute la preţuri mai mari faţă de
perioada precedentă.
În grupa a 2-a de produse, cu toate că preţul de vânzare a crescut faţă de perioada
precedentă, cifra de afaceri a înregistrat o scădere datorată scăderii cantităţii vândute ceea ce
poate reprezenta un semnal negativ de pe piaţă în sensul scăderii cererii.
În grupa a 3-a de produse, deşi s-a redus preţul, cifra de afaceri a înregistrat o creştere
semnificativă datorată creşterii cererii de produse aparţinând acestei clase, ceea ce a
determinat obţinerea unui profit suplimentar pentru firmă.
Ca măsuri urgente ce se impun pentru perioada următoare ar fi scăderea preţului la
produsele aparţinănd grupei a 2-a de produse sau implementarea unei campanii promoţionale
de relansare a produselor pentru ca în final să se reducă stocurile existente şi chiar o creştere a
vânzărilor .

III.2.3. Analiza structurii cifrei de afaceri pe produs

Metodologic, analiza se bazează pe mărimile relative de structură. Pentru comparaţii

între exerciţii şi între firme este operaţională folosirea coeficientului de concentrare (Gini-
Struck).

n∑ g 2i − 1
G=
n −1
unde: reprezintă ponderea activităţii, a produsului „i” în cifra de afaceri totală
n – este numărul de termeni ai seriei.
Analiza cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi este esenţială pentru înţelegerea
strategiei firmei şi poziţiei acesteia pe piaţă. În acest scop se urmăreşte evoluţia
componentelor cifrei de afaceri, şi anume producţia vândută, vânzări de mărfuri, prestări

41
servicii. În funcţie de natura sectorului de activitate, fiecare din componente se aprofundează
pe structuri specifice.
Legătura dintre diversificarea activităţii unei firme şi rezultatele acesteia este însă mult
mai complexă. De aceea, în teoria economică se face, de regulă, distincţie între gradul de
diversificare şi natura diversificării. În ceea ce priveşte primul aspect, este unanim acceptată şi
totodată verificată practic ideea că un grad sporit de diversificare asigură creşterea cifrei de
afaceri, a rentabilităţii şi, respectiv, reducerea riscului. Referitor la natura diversificării,
studiile unor autori au concluzionat că diversificarea „legată” (diversificarea activităţii în
cadrul aceluiaşi sector) este mai rentabilă decât diversificarea „nelegată” (diversificarea
activităţilor aparţinând unor sectoare diferite).
Structura vânzărilor pe produse poate fi investigată cu ajutorul metodei ABC. Analiza
curbei teoretice permite identificarea, în totalul produselor comercializate, a trei grupe de
produse cu caracteristici specifice:
-Grupa A: 15-20% din numărul de articole contribuie cu 65-70% la realizarea cifrei de
afaceri;
-Grupa B: 20-25% din numărul de articole contribuie cu 20-25% la realizarea cifrei de
afaceri;
-Grupa C: 60-65% din numărul de articole contribuie cu 15-20% la realizarea cifrei de
afaceri.

100%

zona zona zona

A B C
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Curba ABC în cazul structurii CA pe produse.

42
 Zona A cuprinde produse cu o rotaţie rapidă ceea ce presupune existenţa lor în
permanenţă la vânzare.
Zona B cuprinde articole standard, a căror rotaţie şi marjă comercială sunt apropiate de
media întreprinderii.
Zona C este formată din articole cu rotaţie scăzută, dar cu o marjă comercială mare.
Curba ABC are atât o valoare statistică, cât şi una indicativă. Astfel, dacă curba reală
se află deasupra curbei teoretice, înseamnă că articolele grupei A sunt preponderente, iar
gama sortimentală este formată dintr-un număr insuficient de articole. Invers, când curba reală
se află sub cea teoretică, înseamnă că întreprinderea are un sortiment foarte larg în zonele B şi
C, care poate jena, îngreuna gestiunea întreprinderii, în special gestiunea stocurilor.
În cazul firmei Sandoz distribuţia cifrei de afaceri pe produse se prezintă astfel:
Situaţia realizării cifrei de afaceri pe produse
Nr. Vânzări Produsele în Vânzăr Vânzări Pondere(%)
prod (mil.lei) ordinea i Cumula în număr în CA
us descrescătoare (mil.lei te produs
a vânzărilor ) (mil.lei)
1. 409 6. 9530 9530
2. 640 9. 4454 13984 23,07 68
3. 320 8. 3383 17367
4. 1140 7. 1480 18847
5. 1024 10. 1360 20207
6. 9530 4. 1140 21347
7. 1480 5. 1024 22371
8. 3383 11. 860 23231
9. 4454 2. 640 23871 76,9 32
3
10. 1360 13. 480 24351
11. 860 12. 460 24811
12. 460 1. 409 25220
13. 480 3. 320 25540
Total 25540 25540 25540 100.00 100,00

Curba reală se situează deasupra curbei teoretice, deoarece aproape 70% din cifra de
afaceri este dată de numai trei produse. Zonele B şi C, care deţin 76,93% din numărul de
produse, dau numai 32% din cifra de afaceri.
Dacă zona A este formată din produse de cerere constantă, cu o rotaţie rapidă şi a
căror piaţă se caracterizează printr-o concurenţă slabă, întreprinderea realizează cifra de
afaceri preconizată cu un grad sporit de certitudine. Pe planul rentabilităţii, ea este de
asemenea avantajată deoarece produsele comercializate, puţine la număr şi cu o rotaţie
accelerată, reclamă cheltuieli de aprovizionare-stocare-vânzare reduse.

43
 Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a condus la următoarea
repartiţie optimală:
-zona A: 10% din clienţi reprezintă 50% din vânzări;
-zona B: 40% din clienţi reprezintă 30% din vânzări;
-zona C: 50% din clienţi reprezintă 20% din vânzări.
Analiza acestei distribuţii teoretice permite desprinderea unor concluzii utile pentru
fundamentarea deciziilor privind volumul activităţii, pentru securitatea şi rentabilitatea firmei.
Astfel, grupa A contribuie într-adevăr preponderent la realizarea cifrei de afaceri, dar
din punct de vedere al securităţii firmei este cea mai riscantă. Cu cât numărul de clienţi din
zona A este mai mic, cu atât riscul întreprinderii este mai mare.
Zona C, unde numărul de clienţi este foarte mare, se caracterizează prin cheltuieli de
exploatare ridicate (livrare, facturare etc), mai ales atunci când comenzile au o valoare
scăzută. Dacă corelăm ponderea zonei C în realizarea cifrei de afaceri cu tendinţa cheltuielilor
de exploatare, putem conchide că zona C dezavantajează întreprinderea atât în ce priveşte
volumul activităţii, cât şi rentabilitatea.
Zona B asigură cel mai mare grad de stabilitate, ca cifră de afaceri şi rentabilitate.

În practica comercială, curba reală se poate situa deasupra curbei teoretice sau sub
nivelul acesteia. Dacă curba reală se situează deasupra curbei teoretice, înseamnă că
realiozarea cifrei de afaceri este dependentă de câţiva clienţi. Apariţia unor deficienţe în
activitatea acestora periclitează activitatea şi chiar existenţa firmei.

III.2.4. Reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori economico-

financiari ai societăţii comerciale

Indicatorii în care este reflectată cel mai bine modificarea cifrei de afaceri au
următoarele valori:
-profitul brut:
3065
( CA1 − CA0 ) Rv 0 = (25540 − 21722 ) = 3818 × 0,141 = 538 ,724
21722

-rata rentabilităţii economice a activului

44
 ( CA1 − CA0 ) Rv0 × 100 = (25540 − 21722 )0,141 = 3818 × 0,141 = 0,081
A1 6670 6670
-rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent:

( CA1 − CA0 ) Rv0 × 100 = (25540 − 21722)0,141 = 3818 × 0,141 = 0,062

Kp1 8680 8680
-viteza de rotaţie a activelor circulante

Ac0 × T Ac0 × T 6250 × 515000 6250 × 515000

− = − = −22151,47
CA1 CA0 25540 21722

-eliberările (imobilizările) de active circulante

 Ac0 × T Ac0 × T  CA1  6250 × 515000 6250 × 515000  25540

 −  = −  = −1098,54
 CA1 CA0  T  25540 21722  515000

-eficienţa mijloacelor fixe (cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe)

( CA1 − CA0 ) × 1000 = (25540 − 21722) × 1000 = 17758,139

Mf1 215

-eficienţa muncii, caracterizate pe baza profitului pe un salariat

( CA1 − CA0 ) Rv0 × 1000 = (25540 − 21722)0,141 × 1000 = 13883,636

N1 275
-valoarea adăugată aferentă cifrei de afaceri

7900
( CA1 − CA0 ) y0 = ( 25540 − 21722 ) = 1388 ,56
21722

III.3. Căi de creştere a cifrei de afaceri la S.C. SANDOZ S.R.L.

Scopul oricărei activităţi economice, în condiţiile unei economii de piaţă, îl constituie

obţinerea de profit. Insă economia de piaţă presupune existenţa concurenţei, ceea ce face ca

45
agenţii economici să urmărească cu foarte mare atenţie evoluţia indicatorilor care exprimă
eficienţa.
Un astfel de indicator îl constituie cifra de afaceri, de a cărei analiză depinde
activitatea întregii întreprinderi.
Nivelul şi dinamica cifrei de afaceri sunt influenţate de o serie de factori naturali,
tehnico-organizatorici, economici, structurali.
In economia ţării noastre, în prezent, se pune problema modernizării şi
retehnologizării, stimulată de relaţiile de proprietate privată şi de acţiunea legilor economiei
de piaţă, creându-se condiţiile favorabile pentru creşterea productivităţii muncii şi a eficienţei
economice, asigurând integrarea în economia de ţărilor europene dezvoltate.
Căile principale de creştere a cifrei de afaceri sunt : introducerea progresului tehnic, a
unor metode moderne de management, ridicarea calităţii produselor, perfecţionarea metodelor
de marketing.

46
 CAPITOLUL IV
CONCLUZII

Poziţia cifrei de afaceri în sistemul de performanţe economice al firmei (performanţa

firmei înţeleasă ca aptitudine a firmei de a-şi mări volumul de activitate) este consolidată prin
legătura dintre interesele generale ale managerilor şi maximizarea cifrei de afaceri sau a
vânzărilor, opţiunea managementului fiind, în general, maximizarea cifrei de afaceri în limite
în care să fie realizat şi un profit rezonabil.
Pentru întreprinderile producătoare capacitatea cifrei de afaceri de a reflecta activitatea
unei întreprinderi depinde de natura sectorului de activitate. Astfel, în sfera producţiei de
bunuri materiale, acest indicator poate da o imagine deformată asupra activităţii reale, care
cuprinde, pe lângă producţia vândută, pe cea stocată şi imobilizată. În sfera serviciilor şi a
distribuţiei, cifra de afaceri reflectă corespunzător nivelul activităţii desfăşurate.
La nivelul societăţii Sandoz se efectuează şi analize-tematici realizate de departamente
create special, cu caracter temporar (acţiuni de sampling, promoţii) în funcţie de scopul
urmărit:
• promovarea unor noi produse
• studierea concurenţei la anumite produse pentru stabilirea strategiei
• extinderea sau restrângerea unor activităţi pentru realizarea unor produse
• studii de fezabilitate
În efectuarea analizelor economico-financiare, Sandoy trebuie să ia în considerare atât
relaţiile structural-funcţionale, cât şi cele de cauză-efect.
Fiecare compartiment al societăţii trebuie să depăşească stadiul de înregistrator al
fenomenelor şi să devină prima şi cea mai importantă verigă de soluţionare, de promovare a
ideilor novatoare cu efecte benefice asupra activităţii firmei. Acest lucru impune implicarea
instrumentului analizei economico-financiare.
În cercetarea fenomenelor şi proceselor economice, societatea trebuie să ţină seama de
complexitatea acestora, şi anume:
- acelaşi efect poate fi produs din cauze diferite
- aceeaşi cauză poate produce efecte diferite
- efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe

47
ANEXE

48
ANEXA 1

ANEXA 2

49
50
ANEXA 3

51
ANEXA 4

52
 BIBLIOGRAFIE

• Antonescu C.; Andrei T.; Begu Liviu-Stelian, Bazele teoretice ale statisticii, Editura
Fundatiei “Romania de Maine”, 2000
• Bădiţă M., Goschin Z., Cristache S., Statistică aplicată în economie, Editura
Luceafărul, Bucureşti, 2001.
• Constantin ANGHELACHE, E. NICULESCU, Statistică: Indicatori, formule de
calcul şi sinteze, Bucureşti, Editura Economică, 2001
• Goschin Z., Statistică, Editura Expert, Bucureşti, 1999
• Isaic-Maniu, Al., Mitruţ, Ct., Voineagu, V., Statistică Generală. Editura
Independenţa Economică, 2001
• Korka M.; Begu Liviu-Stelian; Tusa Erika, 171 Probleme de statistica teoretica si
economica, Editura ASE, 2001
• Mark Pinder, Stuart McAdam, Consultanţă în afaceri, Ed. Teora, 1997
• Radu Florea, Metode şi tehnici de analiză economico-financiară, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1999
• Voineagu V., Lilea E., Goschin Z., Vătui M., Boldeanu D., Statistică economică.
Teorie şi aplicaţii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002.

• www.sandoz.ro
• www.zf.ro
• www.punctul.ro

53