Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
1
Scopul acestei lucrări de licenţă este cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor
prin intermediul cărora concură la formarea şi respectiv modificarea rezultatelor unei
activităţi, precum şi stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire a funcţiunii întreprinderii ca
sistem, reprezintă un element definitoriu al obiectului analizei economico-financiare. Pentru
realizarea acestei analize am parcurs următoarele etape: stabilirea factorilor, măsurarea
influenţelor acestora, sintetizarea rezultatelor analizei, elaborarea măsurilor menite să asigure
o folosire optimă a resurselor.
Lucrarea de licenţă “Analiza statistică a volumului structurii şi dinamicii cifrei de
afaceri la S.C. SANDOZ S.R.L.” este structurată în două părţi (abordare teoretică şi abordare
practică).
Primul capitol intitulat “Analiza cifrei de afaceri” prezintă dinamica, structura şi
analiza factorială a cifrei de afaceri, precum şi reflectarea modificării acesteia în principalii
indicatori economico-financiari.
Al doilea capitol “Indicatori statistici utilizaţi pentru cifra de afaceri” conţine noţiuni
teoretice legate de indicatorii statistici, funcţiile, clasificarea şi modul de calcul al acestora.
În capitolul trei am realizat un studiu de caz privind analiza cifrei de afaceri la S.C.
SANDOZ S.R.L., o companie din Târgu Mureş, producătoare de medicamente. În acest
capitol am urmărit evoluţia cifrei de afaceri a companiei pe o perioadă de trei ani, respectiv
2006, 2007 şi 2008.
2
CAPITOLUL I
ANALIZA CIFREI DE AFACERI
1
Silvia Petrescu, Marilena Mironiuc, Analiza economico-financiară, Editura Tiparul, Iaşi, 2002
3
I.1. Abordari conceptuale
2
Marilena Mironiuc, Silvia Petrescu, Analiza economico-financiară, Editura Tiparul, Iaşi, 2002
4
d) cifra de afaceri minimă (CAmin), reprezintă suma vânzărilor care permite acoperirea
cheltuielilor variabile aferente şi a tuturor cheltuielilor fixe ale întreprinderii.
în care:
Cf reprezintă suma cheltuielilor fixe;
cv - cheltuielile variabile medii la 1 leu cifră de afaceri.
e) cifra de afaceri de realizat în cazul unor restricţii date (CAr).
Restricţiile date, cunoscute, se referă la capitalul social (Ks), rata dividendelor (Rd),
cota de repartizare a profitului net pentru autofinanţare (caf), cota de impozit pe profit (ci) şi
rata rentabilităţii resurselor consumate (Rrc).
Relaţia de calcul a cifrei de afaceri de realizat în cazul unor restricţii date, este
următoarea:
în care:
,
, reprezintă suma dividendelor;
5
în care:
6
I.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri
Cifra de afaceri a unei firme poate fi analizată structural în funcţie de diverse criterii
de grupare a vânzărilor, cum sunt: pe produse, clienţi, pieţe de desfacere, faze ale ciclului de
viaţă a produselor etc..
Pentru a caracteriza evoluţia structurii vânzărilor firmei se pot utiliza următoarele
procedee de analiză:
a) Ponderile componentelor cifrei de afaceri (gi):
în care:
CAi reprezintă cifra de afaceri totală;
CA - vânzările aferente elementului component “i”.
Informaţiile furnizate de acest procedeu de analiză se referă la:
- care sunt principalele elemente componente ale cifrei de afaceri;
- care este evoluţia în timp a acestora;
- cât de stabile sunt etc.
b) Coeficientul de concentrare (Gini-Struck):
3
Mark Pinder, Stuart McAdam, Consultanţă în afaceri, Ed. Teora, 1997
7
Pot fi evidenţiate următoarele situaţii:
- H = 1, atunci când cifra de afaceri este formată dintr-un singur element;
- H = 1/n, atunci când elementele componente contribuie în aceeaşi măsură la formarea
cifrei de afaceri;
- când H se apropie de 1, aceasta reflectă un grad ridicat de concentrare a vânzărilor, iar
apropierea de 1/n reflectă o distribuţie relativ echilibrată a acestora.
d) Metoda ABC
Metoda ABC se recomandă a fi aplicată îndeosebi în cazul structurării cifrei de afaceri
pe clienţi şi pe produse.
Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a condus la următoarea
distribuţie optimală) :
• zona A: 10% din clienţi contribuie cu 60% din CA;
• zona B: 40% din clienţi contribuie cu 30% din CA;
• zona C: 50% din clienţi contribuie cu 10% din CA.
Studierea acestei distribuţii teoretice permite stabilirea unor concluzii utile în
fundamentarea deciziilor privind volumul activităţii pentru securitatea şi rentabilitatea firmei.
Astfel:
- zona A contribuie în cea mai mare măsură la rentabilitatea firmei, dar are şi cel mai ridicat
grad de risc (incapacitatea de plată a unui client important se reflectă într-o măsură însemnată
asupra situaţiei financiare a firmei analizate);
- zona B asigură cel mai mare grad de stabilitate din punct de vedere al vânzărilor şi
rentabilităţii şi constituie un risc moderat pentru întreprindere;
- zona C se caracterizează printr-o rentabilitate scăzută (indicele cheltuielilor de exploatare
devansează indicele cifrei de afaceri) şi printr-un risc redus.
Reprezentarea grafică a curbelor ABC, se prezintă astfel:
Fig. 1 – Reprezentarea
grafica a curbelor ABC
8
OX = ponderea în funcţie de numărul de clienţi
OY = ponderea în cifra de afaceri
Pentru reprezentarea curbei reale ABC s-au luat în calcul următoarele valori:
- 10% din clienţi reprezintă 45% din CA;
- 40% din clienţi reprezintă 30% din CA;
- 50% din clienţi reprezintă 25% din CA.
Studiind posibilităţile de reprezentare grafică ale celor două curbe se constată
următoarele:
- când curba reală este sub curba teoretică, scade ponderea vânzărilor din zona A şi creşte
ponderea vânzărilor din zonele B şi/sau C;
- când curba reală este deasupra curbei teoretice, creşte ponderea vânzărilor în zona A (posibil
şi în zona B) şi scade ponderea vânzărilor în zona C.
În cazul analizei CA pe produse distribuţia teoretică este:
- zona A = 10 - 15% din tipurile de produse contribuie cu 60 - 70% din CA;
- zona B = 25 - 30% din tipurile de produse contribuie cu 25 - 30% din CA;
- zona C = 65 - 70% din tipurile de produse contribuie cu 10 - 15% din CA.
Aprecierea situaţiei unei întreprinderi se face în funcţie de fazele ciclului de viaţă în
care se află produsele corespunzătoare celor trei zone (lansare, creştere, maturitate sau declin).
Cifra de afaceri evoluează sub influenţa unor factori direcţi şi indirecţi specifici
domeniului de activitate al firmei.
Analiza factorială a cifrei de afaceri în întreprinderile industriale se poate realiza pe
baza următoarelor modele:
a)
b)
c)
9
în care:
qvi reprezintă volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
pi - preţurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.;
Ns - numărul mediu de personal;
Qf - producţia marfă fabricată;
Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
Mf’ - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive.
10
în care:
Wa reprezintă productivitatea medie anuală, determinată pe baza cifrei de afaceri
11
din care datorită:
1.2.1. influenţei modificării timpului de muncă mediu pe salariat:
Din analiza datelor prezentate, rezultă o creştere a vânzărilor faţă de prevederile din
bugetul de venituri şi cheltuieli cu 6.060 mil. lei, respectiv cu 19,9%. Această situaţie se
reflectă pozitiv asupra profitului aferent cifrei de afaceri, rezultatului exploatării, rezultatului
curent, rezultatului brut, rezultatului net al exerciţiului şi destinaţiilor acestuia, vitezei de
rotaţie a activelor circulante etc.4
Studiind influenţele factorilor direcţi se constată că din modificarea totală a cifrei de
afaceri 84,16% s-a datorat creşterii volumului fizic al vânzărilor şi 15,84% măririi preţurilor
de vânzare.
Creşterea volumului fizic al vânzărilor a determinat depăşirea cifrei de afaceri cu
5.100 mil. lei, în exclusivitate pe baza utilizării intensive a potenţialului uman. Sporirea
productivităţii muncii anuale cu 8,7 mil. lei a avut ca efect creşterea cifrei de afaceri cu 5.568
mil. lei. Această situaţie s-a datorat în totalitate sporirii productivităţii muncii medii orare cu 5
mii lei, ceea ce a avut ca efect creşterea cifrei de afaceri cu 5.930 mil. lei.
Productivitatea medie orară, stabilită în preţuri comparabile, este influenţată de
structura vânzărilor ( gi) şi productivitatea orară pe produse ( whi) .
4
Radu Florea, Metode şi tehnici de analiză economico-financiară, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1999
12
în care:
ti reprezintă timpul de muncă pe unitatea de produs.
Rezultă că, orice măsură luată în direcţia reducerii timpului de muncă consumat pe
unitatea de produs are drept consecinţă sporirea producţiei obţinute, ceea ce constituie
premisa creşterii vânzărilor.
Referitor la utilizarea extensivă a forţei de muncă se constată două aspecte:
- reducerea numărului mediu de salariaţi, se apreciază ca fiind justificată din punct de vedere
economic, deoarece este efectul sporirii productivităţii muncii;
- înregistrarea unui timp efectiv lucrat mai mic decât cel maxim disponibil pe un salariat cu 22
ore, a avut ca efect scăderea vânzărilor cu 352 mil. lei.
Preţurile medii de vânzare unitare au crescut faţă de prevederi, influenţând pozitiv
asupra cifrei de afaceri în sensul creşterii acesteia cu 950 mil. lei. Această situaţie poate fi
efectul îmbunătăţirii calităţii produselor vândute, caz în care este rezultatul efortului propriu al
întreprinderii analizate, şi/sau al acţiunii factorilor conjuncturali de pe piaţă (raportul
cerere/ofertă în favoarea firmei) sau de la nivelul economiei naţionale (inflaţie, evoluţia
cursului de schimb al monedei naţionale etc.).
Utilizând cel de-al doilea model de analiză, sistemul de factori care influenţează
asupra cifrei de afaceri (semnificaţia acestora este prezentată în tabelul nr. 1.), se prezintă
astfel:
13
Metodologia de analiză factorială şi măsurarea influenţelor factorilor, se prezintă
astfel:
Analiza cifrei de afaceri pe baza sistemului factorial mai sus prezentat, comparativ cu
cel aferent primului model de analiză, pune în evidenţă acţiunea unor factori, cum sunt: gradul
de înzestrare a forţei de muncă, compoziţia tehnologică a mijloacelor fixe, randamentul
mijloacelor fixe direct productive şi gradul de valorificare a producţiei obţinute şi destinate
livrării.
Astfel, în cazul analizat rezultă următoarele aspecte:
14
• Sporirea gradului de înzestrare a forţei de muncă cu 16,8%, respectiv cu 775,2 mii
lei/persoană, a avut ca efect creşterea producţiei obţinute şi mărirea vânzărilor cu 5.031,7 mil.
lei. Această situaţie a fost determinată de noile investiţii în mijloace fixe, în sumă de 450 mil.
lei şi de reorganizarea activităţii;
• Ponderea mijloacelor fixe direct productive a crescut cu 1% şi a reprezentat o
premisă pentru obţinerea unei producţii suplimentare şi o sporire a vânzărilor cu 538,3 mil.
lei. Această situaţie este determinată de axarea investiţiilor către cele direct productive
(maşini, utilaje, instalaţii de lucru etc.);
• Randamentul valoric al mijloacelor fixe direct productive s-a mărit cu 8,9% şi a avut
ca efect creşterea vânzărilor cu 3.155,9 mil. lei. Acest rezultat este efectul atingerii
parametrilor proiectaţi de noile capacităţi de producţie puse în funcţiune, precum şi al sporirii
nivelului calitativ al produselor vândute;
• Gradul de valorificare a producţiei obţinute s-a redus şi a determinat scăderea
vânzărilor cu 2.210,3 mil. lei. Situaţia este determinată de creşterea stocului de produse finite
la finele perioadei , faţă de începutul perioadei şi faţă de prevederi (s-a prevăzut o reducere a
stocului de produse finite cu 1.449 mil. lei şi s-a înregistrat o depăşire a stocului iniţial cu 368
mil. lei).
Cel de-al treilea model de analiză a cifrei de afaceri, evidenţiază, în plus faţă de
modelele precedente, influenţa cifrei de afaceri medie la 1 leu mijloace fixe direct productive.
în care:
pr reprezintă rezultatul exploatării (profitul) mediu la 1 leu cifră de afaceri.
b) Rata rentabilităţii economice:
15
în care:
At reprezintă activul total.
d) Viteza de rotaţie a activelor ciculante:
în care:
AC reprezintă soldul mediu al activelor circulante;
T - perioada analizată (zile).
în care:
Ae reprezintă activele de exploatare.
16
g) Eficienţa utilizării potenţialului uman, caracterizată prin profitul mediu pe
salariat:
CAPITOLUL II
INDICATORI STATISTICI UTILIZAŢI PENTRU CIFRA DE AFACERI
17
bază pentru a se putea forma un sistem de indici (ai fenomenului complex şi ai factorilor) este
ca fenomenul complex să poată fi dscompus într-un produs complet al factorilor de influenţă.
Dinacest punct de vedere, spunem că metoda indicilor, ca şi metoda corelaţiei, metoda
analizei dispersionale etc., este o metodă de analiză factorială.
7.2. TIPURIII.2. Funcţiile indicatorilor statisici
6
Isaic-Maniu, Al., Mitruţ, Ct., Voineagu, V. - Statistică Generală. Editura Independenţa Economică, 2001
18
de raport. Ca diferenţă se pot compara numai indicatorii absoluţi care au acelaşi conţinut şi sunt
exprimaţi în aceleaşi unităţi de măsură. Ca raport se pot compara fie aceeaşi indicatori, fie
indicatori diferiţi, dar care se găsesc într-o relaţie de interdependenţă. Prin aceste operaţii se obţin
indicatori derivaţi, calculaţi în unităţi concrete de măsură (când compararea se face prin
diferenţă şi ca raport a doi indicatori absoluţi care diferă din punctul de vedere al conţinutului) sau
în unităţi abstracte, sub formă de coeficienţi, procente, promile (când compararea se face sub
formă de raport a doi indicatori de aceeaşi natură).
Funcţia de analiză provine din faptul că în mod frecvent statistica operează cu variabile
complexe, care pot fi descompuse fie într-un produs de mai mulţi factori, fie într-o sumă de mai
multe elemente componente. În ambele cazuri este necesar să se analizeze relaţiile care există
între fiecare parte şi întreg, între fiecare factor şi rezultat. Atunci când o variabilă independentă s-
a înregistrat cu valori diferite de la o unitate la alta şi s-a calculat fie un indicator absolut
totalizator, fie un indicator mediu este necesar să analizăm în ce măsură valorile individuale
diferite se regăsesc şi dau conţinut real indicatorilor sintetici calculaţi.
Funcţia de sinteză este specifică fenomenelor care se manifestă diferit de la o unitate la
alta. Valorile individuale diferite trebuie să fie sintetizate într-o singură expresie numerică, care
determină statistic ceea ce este esenţial şi tipic pentru întreaga masă de fenomene. Aceşti
indicatori sintetici se calculează sub formă de valori medii (care au sens statistic numai dacă
îndeplinesc condiţia de omogenitate) sau ca indicatori totalizatori.
Funcţia de estimare este specifică metodei statistice care are printre fundamentele sale şi
teoria probabilităţilor. Valorile estimate pot să se folosească pentru măsurarea tendinţei de
dezvoltare a fenomenului în aceeaşi perioadă de timp, variabilă ca spaţiu şi organizatoric sau în
aceleaşi condiţii de spaţiu şi organizatorice dar variabile în timp. Funcţia de estimare se foloseşte
şi atunci când datele care au stat la baza calculelor statistice provin dintr-un sondaj cu caracter
reprezentativ. Rezultatele prelucrării datelor de sondaj sunt folosite pentru estimaţii ale
indicatorilor corespunzători din colectivitatea generală.
Funcţia de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei unor indicatori statistici
determinaţi pe baza unui model de calcul se referă la validarea rezultatelor demersului statistic.
Fenomenele de masă fiind variabile în timp şi spaţiu ca urmare a influenţei mai multor factori,
printre care şi o componentă aleatoare, pot fi studiate cu ajutorul mai multor modele statistice.
Folosind mai multe modele statistice de calcul şi interpretare, înseamnă de fapt că se formulează
mai multe ipoteze cu privire la formele obiective pe care le îmbracă legea statistică. În plus aceste
observări sunt de regulă, date obţinute prin sondaj, ceea ce impune verificarea semnificaţiei lor
pentru estimarea parametrilor pentru întreaga colectivitate.
19
II.3. Tipuri de indicatori statistici
După etapa în care apar în procesul de cunoaştere statistică, indicatorii pot fi: primari şi
derivaţi.
Indicatorii primari se obţin în cadrul prelucrării primare a datelor statistice ca urmare a
procesului de centralizare a datelor unei observări statistice. Ei au conţinut concret şi formă
concretă de exprimare.Din această cauză indicatorii primari se mai numesc şi indicatori absoluţi
şi constituie baza informaţională a cunoaşterii statistice.7
Pentru a înţelege corect sensul de indicatori statistici primari trebuie arătat faptul că putem
întâlni în practică mai multe cazuri:
-indicatori primari care se obţin de regulă la nivelul unităţilor complexe ca sumă a unor
componente cu conţinut diferit.;
- indicatori primari obţinuţi prin agregarea unor valori individuale cu acelaşi conţinut calculat la
treptele ierarhice inferioare. De exemplu, produsul intern brut poate fi calculat ca sumă a unor
componente ( consum final, formarea brută de capital şi export net) dar şi ca indicator agregat
obţinut ca sumă a valorilor adăugate brute create de agenţii economici;
-indicatori primari obţinuţi direct din observare atunci când se face un studiu monografic al unei
unităţi statistice. De exemplu, pentru o întreprindere, indicatorii valorici ai producţiei sunt în
acelaşi timp şi indicatori absoluţi primari şi înregistraţi direct la nivelul unităţii. Rezultă că o
trăsătură caracteristică a indicatorilor primari este faptul că elementele constitutive se regăsesc la
nivelul tuturor unităţilor folosite la culegerea datelor.8
Pe baza datelor prezentate în tabelul 2 se pot face mai multe tipuri de caracterizări
statistice:
• interpretarea corelată a indicatorilor înregistraţi la nivelul fiecărei unităţi pe baza valorilor
caracteristicilor cuprinse în programul observării (X1 ... Xr);
• interpretarea sistemului de indicatori care poate fi format la nivelul întregului ansamblu prin
8
Voineagu V., Lilea E., Goschin Z., Vătui M., Boldeanu D:, Statistică economică. Teorie şi aplicaţii, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2002.
20
Formarea indicatorilor agregaţi
Tabelul 2.
Un alt caz este acela în care datele individuale nu sunt direct însumabile şi trebuie
găsit un coeficient de echivalenţă (k). Astfel, pentru variabila X2 indicatorul absolut totalizator
(x2) se va obţine după ce în prealabil fiecare valoare înregistrată a fost multiplicată cu acelaşi
coeficient:
21
În sfârşit, apar şi variabile statistice a căror însumare directă nu are sens economic
deoarece valorile individuale înregistrate nu au conţinut de mărime absolută ci provin dintr-un
calcul statistic: productivitatea muncii, salariul mediu, randamentul la hectar, rata rentabilităţii
etc. În sens statistic, asemenea valori înregistrate au conţinut de indicatori derivaţi şi ca
indicatori sintetici nu pot fi obţinuţi prin agregare, ci tot printr-un raport.
Indicatorii derivaţi se obţin în faza de prelucrare statistică a mărimilor absolute prin
aplicarea variatelor metode şi procedee de calcul statistic (comparaţii, abstractizări,
generalizări).
Indicatorii derivaţi fac posibilă analiza aspectelor calitative ale fenomenelor şi
proceselor cercetate. În acest scop, ei exprimă: relaţii cantitative dintre diferitele caracteristici
statistice, dintre diferitele părţi ale unei colectivităţi sau dintre fenomenele ce se găsesc într-un
anumit grad de interdependenţă; valorile tipice care se formează în mod obiectiv în cadrul
aceleiaşi perioade de timp sau în dinamică; gradul şi forma de variaţie a caracteristicilor
cercetate; legăturile de interdependenţă dintre fenomene; tendinţa obiectivă de manifestare a
fenomenelor; rolul şi contribuţia diferiţilor factori la formarea şi modificarea mărimii unui
fenomen complex etc.
De regulă, indicatorii derivaţi se obţin prin aplicarea unui model de calcul statistic de
comparare sau de estimare.
În concluzie, indicatorii utilizaţi în statistică sunt extrem de numeroşi şi cu
metodologii variate de calcul: mărimi relative; mărimi medii; indicatori ai variaţiei absoluţi,
relativi şi medii; indici; indicatori ce caracterizează corelaţia etc. Fiecare dintre aceşti
indicatori exprimă anumite trăsături ale colectivităţii şi numai prin utilizarea combinată a
indicatorilor absoluţi şi derivaţi se ajunge la cunoaşterea multilaterală a fenomenelor studiate
în continua lor dezvoltare.
Indicatorii derivaţi au un caracter abstract, chiar dacă uneori (în cazul mediilor, de
exemplu) se exprimă în unităţi specifice de măsură.
După modul în care caracterizăm fenomenele putem avea indicatori analitici sau
sintetici.
Indicatorii sintetici sunt valori care concentrează într-o singură expresie numerică un
număr de niveluri individuale diferite. Ele trebuie să îndeplinească condiţia de a fi
semnificative faţă de valorile utilizate în calcul. Este necesar ca indicatorii sintetici să fie
completaţi cu indicatori analitici care să măsoare fie variaţia valorilor individuale, fie
contribuţia factorilor de influenţă.
22
Indicatorii sintetici se pot obţine fie ca o sumă de variabile independente care sunt
calculate la nivelul structurilor ierarhice, fie ca un produs de factori independenţi şi ei
calculabili atât în structură orizontală cât şi în structură verticală.
Indicatorii statistici se mai pot clasifica după modul în care caracterizăm fenomenele
în: mărimi absolute, mărimi relative, mărimi medii, indici şi ecuaţii de estimare.
Mărimile absolute se determină ca indicatori totalizatori la nivelul grupelor şi la
nivelul întregului ansamblu. Aceşti indicatori se obţin prin operaţia de agregare.
Indicatorii sintetici absoluţi se caracterizează prin aceea că sunt exprimaţi în unităţi de
măsuri însumabile şi pot fi consideraţi independenţi în raport cu alţi indicatori. Unităţile de
măsură pot fi: fizice sau naturale (bucăţi, metri, tone, persoane fizice etc.);
naturalconvenţionale (combustibil convenţional, tractor convenţional etc.); de timp de muncă
(ore, zile, număr mediu personal etc.) şi unităţi valorice.
Indicatorii absoluţi pot fi constituiţi sub formă de sistem prin care se dimensionează
volumul grupelor şi volumul colectivităţii generale.
În continuarea procesului de prelucrare statistică din indicatorii absoluţi se calculează
indicatori derivaţi. Cei mai simpli indicatori derivaţi sunt indicatorii relativi.
Indicatorii relativi se obţin prin aplicarea unui model de comparaţie sub formă de
raport. În statistica social economică, prin mărime relativă înţelegem rezultatul raportării a doi
indicatori statistici absoluţi. Indicatorul din numărătorul raportului se numeşte indicator
raportat, iar cel din numitor, indicator bază de raportare.
Mărimile relative în statistică nu prezintă dificultate de calcul.
Dificultăţile pot apărea din necomparabilitatea datelor sau în legătură cu baza de
comparare.
În principal, pentru calculul unei mărimi relative, trebuie respectate trei cerinţe:
• între termenii comparaţi să existe o legătură firească de condiţionare sau dacă este posibil
chiar de cauzalitate;
• termenii raportului să fie cu adevărat comparabili din punct de vedere al sferei de
cuprindere, al metodologiei de calcul, al structurii organizatorice etc.;
23
• baza de comparaţie să aibă o anumită semnificaţie în evoluţia fenomenului studiat.
Asigurarea comparabilităţii presupune efectuarea în prealabil a unei analize calitative
a datelor de care dispunem.
Dintre principalele cauze care nu permit comparaţia directă menţionăm:
• definiţii diferite ale conţinutului indicatorilor;
• metode diferite de culegere şi prelucrare a datelor statistice;
• modificări cu caracter organizatoric sau teritorial administrativ;
• modificări de preţuri;
• modificări metodologice privind întregul sistem de obţinere a indicatorilor.
Cele mai multe dificultăţi apar în comparaţiile teritoriale internaţionale, unde
indicatorii provin din surse diferite şi uneori sunt calculaţi după metodologii diferite. De
asemenea, comparabilitatea trebuie să aibă în vedere şi timpul la care se referă datele. De
exemplu, productivitatea se determină frecvent ca raport între producţie şi număr de salariaţi.
Producţia nu poate fi calculată decât la nivelul unei perioade (luna, trimestru, semestru, an) în
timp ce numărul de muncitori poate fi determinat la un anumit moment şi atunci pentru a face
comparabil raportul se ia numărul mediu al muncitorilor.
Alegerea bazei de raportare se face în funcţie de scopul comparării. Această
problemă se rezolvă diferit în funcţie de felul mărimii relative calculate. De pildă, dacă se face
comparaţia în timp (în dinamică) putem alege o bază fixă, respectiv un an reprezentativ în
evoluţia fenomenului studiat sau o bază variabilă (mobilă) care de regulă este anul precedent.
Pe plan teritorial comparaţiile, se fac, în special, pentru a măsura statistic decalajul
existent. Dacă sunt comparaţii bilaterale problema se rezolvă simplu: se ia pe rând ca bază de
raportare fiecare din cele două ţări. Mai dificil este atunci când comparaţiile sunt multiple deci
când avem mai multe ţări. În acest caz trebuie găsit un criteriu semnificav pentru alegerea
bazei de raportare. Şi în acest caz putem găsi o soluţie intermediară, operând cu aşa numita
colectivitate standard pe care o considerăm ca bază de raportare şi comparăm pe rând fiecare
unitate cu acestă bază.9
Rezultă că atât verificarea comparabilităţii cât şi alegerea bazei de raportare se rezolvă
pentru fiecare caz în parte în raport cu conţinutul fenomenului şi scopul comparaţiei.
Alegerea formei de exprimare se face astfel încât mărimile relative să fie sugestive.
În cazul în care se raportează doi indicatori absoluţi cu acelaşi conţinut putem folosi în acest
scop: coeficienţi, procente, promile, prodecimile, procentimile.
9
Goschin Z., Statistică, Editura Expert, Bucureşti, 1999.
24
Folosirea coeficienţilor se face atunci când ordinul de mărime al celor doi indicatori
este apropiat şi numărătorul este mai mare decât numitorul. De exemplu, avem o unitate
comercială cu două puncte de desfacere, A şi B. Prin punctul A s-au vândut în luna iunie
2008, mărfuri în valoare de 300mil.lei, iar prin punctul B, 600mil.lei. Comparaţia se poate
face luând pe rând ca bază fiecare din cele două puncte de desfacere şi obţinem doi
coeficienţi.
Evident că în acest caz cel de al doilea raport este mai sugestiv decât primul, adică în
punctul B s-a vândut de două ori mai mult decât în punctul A. Dacă vrem să facem mai
sugestiv primul raport îl exprimăm procentual: 0,5x100=50%.
În cazul în care indicatorul din numărătorul raportului este cu mult mai mic decât cel
din numitorul acestuia se folosesc promilele: rezultatul raportului se înmulţeşte cu 103. În
acest fel se exprimă indicatorii cu care se caracterizează mişcarea naturală a populaţiei. De
pildă,
25
are sens să inversăm raportul. De exemplu, putem spune, fie numărul de medici ce revine la
10.000 locuitori, fie numărul de locuitori care revine la un medic. Sensul interpretării va fi şi
el inversat. Se apreciază că populaţia unei ţări are un standard de viaţă mai ridicat dacă are
mai mulţi medici la 10000 de locuitori, respectiv dacă are mai puţini locuitori la un medic.
Mai rar se întâlnesc exprimări care arată câte unităţi din indicatorul raportat revin la
100.000 unităţi din baza de raportare. Acest mod de exprimare este specific pentru: reţeaua
şcolară, reţeaua de circulaţie a mărfurilor, reţeaua sanitară din mediul rural.
Mărimile relative se folosesc în toate domeniile şi în toate fazele prelucrării. Se pot
face comparaţii cu privire la aceeaşi variabilă statistică sau între două variabile
interdependente.
nivelul absolut (totalizat) al variabilei pe total colectivitate se pot obţine următoarele mărimi
relative cu sensul de ponderi sau greutăţi specifice:
26
Specifică mărimilor relative de structură este proprietatea de aditivitate. Fiind
calculate faţă de aceeaşi bază, cu greutăţile specifice corespunzătoare se pot efectua operaţii
de adunare şi scădere. Suma mărimilor relative de structură este egală cu 1 sau 100 după cum
acestea au fost exprimate sub formă de coeficient sau în procente.
deci:
respectiv:
27
Particularizând obţinem:
Şi în acest caz:
28
De exemplu, presupunând că în cadrul grupei x sunt 20 studente şi 10 studenţi se pot
calcula următoarele mărimi relative de coordonare:
Din
b) mărimi relative ale dinamicii cu bază mobilă (variabilă sau în lanţ) pe baza relaţiei:
10
Antonescu C.; Andrei T.; Begu Liviu-Stelian, Bazele teoretice ale statisticii, Editura Fundatiei “Romania de
Maine”, 2000
29
În primul caz putem stabili, pe baza mărimilor relative ale dinamicii calculate,
cuantumul modificărilor faţă de o bază de referinţă semnificativă, iar în cel de-al doilea caz
ritmicitatea cu care se modifică fenomenul studiat.
Între mărimile relative ale dinamicii prezentate se
poate stabili următoarea relaţie:
În cazul în care dispunem de informaţii la nivel parţial, putem calcula mărimi relative
ale dinamicii la nivelul ansamblului:
30
Mărimile relative ale programării (planificării) se calculează şi în economia de
piaţă, la nivelul unităţilor economice fiind necesar să se elaboreze programe de aprovizionare,
producţie şi desfacere pe termene scurte sau mai lungi.
Calculul mărimilor relative ale planului presupune preluarea din evidenţele unităţii
economice analizate (de exemplu-societatea comercială) a informaţiilor referitoare la:
• nivelul fenomenului analizat într-o perioadă de bază (x0);
• nivelul planificat (programat) al aceluiaşi fenomen într-o perioadă curentă (xpl)
• nivelul realizat al acestuia în perioada curentă (xl).
Din compararea sub formă de raport a celor trei indicatori rezultă:
- o mărime relativă a sarcinii de plan:
coeficientul de dinamică
Dacă dispunem de informaţii la nivel parţial putem calcula mărimi relative ale
planului la nivel de ansamblu:
31
De cele mai multe ori mărimile relative ale planului se exprimă procentual. Adesea se
reţine numai valoarea ce depăşeşte 100, arătând procentul de depăşire a planului sau procentul
de creştere programat.
Coeficientul sarcinii de plan poate fi supraunitar sau subunitar.
Interpretarea acestuia trebuie să se facă în funcţie de conţinutul indicatorului implicat
în calcul şi de corelaţia cu ceilalţi indicatori ai activităţii economice. De pildă, pentru acei
indicatori care în mod obiectiv au tendinţă de creştere (volumul încasărilor, productivitatea
muncii, beneficiul), sarcina de plan se fixează ca limită minimă, iar pentru indicatorii cu
tendinţă de scădere (consumuri specifice, costuri) sarcina de plan se fixează ca limită maximă.
Mărimile relative ale planului se reprezintă grafic prin diagramele prin coloane.
Mărimile relative de intensitate se calculează ca raport între doi indicatori absoluţi
de natură diferită între care există o relaţie de interdependenţă. 11 Un exemplu de mărime
relativă de intensitate poate fi nivelul productivităţii muncii (W), calculat ca raport între
nivelul producţiei (q) şi timpul de muncă consumat pentru producerea acesteia:
11
Korka M.; Begu Liviu-Stelian; Tusa Erika, 171 Probleme de statistica teoretica si economica, Editura ASE,
2001
32
caracteristicii zi. Din relaţia anterioară rezultă că yi depinde de doi factori: unul de natură
extensivă (cantitativă) zi care poate fi asimilat frecvenţelor absolute şi prin urmare este direct
însumabil, şi unul de natură intensivă (calitativă) – xi care nu poate fi însumat direct. Pentru a
calcula nivelul caracteristicii x pe total se raportează nivelul totalizat al caracteristicii y la
nivelul totalizat al caracteristicii z, conform relaţiei:
33
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA CIFREI DE AFACERI
S.C. SANDOZ S.R.L.
34
-timpul mediu dintre producţie şi consum este mic;
-sistemul de distribuţie este cu precomandă, cu livrarea produselor în maxim 24 ore;
În datele din tabel se constată o creştere absolută a cifrei de afaceri în anul 2008 faţă
de 2006 cu 10775 milioane lei, ceea ce corespunde unei rate medii anuale de creştere de 32,35
%. Dacă într-o primă abordare facem abstracţie de rata inflaţiei, putem concluziona că e vorba
de o societate dinamică cu o bună poziţie pe piaţă care a reuşit să realizeze o creştere anuală
semnificativă. Variaţia (absolută şi relativă) a cifrei de afaceri este rezultatul acţiunii unui
35
număr mare de factori interni şi externi. Identificarea stării reale a întreprinderii prezintă o
deosebită importanţă pentru definirea strategiei acesteia.
Cifra de afaceri este, în mod normal, înregistrată în unităţi monetare curente (lei
curenţi). În perioda de puternică creştere a preţurilor, dacă nu se procedează la corelarea cu
inflaţia, informaţiile îşi pierd mult din fiabilitate, iar concluziile analizei sunt deformate.
Inflaţia are efecte la toate nivelurile: flux de exploatare, flux de finanţare, structură
patrimonială etc, întrucât antrenează variaţii nominale cărora nu le corespund variaţii reale ale
activităţii. Evitarea erorilor de judecată şi aprecierea performanţelor reale ale unităţilor impun
cu necesitate luarea în calcul a efectelor inflaţiei. Pentru a vedea efectul inflaţiei asupra
rezultatelor întreprinderii, admitem informaţiile suplimentare din următorul tabel.
Dinamica cifrei de afaceri şi a preţurilor -milioane lei-
Prin urmare, creşterea medie anuală cu 32,35 % a cifrei de afaceri este o creştere
aparentă.
Prin corectare cu rata inflaţiei se constată că în realitate volumul de activitate al
întreprinderii a scăzut cu o rată medie anuală de 8,575%.
În anul 2007 cifra de afaceri reală a înregistrat o uşoară creştere, în valoare de 4,48%,
apărând semne pentru o revigorare a activităţii şi chiar pentru o relansare ulterioară a firmei.
În decursul anului 2008 cifra de afaceri a întreprinderii corelată cu rata inflaţiei şi
creşterea reală a preţurilor a înregistrat o scădere semnificativă cu 21,63%, ceea ce
demonstrează scăderea continuă a activităţii firmei.
36
Cifra de afaceri evoluează sub incidenţă unui complex de factori interni şi externi.
Aceştia sunt diferiţi de la ţară la ţară, datorită condiţiilor de viaţă sociale, în primul rând şi
economico-financiare în al doilea rând.
Factorii interni ţin de problemele specifice ale înterprinderii, cum ar fi: gradul de
cunoaştere a nevoilor, forţa de vânzare, factorii comerciali sau tehnici, serviciile oferite şi cel
mai important strategia preţurilor.
Factori interni
Gama
sortimentală Gradul de
Gradul de cunoaştere a nevoilor
înzestrare
Politica de tehnică Gama
Factori comerciali
Stategia preţurilor
Forţa de vânzare
produs de sevicii
Servicii oferite
Factori tehnici
Gradul de
Serviciile uzură
oferite
Gradul de Calitatea
Calitatea modernizare prestaţiilor
produselor
Amplasarea
Factori externi
Evoluţia nevoilor clientului
Produse Modificarea
Legislaţia economico-
noi veniturilor
Concurenţ
financiară
Schimbările
Publicitate socio-
37 profesionale
Modificări Schimbările
de preţuri demografice
În afara analizei structurale şi comparative cu perioadele anterioare, cifra de afaceri
poate fi analizată şi din punct de vedere factorial, stabilindu-se astfel sistemul de factori care
contribuie la evoluţia ei.
Pentru a putea vedea influenţa factorilor în modificarea cifrei de afaceri avem nevoie
de următoarele date :
Nr. Indicatori Simbol Prevăzut Realizat
1. Număr mediu de salariaţi(persoane) N 250 275
2. Producţia marfă fabricată Qf 25200 26870
3. Cifra de afaceri CA 25000 25540
4. Productivitatea muncii W 100,8 97,7
5. Grad de valorificare a producţiei fabricate CA/Qf 0,99 0,95
6. Valoarea medie a activelor Mf/Mf ’ 205 215
fixe/productive 160 174
7. Ponderea activelor fixe productive (%) Mf ‘/ Mf 0,78 0,81
8. Grad de înzestrare tehnică Mf / N 0,82 0,78
9. Randamentul activelor fixe productive Qf / Mf ‘ 157,5 154,4
Qf 0 CA0
( N1 − N 0 ) × × = ( 275 − 250 ) ×100,8 × 0,99 = 2495 milioane
N 0 Qf 0
- Productivitatea muncii:
Qf Qf CA
N 1 1 − 0 × 0 = 275 ⋅ (97,7 − 100 ,8) ⋅ 0,99 = −876 milioane
N1 N 0 Qf 0
Qf 1 CA CA
N1 ⋅ ⋅ 1 − 0 = 275 ⋅ 97,7 ⋅ (0,95 − 0,99 ) = −1074 ,7milioane
N1 Qf 1 Qf o
38
Creşterea cifrei de afaceri din activitatea de bază s-a realizat prin creşterea numărului
de salariaţi, ce a venit ca o măsură absolut necesară în contextul extinderii activităţii firmei.
De menţionat că productivitatea muncii a înregistrat o scădere cu 3,1% datorată, pe de
o parte, noilor veniţi iar, pe de altă parte, unor schimbări de personal cu o mai mică experienţă
în domeniul producţiei.
La nivel global scăderea productivităţii este determinată de scăderea gradului de
înzestrare tehnică într-o mare măsură, deoarece a înregistrat o diminuare cu 1337,8 milioane
lei. La scăderea productivităţii a contribuit şi scăderea cu 533,2 milioane lei a randamentului
mijloacelor fixe productive, în timp ce singura influenţă pozitivă se datorează ponderii
mijloacelor fixe productive, ce au înregistrat o creştere de peste 1000 milioane lei.
Totuşi firma înregistrează un regres datorat faptului că gradul de valorificare a
producţiei fabricate înregistrează o diminuare cu 1074,7 milioane lei ceea ce determină
scăderea cifrei de afaceri în mod considerabil.
Cu toate că cifra de afaceri înregistreză o creştere nu putem afirma că situaţia firmei
este una foarte bună, deoarece aceasta este dată de creşterea numărului de salariaţi.
Managerii firmei trebuie să acţioneze pentru creşterea productivităţii muncii printr-o
mai bună organizare şi prin pregătirea personalului astfel încât să fie capabil să răspundă cu
succes la toate situaţiile viitoare care se vor ivi în activitatea viitoare a firmei. De asemenea
trebuie concepută o strategie de marketing mai bună astfel încât activitatea de desfacere să fie
mult mai rentabilă şi vânzările să înregistreze o mai bună evoluţie, atât sub raport calitativ cât
şi calitativ, în sensul că firma trebuie să înregistreze progrese în procesul de distribuţie a
mărfurilor.
Conducerea trebuie să ia măsuri pentru înlăturarea cauzelor care au dus la o asemenea
situaţie şi unele măsuri pentru a preîntâmpina apariţia pe viitor a unor astfel de probleme în
activitatea firmei.
Un alt model de analiză factorială a cifrei de afaceri din activitatea de bază sau totală,
în special în cazul firmelor mici şi mijlocii, poate fi construit în raport cu cantităţile vândute
(q) şi preţurile de vânzare (p).
În acest caz se foloseşte modelul:
n
CA = ∑ qi pi
i =1
39
Totodată, mărirea cifrei de afaceri, prin sporirea cantităţilor de produse, poate constitui un
aspect important în actul decizional al unor viitori parteneri de afaceri.
Din punct de vedere metodologic, trebuie menţionat faptul că primul factor conţine şi
influenţa structurii fizice a producţiei vândute care, prin intermediul preţului diferenţiat pe
produse, acţionează asupra cifrei de afaceri. Dar această influenţă de structură poate fi
determinată doar în cazul produselor omogene (exprimate în aceeaşi unitate de măsură).
Dacă producţia este omogenă, se pot forma grupe de produse (care să corespundă unor
activităţi distincte), stabilindu-se astfel influenţa structurii pe grupe de produse (activităţi). Or,
în cazul unor firme cu activităţi complexe, cunoaşterea contribuţiei fiecărei grupe de produse
sau activităţi la evoluţia cifrei de afaceri prezintă o importanţă deosebită.
În cazul Sandoz situaţia se prezintă astfel:
Nr Nume Cantitatea Preţ unitar(lei) Valori(mil.lei)
crt produs n/M
q0 q1 P0 p1 q0 p0 q1 p1
1. Amoxicilină buc 136150 149765 816900 108920 4084,5 5990,6
2. Ampicilină buc. 54460 47625,5 217840 272300 435,68 476,525
40
2 Grupa 2 - 313,145 - 680,75 - + 367,605
Din analiza datelor pe grupe de produse putem afirma că, comparativ cu perioada
precedentă, cifra de afaceri a înregistrat o creştere de 2905,441 milioane lei, la care
contribuţia cea mai mare o are grupa 1 de produse care au vândute la preţuri mai mari faţă de
perioada precedentă.
În grupa a 2-a de produse, cu toate că preţul de vânzare a crescut faţă de perioada
precedentă, cifra de afaceri a înregistrat o scădere datorată scăderii cantităţii vândute ceea ce
poate reprezenta un semnal negativ de pe piaţă în sensul scăderii cererii.
În grupa a 3-a de produse, deşi s-a redus preţul, cifra de afaceri a înregistrat o creştere
semnificativă datorată creşterii cererii de produse aparţinând acestei clase, ceea ce a
determinat obţinerea unui profit suplimentar pentru firmă.
Ca măsuri urgente ce se impun pentru perioada următoare ar fi scăderea preţului la
produsele aparţinănd grupei a 2-a de produse sau implementarea unei campanii promoţionale
de relansare a produselor pentru ca în final să se reducă stocurile existente şi chiar o creştere a
vânzărilor .
n∑ g 2i − 1
G=
n −1
unde: reprezintă ponderea activităţii, a produsului „i” în cifra de afaceri totală
n – este numărul de termeni ai seriei.
Analiza cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi este esenţială pentru înţelegerea
strategiei firmei şi poziţiei acesteia pe piaţă. În acest scop se urmăreşte evoluţia
componentelor cifrei de afaceri, şi anume producţia vândută, vânzări de mărfuri, prestări
41
servicii. În funcţie de natura sectorului de activitate, fiecare din componente se aprofundează
pe structuri specifice.
Legătura dintre diversificarea activităţii unei firme şi rezultatele acesteia este însă mult
mai complexă. De aceea, în teoria economică se face, de regulă, distincţie între gradul de
diversificare şi natura diversificării. În ceea ce priveşte primul aspect, este unanim acceptată şi
totodată verificată practic ideea că un grad sporit de diversificare asigură creşterea cifrei de
afaceri, a rentabilităţii şi, respectiv, reducerea riscului. Referitor la natura diversificării,
studiile unor autori au concluzionat că diversificarea „legată” (diversificarea activităţii în
cadrul aceluiaşi sector) este mai rentabilă decât diversificarea „nelegată” (diversificarea
activităţilor aparţinând unor sectoare diferite).
Structura vânzărilor pe produse poate fi investigată cu ajutorul metodei ABC. Analiza
curbei teoretice permite identificarea, în totalul produselor comercializate, a trei grupe de
produse cu caracteristici specifice:
-Grupa A: 15-20% din numărul de articole contribuie cu 65-70% la realizarea cifrei de
afaceri;
-Grupa B: 20-25% din numărul de articole contribuie cu 20-25% la realizarea cifrei de
afaceri;
-Grupa C: 60-65% din numărul de articole contribuie cu 15-20% la realizarea cifrei de
afaceri.
100%
42
Zona A cuprinde produse cu o rotaţie rapidă ceea ce presupune existenţa lor în
permanenţă la vânzare.
Zona B cuprinde articole standard, a căror rotaţie şi marjă comercială sunt apropiate de
media întreprinderii.
Zona C este formată din articole cu rotaţie scăzută, dar cu o marjă comercială mare.
Curba ABC are atât o valoare statistică, cât şi una indicativă. Astfel, dacă curba reală
se află deasupra curbei teoretice, înseamnă că articolele grupei A sunt preponderente, iar
gama sortimentală este formată dintr-un număr insuficient de articole. Invers, când curba reală
se află sub cea teoretică, înseamnă că întreprinderea are un sortiment foarte larg în zonele B şi
C, care poate jena, îngreuna gestiunea întreprinderii, în special gestiunea stocurilor.
În cazul firmei Sandoz distribuţia cifrei de afaceri pe produse se prezintă astfel:
Situaţia realizării cifrei de afaceri pe produse
Nr. Vânzări Produsele în Vânzăr Vânzări Pondere(%)
prod (mil.lei) ordinea i Cumula în număr în CA
us descrescătoare (mil.lei te produs
a vânzărilor ) (mil.lei)
1. 409 6. 9530 9530
2. 640 9. 4454 13984 23,07 68
3. 320 8. 3383 17367
4. 1140 7. 1480 18847
5. 1024 10. 1360 20207
6. 9530 4. 1140 21347
7. 1480 5. 1024 22371
8. 3383 11. 860 23231
9. 4454 2. 640 23871 76,9 32
3
10. 1360 13. 480 24351
11. 860 12. 460 24811
12. 460 1. 409 25220
13. 480 3. 320 25540
Total 25540 25540 25540 100.00 100,00
Curba reală se situează deasupra curbei teoretice, deoarece aproape 70% din cifra de
afaceri este dată de numai trei produse. Zonele B şi C, care deţin 76,93% din numărul de
produse, dau numai 32% din cifra de afaceri.
Dacă zona A este formată din produse de cerere constantă, cu o rotaţie rapidă şi a
căror piaţă se caracterizează printr-o concurenţă slabă, întreprinderea realizează cifra de
afaceri preconizată cu un grad sporit de certitudine. Pe planul rentabilităţii, ea este de
asemenea avantajată deoarece produsele comercializate, puţine la număr şi cu o rotaţie
accelerată, reclamă cheltuieli de aprovizionare-stocare-vânzare reduse.
43
Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a condus la următoarea
repartiţie optimală:
-zona A: 10% din clienţi reprezintă 50% din vânzări;
-zona B: 40% din clienţi reprezintă 30% din vânzări;
-zona C: 50% din clienţi reprezintă 20% din vânzări.
Analiza acestei distribuţii teoretice permite desprinderea unor concluzii utile pentru
fundamentarea deciziilor privind volumul activităţii, pentru securitatea şi rentabilitatea firmei.
Astfel, grupa A contribuie într-adevăr preponderent la realizarea cifrei de afaceri, dar
din punct de vedere al securităţii firmei este cea mai riscantă. Cu cât numărul de clienţi din
zona A este mai mic, cu atât riscul întreprinderii este mai mare.
Zona C, unde numărul de clienţi este foarte mare, se caracterizează prin cheltuieli de
exploatare ridicate (livrare, facturare etc), mai ales atunci când comenzile au o valoare
scăzută. Dacă corelăm ponderea zonei C în realizarea cifrei de afaceri cu tendinţa cheltuielilor
de exploatare, putem conchide că zona C dezavantajează întreprinderea atât în ce priveşte
volumul activităţii, cât şi rentabilitatea.
Zona B asigură cel mai mare grad de stabilitate, ca cifră de afaceri şi rentabilitate.
În practica comercială, curba reală se poate situa deasupra curbei teoretice sau sub
nivelul acesteia. Dacă curba reală se situează deasupra curbei teoretice, înseamnă că
realiozarea cifrei de afaceri este dependentă de câţiva clienţi. Apariţia unor deficienţe în
activitatea acestora periclitează activitatea şi chiar existenţa firmei.
Indicatorii în care este reflectată cel mai bine modificarea cifrei de afaceri au
următoarele valori:
-profitul brut:
3065
( CA1 − CA0 ) Rv 0 = (25540 − 21722 ) = 3818 × 0,141 = 538 ,724
21722
44
( CA1 − CA0 ) Rv0 × 100 = (25540 − 21722 )0,141 = 3818 × 0,141 = 0,081
A1 6670 6670
-rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent:
7900
( CA1 − CA0 ) y0 = ( 25540 − 21722 ) = 1388 ,56
21722
45
agenţii economici să urmărească cu foarte mare atenţie evoluţia indicatorilor care exprimă
eficienţa.
Un astfel de indicator îl constituie cifra de afaceri, de a cărei analiză depinde
activitatea întregii întreprinderi.
Nivelul şi dinamica cifrei de afaceri sunt influenţate de o serie de factori naturali,
tehnico-organizatorici, economici, structurali.
In economia ţării noastre, în prezent, se pune problema modernizării şi
retehnologizării, stimulată de relaţiile de proprietate privată şi de acţiunea legilor economiei
de piaţă, creându-se condiţiile favorabile pentru creşterea productivităţii muncii şi a eficienţei
economice, asigurând integrarea în economia de ţărilor europene dezvoltate.
Căile principale de creştere a cifrei de afaceri sunt : introducerea progresului tehnic, a
unor metode moderne de management, ridicarea calităţii produselor, perfecţionarea metodelor
de marketing.
46
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
47
ANEXE
48
ANEXA 1
ANEXA 2
49
50
ANEXA 3
51
ANEXA 4
52
BIBLIOGRAFIE
• Antonescu C.; Andrei T.; Begu Liviu-Stelian, Bazele teoretice ale statisticii, Editura
Fundatiei “Romania de Maine”, 2000
• Bădiţă M., Goschin Z., Cristache S., Statistică aplicată în economie, Editura
Luceafărul, Bucureşti, 2001.
• Constantin ANGHELACHE, E. NICULESCU, Statistică: Indicatori, formule de
calcul şi sinteze, Bucureşti, Editura Economică, 2001
• Goschin Z., Statistică, Editura Expert, Bucureşti, 1999
• Isaic-Maniu, Al., Mitruţ, Ct., Voineagu, V., Statistică Generală. Editura
Independenţa Economică, 2001
• Korka M.; Begu Liviu-Stelian; Tusa Erika, 171 Probleme de statistica teoretica si
economica, Editura ASE, 2001
• Mark Pinder, Stuart McAdam, Consultanţă în afaceri, Ed. Teora, 1997
• Radu Florea, Metode şi tehnici de analiză economico-financiară, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1999
• Voineagu V., Lilea E., Goschin Z., Vătui M., Boldeanu D., Statistică economică.
Teorie şi aplicaţii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002.
• www.sandoz.ro
• www.zf.ro
• www.punctul.ro
53