Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

REFERAT

SPECIALIZAREA:
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT CU
FRECVENȚĂ REDUSĂ

DISCIPLINA:
EDUCATIE FIZICA
TEMA 1

ANUL: I
STUDENT: VESELU(STROE) ALEXANDRA DENISA
TEMA 1

Concepţia despre sport

Noţiunea ,,sport” are o sferã largã de înţelesuri pentru om şi individ, dar şi pentru societate
luatã în ansamblu. Explicarea termenului începe cu considerarea sportului ca o formã de
manifestare a exerciţiului fizic.
Pierre de Coubertin considerã cã sportul este ,,cultul voluntar şi sistematic al efortului
muscular intensiv şi se bazeazã pe dorinţa de progres… şi poate merge pânã la risc”.
Carta Europeanã a sportului (Art.2, Alin.1,Lit.A) înţelege prin sport ,, toate formele de
activitãţi fizice care, prin participarea organizatã, au ca obiect exprimarea sau ameliorarea
condiţiei fizice şi psihice, dezvoltarea relaţiilor sociale sau obţinerea de rezultate în întreceri
de orice nivel.”
Activitãţile sportive implicã competiţia şi ele trebuie sã se desfãşoare în spiritul sportivitãţii,
al fair-play-ului. Toate regulile trebuie respectate ştiind cã funcţia sportului trebuie sã includã
educaţie şi risc, în contextul unui autocontrol sau a unui control indus din exterior, a cãror
elemente sunt esenţiale pentru maniera în care legea şi regulile jocului trebuie aplicate
sportului.
Incontestabil, sportul este un fenomen social cu profunde implicaţii în societatea
contemporanã ce cunoaşte în prezent un avânt deosebit. El este practicat în diferite forme, de
un numãr impresionant de oameni de toate vârstele, de ambele sexe, de diverse profesii.
Faure, E.,(citat de Prelici) vorbind de importanţa practicãrii exerciţiilor fizice subliniazã:
,, Corpul în epoca noastrã îşi reia din fericire locul printre valorile culturale, şi aceasta sub
toate aspectele: sãnãtate şi echilibru fizic; esteticã şi prestigiu; suport al comunicãrii şi de
expresie; instrument privilegiat al experienţei afective. Stãpânirea corpului, a puterilor şi
virtuţilor sale se realizeazã prin cunoaştere, antrenament şi exerciţiu.”
Existã mai multe criterii de clasificare a sportului. Astfel M.Epuran considerã urmãtoarele
categorii: -sport pentru tineret
-sport pentru toţi
-sport de competiţie
-sport de mare performanţã
Complexitatea structuralã, implicaţiile biologice, psihologice, sociale şi oganizaţionale fac ca
sportul sã fie un fenomen al lumii contemporane ce nu poate fi definit dintr-un singur punct
de vedere şi ca urmare şi criteriile dupã care sportul poate fii categorisit sunt diverse.
Sintagma sportul pentru toţi (definit sport de masã ) defineşte activitatea sportivã practicatã de
toţi cei ce doresc indiferent de vârstã , sex, profesie; şi aceastã formã de sport permite fiecãrui
individ afirmarea de sine prin autoinfluenţare fizicã şi psihicã, contribuie la întãrirea sãnãtãţii,
putând fi considerat o formã a activitãţilor de loisir. Pe bunã dreptate este numit şi ,, sport de
timp liber”.
Exerciţiile fizice se desfãşoarã în scop educativ în instituţii şcolare şi extraşcolare în vederea
obţinerii performanţei sportive dar şi cu scop recreativ, culturã fizicã medicalã,etc.
Societatea impune permanent omului o serie de exigenţe privind componenta bio-psihicã
manifestatã prin mişcare. Sistemul complex al exerciţiului fizic participã la formarea
individului ca personalitate.
Statul are o rãspundere deosebitã în garantarea sportului pentru toţi ca: disciplinã şcolarã, ca
activitate de timp liber, ca domeniu de dezvoltare profesionalã.
In condiţiile societãţii contemporane sportul este un fenomen social ce poartã amprenta
gradului de civilizaţie, a nivelului de trai, a gândirii social-politice de la nivelul fiecãrei ţãri.
Educaţia fizicã îşi câştigã dreptul de a fi numitã fenomen social, în momentul în care
exerciţiul sportiv se efectueazã cu cunoştiinţa exactã a semnificaţiei educative şi a valorilor pe
care le atribuie personalitãţii umane. Cel ce practicã sportul ştie exact ce-şi propune sã
realizeze şi pentru aceasta îşi impune un program bine determinat, un regim riguros prin care
el se va modela şi remodela nu numai în plan fizic ci şi spiritual. Imaginea pe care o oferã
sportivul înflãcãreazã publicul; spectatorii vãd în el un campion uman. Corpul nu poate fi
privit separat de spirit. Aceastã unitate a fost perfect sintetizatã de vechii greci în sintagma ,,
bun şi frumos”, iar deviza ,, minte sãnãtoasã în corp sãnãtos” este o chintesenţã a valorii
sportului în planul personalitãţii umane.

2.Sportul- mijloc de socializare

„Educaţia fizică şi sportul trebuie să promoveze înţelegerea dintre popoare şi indivizi,


stimulând competiţia dezinteresată, solidaritatea, fraternitatea, respectul şi recunoaşterea
reciprocă a demnităţii inalienabile a tuturor oamenilor.“ (Carta Internaţională pentru Educaţie
Fizică şi Sport a UNESCO, 1978)
Sportul, formă de manifestare a exerciţiului fizic, are un impact complex asupra individului şi
grupurilor. Sportul face parte din cultură, iar cultura sportivă completează pregătirea
individului, ca şi component al societăţii.
Socializarea este procesul prin care indivizii învaţă deprinderile, valorile şi comportamentale
care îi abilitează să participe în calitate de membrii ai societăţii în care trăiesc. Sportul este
considerat un mediu ce contribuie la procesul de socializare a indivizilor, aşa cum sunt
familia, colegii şi prietenii, şcoala, comunităţile şi mass-media.
În procesul de pregătire, cel ce practică sportul va descoperii în sine resorturi nebănuite, pe
care le va pune în mişcare şi care îi vor permite să devină mai puternic, mai agil, mai frumos,
cu o mai mare voinţă, putere de stăpânire şi o mai mare încredere în forţele lui.
Procesul de socializare prin sport se desfăşoară firesc, din momentul în care practicantul
conştientizează, nu numai transformările lui biologice şi starea de sănătate, ci şi faptul că s-au
produs modificări în ceea ce priveşte comunicarea cu alţii şi de ce nu comunicarea în sine.
Literatura de specialitate, preocupările sociologilor au pus în evidenţă rolul sportului în
societate;sportul are implicaţii sociale, economice, politice, culturale, religioase.
Procesul de socializare prin sport este un fenomen complex..De aici, necesitatea elaborării de
politici sportive specifice în fiecare ţară.
Intr-un stat cu un nivel ridicat de trai, sportul este vãzut adesea ca o manierã prin care se poate
face performanţã sau ca şi o alternativã la viaţa stresantã de zi cu zi a individului, fiind adesea
vãzut ca şi o ieşire din cotidianul de zi cu zi, o evadare într-o altã realitate care sã compenseze
ritmul alert al vieţii acestora.
Intr-o ţarã cu un nivel mediu de dezvoltare sportul este vãzut ca şi o manierã de distracţie,
exceptând sportul de performanţã, tineri sau adulţi întâlnindu-se şi practicând un sport
acceptat unilateral de cãtre aceştia.
In ţãrile subdezvoltate acesta devine o modalitate de pãtrundere într-o altã lume, adesea
practicat doar de elita sportivã a ţãrii respective şi de pãtura bogatã a acesteia. Impactul privit
din structurarea socialã a planetei, ajunge sã se structureze şi el în funcţie de aceleaşi criterii:
pentru un spaţiu sãrac, aceştia incearcã sã se remarce prin unele sporturi de performanţã,
adesea sportul respectiv identificandu-se cu sportul lor naţional, precum Etiopia pentru
atletismul de cursã lungã, sau Brazilia pentru fotbal, neavând un alt mijloc de evidenţiere se
agaţã pânã la ultima speranţã de acesta… In ţãrile dezvoltate acesta este vãzut mai ales ca o
confruntare a orgoliului sportiv.

3.Consiliul Europei şi sportul

❖ Activităţile în domeniul sportului


În sânul Consiliului Europei cooperarea în materie de sport este organizată în parteneriat cu
organismele guvernamentale şi non-guvernamentale, în cadrul Comitetului de dezvoltare a
sportului (CDDS), creat în 1977. Reunind toate statele participante la Convenţia culturală
europeană, CDDS elaborează şi dirijează un program de activităţi paneuropene, şi pregăteşte
Conferinţele miniştrilor europeni ai Sportului. Acestea din urmă sunt organizate în fiecare doi
ani, definind directivele politice care trebue să fie urmate în materie de cooperare sportivă.

❖ Eurofit
Eurofit – ansamblu de teste de aptitudine fizică - arată că CDDS a dorit, de la început să
îmbine sănătatea, educaţia fizică şi sportul. După aproape 10 ani de lucru, primul manual
Eurofit pentru copii şi adolescenţi a fost stabilit în 1987 şi, bazându-se pe succes, în 1995 a
fost publicat un manual Eurofit pentru adulţi. Testele propun informaţii utile pentru
programele de exerciţiu fizic. Ambele manuale descriu creşterea conştiinţei faptei ca o
activitate importantă a bunei forme fizice ce contribuie la ameliorarea sănătăţii, a bunăstării şi
calităţii vieţii în lumea modernă.

❖ Carta europeană a sportului şi Codul etic sportiv


Adoptată în 1992 (revizuită în 2001) Carta europeană a sportului şi Codul etic sportiv
constituie o evoluţie naturală a activităţilor Consiliului European în materie sportivă. Carta
furnizează cadrul politic la care toate ţările europene trebuie să adere, şi Codul etic sportiv
completează Carta.
Prin intermediul acestor două documente, guvernele sunt angajate să ofere cetăţenilor lor, în
cooperare cu organizaţiile sportive corespunzătoare, posibilităţile practicării sportului în
condiţii bine definite Conform Cartei şi Codului, sportul trebuie să fie : accesibil pentru toţi;
accesibil pentru copii şi adolescenţi, în particular; sănătos şi sigur, loial şi tolerant, bazându-se
pe valori etice înalte; capabil să favorizeze înflorirea personală în toate nivelurile; respectabil
pentru mediul înconjurător;  opus la toate formele de exploatare a sportivilor.

❖ Două convenţii pentru sport

Consiliul Europei luptă împotriva „ feţei ascunse” a sportului – dopajul şi violenţa, prin


intermediul a două convenţii, instrumente juridice de constrângere care, în cazul dopajului, se
aplică în egală măsură în afara hotarelor Europei. Acestea sunt: ,,Convenţia europeanã
împotriva violenţei şi dezlãnţuirii spectatorilor” şi ,,Convenţia contra dopajului”.

❖ Sportul şi democraţia

Consiliul Europei oferă asistenţa sa noilor ţări membre în diverse domenii, dintre care
legislaţia, mulţumită programului Sprint (program de reforme, inovaţie şi formaţie în materie
de sport). Programele Sprint funcţionează din 1991 şi au permis ca 23 de state să beneficieze
de o expertiză tehnică, de sfaturi necesare pentru modernizarea politicii lor şi administraţiei
sportive.
Programul include întrebări în ce priveşte democratizarea mişcării sportive, promovarea
sportului în politica globală a statelor şi participarea tuturor categoriilor populaţiei în activităţi
sportive (sportul pentru toţi). Au fost organizate o serie de seminare în deplasare privitor la
gestiunea şi managementului sportiv, ateliere şi programe de schimb.
Dezvoltarea cooperării în materie de promovare a sportului devine o prioritate de toate
nivelurile între autorităţile publice şi organizaţiile sportive non-guvernamentale (ONG) ale
noilor state membre.

❖ Alte activităţi ale Consiliului Europei în materie de sport

Carta europeană a sportului şi convenţiile sunt compozante permanente ale


programului sportiv a Consiliului Europei. Pe de altă parte CDDS coordonează programe
particulare cu o durată de la trei la cinci ani. În acest fel numeroase teme diverse au fost
tratate de-a lungul anilor. O dată aceste programe finalizate, ele aparţin statelor membre
pentru continuarea activităţii la nivel naţional.
Iată câteva subiecte de care se interesează în particularitate Consiliul Europei : sportul şi
educaţia fizică pentru copii şi adolescenţi;instalaţiile sportive;promovarea sportului; politica,
gestiunea şi economia în sport; impactul economic în sport ; sportul şi mediul înconjurător.

4.Sportul în UE

Comisia Europeanã a publicat rezultatele unui sondaj de opinie cu privire la problematica


sportului la nivelul UE. El a fost ocazionat de incheierea Anului European al Educatiei prin
Sport şi a fost executat în intervalul 2 octombrie - 8 noiembrie în toate ţãrile membre UE.
Rezultatele eurobarometrului pot fi sintetizate pe patru domenii:
A.Practicarea sportului în Uniune.
a) 4 din 10 cetaţeni ai UE fac sport cel puţin o data pe saptamana. Scandinavii sunt cei mai
"sportivi" dintre cetatenii europeni;
In 2003, 38% dintre cei intrebati intr-un sondaj asemanator la nivelul UE 25 au spus ca fac
sport cel putin o data pe saptamana.
Printre noii veniti in UE cei mai activi in domeniul sportului sunt locuitorii Ciprului, Maltei si
Sloveniei.
O tendinta mai scazuta in practicarea sportului se inregistreaza in Portugalia si Ungaria.
b) principalul motiv pentru a nu face sport este lipsa timpului (34%). Mai au fost citate in
acest sens si costul sau lipsa facilitatilor. Totusi, mai este si cazul a 25% dintre cei intrebati
care au recunoscut ca nu practica sportul din simplul motiv ca nu le place acesta.
c) in ceea ce priveste locurile in care cetatenii UE practica sportul, majoritatea au dat alte
raspunsuri decat cele propuse de interievatori. Astfel, 15% au spus ca practica sportul intr-o
sala de fitness,16% intr-un club, 11% intr-un centru sportiv, 6% la scoala iar 51% in alte
locatii.
B. Beneficiile sportului.
Ca si in 2003, principalele beneficii care pot fi atinse prin practicarea sportului sunt
considerate a fi imbunatatirea formei fizice si psihologice. De altfel, 90% dintre cei intrebati
considera ca practicarea sportului este deosebit de benefica in lupta impotriva obezitatii.
In ordinea procentelor obtinute, beneficiile ar fi, conform cetatenilor UE:
- imbunatatirea sanatatii (78%); dezvoltarea performantelor fizice (46%); relaxarea (43%);
distractia (39%); timpul petrecut cu prietenii (31%); imbunatatirea imaginii despre sine
(24%); facerea de noi cunostinte (19%); atingerea unor obiective (18%); cresterea indemanarii
(16%); dezvoltarea caracterului/identitatii (15%); stimularea spiritului de competitie (15%);
ajutorarea oamenilor dezavantajati sa se integreze in societate (10%); intalnirea cu persoane
ce apartin altor culturi (9%).
C. Dimensiunea sociala a sportului.
a) Valorile considerate a fi dezvoltate de practicarea sportului sunt:
- spiritul de echipa (52%); disciplina (46%); prietenia (38%); efortul (36%);autocontrolul
(33%); respectul pentru altii (32%); fair play-ul (32%); urmarea regulilor (31%); toleranta
(23%); solidaritatea (18%); intelegerea mutuala (15%); egalitatea intre femei si barbati (15%).
b) Trei sferturi dintre respondenti vad sportul ca mijloc de promovare a integrarii imigrantilor
in societate;
c) 4 din 5 oameni intrebati in cadrul sondajului doresc cresterea numarului de ore alocate
educatiei fizice in curriculumul scolar;
d) 86% dintre respondenti considera ca practicarea unui sport este o alternativa suficient de
atractiva altor activitati indoor precum privitul la televizor, jocurile de calculator sau
internetul.
D.Uniunea Europeana si sportul.
a) cele mai mari asteptari cu privire la implicarea UE in sport sunt in domeniul luptei
impotriva dopajului. De altfel, printre aspectele negative din lumea sportului au fost citate:
-dopingul (72%); accentul prea mult pus pe castigul material (55%); coruptia (41%);violenta
(32%); abuzul sexual al copiilor (29%); exploatarea copiilor (25%); supraconsumul de
suplimenti alimentari (22%); discriminarea (18%); supraantrenamentul (18%); exploatarea
cetatenilor tarilor subdezvoltate (14%).
b) 65% sustin o mai mare apropiere intre educatie si sport;
c) 62% cred ca ar fi bine sa se introduca in Constitutia UE o referinta la sport.

5.Rolul sportului în munca cu refugiaţi, în activităţile de dezvoltare şi reconciliere

„When one is active in sports, one does not commit genocide“ – acestea au fost cuvintele
folosite de o elevă după ce a reuşit să supravieţuiască unor atrocităţi inimaginabile în Ruanda
în timpul Războiului Civil din 1994. La patru ani după acest război, ea a luat parte la un curs
organizat de guvernul ruandez şi de Comitetul Olimpic din Ruanda. Scopul acestui program a
fost de a forma cât mai mulţi tineri interesaţi de sport în antrenori de volei. După absolvirea
cursului, tinerii urmează să-şi aducă, la rândul lor, aportul în a ajuta copii şi tineri să
depăşească traumele pricinuite de război, încurajând activităţile sportive şi promovând, într-o
manieră pozitivă, spiritului de echipă.
Milioane de refugiaţi trăiesc în lagăre şi depind de o mână de ajutor din afară. Aceşti oameni
au o nevoie disperată de alternative şi de perspective noi, pe termen scurt. “Sportul şi timpul
liber sunt esenţiale pentru supravieţuirea copiilor. Într-adevăr, atunci când vine vorba de a
ajuta copiii refugiaţi, acestea sunt de neînlocuit ca metode de reconstrucţie a unor vieţi
distruse”, declară Sadako Ogata, Înalt Comisar al Organizaţiei pentru Refugiaţi ONU
(UNHCR). Această Organizaţie a înfiinţat, în 1998, un lagăr în Tanzania, în care sunt internaţi
peste 20.800 de tineri refugiaţi. Cât de mult vor trebui aceştia să rămână acolo, nu se ştie. În
asemenea cazuri, UNHCR cere sprijinul asociaţiilor sportive naţionale şi internaţionale. În
timp, au apărut diverse programe interesante de cooperare.
Sportul a fost implementat cu succes în procesul de reconciliere necesar la sfârşitul
conflictelor violente. În special în cazul conflictelor etno-politice, sportul oferă o cale de a
aduce laolaltă oamenii din ambele tabere ale conflictului, oameni care nu ar avea altfel ocazia
de a se întâlni şi de a se cunoaşte. Întâlnirile sportive de acest fel sunt uneori organizate pe un
teren “sigur”, în afara ţării, pentru a evita astfel tensiunile ce ar putea apărea.
Unele organizaţii neguvernamentale precum “Brot für die Welt“ („Pâine pentru Lume”)
sprijină în mod activ, în diverse ţări, anumite proiecte de întrajutorare, în cadrul cărora sportul
joacă un rol important. Partenerii din Africa, Asia, America Latină sau din Europa de Est ştiu
că sportul poate juca un rol decisiv, măcar în pornirea procesului de surmontare a unor
deficienţe sociale grave. Sportul promovează interacţiunea socială între copiii străzii,
oferindu-le un impuls pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi a aptitudinilor necesare în viaţa
profesională.

6.Sportul şi prevenirea actelor de violenţă

Contribuţia pe care sportul o aduce în ceea ce priveşte construirea şi promovarea unei


societăţi civilizate depăşeşte cu mult limitările impuse de zonele marcate de războaie şi crize.
Este binecunoscut faptul că până şi cele mai bine înrădăcinate democraţii nu rămân ferite de
conflicte şi de acte de violenţă. SUA oferă un exemplu excelent despre cum poate fi folosit
sportul pentru a preveni violenţa în rândul tinerilor.
„Meciurile de la miezul nopţii“ au devenit un simbol al modului în care poate fi folosit sportul
pentru a preveni actele de violenţă şi criminalitatea. Cu meciurile de baschet programate între
orele 22 şi 2 dimineaţa, tinerii americani sunt feriţi de la a aluneca în lumea periculoasă a
consumului de droguri şi a criminalităţii.
După primele iniţiative din anul 1986, a apărut – pe lângă National Basketball Association
League, NBA – o aşa numită Midnight Basketball League, MBL. În această Ligă sunt
implicaţi aproximativ 10.000 de tineri sportivi. Cei mai mulţi jucători din MBL sunt afro-
americani, provenind din cele mai puternice comunităţi din punct de vedere numeric din
cartierele sărace ale marilor oraşe.
Jucătorii nu sunt plătiţi şi trebuie să ia parte înaintea fiecărui meci la o dezbatere de o oră.
Aceste discuţii ating o multitudine de subiecte. Cum ar trebui să mă pregătesc pentru un
interviu la o nouă slujbă? Cum pot soluţiona un conflict fără să apelez la violenţă? Cum pot să
mă protejez împotriva SIDA şi cum pot să rezist tentaţiei reprezentate de droguri? Garry A.
Sailes, profesor de sociologie sportivă la Universitatea din Indiana rezumă acest program
după cum urmează:
“MBL oferă tinerilor din cele mai sărace cartiere ocazia de a juca baschet, dar şi şansa de a-şi
descoperi identitatea şi siguranţa de sine”.
Meciurile de la miezul nopţii au loc şi în Germania sub o multitudine de forme. De obicei, de
organizarea şi promovarea meciurilor se ocupă municipalităţile locale în colaborare cu
asociaţiile sportive şi deseori şi cu poliţia. Dominik Hermle este una dintre persoanele
implicate în organizarea meciurilor nocturne din Stuttgart: “Scopul proiectului nostru este de
a combate problemele sociale asociate cu tinerii, cum ar fi criminalitatea, sărăcia, dependenţa
de droguri şi şomajul. Chiar dacă sportul nu poate rezolva toate aceste probleme, el poate
contribui totuşi într-o anumită măsură la soluţionarea acestora. Sportul poate avea un efect
pozitiv asupra altor aspecte ale vieţii, poate corecta comportamentele agresive, poate întări
încrederea în sine. Sportul promovează toleranţa faţă de ceilalţi oameni şi îi poate învăţa pe
tineri despre ce înseamnă să fii responsabil. Tinerii din Stuttgart au primit această ofertă a
noastră cu entuziasm.”
Meciurile nocturne nu reprezintă decât una dintre metodele deosebit de spectaculoase
de promovare a combaterii violenţei prin intermediul sportului, fiind totodată o metodă care
se potriveşte doar anumitor grupuri de tineri. Au apărut nenumărate documente şi articole care
explică cum se poate face educaţie prin sport, cum trebuie să te porţi în spirit de fair-play faţă
de ceilalţi oameni şi cum să rezolvi conflictele într-un mod constructiv.

7.Sportul în regimul de viaţă al persoanelor aflate în detenţie

Sportul este activitatea socială cu influenţe diverse asupra tuturor comportamentelor ce


definesc societatea.Acest fapt este susţinut şi de interesul manifestat al unor organizaţii şi
organisme internaţionale care militează categoriile de vârstă.
Mutaţiile, schimbările profunde în societate se răsfrâng asupra categoriilor sociale în mod
diferit. O preocupare aparte trebuie acordată tinerilor, mai ales acelora care, din diferite
motive, prezintă comportamente deviante.
“Sportul pentru toţi” trebuie să fie accesibil şi persoanelor defavorizate, inclusiv acelora care
se află în centre de detenţie. Este oportun ca şi categoriile aflate în centre de detenţie să aibă
acces cu uşurinţă la sport, pentru a li se permite o existenţă normală
Situaţia economică ridică numeroase probleme privind activităţile organizate în aceste
instituţii. Reglementări recente prevăd trecerea de la practicarea obligatorie la cea benevolă a
sporturilor şi jocurilor, recunoaşterea educaţiei fizice şi sportului ca mijloc de educaţie.
În urma unui studiu realizat în rândul deţinuţilor s-au formulat unele concluzii privind
problema practicării sportului ca mijloc de integrare socială şi reeducare a delincvenţilor. Cei
tineri au speranţa ca după ispăşirea pedepsei , să înceapă o viaţă nouă.Aceştia manifestă
convingerea că sportul îi ajută să-şi menţină sănătatea, să se relaxeze, să uite de necazuri şi să
se simtă liberi pentru moment.
Pe de altă parte, cei mai în vârstă, care au şi mulţi ani de detenţie, spun că în cazul lor,
“sportul nu-i ajută cu nimic”, iar cei cu un nivel scăzut de educaţie adaugă “dezvoltarea
organismului se face prin muncă, nu pe stadioane”.
Cei cu pregătire şcolară, cu un anumit nivel intelectual şi de educaţie dobândit anterior, ştiu că
“sportul ajută fizic şi psihic, iar în condiţiile de detenţie au nevoie de un psihic
puternic”;”sportul este sănătate şi sursă de satisfacţii”.
Subiecţii studiului văd în sport un mijloc de întărire fizică, de anihilare a stresului; ei nu
identifică în sport un mijloc de integrare socială.
Integrarea în UE impune şi o serie de norme privind regimul instituţiilor de detenţie.Astfel,
obiectivele sportului din aceste instituţii vizează trei aspecte: etic,social ,personal.