Ramurile biologiei umane sunt:

- anatomia = structura, alcătuirea (ana = prin; tomia = tăiere)

- morfologia = forma
- fiziologia = modul de funcţionare
Corpul are o cavitate generală internă numită celom, divizată în:
- cavitatea craniană (conţine encefalul)
- cavitatea toracică (conţine plămânii şi inima),
- cavitatea abdominală (conţine stomacul intestinele, ficatul etc.),
- cavitatea pelviană (conţine vezica urinară, organele de reproducere etc.)
DEZVOLTAREA ONTOGENETICĂ (individuală):
Toate celulele organismului => din celula-ou (zigot) care, la circa 30 de ore după fecundaţie, suferă diviziuni
succesive, trecând prin stadiile de mórula, blástula şi gastrulă => embrionul, cu trei foiţe embrionare:
ectoblast (ectoderm), mezoblast (mezoderm ), endoblast (endoderm).

Ontogeneza implică transformări - cantitative - sporirea numărului de celule

- calitative – histogeneza
Din foiţele embrionare rezultă ţesuturile, organele şi sistemele de organe embrionare:
din ectoderm - sistem nervos central (SNC)
- SNP (ganglioni spinali, cranieni, vegetativi , plexuri intramurale)
- hipofiza anterioară (adenohipofiza)
- neurohipofiza şi epifiza
- medulosuprarenala (MSR)
- retina (şi stratul pigmentar )
- epiderma cu producţiunile cornoase şi glandulare

din mezoderm - ţesuturile conjunctive

- sistemul muscular
- aparatele urinar, reproducător, cardiovascular, mediul intern
- corticosuprarenala (CSR)
- derma şi dentina dinţilor
- seroasele (pleură, pericard, peritoneu)
din endoderm - aparatul digestiv (tub şi anexe: ficat, pancreas)
- aparatul respirator
- tiroida, paratiroidele, timusul, amigdalele
La sfârşitul celei de a treia săptămâni , embrionul are simetrie bilaterală şi vertebre caracteristice .
AXE ŞI PLANURI (STUDIU TOPOGRAFIC) – pentru precizarea poziţiei segmentelor corpului şi a
 elementelor componente ale organelor
Nume axe ( între ele) Pozitie Poli Obs.
longitudinal axul lungimii = cranial = superior creştetul capului → baza tălpilor
vertical la om caudal = inferior
transversal axul lăţimii = orizontal drept si stâng
sagital axul grosimii = ventral = anterior
antero-posterior dorsal = posterior
Nume plan axe Imparte corpul in Obs.
frontal longitudinal şi anterior + posterior paralel cu fruntea
transversal
transversal transversal şi sagital cranial + caudal planul metameriei
cel medio – sagital = planul simetriei
sagital sagital şi longitudinal dreapta + stanga bilaterale → trece
prin sutura sagitală a oaselor craniului
cele paralele lui = parasagitale
Segmentele corpului
1 cap neurocraniu cu encefalul
viscerocraniu = zona facială zona
2 gât ceafa = regiune nucală = posterioară , cu elemente somatice: cefalică
tegument, oase, articulaţii, muschi
soma = corp; somatic = de relaţie a corpului cu mediul
gâtul propriu-zis = anterior, cu elemente somatice şi viscerale
(tiroida, paratiroide, esofag, laringe)
3 trunchi - cuprinde toracele, abdomenul şi pelvisul
- torace - este separat de abdomen prin diafragm = muschi striat cu aspect de cupolă
(250cm2)
- conţine cavităţile pleurală, pericardică, mediastinală
mediastinul - conţine inima, vasele mari, timusul
- este delimitat :
* superior de baza gâtului * inferior de diafragm
*anterior de stern * lateral de plămâni
* posterior de coloana vertebrală
- abdomenul - se află între diafragm şi pelvis
- intre abdomen si pelvis nu este delimitare
- pelvisul - e limitat inferior de diafragma perineală
- zonele subtoracice: 1 epigastru 4 hipocondru
2 periombilicală 5 abdomen lateral
3 hipogastru 6 inghinală
4 membre - au - centuri = legătura membrului cu trunchiul:
- sunt - superioară = scapulară
- inferioară = pelviană
- parte liberă=membru propriu-zis: * superior = braţ+antebraţ+mână
* inferior=coapsă+gambă+picior
Nomenclatură anatomică :
Proximal = apropiat de... ( ex:centuri ) Distal = indepartat de ...
Volar = palmar = anterior(ventral) Plantar = referitor la talpa piciorului
Radial = lateral pe antebraţ Ulnar = medial pe antebraţ
Fibular = lateral pe gambă Tibial = medial pe gambă
Superficial = spre tegument = spre suprafaţă Profund = la interior
Niveluri de organizare ale organismului = sisteme cu complexitate diferită,
cu organizare şi funcţionare asemănătoare, integrate într-un tot unitar = organismul
1 subcelulare = atomic, molecular , macromolecular, al organitelor celulare
2 celula = unitate morfo-functională , structurală, genetică. cca 200 de tipuri
3 tesutul = ansamblu de celule cu aceeaşi origine, structură, funcţie
4 organ = ansamblu de ţesuturi cu un anumit rol
5 sistem de organe = ansamblu de organe unităţi morfologice ce realizează principalele funcţii
6 organism = ansamblu de aparate si sisteme ce funcţionează ca tot unitar.
CELULA
Formă - iniţial rotundă, ulterior iau forme diferite, dependente de rol.
- rămân globoase: unele celule sanguine, ovulul, adipocite, condrocite
Dimensiuni - media = 20-30 µ

- alte valori: trombocit = 2-4µ, hematia = 7,5µ, spermatia = 3 µ diam.

ovul = 150-200µ, fibra striata = 5-15 cm
- depind de * vârstă, * specializare,
* stare fiziologică, * mediul extern celular
Alcătuire : membrana celulară( plasmalema), citoplasma, nucleu
Plasmalema = mozaic fluid = fosfolipoproteică
(grosime aprox. 10 nm – structură observabilă la microscopul electronic)

►Fosfolipidele
- sunt relativ fixe – dau stabilitate membranei = componenta structurală
▪ capetele hidrofile -formează un bistrat, ce cuprinde partea hidrofobă
- au - sunt orientate spre exterior
- au radical fosforic şi glicerol ;
▪ cozile apolare - cu 2 acizi graşi,
- sunt hidrofobe; se orientează spre interior
- intre cozi există un spatiu clar
- restrictionează pasajul transmembranar al ionilor, moleculelor hidrosolubile
►Proteinele = componenta funcţională
- realizează functiile specifice ale membranei, inclusiv transportul transmembranar
- sunt - hidrofile = externe / extrinseci, ataşate feţelor membranei
- hidrofobe - incluse în membrană – transmembranar sau superficial (integrate unui strat)
- isi schimbă mereu poziţia ( execută mişcări laterale) => impresia de curgere
- funcţionează ca receptori de membrană, canale, pompe....
►Glucidele - în glicocalix = glicoproteine si glicolipide cu sarcină negativă ataşate feţei ext.
- rol în recunoaşterea celulară, a bacteriilor, virusurilor ...
►Colesterol , picături , între acizii din cozi creşte rigiditatea membranară
Compoziţia şi structura de bază a membranei este aceeaşi cu a membranelor
organitele celulare şi a altor compartimente subcelulare.
Rol separă conţinutul celulei de mediul înconjurător
controlează schimburile cu mediul
Citoplasma = mediul dintre plasmalema si nucleolema
- este loc de desfăsurare al proceselor vitale
- este coloid cu - faza de dispersie = apa
- faza dispersată = micele organice in miscare browniană
(continuă, dezordonată)

- structural şi funcţional are 2 părţi

▪ nestructurată = hialoplasma = citosol = mediu apos omogen, cu
citoscheletul = proteine fibrilare (microtubuli cu tubuline + microfilamente cu actină şi
miozină + filamente intermediare)
▪ structurată = incluziuni ergastice + organite celulare
Incluziunile ergastice = produşi de metabolism cu caracter temporar
- sunt: lipide, pigmenţi, glicogen, etc
Organitele celulare
- compartimente cu pereti proprii,unde se desfasoara procese specifice
- sunt ▪ comune
▪ specific - în neuron - neurofibrilele + corpii Nissl
- în fibra musculară – miofibrilele
Mitocondria - totalitatea = condriozom (100 – 800 / cel)
- are - inveliş dublu - extern neted
- intern pliat => creste(ordonate) sau tuburi (dezordonate )
pe pliuri are enzime oxido-reducatoare
- între foiţe există un interspaţiu
- mediul intern = matrix, cu AND, ARN, proteine, ribozomi
- este “generatorul” de energie, prin reactiile de oxido-reducere
implicate in respiraţia celulară, din care => energie stocată în ATP
ciclul Krebs al acizilor tricarboxilici se desfăşoară în matrix
lanţul respirator, cu fosforilări oxidative are loc datorită
enzimelor înglobate în matrix
- formă sferică, ovală, bastonaş ;
- sunt numeroase la polul bazal al nefrocitelor, printre miofibrile...
Ribozomii \ corpusculii Palade
- au rol în sinteza proteinelor; nu au inveliş propriu
- sunt electronomicroscopici\ 150 – 250 Ǻ, aprox. 50 000 / celulă,
- au 2 subunitati ce se cuplează in timpul activităţii, în jurul ARNm
- conţin ARN ribozomal (60 % ) şi proteine
- sunt - liberi in citoplasmă - solitari sau grupati in polizomi (activi )
. - ataşati la RE => REG sau la faţa externă a nucleolemei
Lizozomii
- sunt vezicule provenite din RE sau AG, cu peste 40 de enzime hidrolitice
- au rol in digestia intracelulară şi transportă resturile la nivelul membranei
- sunt numeroşi în macrofage (leucocite )
RE – reticulul endoplasmatic
- este - spaţiu de depozitare
- sistem circulator intracitoplasmatic, intre nucleolema si plasmalema
- sistem de citomembrane, cu aspect diferit, în funcţie de activitatea celulei
- conţine un fluid în continuă mişcare
- intevine in metabolismul glicogenului
- măreşte suprafaţa reacţiilor celulare
- împreună cu AG produce lizozomi
- este neted\REN - situat spre plasmalemă
- produce lipide şi detoxifică celula
granular(rugos)\REG = REN + ribozomi; formează ergastoplasma
- este vecin nucleului, continuă faţa externă a nucleolemei
- are ataşaţi ribozomi => produce proteine
- in sectiune apare ca sistem de membrane paralele
Aparatul Golgi = dictiozomul
- este sistem membranar, cu saci aplatizati si vezicule (micro, macro),
- este localizat lângă nucleu, în zona cea mai activă a citoplasmei
- produce polizaharide, membrane, are rol în excreţie (exocitoză)
- are - un pol (cis)spre nucleu, pe unde primeşte vezicule mici de la RE
- un pol (trans) pe unde emite vezicule mari spre plasmalemă
- ca si RE e dezvoltat in celulele secretoare
Peroxizomii si glioxizomii = vezicule provenite din RE sau AG
- sunt microcorpi implicati in metabolismul apei oxigenate şi detoxifiere
Centrul celular / centrozom - este implicat in formarea fusului de diviziune
- contine 2 centrioli cilindrici perpendiculari intre ei,
- fiecare centriol are 9 triplete de microtubuli
- e inconjurat de o citoplasma mai densă = centrosfera
- lipseste in neuron, care nu se divide
Corpii Nissl \ tigroizi - lipsesc in axoni
- sunt mase dense de REG, produc proteinele neuronale =(echivalentul ergastoplasmei)

Neurofibrilele - sunt reţele de fibre în neuron, cu rol mecanic

- menţin forma şi vehiculează substanţe, influx nervos
Miofibrilele striate = elementele contractile ale fibrei musculare
- ocupă 80% din volumul celulei musculare striate
- au discuri alternante = intunecate = A(cu memb. H centrală) + clare = I (cu membr. Z centrală);
- membrana Z - trece prin toate miofibrilele solidarizându-le;
 - se fixează pe faţa internă a sarcolemei

- sarcomerul = structura dintre 2 benzi Z succesive = u.m.f. a miofibrilei

are discul întunecat în centru şi 2 jumătăţi de disc clar
- benzile sunt alcătuite din microfilamente:
▪ subtiri = actina + troponina + tropomiozina ; axul este din actină contractilă
actina este ancorată de Z cu un capat, iar cu celălalt pătrund printre miozină
▪ groase = miozină ( pe suprafaţă are punti transversale = capete ale miozinei)
- fiecare filament - de miozină este flancat de 6 de actină
- de actină este flancat de 3 de miozină.
Prelungiri ale citoplasmei - sunt acoperite de plasmalemă
- sunt - temporare - pseudopode (la leucocite)
- permanente - microvili (in intestine, tubi renali), cili (in trahee)
- desmozomi = corpusculi de legătură între celulele epiteliale
Nucleul / karion- are 3 -20 µ = 1/3 – ¼ din celula, cu forma corespunzatoare celulei
dimensiunile variază cu fazele ciclului celular
- este - coordonatorul proceselor celulare ( deoarece conţine AND-ul)
- central sau periferic( neuronii vegetativi, mucoase, fibra striată, adipocite, cel. Schwann)
- număr: lipseşte in hematia adultă, trombocit
1 – in majoritatea,
2 – in hepatocit,
multi – in fibra striata, osteoclast,
- are - nucleolemă: dublă, rugoasă, cu pori; faţa externă este continuată de canalele REG
în timpul diviziunii celulare se dezintegrează
- nucleoplasmă / carioplasmă = coloid omogen ce conţine cromatina
- nucleol - 1-3, mai refringenti ca restul nucleului, fara invelis propriu
- cu ARN si proteine; generează ribozomi
Cromozomii provin din condensarea cromatinei la începutul diviziunii celulare
- au : -13-15% ADN, 12-13% ARNcromozomal
- 68-72%, proteine histonice si non- histonice
- puţine lipide, ioni de Ca2+ si Mg2+.
- cromatina = nucleoproteină fibrilară; între diviziuni are aspect granulos – reticulat
- celulele - sexuale sunt haploide ( cu n cromozomi), n=23; cele somatice = diploide (2 n) 2n=46

Proprietăţile celulei: generale (metabolismul, sinteza proteică, reproducerea,

polarizarea electrică, transportul transmembranar).
speciale contractilitatea = proprietatea celulei musculare de a
transforma energia chimică a unor
compuși în energie mecanică
activitatea secretorie = proprietate de a produce
 compuși proteici, lipidici
proprii pt creștere, refacere, înmulțire
Semipermeabilitatea
- este însuşirea membranei plasmatice de a fi permeabilă pt apă şi unele substanţe
şi impermeabilă pentru substanţe cu dimensiuni mari.
- membrana are permeabilitate selectivă pt anumite substanțe și majoritatea ionilor
- transferul ionic determină apariția curenților electrici
Transportul transmembranar
- permite schimb bidirecţional de subst. nutritive între celulă şi mediu extracelular
- se bazează pe semipermeabilitatea membranei
- tipuri - după implicarea proteinelor transportatoare - cu proteine cărăuş
= transport specific
= transport saturabil
= transport maxim pt o substanţă
= pot apărea concurenţe pt o proteină transportoare
- difuzia facilitată
- transportul activ prin pompe
- fără proteine cărăuş
= difuzia şi osmoza
- după consumul de energie – pasiv, activ, vezicular /citoza = tip special
Pasiv Activ
-fără consum de energie din ATP -cu consum de energie din ATP
ATP = „moneda energetică" universală = nucleotidă specială, cu
- se bazează pe energia cinetică a riboză, adenină şi 3 radicali de fosfor
moleculelor - stochează cca 12 000 de calorii pe moleculă în 2 legături fosfat
macroergice
-se face în sensul gradientelor
- contra gradientelor de concentraţie
(de la concentraţie mare la una mică)
(de la concentraţie mică la una mare)
- se face prin - difuzie
- prin – pompe - primar
- difuzie facilitată
- secundar- cotransport
- osmoză

Difuzia (+ mișcarea moleculelor, simplă sau facilitată) tinde să elimine gradientul.

1. difuzia simplă – pentru molecule mici hidrofobe
2. difuzia prin canale ionice electronomicroscopice - pentru particule încărcate
3. difuzia facilitată – pentru molecule mari hidrofile, prin molecule transportatoare,
4. osmoza – se referă la solvent (datorită gradientului de presiune);
- trec prin bistrat ( prin difuzie simplă):
* molecule nepolarizate liposolubile - O2, hormoni steroizi /graşi (lipidici), N2
* mol. organice cu leg. covalente polare, fără sarcină electrică–CO 2,etanol,uree
- trecerea substanţelor prin canale este controlată de sistemul de “porţi “
- deschiderea / inchiderea porţilor este controlată voltaj dependent sau chimic
(cu mesageri chimici ce interacţionează cu canalul;
 ex acetilcolina, cel mai răspândit mesager chimic al SN)
Difuzia facilitată
= transportul moleculelor ce nu pot trece prin canalele ionice sau prin matricea
lipidică, fiind insolubile, cum sunt zaharurile
- necesită proteine-canal transportoare, electronomicroscopice
- permite pasajul ionilor , aminoacizilor, fructozei
Osmoza
- este difuzia unui solvent (de obicei apa) prin membrana semipermeabilă,
- se datorează permeabilităţii mai mari a membranei pt solvent ca pt solvit
- deplasarea solventului se face de la soluţia mai puţin concentrată
(hipotonică – cu multă apă ) la cea cu concentraţie mai mare (hipertonică – cu multe săruri)
- forţa ce i se opune = presiune osmotică, proporţională nr particulelor din citosol
presiunea osmotică indică presiunea care, aplicată în compartimentul cu osmolaritate mai mare,
poate împiedica osmoza; presiune coloid-osmotică = presiunea proteinelor din coloid
Activ = prin pompe
- primar - foloseşte energie din hidroliza directă a ATP
- secundar - energia este obţinută prin transferul unei alte energii
- ex pompa Na+/K+ , cotransportul Na+– glucoză sau Na+ - aminoacizi

Citoza
- este transport de molecule, ambalate în vezicule (fagozomi, pinozomi)
- este - ieşire din celulă / exocitoză
- intrare în celulă / endocitoză - fagocitoză (pt solide) - prin evaginare
- pinocitoză (pt lichide) - prin invaginare
- veziculele de endocitoză se cuplează cu lizozomi din citoplasmă

Polarizarea electrică - se datorează - distribuţiei inegale a ionilor pe feţele lemei

- semipermeabilităţii lemei (permeabilităţii selective)
- se realizează prin activitatea pompei Na+\K+/
 - extracelular există - mulţi ioni de sodiu, clor,
- bicarbonat (moderat),
- puţin calciu, potasiu, magneziu, fosfat, acizi organici
- intracelular - abundă anioni organici proteici nedifuzibili, fosfaţii, K+,
- Mg2+ , sulfaţi (moderat)
- pompa Na+\K+ , pentru fiecare ATP consumat scoate 3 Na+ şi introduce 2 K +
=> hiperpolarizarea membranei, care devine pozitivă la exterior şi negativă la
interior => diferenţă de potenţial între feţele membranei = PR (potenţial
membranar de repaus, cu valori specifice fiecărui tip de celulă)
- valoarea medie a PR + -65, -85 mV (apropiată de potențialul de echilibru al K+
Excitabilitatea= proprietatea de a răspunde la acţiunea stimulilor prin formarea PA
- un excitant = orice variaţie energetică din mediu care îndeplineşte condiţiile:
- Istimul ≥ Iminim/ prag (reobază, R)
.... ...... - timpul de acţiune al stimulului ≥ t min = timp util(cronaxia corespunde unui stimul 2R)
e de 10-30 ori mai mică decât timpul util
....... .- bruscheţe – (viteza de variaţie a intensităţii stimulului)pt a evita acomodarea neuronului
* dacă Is ‹ Iprag ≠ PA (stimuli subliminari)
*dacă Is ≥ Iprag =>PA maxim(stimul supraliminari / prag) =>LEGEA“TOT SAU NIMIC”
...- mecanism:
▪ neurilema este în PR (-65,- 85 mV), ce apare prin activitatea pompei Na+/ K+.
. PR - este apropiat valoric potenţialului K+ . -
. - în repaus, toate canalele pentru sodiu sunt închise şi câteva .
. canale pentru potasiu sunt deschise.
▪când acţionează stimulul:
* se deschid -canale prin care intră Na+ (rapid) până la inversarea polarităţii
. canalele pentru sodiu sunt deschise foarte puţin timp, apoi se închid
. - canale de K+, mai lente =>se deschid când cele de Na încep să se inchidă
+

. * apare diferenţă de potenţial pe aceeaşi faţă a neurilemei = PL/local, ce

. creşte (ex. la +40 mV pt neuron ) => PA în câteva milisecunde
- PL - precede formarea PA
. - nu se supune legii “TOT SAU NIMIC”, creşte cu creşterea intensităţii
stimulului
- dispare dacă stimulul încetează până a se ajunge la valoarea +40 mV
. - nu se autopropagă; se poate insuma cu un alt PL => PA

PA (p. de acțiune) este o modificare temporară a PR, cu fazele :

.▪ prag (PR ajunge la o valoare critică, -55mV = potenţial prag;
apoi depolarizarea este spontană)
.▪ pantă ascendentă / depolarizare şi inversarea polarităţii (cu canale
de Na+ deschise inactivate),
.▪ pantă descendentă / repolarizare (canale de Na+ închise, canale
de K+ deschise)
- perioada refractară (PRA, PRR) = timp în care este dificil să se obțină un alt PA:
perioada refractară absolută – corespunde faza ascendentă si inceputul celei descendente a
PA; canalele de sodiu fiind deschise , un al doilea stimul
nu mai poate produce depolarizare
perioada refractară relativă – corespunde sfârsitului fazei descendente, cand membrana
prezinta o excitabilitate scazuta la stimuli foarte puternici
=>amplitudinea răspunsului este f. mică şi viteză mică de
formare /anormal
1 latenţă = 0,1 ms
2prepotential = depolarizare locală mai lentă a membranei pînă se atinge valoarea de prag,
când influxul de Na+ este egalat de efluxul de K+
3 faza ascendentă - în momentul atingerii valorii critice  a depolarizarii (55 mV) se
declanşează PA= crestere rapidă a permeabilităţii membranei pentru Na +
=> pătrunderea Na+ 
4 faza descendentă = scade permeabilitatea membranei pentru Na+ la valoarea stării de repaus
prin închiderea canalelor de sodiu şi creşte permeabilitatea pentru
K+ până la PR
5 hiperpolarizare = crestere a potenţialului de repaus, care cauzează negativarea
suplimentară a feţei interne a membrane şi mareşte nivelul
pragului de depolarizare

- în funcţie de tipul de celulă , diferă - mecanismul de producere al PA

- durata PA
- aspectul PA
- principiul formăriiPA este acelaşi: modificarea PR datorită curenţilor electrici ce
apar la trecerea ionilor prin canale ce se deschid/închid în funcţie de valoarea PR

PA - se va deplasa în ambele sensuri, pînă la completa depolarizare a lemei.

- = impuls: nervos, muscular...
Repolarizarea incepe după incetarea acţiunii stimulului şi implică ieşirea din celulă
şi a Na+(prin pompă) şi a K+(prin canale) până la revenirea la PR
Se realizează întîi reechilibrarea electrică, apoi cea chimică.