Cuprins

Capitolul I. Generalități................................................................................................................5
I.1. Istoric.............................................................................................................................5
I.2. Tipuri de comprimate....................................................................................................6
I.3. Comprimate orodispersabile: Considerații generale......................................................7
I.4. Selecția ODT.................................................................................................................9
I.6. Dificultăți/ Provocări în formularea tabletelor ODT...................................................12
I.6.1. Palatabilitatea............................................................................................................12
I.6.2. Forța mecanică..........................................................................................................12
I.6.3. Higroscopicitatea......................................................................................................12
I.6.4. Cantitatea de medicament.........................................................................................12
I.6.5. Solubilitatea..............................................................................................................12
I.7. Avantajele și dezavantajele comprimatelor orodispersabile........................................12
Capitolul II. Tehnologii folosite pentru fabricarea tabletelor dezintegrate oral...................14
II.1. Tehnologii convenționale...........................................................................................14
II.1.1. Congelarea uscată sau liofilizarea...........................................................................14
II.1.2. Comprimarea directă...............................................................................................15
II.1.3. Comprimarea directă cu sisteme de efervercență....................................................17
II.1.4. Modelarea................................................................................................................18
II.1.5. Extrudarea masei.....................................................................................................19
II.1.6. Topirea granulelor...................................................................................................19
II.2. Tehnologii brevetate...................................................................................................20
II.2.1. Tehnologia Zydis.....................................................................................................20
II.2.2. Tehnologia
Lyoc......................................................................................................23
II.2.3. Tehnologia Orasolv/ Durasolv................................................................................25
II.2.4. Tehnologia WOWTAB...........................................................................................26
II.2.5. Tehnologia Vată de zahăr........................................................................................26
II.2.6 Tehnologia Oraquick................................................................................................27
II.2.7. Tehnologia Nanocrystal..........................................................................................27
II.2.8. Tehnologia Sheaform..............................................................................................27
II.2.9. Tehnologia Pharmabust...........................................................................................29
II.2.10. Tehnologia Frosta..................................................................................................29
1
 II.2.11.Filme orodispersabile(FDO) Soluveas/ Wafertab/ Xgel........................................29
Capitolul III. Exemple de aplicații industriale..........................................................................33
Capitolul V. Concluzii.................................................................................................................45
Capitolul VI. Bibliografie............................................................................................................47

2
Introducere

Tehnologia farmaceutică a fost adoptată și raspândită recent în locul titulaturii

tradiționale de „Farmacia galenică” care se mai păstrează și astăzi în unele țări.
Tehnologia farmaceutică este o știință complexă care studiază noțiunile teoretice și
practice privind formularea, prepararea/ fabricarea, depozitarea, eliberarea și evaluarea
biofarmaceutcă a medicamentelor ca forme farmaceutice.
Este o disciplină de bază pentru formarea farmacistului indiferent de domeniul în care își
va desfășura activitatea.
Lucrarea de față abordează o temă de actualitate în domeniul farmaceutic și anume
comprimatele orodispersabile. Comprimatele orodispersabile sunt o formă farmaceutică special
concepută cu caracteristici diferite față de un comprimat convențional, cu eliberare accelerată a
substanței active chiar în cavitatea orală în maxim 10 secunde fără adaos de apă(comform
suplimentului III al Farmacopeei Române Ed. A-X-a).
Acestă categorie de comprimate reprezintă un succes pe piața farmaceutică iar în ultimele
decenii a reușit să capete popularitate datorită convenienței de administrare. În prezent acestă
categorie de comprimate se află într-un continuu proces de dezvoltare mai ales în plan
tehnologic.
Conceperea lucrării are ca scop realizarea unui tablou de ansablu structurat în patru
capitole principale în care este descrisă evoluția multilaterală a comprimatelor orodispersabile
din punct de vedere al complianței asupra pacienților, selecția adecvată a substanțelor active și a
excipienților, tehnologia de fabricare și concretizarea acestor noțiuni teoretice prin enumerarea
de exemple industriale.
Primul capitol cuprinde informații generale și un scurt istoric al comprimatelor,
clasificarea acestora și particularitați ale comprimatelor orodispersabile, avantajele și
dezavantajele acestora.
Al doilea capitol și cel mai amplu dezvoltat oferă informații despre tehnologia de
fabricare, metode convenționale și brevetate și este prezentată evoluția din punct de vedere
tehnologic a fabricării comprimatelor orodispersabile și cuprinde ultimile noutăți aduse în
rezolvarea problemelor de formulare a acestora.
Capitolul trei reprezintă concretizarea informațiilor teoretice prezentate anterior prin
enumerarea exemplelor industriale regăsite pe piața românească și cea internațională, iar ultimul
3
capitol prezintă o evaluare a comprimatelor orodispersabile ca forme farmaceutice, studiile
clinice realizate și controlul calității a acestui tip de comprimat.
Actualmente, medicamentul a devenit aproape la fel de obișnuit ca și hrana, el fiind
prezent zilnic în viața a miliarde de oameni. Omul modern nu mai poate concepe existența în
suferință, fie ea fizică sau psihică și caută remedii pentru îndepărtarea acesteia. Neîndoielnic,
medicamentul este util în cele mai multe situații, el folosind la prevenirea, diagnosticarea,
ameliorarea și tratamentul a numeroase boli. Asistăm la o globalizare a medicamentului, cu
mențiunea că în țările civilizate se consumă peste 70 la sută din producția totală, în timp ce în
statele subdezvoltate, utilizarea acestor produse este limitată de lipsa de resurse și de carențele
asistenței medicale.

Capitolul I

I.1. Comprimate Istoric

Farmacopeea Română ediţia a X-a defineşte comprimatele (compressi, tabulettae) ca fiind
preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active. Se
obţin prin comprimarea unui volum constant de substanţe active, asociate sau nu cu substanţe
auxiliare, şi sunt destinate administrării pe cale orală, de cele mai multe ori, dar pot fi
administrate şi pe alte căi (comprimate vaginale, pentru implante, pentru inhalaţii, oftaimologice
etc.), ce necesită condiţii speciale de formulare, preparare şi prezentare. Condiţiile de calitate ale
acestora sunt prezentate în normativele de calitate ale produselor respective.
În decembrie 1843 cetăţeanului englez William Brockedon i s-a brevetat o maşină care
comprimă pulberi, transformându-le apoi în comprimate. Acest sistem foarte simplu era format
în principal dintr-un orificiu tăiat printr-o bucată de metal în care pulberea era comprimată între
doi cilindri; unul era introdus la baza orificiului, la o anumită adâncime, celălalt era introdus la
capătul superior al orificiului cu rolul de a lovi ca un ciocănel. Iniţial, invenţia a fost folosită în
producerea comprimatelor din bicarbonat de potasiu, atrăgând imediat atenţia multor companii
farmaceutice. Ulterior, compania Wellcome (Marea Britanie) a fost prima firmă care a folosit
termenul „comprimat" (tablet) pentru a denumi această formă farmaceutică comprimată.
Farmacopeea Britanică defineşte comprimatele ca fiind rotunde ca formă, cu laturi plate sau
convexe şi preparate prin comprimarea medicamentului sau a unei combinaţii de medicamente,
de obicei, cu adăugarea altor substanţe. Comprimatele sunt acum cea mai populară formă
farmaceutică, reprezentând aproape 70% din totalul preparatelor farmaceutice produse. Într-
4
adevăr, importanţa tabletelor ca formă de administrare a medicamentelor poate fi apreciată prin
prisma faptului că, în 1932, British Pharmacopoeia (BP) includea doar o monografie de
comprimat (glyceryl trinitrate), ca în 1953 să ajungă la 83 de monografii, în 1963, BP avea 183
formule de comprimate, iar până în 1973 aceste cifre au crescut la 310 şi chiar 384 în 1980.
Cercetările şi progresele tehnologice din ultima vreme au dus la ameliorări considerabile ale
comprimatelor, care se bucură de o largă popularitate, fiind forma farmaceutică cea mai utilizată,
cu cea mai mare producţie industrială (40-50 %).
În principiu, aproape toate medicamentele solide, indiferent dacă sunt solubile în apă, pot fi
administrate sub formă de comprimate. Procedeul mecanizat de preparare permite obţinerea de
produse precis dozate cu un preţ de cost scăzut.
Stabilitatea substanţelor medicamentoase, transformate în comprimate, este din cele mai
bună. Comparativ cu soluţiile medicamentoase, comprimatele asigură o stabilitate fizico-chimică
îndelungată substanţelor medicamentoase. Dimensiunile reduse ale comprimatelor fac acţiunea
umidităţii aerului şi luminii să fie limitată. Comprimatele sunt preparate din cele mai stabile,
termenul de valabilitate, obişnuit, fiind de cel puţin 3 ani în cazuri aparte, când unele
componente sunt influenţate de agenţii externi, şi se poate practica acoperirea comprimatelor
(zahăr sau film) cu învelişuri izolatoare.
Comprimatele reprezintă o modalitate comodă de administrare, fiind uşor acceptate de
bolnavi. Administrarea medicamentelor cu gust sau miros neplăcut este mai uşoară deoarece
comprimatele nu sunt menţinute în contact cu mucoasa bucală, iar în cazuri speciale se poate
proceda la acoperirea cu un strat compact de zahăr.

I.2. Tipuri de comprimate

FR.X prevede faptul că comprimatele pot fi:comprimate neacoperite (Compressi) şi comprimate
acoperite (Compressi obducti) (25).
În funcţie de modul de utilizare, se pot distinge mai multe categorii de comprimate. Cel mai
des întâlnit tip cuprinde comprimatele orale care sunt înghiţite întregi, destinate unei acţiuni
sistemice sau locale la nivelul tubului digestiv.
De asemenea, acestea pot fi înghiţite după dizolvarea/dispersarea în apă, cum este cazul
comprimatelor efervescente, ce au devenit din ce în ce mai des folosite în ultimii ani, datorită
efectului lor mult mai rapid de eliberare a substanţei active si faptului că, presupun riscuri mult
mai reduse de provocare a iritării gastrice.
Dintre comprimatele bucale, o categorie o reprezintă comprimatele destinate a fi menţinute în
gură (comprimate masticabile, comprimate pentru supt) concepute pentru a se dizolva încet în
5
gură (ex. destinate unei acţiuni locale) sau când se doreşte a fi mai uşor înghiţite după masticaţie.
Altă categorie de comprimate bucale urmăreşte absorbţia sistemică a substanţei medicamentoase
(comprimate sublinguale, comprimate bioadezive).
O clasă aparte de comprimate nou apărută o reprezintă comprimatele orodispersabile, care
sunt destinate a fi plasate în cavitatea orală, unde se dezagregă rapid (max. 3 minute, după FRX
Supl. 3), putând fi înghiţite fără aport de apă. Aceste comprimate speciale sunt concepute pentru
o eliberare accelerată a substanţelor medicamentoase, modul de administrare crescând
complianţa pacienţilor, mai ales a celor în vârstă sau a copiilor.
Alte tipuri de comprimate sunt comprimate pentru implantare în cavităţi (conuri dentare),
comprimate vaginale destinate administrării intravaginale, comprimate oftalmologice, care se
introduc în sacul conjunctival al ochiului etc. În toate cazurile, ele sunt formulate cu
particularităţi determinate de modul de utilizare, dar întotdeauna trebuie să posede calităţile
cerute unui medicament modern: conţinutul declarat în substanţă medicamentoasă, stabilitatea,
puritatea, inocuitatea şi eficienţa terapeutică.
Actualmente sunt accesibile multe tipuri de comprimate care întârzie sau fac posibilă
eliberarea controlată şi treptată a substanţei active. Multe din aceste preparate sunt extrem de
sofisticate. De asemenea, comprimatele pot fi acoperite, pentru a împiedica descompunerea
medicamentului sau pentru a masca sau reduce gustul neplăcut al unor ca medicamente sau pot fi
cu acţiune prelungită (retard - susţinută, pulsatilă) sau controlată. În plus, învelişul creşte
mărimea tabletelor şi le face mai uşor de identificat. Mai mult, există învelişuri care nu se
dizolvă la contactul cu sucurile gastrice, dar se dizolvă rapid în intestinul subţire sau la nivelul
colonului. Aceste învelişuri enterale pot împiedica descompunerea medicamentului în mediul
acid al stomacului (comprimate cu eliberare dirijată).
În mod tradiţional, procesul de învelire implică aplicarea unor straturi superficiale de
zaharoză astfel încât să se formeze un înveliş gros de zahăr în jurul comprimatelor. Acest proces
(drajefiere) este complicat şi laborios, de aceea pulverizarea unei pelicule de polimer (acoperire
cu film polimeric) la suprafaţa nucleelor comprimatelor se preferă din ce în ce mai mult.