CATEVA OBSERVATII REFERITOR LA SCRISORILE CATRE BISERICI

1. Autorul scrisorilor este Fiul Omului – Isus Hristos. Ioan primeste doar porunca de a
scrie ce i se spune, deci este scribul. Prin urmare tot ce citim in cele sapte scrisori
sunt cuvintele lui Isus, invatatura lui directa si nu o explicatie, o interpretare sau o
dezvoltare a cuvintelor Lui – asa cum gasim, de exemplu, in epistole.

2. Cei sapte ingeri ai bisericilor (cf. 1.20) sunt cel mai probabil ingeri `delegati` de
Dumnezeu sa slujeasca bisericile respective. In lumina altor pasaje din Biblie care se
refera la lucrarea ingerilor, ei aveau (si au si in prezent probabil) sarcini legate de un
soi de supraveghere, protectie, mediere, transmitere de mesaje intre Dumnezeu si
oameni, fara o raspundere directa in ce priveste trairea credinciosilor. Nu gasim
nici aici in scrisori si nici in vreun alt loc in Scriptura vreo chemare sau indemn la
cainta adresate vreunui inger.

3. Cele sapte scrisori au fost adresate unor biserici concrete, functionale, la finele
primului secol si cel mai simplu si evident motiv pentru care au fost alese pare sa fie
importanta lor cetatilor in zona Asiei Mici (ca provincie romana) si usurinta cu care se
putea circula de la prima pana la ultima. Este destul de probabil ca au fost alese si
datorita spectrului larg de situatii si probleme cu care se confruntau oferind astfel
oportunitatea unor mesaje cat mai complexe si acoperitoare pentru intreaga Biserica
a lui Hristos.

4. Desi au fost adresate catre sapte biserici specifice, mesajul lor este destinat tuturor
bisericilor crestine, lucru care reiese evident din afirmatia atasata fiecarei scrisori,
`Cine are urechi sa asculte ce zice Bisericilor Duhul...`.

5. Desi mesajele sunt adresate catre comunitati crestine, responsabilitatea indreptarii,

a caintei si schimbarii, a perseverentei si altor virtuti proclamate de Isus este pusa
atat pe umerii comunitatilor cat si a indivizilor, lucru care reiese din nou din
folosirea singularului la finalul fiecarei scrisori: `Celui ce va birui ii voi da...cel ce va
birui nu va fi vatamat...cel ce va birui va fi imbracat...etc.`

6. Un fenomen cunoscut si acceptat deja este acela ca biserica imprumuta ceva din
natura si caracterul comunitatii in mijlocul careia traieste. De aceea este important
sa intelegem cat putem mai bine situatia fiecarei cetati in care se aflau cele sapte
biserici, pentru a `prinde` cat mai bine aluziile facute de Isus si originea sau natura
realitatilor amintite de El in scrisori.

7. Un lucru care merita sa ne retina atentia este acela ca desi tonul lui Isus pare aspru si
mustrator (si asa si este cu exceptia Smirnei si a Filadelfiei) nu gasim in nici una
dintre ele intentia unei distrugeri, a unei desfiintari ci, mai curand, chemare la cainta
 si schimbare, acolo unde este cazul, motivate si incurajate de promisiuni glorioase.
Acest fapt are o insemnatate majora pentru intelegerea felului in care vede si
trateaza Isus, in general, relatia Sa cu biserica si credinciosii ei.

8. Nu in ultimul rand, trebui remarcat ca mesajul scrisorilor nu este unul codificat care
are nevoie de vreo anumita initiere sau de cunostinte ezoterice de vreun fel sau
altul. El se bazeaza pe invatatura existenta deja in Scriptura, pe elemente vechi si
nou testamentare, iar acolo unde apar aluzii pentru care nu exista informatii
suficiente (ca de ex. amintirea nicolaitilor in Efes si Pergam) bunul simt este inde-
ajuns pentru a ne calauzi interpretarea si deci intelegerea pasajului.