UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

FILIALA RÂMNICU-VÂLCEA

LUCRARE METODICO- ŞTIINŢIFICĂ

PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
Lect.univ.dr. DOINA PERPELEA

CANDIDAT,
Prof.in invat.prescolar : ROESCU(OPREA-ROESCU)
MARIA-MIRELA

RM.VÂLCEA
-2012-
UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
FILIALA RÂMNICU VÂLCEA

“METODOLOGIA ORGANIZARII SI
DESFASURARII JOCULUI
DIDACTIC MATEMATIC IN
INVATAMANTUL PRESCOLAR”

1
MOTTO:

Matematica va fi limba latina a

viitorului, obligatorie pentru toti
oamenii de stiinta. Tocmai pentru ca
matematica permite accelerarea maxima
a circulatiei ideilor stiintifice.
Grigore. C. Moisil

2
 CUPRINS

INTRODUCERE

1. Motivaţia alegerii temei…………………….……………….……………….4

2. Cerinţe actuale ale invăţământului matematic în ciclul preşcolar.....................6
3. Ipoteza şi obiectivele lucrării............................................................................8

CAP.I. Jocul didactic in invatamantul prescolar…..………………...………..10

I.1. Definirea.Functiile si importanta jocului didactic…………….….………10

I.2. Clasificarea jocurilor didactice………………………………..………….17
I.3. Rolul matematicii în stimularea gândirii logice……………….…………22
I.4. Multimi.Operatii cu multimi……………………………….…………….24
I.5. Formarea noţiunii de număr şi a deprinderilor de număr…….………..…34

CAP.II.Metodologia organizarii si desfasurarii jocului didactic matematic in

invatamantul prescolar......................................................................................................43

II.1. Conceptul de joc didactic……………………………………….………......43

II.2. Tipuri de jocuri didactice matematice……………….……….……………..56
II.3. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea metodică a jocului didactic matematic...................59

CAP.III. Modalităţi de utilizare a jocului didactic la lecţiile de

matematică
III.1. Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunii de multime si operatii cu
multimi……………………………………………………………...…………….……..63
III.2. Jocuri didactice matematice pentru insusirea numerelor naturale si calcului
matematic………..……………………………………………………………..…...…….69

III.3 Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunilor de geometrie….....72

CAP.IV. Activităti rezolutive în învăţământul preşcolar pe grupe de

vârstă.
IV.1. Proiect de cercetare. Rolul jocului didactic în activităţile din grădiniţă…...84
IV.2.Activităti rezolutive în învăţământul preşcolar pe grupe de vârstă…….…....95

ANEXE……...………………………………………………………………..……...
…105
CONCLUZII………………………………………………………………….
………..112
BIBLIOGRAFIE……..
…………………………………………………………………115

3
 MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI

Am ales această temă având în vedere ca, prin studiul efectuat pentru pregătirea ei
şi colaborat cu experienţa la clasă, să-mi îmbogăţesc nivelul de pregãtire profesională, să
găsesc cele mai adecvate metode şi procedee pentru a-i face pe preşcolarii cu care lucrez
să-şi însuşească temeinic şi conştient primele noţiuni de formare a reprezentărilor
matematice.
Copilul la vârsta prescolarã, intrã în contact nemijlocit cu lumea inconjuratoare, o
vede, o cerceteaza si o intelege, ceea ce ii va permite sa isi formuleze imagini clare despre
forme, culoare, dimensiune si relatii spatiale.
O importanta deosebita o au activitatile matematice in dezvoltarea gandirii
copilului ca forma a deprinderii de a gandi cu eficienta si creativitate.
Experienta demonstreaza ca activitatea gandirii este stimulata si aplicata in mare
masura de matematica, de aici tragand concluzia ca matematica inseamna gandirea
organizata, prelungita in ultimul timp prin calculatoare.
Vârsta preşcolară reprezintă stadiul la care se înregistrează ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea intelectuală a copiilor privind înmagazinarea achiziţiilor
fundamentale referitoare la calităţile şi operaţiile gindirii.
Activităţile matematice desfăşurate cu preşcolarii constituie fundamentul pe care
se clădeşte întregul sistem al cunoştinţelor matematice din clasa I si oferă largi posibilităţi
de stimulare a progresului fiecarui copil, făcându-i pe toţi apţi pentru şcoală.
Invăţămantul preşcolar are scopul de a contribui la formarea personalitaţii copiilor
de la 6/7 ani, atât sub aspectul dezvoltării psihice armonioase cât şi al stimulării
inteligenţei şi creativităţii acestora, al educaţiei estetice şi moral civice, al socializării lor în
condiţiile specifice grădiniţei, potrivit particularităţilor vârstei precum si pregătirea
adecvată pentru o mai buna integrare în clasa I. Rezultatele muncii de instruire si educare
depind de eforturile educatorilor, de pregătirea acestora, de dăruirea cu care muncesc.
În activităţile cu conţinut matematic se urmăresc în mod deosebit sesizarea
relaţiilor spaţiale dintre diferite grupe de obiecte, a unor relaţii matematice referitoare la
cantitate, formarea unor reprezentări concrete despre unele forme geometrice, dezvoltarea
unor operatii ale gândirii, inteligenţei, creativităţii. Pentru a facilita realizarea obiectivelor
operaţionale, este necesara formularea lor astfel încât să se comunice mai exact intenţiile

4
urmărite, rezultatul concret ce se aşteptă precum si descrierea comportamentului final al
copilului, ceea ce trebuie să cunoască şi să realizeze la sfârşitul activităţii didactice.
Tema lucrarii ,, Metodologia organizarii si desfasurarii jocului didactic
matematic in invatamantul prescolar”, este deosebit de actuală şi pentru faptul că
număratul si socotitul fac parte din deprinderile cognitive de baza care se formează la
grădinită.
M-am oprit la aceasta temă deoarece am constatat din experienta anterioară că este
important să se dezvolte interesul si capacitatea copiilor de a efectua operaţii cu mulţimi de
obiecte si imagini ale acestora, de a forma si dezvolta operaţiile gândirii, de a intui primele
numere naturale, de a familiariza copiii cu procesul de numărare până la 10, etc.
Copiii de varstă preşcolară nu sunt lipsiţi de logică, nici de idei matematice. Ei nu
stiu însă să exprime aceste idei prin cuvinte, dar le folosesc în mod spontan în acţiunile lor
în cadrul jocurilor. Ca urmare, nouă, educatoarelor, cu ajutorul noului curriculum, prin
metode eficiente şi atractive, formăm copiilor noţiuni matematice importante cum sunt...
clasificări de obiecte si fiinţe - după unul sau mai multe criterii asociate, realizarea de
serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de copil însuşi, stabilirea de relaţii
între obiecte si grupuri de obiecte, după diferite criterii relizând comparatii, să construiască
diferite structuri după un model dat, să numere de la 1 la 10 recunoscind grupele de
obiecte, să efectueze operaţii de adunare si scădere cu 1-2 unităti in limitele 1-10, etc.
Se ştie ca la preşcolari predomină analogia în clasificarea logică, iar inducţia şi
deductia, ca raţionamente pe care se fundamentează gândirea logică se realizează cu mare
dificultate. De aceea în activităţile matematice, sintezele care au la baza un şir logic de
întrebări, îl obligă pe copil la anumite răspunsuri căutate de el prin inducţie sau chiar
deducţie.
Pornind de la locul si rolul matematicii în general şi în special de la importanţa
deosebită pe care o au activităţile matematice în dezvoltarea raţionamentului şi logicii
copiilor, de la necesitatea înţelegerii căt mai clare a cunoştinţelor matematice ce se predau
în grădinită, care se aprofundează în ciclul primar, precum şi a dificultăţilor ce le întâmpină
în formarea anumitor noţiuni matematice la copiii de vârstă preşcolară, am optat in
alegerea acestei teme.
Educatoarea are menirea să dirijeze raţionamentul copilului în operaţii de
analiză şi comparare a obiectelor.

5
 CERINŢE ACTUALE ALE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MATEMATIC
ÎN CICLUL PREŞCOLAR
Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează gustul pentru adevăr,
obiectivitate si echitate, creează nevoia de rigoare, discernământ şi probarea ipotezelor,
creează nevoia de a cunoaşte, de a înţelege, formează deprinderi de cercetare şi investigare,
stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început. Ea preîntâmpină adoptarea unei
atitudini nemotivate şi întâmplătoare.
Prin urmare, în acest secol al inovaţiilor si descoperirilor specifice domeniului tehnic
şi informatic, educaţia copiilor a necesitat o transformare din toate punctele de vedere;
schimbările din jur influenţează copiii si conduc la asimilarea unor noi date, informaţii, la
formarea unor noi capacităţi şi comportamente, ca punct de sprijin a formării, a dezvoltării
personalitătii şi a integrării lor în activitatea contemporană.
Privit din perspectivă sistemica, învăţământul poate fi descris ca un subsistem al
sistemului social, în cadrul căruia avem de a face cu intrari (copilul, cu trebuinţele sale;
cadrele didactice cu pregătirea specifică; resursele materiale) şi ieşiri (copilul ca rezultat al
interacţiunilor factorilor de mediu, ereditate, educaţie).
În această viziune, a crescut rolul matematicii ca ştiinţă interdisciplinară şi au apărut
multiple posibilităti de aplicare a acesteia. Matematica nu se învaţă pentru a şti, ci pentru a
se folosi, pentru a se face ceva cu ea, pentru a se aplica în practică.
S-a demonstrat că activitatea gândirii este stimulată şi aplicată în mare măsură de
matematică, de aici trăgând concluzia că matematica înseamnă gândire organizată,
prelungită actualmente prin calculatoare.Fiecare pas dezvoltă progresiv structurile intuitive
pe drumul parcurs de copil, de la intuiţie la abstracţie. Formarea procesuală a
reprezentărilor matematice nu este posibilă fără antrenamentul răbdător al structurilor
logice, pe baza cărora se construisec preconcepte şi conceptele matematice, raţionamentul
matematic de mai tarziu.
Matematica se învaţă din viata şi pentru viaţă şi trebuie să-şi găsească aplicativitate
pe stradă, în magazine, în discuţiile cu semenii.
Preocuparea pentru dezvoltarea intelectuala a copilului în perioada antepreşcolară se
regăseşte concretizată în planul teoriei şi practicii structurării sistemelor şcolare în decizia
de instituţionalizare a grupei mari pregătitoare. Pare evident că, în contextul actualelor
schimbări legislative, accentul cade pe funcţia formativă a grădiniţei. Educaţia preşcolara
are deci menirea să ofere copiilor o sumă de experienţe de invaţare care să uşureze

6
integrarea copiilor în învăţământul primar. Specific matematicii moderne îi este rigoarea,
mai precis tendinţa spre rigoare, prin care aceasta se deosebeşte de matematica clasică.
Dacă învăţământul tradiţional tinde să formeze o serie de mecanisme de calcul se
realizează acest lucru cu preţul unui efort susţinut, matematica modernă, deşi aparent
pledează pentru un învăţământ abstract, ea trebuie sa fie abordată într-un mod cu totul
concret îndeosebi pentru vârstele mici.
În general orice noţiune abstractă devine mai accesibilă si poate fi însuşită mai
temeinic si conştient dacă este clădită pe elemente de logică şi de teoria mulţimilor.
Cercetările întreprinse pun in evidenţă faptul că şi la vârsta preşcolară copilul
dispune de suficiente surse cognitive si operaţionale insuficient valorificate.
Desigur, noţiunile si cunoştinţele matematice ce le transmite preşcolarilor pot fi
însuşite de aceştia doar cu condiţia ca ele sa fie traduse în modul de a gândi al copilului.
Una din trăsăturile caracteristice ale matematicii, în contextul vieţii contemporane, este
legătura ei cu practica.
Noile materiale didactice, destinate aprofundării studiului matematicii, sunt superior
calitative in comparaţie cu cele tradiţionale si vin in sprijinul preşcolarilor, uşurându-le
invăţarea, dar şi in sprijinul educatorilor înlesnindu-le desfăşurarea procesului instructiv-
educativ.
În contextul preocupărilor permanente pentru modernizarea învăţământului, pentru
racordarea lui la cerinţele societăţii contemporane şi viitoare, s-a trecut la elaborarea unui
nou curriculum care ocupă un loc central în procesul de reformă. Noul Curriculum
National se adresează unor elevi care vor intra în viaţa socială si profesională într-o etapă
în care se vor produce schimbări majore in sistemul macroeconomic si social.
Sub aspect estetic, se trezeşte gustul faţă de frumuseţea matematicii, exprimată prin
relaţii, formule, figuri, demonstraţii, cultivă unele calităţi ale exprimării gândirii; claritatea,
ordinea, conciziunea, eleganţa, îl face pe copil capabil să recunoască şi să aprecieze
legătura formală a creaţiei artistice relevată în echilibru arhitectural, compoziţia artelor
plastice, ritmuri şi structuri muzicale, îl face sensibil faţa de frumuseţea formelor si
organizării naturii şi tehnicii.
În prezent, invăţământul beneficiază de programe noi, adaptate cerinţelor societăţii.
Concepţia noilor programe, la nivelul de înţelegere al copiilor, a unor noţiuni elementare
despre mulţimi şi relaţii, oferă posibilitatea aplicării bazei ştiinţifice a conceptului de
număr natural şi de operaţii cu numere naturale, precum si adâncirea cracterului intuitiv,
dar si de abstractizare a procesului predării.
7
 IPOTEZA SI OBIECTIVELE LUCRĂRII

Educaţia copiilor de vârsta preşcolară i-a preocupat pe oamenii de ştiinta încă din
cele mai vechi timpuri, ea îmbrăcând forme diferite in funcţie de dezvoltarea fiecarei
societăţi.
Ca şi invăţarea limbii materne sau cunoaşterea mediului ambiant, educaţia in
domeniul matematicii incepe in mod spontan, odată cu primele experienţe prezentate
fiecarui copil de către universul lui familiar.
De la cea mai fragedă varstă, anumite atitudini, anumite căutări, ale lui arată
orientarea gândirii sale spre primele descoperiri de natura logică si matematică.
Indeosebi lucrarile lui Piaget pun in evidenţă legătura dintre jocurile spontane de
triere si ordonare in care se complac cei mici si apariţia primelor noţiuni matematice. Tot
Piaget precizează că la vârsta preşcolarului mic toate operaţiile sunt realizabile numai in
raport de obiecte concrete deci operaţii concrete, nu operaţii frontale. Abia la vârsta
preşcolarului mijlociu se poate trece la acţiunile mentale raportate la obiecte concrete.
Deasemenea subliniază că ’’intre 3-7 ani copiii trebuie să-si dezvolte capacităţile de
cunoaştere in direcţia inţelegerii invariaţiei cantităţii, indiferent de locul sau poziţia pe care
o ocupă in spaţiu elementele care o compun ca si a ordonarii acestora dupa mărime.’’
Activităţile cu conţinut matematic din grădiniţe urmaresc cinci obiective cadru;
* Dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice;
* Dezvoltarea capacităţii de a inţelege si utiliza numerele si cifrele ;
* Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire, construire si utilizare a formelor
geometrice;
* Dezvoltarea capacităţii de a utiliza corect unităţile de măsură, întrebuinţând un
vocabular adecvat;
* Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de probleme prin achiziţia de strategii
adecvate;
Rezultatele experienţelor dovedesc că se poate începe formarea conceptului de
număr de la vârsta preşcolară prin exploatarea pedagogică adecvată a teoriei mulţimilor,
având în vedere pe de o parte plasticitatea deosebită a sistemului nervos al copiilor la
aceasta varstă, care oferă bogate posibilităţi de formare a personalităţii, iar pe de alta parte,
gradul intensităţii proceselor afective ale acestora.

8
 Cunoaşterea la nivel elementar al conceptelor mai sus enunţate, încă de la gradinită,
duc la însuşirea matematicii într-o manieră modernă. Acest proces complex de invăţare a
matematicii are ca obiectiv dezvoltarea capacităţilor necesare unei activităţi practice
eficiente.
Invatarea , care are o pondere tot mai mare de la o grupa la alta a prescolaritatii , devine
activitatea fundamentala la varsta scolara. De aici decurge o mare distanta de motivatie si
antrenare psihica fata de joc , dar , totodata , si o complementaritate ce consta in aceea ca
jocul ramane o activitate compensatorie fata de invatare, contribuind la realizarea unei
odihne active absolute necesara dupa efortul depus in cadrul ei. La inceputul scolaritatii
mici elevii nu pot desfasura o activitate de cate 50 minute la fiecare obiect de invatamant.
De aceea trebuie realizate activitati in completare , in cadrul carora jocul ocupa un rol
deosebit , activitati ce permit atingerea multor obiective instructive-educative. Desi
ponderea acestora scade treptat , jocul nu trebuie sa dispara complet din sistemul metodelor
didactice din mica scolaritate .
Alte lucrari subliniaza contributia jocului didactic la stimularea si dezvoltarea
capacitatilor cognitive ale prescolarului mic , indeosebi a creativitatii gandirii lui, la
educarea insusirilor de personalitate ale acestuia si la infaptuirea obiectivelor de cunoastere
ale procesului de predare-invatare.1
Prin jocul didactic copilul isi angajeaza intreg potentialul psihic, isi ascute
observatia ,isi cultiva initiativa ,inventivitatea, flexibilitatea gandirii, isi dezvolta spiritul de
cooperare, de echipa, s. a. Formarea gandirii logice, familiarizarea copiilor cu cerintele
acesteia sunt descrise in lucrarile profesorilor Z.P. Dienes si E.W.Golding ,,Logica si jocuri
logice”2 , precum si in cartea lui E. Marcel Peltier, ,,Descoperirea matematicilor moderne
de cei mici” , in care se analizeaza experiente diferite de folosire a jocului cu material
specific conceput si cu material uzual pentru a conduce mintea copiilor mici spre sesizarea
diferitelor relatii dintre multimi, ca:apartenenta la o multime ,punerea in corespondenta a
multimilor, echivalenta sau non-echivalenta multimilor, intersectia, reuniunea multimilor,
multimi complementare.In practica muncii din gradinita folosim in acest sens jocurile
logico-matematice, prin care se formeaza primele cunostinte matematice ale copilului. In
organizarea acestor tipuri de jocuri se pune accent pe metodele active care stimuleaza
spiritul de initiativa, independenta in gandire.

1
Robert Dattrens, Mialaret Gaston, Rast Edmond, Ray Michel – “ A educa si a instrui”, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag.33.
2
Claparede Eduard – “ Psychologie de l’enfand, pedagogie experimentale”, 1946, pag.165

9
 CAPITOLUL I

I. Jocul didactic in invatamantul prescolar.

I.1. Definirea.Functiile si importanta jocului didactic .

Jocul constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor

popoarelor lumii din cele mai vechi timpuri. El este esenţa şi raţiunea de a fi a
copilăriei.
În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un loc important
deoarece, jucându-se, copilul îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu
obiecte reale sau imaginare, de a transpune în diferite roluri şi situaţii care îl
apropie de realitatea înconjurătoare.
Pentru copil aproape orice activitate este joc: „Jocul este munca,
este binele este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în
care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să
acţioneze.1"3 Tocmai prin joc el ghiceşte şi anticipează conduitele
superioare.
Aşadar, jocul dezvoltă funcţiile latente, fiinţa cea mai bine
înzestrată fiind aceea care se joacă cel mai mult. A devenit astăzi un fapt
banal semnalarea rolului capital al jocului în dezvoltarea copilului şi chiar al
adultului. „Omul nu este întreg, decât atunci când se joacă", scria Schiller.
Istoria jocului infantil este istoria personalităţii care se dezvoltă şi a
voinţei care se formează treptat.
După împlinirea vârstei de şase ani, în viaţa copilului începe
procesul de integrare în viaţa şcolară ca o necesilate obiectivă determinată de
cerinţele dezvoltării sale multilaterale. De la această vârstă o bună parte din
3
Claparcde Eduatd - Op. cil., 1946

10
timp este rezervată şcolii, aclivităţii de învăţare care devine o preocupare
majoră, în programul zilnic intervin schimbări care nu diminuează dorinţa de
joc a copilului, deoarece jocul rămâne o problemă majoră în timpul întregii
copilării.
Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului este uşor
de înţeles eficienţa folosirii lui în procesul instructiv - educativ. Folosirea
jocului didactic în procesul instructiv - educativ face ca elevul să înveţe cu
plăcere, să devină interesat faţă de activitatea ce se desfăşoară, face ca cei
timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoşi, să capete mai multă
încredere în capacităţile lor.
Şi în activitatea şcolară se pleacă de la principiul just potrivit căruia
copilul nu face bine decât ceea ce-i place să facă. Pentru o percepţie justă în
memorie şi raţiune cel ce învaţă are nevoie de un puternic obiectiv
involuntar, adică trebuie să fie motivat intrinsec. Dacă lipseşte această
motivaţie, va lipsi şi o bună parte din atenţia necesară învăţării. învăţarea şi
interesul obiectiv sunt deci reciproc coordonate. Atenţia obţinută prin cons-
trângere poate avea efecte secundare. Institutorul nu trebuie să fie un şef, ci
un animator.
În şcoală motivaţia intrinsecă pentru învăţătură nu apare la
comandă. Din această cauză, în cazul proceselor instructive, trebuie să se
revină la alte premise până ce se fonnează potenţialul necesar şi între acestea
jocul constituie un ajutor nepreţuit pentru a învăţa fără constrângere.
Folosirea jocului printre elementele de sprijin ale învăţării este
importantă nu numai prin prisma lipsei intereselor obiective, ci si datorită
altor motive.
Astfel, după un anumit timp, în cadrul activităţilor didactice
îndeosebi la clasele I - IV, traiectoria concentrării coboară la toţi elevii,
aptitudinea de a se concentra devine tot mai redusă odată cu creşterea curbei
oboselii. Monotonia, produsă de formele stereotipice ale exerciţiilor, de
11
exemplu, produce plictiseală care influenţează, la rândul său, dorinţa de a
învăţa. Dacă devine o stare permanentă aceasta împovărare, aceasta se poate
transforma într-un invincibil refuz de a învăţa. Pe drept cuvânt, Herbert a
apostrofat plictiseala, calificând-o „păcatul de moarte"' al predării.
J- Bruner spunea că jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i
face pe elevi să participe activ la procesul de învăţare. Elevii simt nevoia să
stabilească o relaţie între gândirea abstractă şi gestul concret, tocmai ceea ce-
şi propune jocul. El valorifică avantajele dinamicii de grup.
Independenţa si spiritul de cooperare, participarea afectivă şi totală
la joc, angajează atât pe elevii timizi, cât şi pe cei slabi, stimulează curentul
de influenţe reciproce, ceea ce duce la creşterea gradului de coeziune în
colectivul clasei.
Pedagogul rus R. O. Uşinski a definit jocul ca o formă de activitate
liberă, prin care copilul îşi dezvoltă capacităţile creatoare si învaţă să-şi
cunoască posibilităţile proprii. El a precizat si rolul formativ al jocului: .Jocul
reprezintă activitatea liberă a copilului şi, dacă comparăm interesul pe care
îl prezintă jocul şi număratul, diversitatea urmelor lăsate de el în sufletul
copilului, cu influenţele analoge pe care le exercită învăţătura în primii IV- V
ani, este evident că supremaţia o deţine jocul”.
Jocul didactic poate lî folosit cu succes la captarea atenţiei elevilor
pe tot parcursul activităţii didactice şi înlăturarea plictiselii, dezinteresului.
Plăcerea funcţională ce acţionează în timpul jocului va crea o nouă
formă de interes, de participare din partea elevilor, mult superioară atenţiei
realizată prin constrângere, aceasta si datorită faptului că elevul solicitat la
joc va avea o comportare activă.
Dacă subliniem şi unele dintre efectele funcţionale secundare ale
jocului în general si, implicit, ale jocului didactic în special, tendinţa de
repetare, destindere şi odihnă, înţelegem rolul jocului în înlăturarea
plicitiselii ce ameninţă unele aclivilăţi didactice.
12
 Toate cele arătate despre joc întăresc importanţa folosirii jocului
didactic ca mijloc instructiv. Un joc bine pregătit şi organizat constituie un
mijloc de cunoaştere şi familiarizare a elevului cu viaţa înconjurătoare,
deoarece în desfăşurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la
exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoştinţelor şi la valorizarea lor
creatoare.
Jocul este un mijloc de educaţie indirect. Cu ajutorul lui copilul
poate fi influenţat prin intermediul situaţiei ludice. Astfel se ştie că fiecare joc
are un obiect al său, o structură şi reguli, sub forma unor succesiuni ordonate.
Rolul regulii este acela de a păstra structura şi desfăşurarea jocului. Jucătorul
se află în faţa acestor raporturi complexe şi reciproce, între obiectul, structura
şi regulile jocului.
Ch. Bühler scria: „Copilul care construieşte ceva cu un material
învaţă să accepte şi să îndeplinească o datorie.”
Pe lângă aptitudinea de a se conforma regulilor jocului mai trebuie
să existe şi voinţa de a le realiza. Jocul este adesea obositor, câteodată chiar
istovitor. Astfel, departe de a se naşte din lene, jocul se naşte din voinţă.
Există un raport mutual între joc şi muncă. Jocul nu exersează numai
muşchii, ci în cea mai mare parte inteligenţa, el aduce acea stăpânire de sine
fără de care poţi fi o fiinţă umană fără a fi cu adevărat om.
Disciplinarea cerută de structura şi regulile jocului nu este
considerată supărătoare de cel care se joacă. Jocurile disciplinează fără
constrângere pe jucător atât sub aspectul desfăşurării acţiunilor obiective
(coordonarea mişcării, concentrarea), cât şi sub aspectul comportamentului
social. Această disciplinare funcţională nu rămâne superficială, adică nu
reprezintă o reacţie ce este acceptată de cel care se joacă.
Prin intermediul jocului copilul ia contact cu alţii, se obişnuieşte
să ţină seama de punctul de vedere al altora şi să iasă din egocentrismul său
original, jocul fiind şi o activitate de grup. În cazul jocului de grup, a jocului
13
colectiv, fiecare ţine seama de celălalt. Acest lucru reclamă de la fiecare copil
o continuă trecere de la coordonare la subordonare, un „spirit de echipă”,
cum se spune în limbaj sportiv. Important în jocul colectiv este, de asemenea,
faptul că această atitudine de coordonare şi subordonare nu poate fi realizată
prin constrângere, ci numai în mod activ de către elevi în desfăşurarea
jocului. În acest fel, se realizează în joc o interiorizare a normelor pe care o
întâlnim, de regulă, doar fragmentar în alte situaţii pedagogice.
De asemenea, nu trebuie uitat faptul că institutorul se poate
folosi de joc pentru a cunoaşte elevul. Ştim că orice copil se angajează în
jocul său fiindcă jocul îi serveşte pentru a-şi afirma întreaga sa personalitate.
Fiecare copil are un stil propriu de joc, aşa cum fiecare artist are stilul său
caracteristic. Copilul îşi arată în joc inteligenţa, voinţa, caracterul dominant,
într-un cuvânt personalitatea.
Jocul constituie o formă de activitate specifică pentru copil şi
hotărâtoare pentru dezvoltarea sa psihică. Sub influenţa jocului se formează,
se dezvoltă şi se restzructurează întreaga activitate psihică a copilului.
A. A. Liublinskaia sistematizează astfel particularităţile jocului la
copil:
1. în joc copilul reflectă ambianţa şi, prin imitaţie, activitatea
adulţilor;
2. jocul este un mod de dobândire şi precizare a cunoştinţelor prin
acţiune;
3. jocul este o activitate de gândire întrucât este orientat spre
rezolvarea unor „probleme”, spre gândirea căilor în vederea
depăşirii unor obstacole;
4. acţiunea şi cuvântul constituie principalele mijloace ale jocului;
5. prin joc copilul participă la transformasrea ambianţei, ceea ce
produce o vie plăcere;
6. în joc se îmbină închipuirea şi adecvarea la realitate;
14
 7. jocul se dezvoltă continuu şi, implicit, dezvoltă personalitatea
copilului prin creşterea şi rezolvarea progresistă a diverselor
tipuri de contradicţii:
• între libertatea de acţiune şi conformarea la scemele de
joc;
• între imitaţii şi iniţiativă;
• între repetiţie şi variabilitate;
• între dorinţa de joc şi pregătirea prealabilă necesară;
• între ceea ce este parţial cunoscut şi ceea ce se cunoaşte
bine;
• între absenţa unui rezultat material şi bucuria jocului;
• între operarea cu obiecte reale şi efectuarea de acţiuni
simbolice;
• între emoţiile dictate de rolul îndeplinit şi emoţia
pozitivă provocată la joc („23”; nr. 3, 1996, pag. 43-44).
J. Piaget, L. S. Vigotski şi D. Elkonim relevă însemnătatea
interiorizării acţiunilor şi a transformărilor lor în procese psihice.
Ursula Şchiopu apreciază că jocul stimulează creaţia, imaginaţia,
gândirea, sensibilitatea. El contribuie la dezvoltarea intensă a copilului, a
capacităţii Iui de a observa şi înţelege ceea ce caracterizează oamenii şi
diferitele situaţii la care participă şi pe care ulterior le transpune în joc.
Important este că în joc şi prin joc se însuşesc numeroase modalităţi noi de
conduită, se organizează la un nou nivel întreaga dezvoltare psihică.
Învăţarea, care are o pondere tot mai mare de la o grupă Ia alta a
preşcolarităţii, devine activitatea fundamentală la vârsta şcolară. De aici
decurge o mare distanţă de motivaţie şi antrenare psihică faţă de joc, dar
totodată şi o complementaritate ce constă în aceea că jocul rămâne o activitate
compensatorie faţă de învăţare, contribuind la realizarea unei odihne active

15
absolut necesară după efortul depus în cadrul ei. La începutul şcolarităţii
micii elevi nu pot desfăşura o activitate de învăţare de câte 50 minute la
flecare obiect de învăţământ. De aceea trebuie realizate activităţi în
completare, în cadrul cărora jocul ocupă un rol deosebit, activităţi ce permit
atingerea multor obiective instructiv - educative. Deşi ponderea acestora
scade treptat, jocul nu trebuie să dispară complet din sistemul metodelor
didactice din clasele l - IV.
Alte lucrări subliniază contribuţia jocului didactic la stimularea şi
dezvoltarea capacităţilor cognitive ale şcolarului mic, îndeosebi a creativităţii
gândirii lui, la educarea însuşirilor de personalitate ale acestuia şi Ia
înfăptuirea obiectivelor de cunoaştere ale procesului predare - învăţare.
Prin jocul didactic elevul îşi angajează întreg potenţialul psihic, îşi
ascute observaţia, îşi cultivă iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii,
îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă ş. a.
Subliniind valoarea cognitivă a jocului didactic, loan Cerghit releva
că prin el „... copilul imaginează, re -joacă o lume reală în scopul de a
cunoaşte mai bine, de a-şi lărgi orizontul de cunoaştere, de a-şi forma
anumite deprinderi"4 .
Jocurile de mişcare constituie elementul principal în realizarea
sarcinilor educaţiei fizice a copilului. Ele creează condiţii favorabile pentru
deslăşurarea optimă a proceselor metabolice, accelerează şi intensifică
funcţiile aparatului respirator şi de circulaţie, ridică tonusul vital al
organismului.
Totodată prin joc se creează condiţii favorabile pentru activitatea
intelectuală a copilului.
Prin joc, institutorul consolidează, precizează şi chiar verifică
cunoştinţele elevilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe, antrcnându-lc
capacităţile creatoare.

4
Ioan Cerghit – „Metode de învăţământ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1986,pag. 166
16
 Utilizat, deci, în procesul de învăţământ, jocul asigură participarea
activă a elevului la lecţii, sporeşte interesul de cunoaştere faţă de conţinutul
lecţiilor, dovedind astfel funcţii psihopedagogie.
Rolul formativ pe care îl are jocul constă în faptul că prin
intermediul lui copilul devine stăpân pe procedee accesibile de reconstituire a
unor variate conţinuturi cu ajutorul acţiunilor obiectuale, externe,
materializate. Există deci o legătură între acţiunile materiale de joc şi
acţiunile mintale psihice, derivate din cele dintâi.
Jocul constituie un mecanism specific de asimilare a influenţelor
mediului social-uman. Aceste influenţe nu acţionează întâmplător, ci sunt
dirijate de către adulţi. In acest fel, jocul reprczintă pentru adult un important
mijloc de a exercita asupra copilului un sistem de influenţe instructiv -
educative şi pe această cale devine posibilă dezvoltarea copilului din punet de
vedere fizic, intelectual, moral şi estetic.
Importanţa instructiv - educativa a jocului este destul de mare. Pe
lângă caracterul lor afectiv si competitiv, jocurile au darul de a-i stimula pe
elevi la căutări, la folosirea unor strategii de gândire, dezvoltându-le în acelaşi
timp spiritul de echipă.

I.2.Clasificarea jocurilor didactice.

Prin caracter, conţinut şi structura, jocurile sunt numeroase şi

variate. Clasificarea lor ridică, prin urmare, problema criteriilor după care
pedagogul sau psihologul se orientează în această operaţie.
Pornind de la concepţia generală a dezvoltării psihice a copilului,
psihologul german W. Stern elaborează o teorie a jocului ţinând seama de
factorii „interni” şi factorii „externi” ai dezvoltării. In conformitate cu

17
acţiunea formativă a acestor factori şi cu structura jocurilor, W. Stern
distinge:
• jocuri individuale care sunt determinate de factori interni;
• jocuri sociale care sunt generate de factori externi.
Jean Piaget, referindu-se la această schemă de clasificare, sublinia
că e foarte dificil de a stabili graniţa dintre jocurile simbolice individuale şi
jocurile simbolice cu mai mulţi parteneri.
Prin caracterul lor jocurile pot fi individuale sau sociale, însă în
ambele cazuri, în contextul dezvoltării fizice generale a copilului, evoluţia
jocului este rezultalul factorilor interni şi externi si nu al acţiunii separate a
fiecărui factor în parte. Această clasificare nu ia în considerare valoarea
formativă a jocului, influenţa lui asupra dezvoltării psihice a copilului.
Charlolte Bühler clasifica jocurile în cinci grupe:
1. jocuri funcţionale (senzorio - motrice);
2. jocuri iluzorii(de ficţiune);
3.jocuri receptorii;
4.jocuri de construcţie;
5. jocuri colective.
Potrivii acestei concepţii, copilul trece de la o categorie la alta de
jocuri, în conformitate cu tendinţele dezvoltării, pe măsură ce dobândeşte
rând pe rând funcţiile necesare adaptării la cerinţele mediului înconjurător.
Importanţa acestei clasificări rezidă în luarea în considerare a influenţei pe
care o are jocul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale şi chiar afective.
André Demarbre, analizând într-o lucrare 200 de jocuri, realizează
o clasificare a acestora în funcţie de vârsta copilului şi în funcţie de efortul
solicitat. El vorbeşte despre:
• jocuri foarte active;
• jocuri active;

18
 • jocuri de slabă intensitate;
• jocuri recreative;
• jocuri intelectuale.
Autorul a modificat pe parcurs criteriul clasificării datorită
caracterului nesatisfăcător al unui singur criteriu de clasificare a jocurilor.
Psihologul elveţian Jean Piaget realizează o clasificare prin care se
face pentru prima dată încercarea de a se răspunde la problemele
metodologice ale clasificării. El defineşte jocul drept o activitate prin care
copilul se dezvoltă în conformitate cu etapele formării sale intelectuale.
Aceste etape sunt marcate prin trei tipuri succesive de „structuri mintale"'.
• Scheme senzorio motrice;
• scheme simbolice;
• formele noţionale (socializate) ale gândirii.
La baza clasificării Piaget pune trei structuri genetice în funcţie de
care evoluează jocul, exerciţiul, simbolul şi regula.
Potrivit cu structurile arătate, el clasifică jocurile în trei grupe
succesive:
- jocuri -exerciţiu;
- jocuri simbolice;
- jocuri cu reguli.
În acest fel schema clasificărilor capătă un cadru mai larg şi se
întregeşte fată de clasificările anterioare.
Se cunoaşte că o clasificare unanim acceptată a jocurilor este greu
de realizat. Pentru elaborarea unei clasificări acceptabile este necesară
selectarea criteriilor, pe de o parte, ţinându-se seama de sarcinile educării
multilaterale a copiilor, iar pe de altă parte, de ponderea influenţei formative a
jocurilor asupra dezvoltării psihice generale a copilului. De asemenea trebuie
să se ţină seama şi de particularităţile individuale şi de vârstă, de zona

19
proximei dezvoltări; să se aleagă jocuri mai dificile decât posibilităţile lor
actuale, care să solicite, să grăbească şi să stimuleze evoluţia psihică.
De asemenea, institutorii trebuie să se orienteze către acele jocuri
care solicilă procesele psihice şi însuşirile de personalitate pe care le constată
mai puţin dezvoltate la elevii lor.
În funcţie de aceste considerente, în pedagogia ştiinţifică, cste
acceptată următoarea clasificare a jocurilor:
• jocuri didactice;
• jocuri de creativitate;
• jocuri logice.
Jocurile didactice pot „însoţi" fiecare obiect de învăţământ, flecare
lecţie luând şi forma unor întreceri, concursuri între toţi elevii, între rânduri
de bănci, grupe de elevi etc.
După conţinuturile lor, jocurile didactice pot fi grupate în câteva
categorii largi: jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii („Răspunde
repede şi bine", „Ce a greşit..."'), jocuri didactice pentru cunoaşterea
mediului înconjurător („Cunoşti curiozitatea mea?”), jocuri didactice cu
conţinut matematic („La ce număr m-am gândit?", „Cel mai bun
matematician”), jocuri didactice cu conţinut istoric („Celmai bun istoric"'}
etc.
Jocurile didactice mai pot fi clasificate şi după criteriul folosirii sau
absenţei materialului didactic. Deosebim astfel: jocuri didactice orale şi
jocuri didactice cu material.
Jocurile de creativitate trebuie să urmărească cunoaşterea,
stimularea, educarea si dezvoltarea tuturor factorilor implicaţi în procesul
creaţiei. Iată câteva sarcini didactice ce pot fi realizate prin intermediul unor
aslfel de jocuri: crearea unor povesti, povestiri pornind de la un cuvânt, de la
două cuvinte („binomul fantastic”) sau de la mai multe cuvinte; actualizarea
conţinutului unor opere literare („Ce ar face domnul Goe astăzi”), găsirea a
20
cât mai multor şi mai variate utilizări ale obiectelor uzuale sau invers, găsirea
a cât mai multor obiecte care pot fi folosite într-o anumită împrejurare;
crearea unor exerciţii şi probleme care să includă anumite numere sau
operaţii; realizarea unor desene pornind de la anumite figuri geometrice
simple; dramatizarea unor povesti, povestiri, schiţe, fabule ele. Jocurile de
creativitate pot fi folosite la toate obiectele de învăţământ din clasele l - IV.
Jocurile logice sunt mult mai îndrăgite de către elevii mici. Dintre
ele fac parte jocurile de perspicacitate, de flexibilitate şi fluiditate (găsirea a
cât mai multor cuvinte care să înceapă cu o anumită literă, să aibă un anumit
număr de litere sau de silabe), alte jocuri (şah, table, romi, domino, go etc.).
Gama jocurilor ce pot şi trebuie să fie organizate cu elevii este
variată, începând de la cele de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană, jocurile
constructive, didactice, până Ia cele de mişcare, recreativ - distractive,
muzicale etc. Astfel jocurile cu subiect şi roluri care prevalează în activitatea
preşcolarilor continuă să persiste şi la copii din clasele
primare cărora le place să se joace „Dc-a şcoala", „De-a familia” şi să
dramatizeze în joc subiecte din poveşti si povestiri.
La şcolarii mici se accentuează preocuparea pentru jocurile de
construcţie care au şi un vădit caracter creativ şi pentru care cele de mişcare
strâns legate de dinamismul specific. Se dezvoltă, de asemenea, preocuparea
pentru jocurile didactice (exemplu: „De-a ţările", „Nu te supăra, frate !?”,
„Ţări, continente", „Dacii şi romanii”, „Călătorii pe hartă" etc.).
„Lumea jocului este lumea basmului vieţii, lumea subliniată în visul
şi aspiraţiile copilăriei şi prin aceasta cu virtuţi educative - adică
integratoare deosebite. Este mai mult decât anticamera lumii reale, este
partea integrantă din ea. Ea se dezvoltă pentru fiecare individ in parte, odată
cu înaintarea în vârstă, dar rămâne mai departe pentru copilăria veşnică" 5.
El esle un mijloc deosebit pentru a se obţine dezvoltarea spiritului de

5
Stanciu Stoian – „Integrarea copilului în societatea contemporană”, Revista de pedagogie nr. 7, 1988
21
solidaritate, de disciplină de iniţiativă activă, de dezvoltare a personalităţii
sociale.

I.3. Rolul matematicii în stimularea gândirii logice.

În contextul noii societăţi, dreptul la educaţie a devenit realizabil pentru toţi

copiii, iar nevoia de cultură – o condiţie a integrării sociale. În viziunea pregătirii viitorilor
iniţiatori de transformare, şcoala are sarcina de a înarma tânara generaţie cu cele mai noi
cuceriri ale spiritului uman. Deschiderea spre cultură si formarea capacităţilor necesare
achiziţionării noutăţilor se constituie în sarcini instructiv-educative de bază. Ele mută
accentul de la memorare-stocare-reproducere la însuşirea şi mânuirea unor instrumente
cum ar fi: gruparea, scrierea, compararea, generalizarea, integrarea în sistem,
restructurarea, mânuirea schemelor operatorii, a schemelor raţionale care să facă posibil
contactul continuu cu ştiinţa, tehnica şi, în general, cu cultura. Aceste cerinţe se manifestă
în caracterul instrumental al învăţământului primar şi necesită trecerea de la ,,educaţia prin
efort… la educarea efortului”. Aşadar o primă mutaţie s-a produs in sfera obiectivelor
fundamentale ale învăţământului primar, eficienţa sa maridu-se în capacitatea de a asigura
şcolarizarea, în condiţii cât mai bune, pe treapta urmatoare.
Pentru modernizarea învăţământului, pentru a-l racorda la cerinţele epocii
contemporane, preocupările pentru ridicarea calităţii învatamantului matematic ocupă loc
prioritar.
Introducerea, încă de la baza învăţământului, a unor concepte de mare generalitate,
concepte unificatoare pe tot parcursul învăţării matematicii, nu presupune doar
achiziţionarea acestora ca entităţi independente, ci cultivă o nouă posibilitate de a gândi şi
de a înţelege matematica prin: cunoaşterea modurilor fundamentale de organizare a
entităţilor matematice, sesizarea relaţiilor fundamentale a proprietăţilor acestora,
cunoaşterea dinamicii relaţiilor matematice şi a clasificarilor lor.
Matematica modernă ia deci in consideraţie ansamblul structural al ştiinţelor
matematice, principiile fundamentale, relaţiile dintre entităţile matematice. În noile
programe şcolare de matematică specifice şi altor sisteme de învăţământ au fost introduse

22
concepte generale ca: structură, multime, relatie s.a. interpretate in spiritual logicii
disciplinei matematice.
În lumea întreagă se consideră că, pentru a-i dezvălui copilului încă de la început
caracteristicile matematicii moderne şi pentru a-l învăţa să gândească în spiritul ei,
conceptele de,, numar natural” , ,,operatii cu numere naturale”, trebuie fundamentate pe
conceptul general de,, multime”.
În ultimele decenii, matematica a pătruns cu deosebit success in numeroase sectoare
ale cunoaşterii şi practicii, căpătând o popularitate senzorială datorita eficienţei şi
metodelor şi instrumentelor ei. Matematica are drept obiect studiul realitaţii obiective şi se
constituie ca o realitate a ei, desprinzând conceptele din această realitate, care, pentru elev,
este constituită în primul rând din activitatea şcolară (in clasa , cabinet, laborator, atelier
etc.)
Există însă şi noţiuni de matematică ce au apărut fără să fie cerute direct de practică,
pentru că matematica se dezvoltă şi pe teren propriu, dar acestea îşi găsesc mai devreme
sau mai târziu corespondent în viată.
Puternic ancorată în relaţiile practicii contemporane şi cu implicaţii în toate
domeniile, matematica zilelor noastre devine tot mai mult domeniul spre care pornesc cu
interes şi încredere celelalte ştiinţe. Corelarea matematicii in activitatea tehnico-practică
oferă elevilor posibilitatea să-şi însuşească cunoştiinţele în ansamblul interacţiunilor, iar
noţiunile preluate din cadrul disciplinelor tehnico-practice ,,înnobilate”.
Pornind de la ideea ca matematica a devenit in zilele noastre un instrument esenţial
de lucru pentru totalitatea ştiinţelor şi domeniilor tehnice, este firesc ca, în centrul
preocupărilor actuale ale şcolii româneşti să se situeze cultivarea accentuată a gândirii
micilor şcolari, prin evidenţierea relaţiilor matematice, prin fundamentarea ştiinţifică a
noţiunilor şi conceptelor, prin introducerea progresivă, gradată, a limbajului matematic
modern.
Astfel, matematica a pătruns treptat şi din ce in ce mai mult in sfera conceptului de
cultură generală şi de cultură de specialitate, lăsând puţine sectoare lipsite de prezenţa ei.
Semnificaţia teoretică si practică a matematicii a crescut mereu, făcând din ea principalul
obiect de instruire, disciplina cu necontestate valenţe formative, care participă cu mijloace
proprii la modelarea personalităţii sub toate aspectele. Studierea ştiinţelor fundamentale,
însuşirea cunoştinţelor de matematică, au rol esenţial în formarea concepţiei materialist-
dialectice-ştiinţifice dsepre lume si viaţă, conntribuind în acelaşi timp la politehnizarea
învăţământului. Astăzi se consideră tot mai mult că matematica constituie fundamentul
23
culturii moderne; indiferent în ce domeniu îşi desfaşoară activitatea, omul trebuie sa
posede o buna pregătire matematică, pentru a putea soluţiona multiplele si variatele
probleme ale vieţii.
Modernizarea pedagogiei invăţământului matematic, în special din perspectiva
apropierii formării gândirii logice a preşcolarilor impune organizarea si desfăşurarea
acesteia intr-o maniera nouă: conştientizarea complexităţii actului de predre-invăţare,
metode active şi participative, diferenţierea învăţământului, cultivarea interesului pentru
studiu prin acestea urmarindu-se sporirea eficienţei formative a învăţământului.
Prin matematică, elevii reuşesc să recepteze, să înţeleagă, să integreze şi să
îmbogăţească enunţuri cu care operează şi nu doar să le memoreze efortul intelectual real
al elevilor, în primul rând, dar şi dezvoltarea generală a acestora.
Sub aspectul moral, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate şi
echitate, creează nevoia de rigoare, stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început,
creează nevoia de a cunoaşte, de a înţelege, formează deprinderi de cercetare si investigare,
preintampină adoptarea unei atitudini nejustificate.
Latura estetică a matematicii e conturată de calitaţi ale exprimării gândirii, cum ar fi:
claritate, ordine, eleganţa, îl face pe elev să fie sensibil faţă de frumuseţea formelor, faţă de
organizarea naturii si tehnicii.
Prin introducerea noului sistem de predare-învăţare de la grădiniţă până la încheierea
studiilor liceale, ţara noastră se înscrie în rândul ţărilor cu un învăţământ matematic
modern. Urmărindu-se nu aplicarea unei programe “liniare” compartimentate, ci realizarea
unor obiective largi învăţământul matematic din ţara noastra a dobandit multă coerenţă,
matematică învăţându-se în acelaşi spirit de la gradiniţă până la universitate. Se realizează
astfel bazele gândirii logice, formată si dezvoltată în mod prioritar pe tot parcursul
scolarităţii.

I.4. MULŢIMI.OPERATII CU MULTIMI

În foarte multe din actvităţile practice ale omului intervine noţiunea de grupare .
Noţiunea de mulţime este înţeleasă din experienţa de viaţă , ca având acelaşi înţeles cu
grupare , grămadă , clasă , etc. Mulţimea este admisă ca noţiune primară, care nu se
defineşte , ci se formează pe bază de descriere , de exemple .

24
 Una din operaţiile fundamentale ale psihicului uman constă în compararea
diverselor obiecte materiale , cel mai simplu rezultat al acestei operaţii fiind distingerea
unui obiect de un alt obiect . La un nivel mai ridicat , avem înglobarea mai multor obiecte
sau aşezarea lor în aceeaşi mulţime , într-o aceeaşi categorie . Putem forma mulţimi de
obiecte după diverse criterii :

a) după locul pe care îl ocupă în spaţiu ( exemple : cărţile care se află în dulapul E
din biblioteca X într-un anumit moment) .
b) după una sau mai multe proprietăţi (ex . obiecte de culoare roşie ; cetăţeni români
trecuţi de cincizeci de ani ).
c) în mod arbitrar , printr-o hotărâre nemotivată în mod direct ( ex. să se spună
primele 3 oraşe din ţara noastră care ne vin în gând : Timişoara ,
Rm.Valcea,Bucureşti) .
d) o mulţime nu poate fi considerată ca dată (determinată) dacă criteriul de
apartenenţă nu este destul de precis .

Nu numai obiectele materiale reale ci şi imaginile fictive ( cum ar fi „calul cu

aripi”) , noţiuni , judecăţi , propoziţii adevărate sau false sau incerte , semne, în general
orice poate fi individualizat , orice fel de elemente pot fi grupate în mulţimi .
Mulţimea este constituită din diverse „obiecte”. Sensul cuvântului „obiect” este
foarte larg , înglobând lucruri , fiinţe , diverse noţiuni abstracte . Astfel din exemplele
anterioare se poate spune că orice carte din biblioteca X din dulapul E este element al
mulţimii , ş.a.m.d .
Orice mulţime este determinată de „obiectele ”ce o alcătuiesc , fară a avea
importanţă aşezarea lor spaţială sau ordinea în care sunt semnalate .
Toate elementele trebuie privite global ca un tot , ca formând un „obiect” nou de
sine stătător ce este însăşi mulţimea . Considerând desenate pe cartonaşe o lună , un soare
şi un nor , ele formează una şi aceeaşi mulţime indiferent în care din cele patru poziţii
indicate mai jos le-am aşeza6.

6
J.Piaget ’’ Naşterea inteligenţei la copil ’’
25
 Despre un obiect ce este element al unei mulţimi spunem că el apar mulţimii
respective . Contrar ,spunem că el nu aparţine acelei mulţimi. Pentru a arăta că un elemnt
„a” aparţine unei mulţimi A se întrebuinţează simbolul „ ∈” şi se scrie a ∈ A- relaţie
ce se citeşte : elementul a aparţine mulţimii A.
Dacă un anumit element b nu face parte dintr-o mulţime notată cu A se scrie b∉A
şi se citeşte : elementul b nu aparţine mulţimii A . Faţă de criteriul ales pentru alcătuirea
mulţimii A , un element oarecare x se găseşte în două situaţii posibile : x∈A sau x ∉A.
Elementele unei mulţimi se scriu , de obicei , între două acolade fiind despărţite prin
virgulă.
Exemple : A={1,2,3,4,5}
B={ , ∇, Ο,□ }
C={Ionel , Sandu , Costel }
Putem scrie : 2∈A ; 3∈A ;…….3∉B şi citim : 2 aparţine lui A,3 aparţine lui A si 5
nu aparţine lui B .
Determinarea mulţimii cu ajutorul unui criteriu de apartenenţă ne poate conduce şi
la o mulţime fară nici un element.
Mulţimea fară nici un element se numeşte mulţime vidă şi se notează cu Ø.
Reprezentarea mulţimii se realizează printr-o linie închisă şi a elementelor sale prin
puncte în interiorul ei . Să luăm o mulţime care are elementele : o minge şi un cub .
Dispunând de fotografia cubului şi a mingii , putem indica mulţimea aşezând ( mulţimea)
pe o coală de hârtie fotografia mingii şi cubului .
Spre a sugera că sunt privite „ global ” ca alcătuind împreună elementele unei
aceleaşi mulţimi , le vom înconjura cu o linie închisă , ca mai jos , în fig . 1 :

26
 fig.1 fig.2

fig.3 fig.4
Simplificând reprezentarea mulţimii , indicând cubul printr-un pătrat şi mingea
printr-un cerc (fig.2) , care sunt figuri mai uşor de executat . Mai simplu încă , se va
reprezenta cubul printr-o steluţă iar mingea printr-un punct (fig.3) sau în sfârşit , ambele
prin puncte ca în fig.4 .
După un şir de astfel de „simplificări” a modului de reprezentare prin figuri , redate
sugestiv mai jos , se ajunge la ideea că , cea mai simplă este aceea în care mulţimea este
reprezentată printr-o linie închisă ( indiferent de formă) , iar elementele ei prin puncte
desenate în interiorul liniei .

O astfel de reprezentare simbolică a mulţimii se numeşte diagrama Euler-Venn. Se mai

numeşte şi schema grafică a mulţimii . Cele mai des utilizate
sunt cele prezentate în figura următoare :

27
 sau

O diagramă Euler – Venn este o reprezentare grafică a unei mulţimi printr-o

porţiune din plan mărginită de o linie închisă fără puncte duble . De obicei , elementele
mulţimii sunt reprezentate prin puncte distincte , la două elemente distincte ale unei
mulţimi corespund două puncte distincte .

Noţiunea de corespondenţă biunivocă .

În figurile de mai jos sunt desenate diagramele Venn a trei mulţimi . Fiecare din aceste
mulţimi are câte trei elemente . Aceste mulţimi sunt diferite între ele , dar au o proprietate
comună : au tot atâtea elemente.
Putem decide dacă două sau mai multe mulţimi au acelaşi număr de elemente fără să
numărăm elementele mulţimilor respective .

A B
C

În figura de mai jos sunt desenate diagramele a două mulţimi A şi B. Facem să

corespundă unui element al mulţimii A un element al mulţimii B . Vom lua un alt
element al mulţimii A şi-l vom pune în corespondenţă cu un element al mulţimii
B şi aşa mai departe . Corespondenţa dintre cele două mulţimi este arătată prin săgeţi
care pleacă de la mulţimea A către mulţimea B .
Dacă în această operaţie de corespondenţă orice element din mulţimea A are un
corespondent unic mulţimea B şi fiecare element al mulţimii B are un corespondent în
mulţimea A, se spune că am stabilit o corespondenţă biunivocă între elementele celor
două mulţimi .

28
 A B
Cuvântul „univoc” ( sau uniform) arată că fiecărui element din A îi corespunde , un
anumit element din B . Cuvântul „biunivoc” arată că şi invers : fiecărui element din B îi
corespunde unul singur în A .
Două mulţimi A şi B sunt „ echipotente” dacă există o corespondenţă biunivocă care
asociază la fiecare element din A un element din B , astfel încât la două elemente distincte
din A corespund două elemnete distincte din B şi nu există nici un element în B care să nu
fie în corespondenţă cu un element din A .
Se scrie A~B şi citim mulţimea A este echipotentă cu mulţimea B.
Pentru a contura conceptul de număr natural vom porni de la noţiunile de mulţime şi
de relaţie .
Fie A şi B două mulţimi . Vom spune că cele două mulţimi sunt echipotente dacă
există o bijecţie f a mulţimii A pe mulţimea B . Acest fapt îl scriem astfel :
”A~B ” şi citim mulţimea A este echipotentă cu mulţimea B .
De exemplu , mulţimile A= {a1,a2,a3}si B={b1,b2,b3} sunt echipotente – lucru ce
rezultă din diagrama alăturată .

a1 b1

a2 b2
a3 b3

A B
Relaţia de echipotenţă ”~”se bucură de următoarele proprietăţi :
1. Relaţia de echipotenţă ”~” este reflexivă , adică A~A.
2. Este simetrică , adică ,dacă A~B ⇒B~A.
3. Este tranzitivă , adică , dacă A~B si B~C⇒A~C.

29
 Acestea se verifică imediat :
1.A ~A ,oricare ar fi mulţimea A , pentru că funcţia f :A este o bijecţie .
2. A ~B ⇒B~A, căci dacă există o bijecţie f :A→B , atunci există funcţia inversă f :B
→A,
care este tot o bijecţie .
3.A~B si B~C ⇒A~C , deoarece dacă există funcţiile bijective f :A→B şi g : B→C ,
atunci funcţia compusă gof :A→C este o bijecţie .
Relaţia de echipotenţă fiind reflexivă , simetrică şi tranzitivă este o relaţie de
echivalenţă .
Clasa tuturor mulţimilor echipotente cu o mulţime A se numeşte cardinalul mulţimii
A şi se scrie card.A . În cazul în care A este o mulţime finită , cardinalul mulţimii A este
numărul de elemente al mulţimii şi se notează „A”.
Dacă între elementele a două mulţimi A şi B există o corespondenţă biunivocă ,
atunci ele au acelaşi număr de elemente .
Cardinalul unei mulţimi .
Definiţie: Două mulţimi A şi B au acelaşi cardinal , dacă şi numai dacă ele sunt
echipotente .Vom scrie : card.A=card.B şi se citeşte cardinalul mulţimii A este egal cu
cardinalul mulţimii B.
După cum se observă , definiţia noţiunii de număr cardinal este foarte abstractă şi este
clar că , în nici un caz , ea nu poate fi introdusă astfel la copiii mici . Problema care se
pune este cum trebuie introdus acest concept la micii preşcolari . Se impune ca educatorul
să înţeleagă foarte bine semnificaţia noţiunii de aspect cardinal care stă la baza noţiunii de
număr natural .
Pentru aceasta am lămurit , mai întâi , cum relaţia de echipotenţă definită pe
mulţimea părţilor unei mulţimi o împarte în clase disjuncte , numite clase de echipotenţă .
Să considerăm o mulţime A şi să considerăm apoi mulţimea părţilor ei . O asemenea
mulţime ar fi formată din mulţimea vidă , din mulţimi cu câte un element , din mulţimi cu
câte două elemente s.a.m.d. Nu interesează natura elementelor acestor mulţimi.
Prin desen o asemenea mulţime ar arăta astfel :

A
M(1) M(2)

30
 M(5)

M(3) M(4)

În această mulţime A avem submulţimi vide , submulţimi cu câte un element, cu câte 2

elemente , cu câte 3 elemente etc.
Pe această mulţime definim relaţia de echipotenţă „~” .Cum ? Mulţimea care are un
triunghi este echipotentă cu mulţimea care are o steluţă sau cu mulţimea formată dintr-un
dreptunghi s.a.m.d. Deci relaţia de echipotenţă „strânge” toate mulţimile care au această
proprietate , anume aceea de a avea un singur element , într-o clasă de echipotenţă .
Această clasă o numim numărul cardinal unu şi o notăm cu semnul 1.
La fel , toate submulţimile cu câte două elemente sunt echipotente şi ele formează o
nouă clasă pe care o numim numărul cardinal doi şi o notăm cu simbolul 2 . Să mai
observăm că această clasă nu are elemente comune cu prima , deci ele sunt disjuncte .
Procedând în acelaşi mod, relaţia de echipotenţă adună într-o nouă clasă toate
submulţimile cu câte trei elemente , obţinând astfel clasa numită numărul cardinal 3, pe
care o notăm cu semnul 3.
Mulţimea vidă , va determina clasa căreia îi zicem zero şi pe care o notăm cu semnul
0. Construim progresiv toate clasele de echipotenţă , deci toate numerele cardinale .
Ce trebuie înţeles aşadar , prin numărul cardinal 5 ? Vom înţelege clasa tuturor
mulţimilor cu cinci elemente indiferent de natura elementelor lor ( din cinci caiete , cinci
creioane , cinci nuci , cinci elevi etc.) . Reţinem numai proprietatea comună de a avea cinci
elemente .Trebuie , aşadar , să ajungem ca preşcolarul să înţeleagă faptul că numărul 2 , de
pildă , este proprietatea comună tuturor mulţimilor formate din două elemente etc.
Precizăm că încă nu am ajuns la noţiunea de număr natural , dacă însă aceste
lucruri sunt conştientizate nu mai avem decît un pas .

31
 Se numeşte număr natural cardinalul unei mulţimi finite .
Deci , cardinalele pe care le-am construit pe această cale în exemplul de mai sus
sunt numere naturale .
Mulţimea numerelor naturale este mulţimea pe care o notăm cu N şi este formată
din următoarele elemente :
N={0,1,2,3,…}
Mulţimea numerelor naturale este „materia primă” cu care lucrează preşcolarii şi
şcolarii.

Procesul psihologic al formării noţiunii de număr natural

Acest proces are o importanţă deosebită pentru pedagogie ; el este interesant şi pentru
delimitarea logică a noţiunii .
Primele elemente de logică le descoperă copiii în caracterizarea şi compararea
obiectelor după una sau mai multe însuşiri . În acest scop , se fac cu ei exerciţii de
cunoaştere a formei, culorilor , dimensiunilor şi a poziţiei relative în spaţiu a obiectelor
fizice.
Cunoaşterea noţiunilor matematice abstracte începe cu cunoaşterea lumii obiectelor.
Gândirea copiilor de vârstă şcolară mică găsindu-se la nivelul operaţiilor concrete impune
ca învăţarea să pornească de la acest nivel .
Există două puncte de vedere asupra procesului formării noţiunii de număr natural :
1). Operaţia psihologică cea mai elementară, îndată după perceperea obiectelor
înconjurătoare prin simţuri , este comparaţia. Copilul , obişnuit să constate în jurul lui
obiecte diferite , este impresionat în mod deosebit dacă la un moment dat constată că într-
un loc se află mai multe obiecte identice . Prin opoziţie cu noţiunea „mai multe” se
precizează noţiunea „unul singur”. Există în acest stadiu noţiunea de număr ? Încă nu.
Există distincţia între
„ unul” şi „mai multe”, dar aici cuvântul nu are încă rol de număr .
De aceea unii psihologi susţin că întâi se formează noţiunea doi şi pe urmă
noţiunea numărul unu . Nu vom stărui asupra distincţiei între unu ca număr şi unu ca
noţiune opusă noţiunii „mai multe ”. Cert este că la nivelul cel mai elementar există
posibilitatea de a aprecia direct şi repede fenomenul : este un obiect ( în înţelesul = unul
singur) sau : sunt mai multe . Tot elementar este şi procesul repetării . Dacă avem un măr
şi-i punem alături încă un măr , vom avea o grupă complet caracterizată de faptul că este
32
unul şi încă unul .Dau un nume acestei grupe : doi (două). Dacă lângă două mere mai
punem încă unul , vom avea o grupă complet caracterizată prin felul cum a fost formată :
sunt două mere şi încă unul . Apoi adăugăm încă unul şi formăm o grupă de 4. S-a putut
constata că oamenii primitivi nu au mai inventat nume noi pentru 5,6, etc. ; pe acestea le
indică prin cuvântul „ mai multe ”. La fel se întâmplă şi la copii în procesul învăţării
numerelor. Numai după ce copilul s-a familiarizat bine cu numerele 1,2,3,4, se poate
continua procesul: lângă 4 mai punem unu şi acum avem 5, etc.
Am vorbit despre formarea de fapt a noţiunilor 1 măr , 2 mere , 3 mere , adică
despre numere concrete. Dacă procesul acesta are din nou loc, considerând alte unităţi , de
exemplu nuci , sigur că el se desfăşoară mai repede. Reluat şi pe altfel de unităţi, treptat se
formează noţiunea de număr abstract.
În rezumat această teorie se axează pe :
a) posibilitatea de a constata că există un obiect ;
b) posibilitatea de a alătura unei mulţimi de obiecte încă un obiect de acelaşi fel.
2). Se consideră că baza de plecare în procesul formării noţiunii de număr,
noţiunile de mulţime şi de corespondenţă;

Ce este numărul ?
Să cercetăm mai multe desene ca acela din figura următoare .

Avem aici mulţimi care diferă una de alta prin natura elementelor ( o mulţime de
beţişoare , una de mere şi alta de ghinde). Însă toate , între ele pot fi puse în corespondenţă
biunivocă două câte două. Mulţimile considerate diferite prin natura elementelor lor, au
totuşi o calitate comună, au aceeaşi putere, adică au acelaşi număr de elemente, pe care în
cazul de faţă îl numesc cu cuvântul trei .
Tot pe baza operaţiei de punere în corespondenţă se stabileşte pe lângă noţiunea de
acelaşi „număr de elemente” şi aceea de „mai multe” sau „mai puţine”. Să presupunem că
33
avem două coşuleţe cu nuci şi aşezăm în perechi o nucă din coşuleţul A cu una din
coşuleţul B, continuând operaţia până când nucile dintr-un coşuleţ se termină. Dacă în
momentul în care sau terminat nucile din A se termină şi cele din B ( corespondenţa este
biunivocă ), spunem că cele două coşuleţe au acelaşi număr de nuci. Dacă însă toate nucile
din A au fost puse în corespondenţă cu o parte din nucile din B, spunem că în B sunt mai
multe nuci decât în A (iar in A sunt mai puţine). Dacă în B există o nucă neaşezată într-o
pereche, are cu una mai multe .
Dacă reflectăm cu atenţie asupra celor două puncte de vedere, ne dăm seama că ele
diferă în special, prin momentul trecerii la noţiunea de număr abstract. În primul rând se
pune accentul pe trecerea de la 1 la 2, de la 2 la 3, etc., folosind acelaşi fel de unităţi şi
atunci după ce s-a format concret şirul primelor numere, acesta este adaptat la cazul altor
feluri de unităţi, pentru a se trece aici la şirul primelor numere abstracte. În al doilea caz, se
pune întâi accent pe formarea noţiunii de număr 1 ca număr abstract, apoi 2 ca număr
abstract, 3 ca număr abstract, etc. Atât ideea de corespondenţă din care se degajă numărul
abstract cât şi ideea de succesiune a numerelor sunt la fel de preţioase, din punct de vedere
ştiinţific şi pedagogic.

I.5. FORMAREA NOŢIUNII DE NUMĂR SI A

DEPRINDERILOR DE NUMĂRAT

Formarea succesivă a numerelor naturale.

Un număr natural este un simbol care caracterizează mulţimile (finite ) echivalente

între ele .
a) Numărul natural „unu”.
Practica dovedeşte că până la vârsta de trei ani, fiecare copil normal poate déjà
recunoaşte din mai multe mulţimi date, pe acelea cu un singur element .
Vom admite, aşadar, mulţimea cu un singur element ca fiind cunoscută din
experienţa de viaţă. Să alegem din mediul înconjurator o mulţime cu un singur element
.Fie ea mulţimea scaunelor dintr-o sală de clasă. Notăm mulţimea cu A şi unicul ei
element cu a :
A={a}.
=
A = 1

34
 Numim „UNU” şi notăm „1” numărul elementelor mulţimii A. Evident că tot unu
va
fi şi numărul elementelor oricărei mulţimi ce are tot atâtea elemente.

= = = = = =
A B C D E F
=
G
Aşa cum am arătat , numărul unu este o proprietate ce caracterizează clasa de
echivalenţă ce conţine mulţimea A din clasele mulţimii M .

b) Numărul natural „doi”.

Fie mulţimea cu un element şi încă o mulţime cu încă un element disjunctă de

prima.
Să luăm de exemplu mulţimea merelor de pe masă şi notată cu A ={a }şi mulţimea
paharelor de pe aceeaşi masă, pe care o notăm cu V={b }.
Formăm mulţimea :

B=A∪V= {a , b } ,
care are drept elemente mărul şi paharul. Iată şi reprezentarea simbolică prin figuri a
alcătuirii mulţimii B .
Cu ajutorul figurii următoare vom pune în evidenţă faptul că proprietatea numerică
a
mulţimii B obţinute nu este exprimată tot de numărul „unu” , deoarece A≁B ( adică
mulţimea A şi B nu au tot atâtea elemente ) .
=
B ≠ 1 .

Numim „DOI” şi notăm „2” numărul de elemente al mulţimii B=formată dintr-un

element şi încă un element .

35
 A B

Evident că tot doi va fi numărul elementelor oricărei mulţimi ce are „tot atâtea
elemente ” ca B. Acest fapt este sugerat de figura următoare :

Întrucât în B există submulţimea V care are tot atâtea elemente ca A, mulţimea B

vom spune că are mai multe elemente ca mulţimea A, ceea ce revine la a spune că numărul
de elemente din B este mai mare ca numărul de elemente din A, adică :
2 ›1 sau 1‹2 .
c) Numărul natural „trei”.
Fie o mulţime cu două elemente şi una cu un element disjunctă de prima. De
exemplu, mulţimea B formată dintr-un măr şi un pahar :
B ={a , b },

Şi mulţimea Z a creioanelor existente în penarul unui elev ( are un singur creion )

al
cărei unic element îl notăm cu c ,
Z ={ c }.
Formăm mulţimea :
C=B ∪Z={a,b,c },
care are drept elemente mărul,paharul şi creionul, ca în figura de mai jos :

36
 C=B
∪Z

B Z
În figura următoare este pus în evidenţă faptul că proprietatea numerică a mulţimii C nu
este exprimată nici de numărul 1 nici de numărul 2, deoarece mulţimea C nu are tot atâtea
elemente cu nici una dintre A şi B (A≁B ;A≁C) .

A B C

Numim „TREI” şi notăm cu „3” numărul de elemente din mulţimea C.

=
C = 3 ; 3 ≠ 1 ; 3 ≠ 2 .

Evident că tot trei va fi numărul oricărei mulţimi ce are „tot atâtea elemente” ca
mulţimea C.
Continuând procedeul folosit pentru obţinerea numerelor „unu” „doi” şi „trei ”se
obţin şi celelalte numere naturale, adică se generează mulţimea numerelor naturale
„nenule”.
Observăm faptul important că acest procedeu „constructiv” poate fi continuat
indefinit, adică mulţimea numerelor naturale este infinită. Vom nota această mulţime cu
N*.
N*={1,2,3,4,5,…}
Observăm şi faptul că în mulţimea N* numerele naturale nenule au fost scrise în
ordine crescătoare a mărimii lor.
d)Numărul natural „ZERO”.

37
 Asemănător cu acordarea unei denumiri şi a unei notaţii, numărul de elemente
dintr-o mulţime nevidă şi finită, vom numi „zero” şi nota „0” proprietatea numerică a
mulţimii vide :
=
Ø = 0

S-a arătat că mulţimea vidă Ø are mai puţine elemente ca orice mulţime nevidă.
Aceasta revine la a spune că este mai mic ca numărul de elemente al unei mulţimi nevide
oarecare E.
= =
Ø ‹ E

Rezultă că numărul natural „zero” este mai mic ca orice număr natural introdus
anterior .
Păstrând ordinea de scriere , putem acum scrie mulţimea numerelor naturale : N
N={0,1,2,3,4,5,6,…},
adică şirul natural al numerelor sau şirul numerelor naturale. Această mulţime de numere
este suficientă pentru a găsi printre elementele ei unul care să exprime numărul de
elemente al oricărei mulţimi finite.
Funcţia principală a grădiniţei este aceea de a pregăti copilul pentru integrarea în
activitatea şcolară , care impune încadrarea într-o anumită disciplină a muncii, capacitate
de concentrare a atenţiei , spirit de observaţie şi rezistenţă în munca intelectuală.
Număratul si socotitul fac parte din deprinderile cognitive de bază care se formează
preşcolarilor in grădiniţă.
Trebuie subliniat faptul ca reprezentările cantitative, noţiunile de numărat si socotit
se formează in timp, pe măsură ce se dezvoltă experienţa senzorială a copilului, limbajul si
gândirea sa.
In activitatea cu obiectele, jucandu-se, de exemplu la ,,sectorul construcţii’’,copilul
va incepe treptat sa perceapă pe cale analitico-sintetică ,,multimea’’- ca unitate spaţială
alcatuita din elemente omogene. Copilul aşează piesele din construcţie, le îbină şi datorită
mişcării mâinii şi a ochiului, va percepe atât elementele cât si, mulţimea ca întreg.
Percepând ,,mulţimea’’ treptat, sub influenţa educatoarei si chiar in familie va desprinde
unul faţă de multi.
Insuşirea numărului ,,unu’’ este posibilă numai prin comparare cu pluralul ,,mulţi’’,
de aceea sunt necesare exerciţii de acomodare cu noţiunea de număr. Pentru aceasta, la
nivelul I ne putem juca jocul ,,Umplem cosuleţul’’, care are drept scop recunoaşerea
38
cantităţii unu-mai multe.Regula jocului este să aleagă numai cate o frunză şi să o aşeze in
coşuleţ.
Sintetizănd, se va proceda astfel: fiecare copil va primi frunze, cu precizarea,,Iţi dau
frunze multe’’; ,,Şi ţie iţi dau multe frunze…,,Şi ţie…etc.’’; ,,Ce multe frunze avem’’.
Apoi, distribuindu-le cate un coşuleţ, se va sublinia: ,,Tu primeşti un coşuleţ. Si tu, un
coşuleţ etc.’’. Se va arata prscolarilor o frunză, încă o frunză…’’ până se termină frunzele
concluzionând ,, Acum, in cosuleţ avem multe frunze.”
O particularitate a acestei varste este aceea de operare directă cu obiectele, deci cu
materialul primit, care trebuie sa fie de acelaşi fel ( frunze, sâmburi, castane etc.) .
La vârsta de 4-5 ani, datorită imbogăţirii experienţei senzoriale, dezvoltării
limbajului, a operaţilor gândirii se lărgeşte conţinutul activităţii. Se poate juca jocul
,,cutiuţa” care are drept scop consolidarea cunoştiinţelor privind cantitatea mult si unu.
Copiii primesc cutiuţe cu beţisoare si fiecare copil va deschide cutiuţa, va scoate
beţişoarele şi le va aşeza pe măsuţă. Câţiva copii, numiţi de educatoare, vor preciza ce au
primit: o cutiuţă si multe beţişoare. Apoi vor arăta cutia goală, fără nici un beţişor. Se arată
copiilor că pe masă nu au rămas beţişoare.
Pentru complicare, comparativ cu vârsta de 3-4 ani, copiii ,,vor lucra’’ numai după
explicarea verbală, fară demonstraţie.
In partea a treia a activităţii le voi cere copiilor să aducă,,o papuşă’’, ,,o maşină’’ ,
,,un caluţ’’etc. şi vom proceda într-un mod similar. Se poate constata că activitatea la
vârsta de 4-5 ani are un conţinut mai larg.
Pentru a ajunge la reprezentarea generala a numerelor trebuie să ţinem seama de
particularităţile de vârstă.
La vârsta de 3-4 ani nu este suficient să se extragă unul, două, trei obiecte dintr-un
grup, ci să se desprindă însuşirea cantitativă de celelalte însuşiri ale obiectelor,
generalizându-se.
La vârsta de 4-5 ani copiii vor invăţa să numere succesiv, vor cunoaşte valoarea
colectivă a numerelor, vor compara, sesizând egalitatea sau inegalitatea mulţimilor.
La 5-6 ,7 ani, datorită posibilităţii crescânde de a efectua operaţii analitico-sintetice,
de a generaliza, conţinutul activităţilor va creşte atat din punct de vedere cantitativ, cât şi
calitativ, adăugând la ceea ce s-a însuşit la nivelele anterioare: locul fiecărui număr în şirul
numeric, raportul dintre numerele alaturate, procesul de compunere si descompunere a
numărului cu o unitate, pe baza de material concret, calcule de adunare şi scădere cu o
unitate, rezolvare de probleme.
39
 Toate aceste sarcini sunt eşalonate in timp, asigurandu-se repetarea cunostinţelor
pentru o insuşire temeinică.
La 3-4 ani, numărarea, formarea noţiunii de număr se face cu materiale de acelaşi
fel, la vârsta de 4-5 ani elementele mulţimii pot fi colorate diferit (mingi, flori de diferite
culori), la nivelul II, se introduce ca materiale aceleaşi obiecte de mărimi diferite, iar la
grupa mare-pregătitoare se pot introduce exerciţii de calcul sau numărare folosindu-se
materiale care diferă ca aşezare spaţială (numără beţisoarele din care este construita o
casuţă).
Prima activitate de numărat este cea mai grea, deoarece trebuie să asigurăm cu copiii
conştientizarea acţiunii, altfel ei invaţă mecanic să numere şi toată munca ar conduce spre
rezultate superficiale.
Prin formare de perechi, realizând corespondenţa biunivocă înte grupe echivalente,
copiii identifică vizual că până la prima limita este un obiect, apoi sunt două (fiind cât in
prima grupă şi încă unul), iar la cea dea treia limită inconjurăm toate elementele, şi spunem
că avem trei elemente – spre deosebire de grupul cu mai puţine din faţa lui (pentru al
deosebi pe 3 de 2 si de 1).
În felul acesta se formează atât algoritmul construirii unei grupe care să urmeze
imediat dupa aceea (cu diferenţa adăugata de 1 obiect), cât şi algoritmul numărării; noi
dictăm numărul şi le arătăm copiilor cifra (simbolul corespunzător), iar copiii o aşează
dedesubt. Pentru întelegere, exersare si fixare, se vor face de fiecare dată multe exerciţii.
Exerciţiile de ordonare a obiectelor grupei, ca si cele de ordonare a grupelor – mai
întâi după un model dat (la varsta de 3-4 ani),apoi după criterii stabilite( formă, mărime
culoare, la vârsta de 4-5 ani) şi în final după mai multe criterii (la vârsta de 5-6,7 ani)
conduc la pregătirea copiilor pentru a putea compara numerele si pentru intelegerea şirului
crescător şi a celui descrescător al numerelor naturale.
Copiii pot fi obisnuiţi să construiască şiruri crescătoare sau descrescătoare fie
ordonând obiecte de diferite mărimi, lungimi, grosimi, culori etc., fie ordonând grupe cu un
număr diferit de obiecte (elemente). Astfel, preşcolarii realizează şi operaţii logice cu
grupele de obiecte (reuniune, intersecţie, diferenţă), acţiuni care stau la baza înţelegerii
operaţiilor aritmetice cu numere naturale, şi care sunt în esenţă operaţii cu cardinalele
grupelor.
Important este ca educatoarea să urmarească in cadrul activităţii respective
evidenţierea esenţei matematice, punându-i pe copii să efectueze operaţii concrete cu
obiecte: de exemplu, reuniunea grupelor, ei să o înţeleagă şi ca gest: punem la un loc. În
40
cadrul acestui tip de exerciţii, mai ales pentru acţiunea de comparare a grupelor, de
realizare a unor grupe echivalente, de ordonare a grupelor este bine să se acorde treptat
copiilor independenţa în a forma grupe, în a opera cu ele, adresându-le întrebarea ,,Cum
am putea face altfel?”
Cunoaşterea poziţiei relative a obiectelor în spaţiu, ca şi exerciţiile de măsurare cu
unităţi de măsură nestandardizate şi însemnarea lor cu simboluri grafice (liniuţe,cerculeţe)
conduc copiii la inţelegerea conceptului de număr natural, prin măsurare, şi la stabilirea
corespondenţei între elementele mulţimii concrete (numărul unităţilor de măsură) şi cele
ale mulţimii (grupei) reprezentate grafic.
Asa cum arăta Florica Andreescu, trebuie să se insiste pe activităţile pregătitoare
pentru înţelegerea numărului natural ,,prin exersarea operaţiilor gândirii, punănd accent pe
manipularea de către copii a mulţimilor de obiecte cu scopul de a realiza o serie de operaţii
motorii în cadrul jocurilor logico-matematice, iar in a doua parte a anului la nivelul II se
pune accent mai mult pe exerciţiile cu diferite tipuri de fişe, astfel încât să se faciliteze
dezvoltarea gândirii copilului”.
Pentru jocuri si exerciţii cu mulţimi se va selecţiona atent materialul didactic care,
treptat, să conducă înspre înlesnirea transformării, interiorizării si structurării gândirii
copilului aşa încât să se poată realiza transferul operaţiilor de la centrarea pe acţiuni
concrete la cele de natura logică abstractă. Cu alte cuvinte, se pregăteşte trecerea de la
stadiul preoperator la cel operator. Exerciţiile de gândire logică se vor realiza mai întâi cu
obiectele familiare copilului (jucării), ajutându-l să opereze in mod concret cu grupe de
obiecte constituite după unul sau mai multe criterii, să facă comparaţii, să pună în
corespondentă.
La efectuarea unor asemenea exerciţii se utilizează şi piesele jocurilor logico-
matematice, care sugerează mai direct esenţa operaţiei matematice.
Fiind précis determinat, prin atribute fără echivoc (culoare, formă, mărime, grosime
etc.), acest material didactic oferă optime posibilităţi educatoarei de concepere a unor
sarcini de joc prin care să-i ajute pe copii să înţeleagă cât mai precis relaţiile dintre
mulţimi, operaţiile cu mulţimi etc. Pe de alta parte, totuşi, acest fapt nu ne îndreptăţeşte să-
l folosim cu prioritate si nicidecum în exclusivitate. De exemplu, un joc cum este ,,Jocul
celor două cercuri”, in care copiii trebuie să plaseze in interiorul a două cercuri secante
mulţimi de piese geometrice cu o proprietate carecteristică dată, astfel ca în intersecţie să
apară toate elementele comune celor două mulţimi, pune în faţa copiilor probleme de
analiză, comparative, abstractizare. În cazul în care copilului i se solicită rezolvarea unor
41
sarcini precum a recunoaşte priprietatea comună a elementelor din intersecţia celor două
cercuri, se face apel astfel la capacitatea operatorie a gândirii sale, determinandu-i
creşterea.
Referindu-ne tot la planul dezvoltării gândirii copilului, constatăm că exerciţiile
logico-matematice capătă o valenţă şi în privinţa stabilirii unui echilibru între excitaţie şi
inhibiţie, necesar dezvoltării treptate a capacităţii de concentrare a atenţiei. Astfel, copilul
devine rezistent la stimuli colaterali care l-ar putea sustrage.
Un alt aspect de logică, o achiziţie potenţată de activitatea copilului preşcolar în
gradinită, este construirea de motivări logice în justificarea unei acţiuni , înţelegerea
semnificaţiei unei obligaţii. Astfel copilul poate ajunge treptat să îşi poată asuma
rezolvarea unei sarcini.
Prin formarea unor structuri cognitive la nivelul gândirii copilului se face trecerea de
la reprezentările fragmentare la reprezentările integrale, bază a proceselor ulterioare de
învăţare. Utile sunt, în acest sens, fişele de munca independentă.

42
 CAPITOLUL II

II.1. Metodologia organizarii si desfasurarii jocului

didactic matematic in invatamantul prescolar.

II. 1. CONCEPTUL DE JOC DIDACTIC MATEMATIC

Un rol deosebit de important în desfăşurarea întregului proces instructiv-

educativ din grădiniţă îl au metodele şi procedeele folosite de educatoare în predarea
cunoştinţelor.
Experienţa ne-a demonstrat că eficienţa metodelor de instruire creşte dacă
aceste metode răspund curiozităţii şi intereselor copiilor.
În activităţile de formare a reprezentărilor matematice se folosesc metode şi
procedee variate, care solicită copiii în acţiunile permanente la învăţarea prin participare
activă şi conştientă, la căutare şi descoperire.
Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune operatorie,
deci, pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale
inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. ,,Activ”este copilul care depune efort de
reflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de
cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe.,,Activismul
exterior” vine deci să servească drept suport material ,,activismului interior”, psihic,
mental, să devină un purtător al acestuia.
Interdisciplinaritatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare,
produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe
disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe
influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui
grup.
În timp ce IQ-ul creşte de la o generaţie la alta, QE (coeficientul emoţional) are
tendinţa să scadă, determinat de noile transformări din societate. Astfel se accentuează
individualismul şi egocentrismul individului.
Considerăm că învăţarea prin cooperare oferă soluţia de echilibrare optimă IQ-
QE şi ajută la autocunoaşterea copiilor, în speţa la cunoaşterea propriilor limite, dar le
dezvoltă şi capacitatea de autoevaluare obiectivă în raport cu alţii.

43
 De fapt, ce urmărim noi să înveţe copiii noştri, ştiind că la această vârstă
egocentrismul se manifestă puternic? Să se simtă legaţi de celelalte fiinţe umane, să le pese
de binele altora, să se bucure de realizările ori cel puţin de încercările proprii şi ale
celorlalţi; să rezolve probleme fără a se certa, să se iubească pe ei şi pe ceilalţi şi să arate
această dragoste a lor şi celorlalţi, să treacă peste ocazia de a-i învinovăţi pe ceilalţi şi, în
loc de aceasta, să caute căi de a ajuta la îmbunătăţirea unei situaţii, să înţeleagă că modul în
care ,,jucăm” este cu adevărat mai important decât faptul de a pierde sau câştiga.
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne ale învăţării şi dezvoltării
personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Interdisciplinaritatea presupune o învăţare prin cooperare, prin colaborare,
produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe
disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe
influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui
grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de
calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic, receptivitate la nou, adaptarea stilului
didactic, mobilizare, dorinţa de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă,
creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.
Munca în echipă este un aspect al învăţării prin cooperare, ilustrând ideea de
interdepedenţă pozitivă:,,un copil nu poate să reuşească fără ceilalţi”, Astfel solicităm
copiii să lucreze în colaborare pentru a realiza diverse sarcini. De pildă, realizarea unei
machete pentru centrul tematic, presupune ca fiecare copil din echipă să realizeze un
element component, ori pavoazarea sălii de grupă, munca la colţul naturii, realizarea unor
măşti pentru sărbătorile de iarnă, a unor expoziţii tematice. În asemenea activităţi, pe lângă
obiectivele vizând învăţarea copiilor li se formează şi deprinderea de a munci în grup. La
nivelul grădiniţei, învăţarea prin cooperare este o activitate frecvent utilizată în programul
zilei.
Cooperarea şi colaborarea se întâlnesc şi în jocurile de creaţie-jocuri de rol, în
echipele formate, în cadrul jocurilor de mişcare de la educaţie fizică, în jocurile didactice,
în manifestările artistice: serbări, scenete, dansuri, lucrări practice colective.
În cadrul activităţii interdisciplinare - joc didactic -,, Ştii,răspunzi,câştigi”, am
folosit metoda cubului. Cubul era numerotat cu numerele:1,2,3, iar prin rostogolire, copiii
aveau ca sarcină de lucru să găsească cuvinte cu atâtea silabe cât arată numărul de pe cub.
44
Echipa din care făcea parte copilul solicitat la răspuns era pusă în situaţia de a găsi şi alte
cuvinte cu acelaşi număr de silabe. Tot în cadrul acestui joc am folosit ,,Tehnica analitico-
sintetică”, copiii fiind puşi în situaţia de a rezolva o problemă. Am folosit un fluture care
avea ascunse în aripile sale mai multe plicuri cu surprize. În momentul în care copilul
deschidea plicul, trebuia să găsească răspuns la o ghicitoare şi să aşeze pe crengile
copacului atâtea flori câte silabe are cuvântul ,,ciocănitoare” sau să găsească litera care
lipseşte din cuvântul ,,alfabet” sau să găsească câte litere are o propoziţie. Tot în acest joc,
copiii au primit cuvinte amestecate dintr-o propoziţie urmând ca ei să aranjeze cuvintele în
ordine pentru a avea înţeles propoziţia.
În cadrul activităţilor desfăşurate am mai folosit metoda R.A.I. (Răspunde -
aruncă - interoghează). Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de
verificare. Are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţii copiilor de a comunica, prin
întrebări şi răspunsuri, a ceea ce tocmai au învăţat. S-a desfăşurat jocul ,,Câte legume
cunoaştem?”.
Pledăm pentru utilizarea metodelor interactive de grup, dar nu în detrimentul
celor tradiţionale, ci căutăm o îmbinare armonioasă în scopul modernizării, îmbunătăţirii
acivităţii instructiv-educative din grădiniţă.
1. Explicaţia – metodă verbală de asimilare a cunoştinţelor prin care se
progresează în cunoaştere oferind un model descriptiv la nivelul relaţiilor.7
Educatoarea:
- explică procedeul de lucru (grupare de obiecte, formare de mulţimi, ordonare,
etc.) ;
- explică termenii matematici prin care se verbalizează acţiunea;
- explică modul de utilizare a mijloacelor didactice ;
- explică reguli de joc, sarcini şi situaţii de învăţare.

Copilul : - explică modul în care a acţionat (motivează) ;

- explică soluţiile găsite în reyolvarea sarcinii didactice, folosind limbajul
matematic.
2. Demonstraţia – este metoda învăţării pe baza contactului cu materialul
intuitiv, contact prin care se obţine reflectarea obiectului învăţării la nivelul
percepţiei şi reprezentării.

74
Mihaela Neagu , Georgeta Beraru - ,, Activităţi matematice în grădiniţă, Editura AS’S 1995 ’’

45
Ca metodă specifică învăţării matematice la vârsta preşcolară, demonstraţia valorifică
funcţiile pedagogice ale materialului didactic. În funcţie de acestea, demonstraţia se poate
face cu obiecte şi jucării ( pentru grupa mică şi mijlocie), material didactic structurat
(grupa mare şi pregătitoare), reprezentări iconice (specific pentru grupa mare şi
pregatitoare).
3. Conversaţia – metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor şi răspunsurilor în
scopul realizării unor sarcini şi situaţii de învăţare.
În raport cu obiectivele urmărite şi cu tipul de activitate în care este integrată, conversaţia ,
ca metodă, are următoarele funcţii:
- euristică de valorificare a cunoştinţelor anterioare ale copiilor pe o treaptă de
cunoaştere;
La nivelul activităţilor matematice din grădiniţă, explicaţia este folosită atât de educatoare,
cât şi de copii:

- de clarificare , de aprofundarea cunoştinţelor;

- de consolidare şi sistematizare ;
- de verificare sau control.
Educatoarea trebuie să creeze cât mai multe situaţii generatoare de întrebări, căutări, să dea
posibilitatea copilului de a face o selecţie a posibilităţilor de lucru, să regurgă la întrebări-
problemă, sa-i încurajeze să formeze ei înşişi întrebări, să pună probleme. Întrebările de
tipul:,,Ce ai aici ?’’,, Ce ai făcut?’’, ,, De ce?’’, pun copiii în situaţia de a motiva acţiunea
şi astfel limbajul relevă conţinutul matematic al acţiunii obiectuale şi se realizează
schimbul de idei.
Exemplu: ,,Cum este această piesă?’’ - ,, Piesa aceasta este pătrat şi nu e mare ’’.
O atenţie deosebită se va acorda întăririi pozitive a răspunsului nefiind recomandate
metodele de dezaprobare totală ce au efect descurajator.
4. Problematizarea – o metodă care solicită copilului un efort intelectual
orientat spre descoperirea de noi cunoştinţe sau procedee de acţiune şi de
verificare a soluţiilor găsite.
Folosită ca metodă în activităţile matematice din grădiniţă, poate fi considerată o
variantă a conversaţiei euristice. Aplicată cu consenvenţă şi discernământ, problematizarea
rezolvă la copilul preşcolar gândirea independentă, productivă, scheme operatorii şi asigură
motivaţia intrinsecă a învăţării.

46
Ca aplicaţie specifică a metodei problematizării este rezolvarea de probleme, situaţie în
care copilul lucrează individual , iar dirijarea este realizată de educatoare.
Rezolvarea problemelor matematice înseamnă pentru copilul preşcolar
achiziţionarea unor strategii, parcurgerea unor paşi, traversarea unor etape succesive
absolut necesare.

Prima etapă: Înţelegerea problemei şi organizarea informaţiilor.

Copilul trebuie să înţeleagă ce îi cere problema, ce trebuie să facă? O problemă

matematică i-ar putea cere să clasifice, alta să grupeze, să sorteze sau să completeze o
structură. În acest prim stadiu el îşi organizează informaţia, cu ajutorul nemijlocit al
educatoarei, pentru ca în următoarele etape să o folosească corect. Iată câteva exemple
concrete de parcurgere a acestor etape care pregătesc copilul pentru înţelegerea
algoritmului, pentru însuşirea modului de rezolvare a problemelor matematice.
1. Sortare – clasificare - grupare: Când lucrează acest tip de probleme, copiii sunt puşi în
situaţia de a compara, de a găsi asemănări şi diferenţe între obiecte, de a le alege şi ordona,
în funcţie de diferite criterii. Ei identifică obiectele care nu se potrivesc sau pe cele care se
potrivesc într-un grup dat şi verbalizează motivul pentru care unele obiecte stau împreună,
iar altele nu.
Înainte de a trece la utilizarea fişelor, copiii manipulează direct obiectele, aleg şi
grupează diferite jucării. Tot timpul se subliniază motivele pentru care sunt grupate,
aşezate sau clasificate obiectele / imaginile/jucăriile într-un anume fel.
Beneficii: dezvoltarea gândirii logice, verificarea spiritului de observaţie, a concentrării
atenţiei, exersarea operaţiilor gândirii, verificarea limbajului matematic, stimularea
activităţii verbale în general.
Exemple:
* „ Priveşte imaginea, spune ce reprezintă fiecare desen. Care desen NU se potriveşte cu
celelalte? De ce?”

47
* „De ce sunt grupate obiectele acestea împreună? Explică legătura dintre ele

* „ Uneşte printr-o linie obiectele care se potrivesc. Explică care este legătura dintre ele.
Ce obiecte nu se potrivesc? Taie-le cu o linie.”

* „ Hai să potrivim lucrurile!”

* „ Decupaţi desenele din dreapta paginii şi lipiţi-le în dreptul imaginilor care se potrivesc.
Explicaţi legătura dintre ele’’

48
2. Utilizarea structurilor: În acest tip de probleme, copiii trebuie să continue un şir,
stabilind ce obiect sau imagine urmează. El va şti cine / ce urmează dacă observă, compară
şi analizează cu atenţie modelul prezentat. Copilul este pus în situaţia de a estima şi a
explica locul unui obiect într-un şir, într-o structură. La început sunt utilizate structuri
simple, apoi din ce în ce mai complicate, iar după ce au învăţat algoritmul, copiii sunt
încurajaţi să creeze singuri structuri.
Beneficii:Sunt exersate, de asemenea, operaţiile gândirii, spiritul de observaţie, atenţia şi
limbajul.
Se exersează numărarea, se dezvoltă capacitatea de a observa structurile şi de a formula
propoziţii despre ele. Copiii văd, manipulează şi discută despre structuri, acest lucru
contribuind la înţelegerea acestui tip de probleme.
Exemple:
* „ Completează şirul cu desenul potrivit!” Copilul motivează de fiecare dată acţiunea
executată.

49
* „ Câte grupuri de acelaşi fel ai numărat? Să numărăm obiectele din fiecare grup. Câte
obiecte sunt în fiecare grup? Copilul observă diferenţele cu privire la numărul de elemente
din fiecare grup. Va înţelege, astfel, ce grup urmează, care-i ordinea, care este logica
structurilor prezentate. Educatoarea pune întotdeauna întrebări ajutătoare: Câţi iepuri va
avea grupul următor? Dar următorul? Etc.

3.Colectarea şi sortarea datelor în tabel:

Se prezintă copiilor o imagine în care apar obiecte numărabile. Aceştia
descoperă de câte ori se repetă un personaj/un obiect şi completează un tabel. Tabelele pot
fi aşezate fie orizontal, fie vertical.
Copiii sunt puşi în situaţia de a număra, compara, raporta cantitatea la cifră /
cifra la cantitate, de a completa un tabel, cu sau fără scrierea cifrei care corespunde
numărului de elemente.
Aceste tipuri de probleme se desfăşoară, la început, frontal, apoi, pe măsură ce
copiii deprind procedura, se trece la lucrul în grupuri, în perechi sau individual.
Beneficii: Sunt exersate operaţiile gândirii, spiritul de observaţie, se dezvoltă
atenţia, capacitatea de a verbaliza, de a motiva o acţiune, de a compara obiecte sau
imagini.
Exemple:
*” Desenează în spaţiile date tot atâtea linii orizontale/ verticale câte obiecte de acelaşi fel
ai descoperit în imagine.”
50
51
* Într-o fază mai avansată, i se poate cere copilului să deseneze tot atâtea
linii/puncte/steluţe/buline câte obiecte de acelaşi fel a descoperit, dar şi să scrie cifrele
corespunzătoare sau să verifice dacă cifrele date corespund numărului de obiecte
numărabile sau să încercuiască cifra care corespunde numărului de elemente.

1
2
3
2
3
4
4
5
6
3
4
5
5
6
7
7
8
9

52
Etapa a doua: Folosirea informaţiilor şi rezolvarea problemei

În această fază copilul utilizează informaţiile colectate pentru a înţelege ce îi

cere problema.
Educatoarea explică cu claritate problema, le oferă ori le sugerează strategii ce
pot fi folosite în rezolvare, îi ajută să-şi reorganizeze datele care să-i ducă la găsirea
soluţiei. În acest scop, sunt folosite bine cunoscutele probleme ilustrate sau problemele
vizualizate pe hârtie. Imaginea utilizată este foarte importantă pentru înţelegerea
enunţurilor de către copii, de aceea aceasta trebuie să îndeplinească câteva condiţii: să fie
clară, dinamică, sugestivă, succesiunea să fie logică, uşor de intuit/ de înţeles de către
copil. Sprijinul perceptiv să fie deplin şi corect pentru copii.
La început, în perioada de familiarizare cu acest tip de probleme, se recomandă
folosirea elementelor decupate, detaşabile, uşor mânuibile, apoi se folosesc imagini
compacte.
Până la această etapă, copilul a rezolvat probleme prin intermediul sortării,
clasificării, completării structurilor şi a tabelelor . Acum i se cere să găsească rezolvarea pe
baza datelor exprimate de ilustraţii. Soluţia, răspunsul la problemă poate fi oral sau scris -
semne grafice sau cifre.
Se recomandă verificarea permanentă a corectitudinii soluţiei / răspunsului
problemelor. Acest lucru se face cu ajutorul copiilor.

Utilizarea imaginilor:

Exemple:

* „Spune dacă numărul elementelor corespunde cifrei. Verifică, la capătul rândului, dacă
totalul elementelor corespunde cifrei din casetă.”

1 3 2
* „ Adună elementele celor două mulţimi. Alege şi încercuieşte cifra corespunzătoare
numărului total de elemente.”

5
2 3

Introducerea semnelor matematice + / – / =.

Formularea enunţurilor de către copii / Compunerea de probleme după imagini date:
Se formulează sarcini de genul: „Observă şi alege răspunsul corect”, „Alege şi
încercuieşte din casete cifra care reprezintă rezultatul operaţiei de mai jos”, „Observă
acţiunea din imagine şi compune o problemă”, „Calculează şi spune care este răspunsul
corect”, „Enunţă problema şi găseşte rezolvarea ei!”, „Priveşte cu atenţie imaginea şi
creează o problemă”, „Scrie în căsuţă cifrele corespunzătoare exerciţiului”, „Observă şi
rezolvă!”.

Exemple:

3
1 + 2 =
4
„ Încercuieşte cifra care arată rezultatul corect”

„ Scrie în căsuţă cifra corespunzătoare”

4 + 1 = ?

„Câte pisicuţe sunt împreună?”

54
 3 + 2

„ Câţi puişori vor fi în total?”

3 +

„ Scrie în casetele rotunde semnele matematice care te ajută să rezolvi exerciţiul”

5 1 4

„ Alege cifra care reprezintă rezultatul exerciţiului de jos.”

3 + 2 =

„Observă acţiunea din imagine şi compune o problemă”

Pentru înţelegerea şi rezolvarea problemelor matematice educatoarea poate

folosi şi alte tehnici: dramatizarea problemelor, rezolvarea cu ajutorul desenelor,

55
rezolvarea orală, probleme în versuri, introducerea textului scris alături de ilustrarea prin
desen, punerea copilului în situaţia de a alege singur operaţia: adunare sau scădere.
Concluzionând, se observă că, analiza sistemică a procesului de învăţământ şi
proiectarea activităţii matematice într-o viziune modernă, în perspectiva formării
reprezentărilor matematice corecte, scoate în evidenţă legătura logică între obiective,
mijloace, metode, forme de organizare a activităţii şi interdependenţa funcţională a acestor
componente.

II.2. Tipuri de jocuri didactice matematice

Jean Piaget clasifică jocurile astfel:

a) jocuri exerciţii;
b) jocuri simbolice;
c) jocuri cu reguli.
* Jocurile exerciţii presupun repetarea de plăcere a unor activităţi însuşite pe
alte căi, în scopul adaptării (antepreşcolar, preşcolar, cu persistenţă în şcolaritate). Cel mai
adesea presupunem o repetare a unei acţiuni care nu se finalizează (hrăni rea păpuşii).
Antrenarea ludică se realizează spontan în cadrul unei mari bogăţii de jucării.
*Jocurile simbolice, bazate pe transformarea realului prin asimilarea lui la
trebuinţele propriului „eu” se manifestă atât sub raport afectiv, cât şi subordonat unor inte-
rese cognitive ale copilului. La vârsta şcolară mică, copilul are nevoie de parteneri (chiar
adulţi), dar el poate crea subiectul unui joc fără partener sau cu partener imaginar, atât de
activă fiind forţa subiectului.
*Jocurile cn reguli se transmit în cadrul social de la copil la copil şi
importanţa lor creşte odata cu dezvoltarea vieţii sociale a copilului. Predominantă este
regula.
Preluând partea bună a tipurilor de jocuri amintite pedagogia ştiinţifică optează
pentru următoarea clasificare:
* jocuri de creaţie;
* jocuri de mişcare;
* jocuri didactice.
Apreciat în mod deosebit, jocul de creaţie este acela în care subiectul,
conţinutul şi regulile sunt creaţii ale elevului, care reproduce de regulă subiecte din viaţa
cotidiană, din povestiri sau din basme. Jocurile de creaţie nu se desfăşoară fără reguli.
Creând singuri subiectul .şi regulile jocului, elevul câştigă experienţă socială apreciabilă.
Un rol bine determinat în cadrul jocurilor de creaţie îl au jocurile de construcţie. Pentru
acest joc, încă de la grupa mică copilul găseşte un material foarte bogat cu care poate

56
realiza diferite construcţii sub îndrumarea institutorului, fie din imaginaţie, fie după o temă
data. Materialele sunt variate şi numeroase: cuburi, forme geometrice din plastic, cercuri,
hârtie, nisip etc., din care elevul îşi confecţionează singur jucăriile cu care se joacă. Ceea
ce este specific jocului de construcţie este faptul că în aceste jocuri totul este plănuit de
elev, rolul principal revenindu-i tot elevului.
Jocurile de mişcare corespund atât particularităţilor de vârstă cal şi cerinţelor
de ordin instructiv - educativ. În aceste jocuri regulile au drept scop indicarea unor moduri
de mişcare în timpul jocului, realizarea atmosferei de disciplină şi a deprinderii de
autostăpânire în unele situaţii. Jocul de mişcare îl apropie pe elev de înţelegerea vieţii, este
activ, fiind angrenat întregul organism.
Jocul de mişcare contribuie la dezvoltarea motricităţii, asigură formarea unei
ţinute corecte şi contribuie la evitarea unor eventuale deformări ale elevului.
Jocurile didactice reprezintă o formă de activitate atractivă şi accesibilă
copilului prin care se realizează o mare parte din sarcinile educaţionale în grădiniţă şi în
şcoală. Jocurile didactice organizate în lumina cerinţelor psihologiei învăţării reprezintă un
mijloc activ şi eficace de instruire şi educare a şcolarului mic. Acest tip de activitate, cu un
aparent aspect de divertisment, este în fond o activitate aptă să răspundă unor importante
obiective ale procesului instructiv - educativ.
Prin jocul didactic elevul îşi angajează întregul potenţial psihic, îşi ascute
observaţiile, îşi cultivă iniţiativa, voinţa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, îşi dezvoltă
spiritul de cooperare, de echipă.
În învăţământul primar, jocul didactic se poate organiza cu succes la toate
disciplinele şcolare în orice moment al lecţiei, ca activitate de sine stătătoare sau doar ca
metodă, urmărindu-se fie dobândirea noilor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, fie fixarea
şi consolidarea acestora, fie verificarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevilor.
Asimilarea cunoştinţelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o impor-
tanţă deosebită, acestea stimulând dezvoltarea intelectuală generală a elevului şi
influenţând pozitiv dinamica vieţii sale spirituale. Pe de alta parte, cunoştinţele matematice
au o tot mai mare aplicare în practică, în toate domeniile de activitate. Jocul didactic mai
matematic este acela prin care se realizează un scop şi o sarcină didactică din punct de
vedere matematic, folosind un conţinut accesibil, atractiv şi recreativ atât prin forma de
desfăşurare cât şi prin materialul didactic folosit.
Deşi este dificil să facem o clasificare a jocurilor didactice matematice, totuşi
în funcţie de scopul şi de sarcina didactică propusă, acestea se pot împărţi astfel:

57
 1. După momentul în care se folosesc în cadrul lecţiei, ca formă de bază a
procesului ţie învăţământ:
* jocuri didactice matematice, ca lecţie de sine stătătoare;
* jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu - zise ale lecţiei;
* jocuri didactice matematice în completarea lecţiei, intercalate pe parcursul
lecţiei sau la final.
2. După conţinutul capitolelor de însuşii în cadrul obiectului de învăţământ
(matematica) sau în cadrul anilor de studii:
× jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însuşirii
cunoştinţelor specifice unui capitol sau grup de lecţie;
× jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau clase.
Există şi jocuri didactice matematice folosite pentru familiarizarea elevilor cu
unele concepte moderne de matematică (cum sunt cele de mulţime şi relaţie), pentru
consolidarea reprezentărilor despre unele forme geometrice (triunghi, dreptunghi, pătrat,
cerc), pentru cultivarea unor calităţi ale gândirii şi exersarea unei logici elementare. In
acest sens se utilizează jocurile logico-matematice.
Se ştie că activitatea de învăţare necesită un efort susţinut şi de aceea introdu-
când cu mult tact, cu pricepere, activităţi de joc, realizăm o legătura, o continuitate cu
perioada de vârf antepreşcolară, preşcolară şi şcolară, trezindu-i elevului interesul pentru
activitatea de învăţare, împletind-o cu activitatea de joc, dorită de el- Jocul didactic poate
fi introdus în orice moment al lecţiei în care observăm starea de oboseală, când atenţia nu
mai poate fî captată prin alte mijloace didactice sau pot fi organizate lecţii joc, în care jocul
să domine urmărind fixarea, consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor.
Inclus inteligent în structura lecţiei, jocul didactic matematic poate să satisfacă
nevoia de joc a copilului, dar poate în acelaşi timp să uşureze înţelegerea, asimilarea
cunoştinţelor matematice şi formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând o
îmbinare între învăţare şi joc. Cu atât mai mult jocul didactic este indicat a fi conceput în
activităţile matematice şi în lecţiile de matematică din clasa I unde noţiunile de număr şi de
operaţie cu numere sunt abstracte.
Folosirea jocului didactic în predarea matematicii oferă numeroase avantaje
pedagogice, dintre care amintim:
- constituie o tehnică atractivă de exploatare a realităţii, de explicare a unor
noţiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;

58
 - constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ
la lecţie;
- dezvoltă la elevi iscusinţa, spiritul de observaţie, ingeniozitatea,
inventivitatea;
- angajează la lecţie atât elevii timizi cât şi pe cei slabi şi dezvoltă spiritul de
cooperare, ceea ce conduce la creşterea gradului de coeziune a clasei.
În şcoală, jocurile de recunoaştere a culorilor, formelor, mărimilor, figurilor
geometrice, de formare a numerelor în concentrul l - 10, de efectuare a operaţiilor aritme-
tice de adunare şi scădere cu una sau două unităţi constituie activităţile de bază ale elevu-
lui. Orice exerciţiu sau problemă poate deveni joc dacă se precizează sarcinile de rezolvat
şi scopul urmărit, dacă se creează o atmosferă deconectantă, trezind elevilor interesul,
spiritul de concurenţă şi de echipă.

II.3. PROIECTAREA, ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA

METODICĂ
A JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC.
Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea, organizarea si
desfăşurarea lui metodică, de modul în care institutorul ştie să asigure o concordanţă
deplină între toale elementele ce-l definesc.
Pentru aceasta, institutorul va avea în vedere următoarele cerinţe de bază:
• pregătirea jocului didactic;
• organizarea judicioasă a acestuia;
• respectarea momentelor jocului didactic;
• ritmul şi strategia conducerii lor;
• stimularea elevilor în vederea participării active la joc;
• asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
• varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor
variante).
Pregătirea jocului didactic presupune, în general, următoarele:
1. studierea atentă a conţinutului acestuia, a structurii sale;
2. pregătirea materialului (confecţionarea sau procurarea lui);

59
 3. elaborarea proiectului (planului) jocului didactic.
Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri. Astfel, trebuie
sa se asigure o împărţire corespunzătoare a elevilor clasei în funcţie de acţiunea jocului şi,
uneori, chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfăşurare a jocului,
pentru reuşita lui în sensul rezolvării pozitive a sarcinii didactice.
O altă problemă organizatorică este aceea a distribuirii materialului necesar desfăşurării
jocului. In general, materialul se distribuie la începutul activităţii de joc, şi aceasta
pentru următorul motiv: elevii cunoscând (intuind) în prealabil materialele didactice
necesare jocului respectiv, vor înţelege mult mai uşor explicaţia institutorului referitoare la
dcsfăşurarea jocului.
Acest procedeu nu trebuie aplicat în mod mecanic. Există jocuri didactice rnatematice în
care materialul poate fi împărţit elevilor după explicarea jocului.
Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influenţă favorabilă asupra ritmului de
desfăşurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.
Desfăşurarea jocului didactic cuprinde, de regulă, următoarele momente:
• introducerea în joc (discuţii pregătitoare);
• anunţarea titlului jocului si a scopului acestuia;
• prezentarea materialului;
• explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;
• fixarea regulilor;
• executarea jocului de către elevi;
• complicarea jocului (introducerea unor noi variante);
• încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau
individuale).
Introducerea în joc, ca etapă, îmbracă forme variate în funcţie de tema jocului.

Uneori, atunci când este necesar să familiarizăm elevii cu conţinutul jocului, activitatea
poate să înceapă printr-o scurtă discuţie cu efect motivator. Alteori, introducerea în joc se
poale face prinlr-o scurtă expunere care să stârnească interesul şi atenţia elevilor. In alte
jocuri, introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de
logica materialului este legată întreaga acţiune a elevilor. Introducerea în jocul matematic
nu esie un moment obligatoriu. Institutorul poate începe jocul anunţând direct titlul
acestuia.

60
 Anunţarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni precişi, fără cuvinte de prisos,
spre a nu lungi inutil începutul activităţii.
Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea
şi explicarea acestuia. Institutorul trebuie să-i facă pe elevi să înţeleagă sarcinile ce le
revin, să precizeze regulile jocului, asigurând însuşirea lor rapidă şi corectă de către elevi,
să prezinte conţinutul jocului şi principalele lui etape, în funcţie de regulile jocului, să dea
indicaţii cu privire la modul de folosire a materialului didactic, să scoală în evidenţă
sarcinile conducătorului de joc şi cerinţele pentru a deveni câştigători.
Uneori, în timpul explicaţiei sau după explicaţie, se obişnuieşte să se fixeze regulile
transmise. Acest lucru se recomandă, de regulă, atunci când jocul are o acţiune mai
complicată, impunându-se, astfel, o subliniere specială a acestor reguli.
Jocul începe la semnalul conducătorului de joc. La început, acesta intervine mai des în joc,
reamintind regulile, dând unele indicaţii organizatorice. Pe măsură ce se înaintează în joc
sau elevii capătă experienţa jocurilor matematice, propunătorul acordă independenţa
copiilor si îi lasă să acţioneze liber.
Se desprind, în general, două moduri de a conduce jocul elevilor:
- conducerea directă (institutorul având rolul de conducător al jocului);
- conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără să
interpreteze rolul de conducător).
Pe parcursul desfăşurării unui joc didactic matematic, institutorul poate
trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna.
Totuşi, chiar dacă institutorul nu participă direct la joc, sarcinile ce-i
revin sunt deosebite. Astfel, în ambele cazuri, institutorul trebuie să imprime un
anumit ritm jocului (timpul este limitat); să menţină atmosfera de joc; să
urmărească felul în care se respectă cu stricteţe regulile jocului; să urmărească
evoluţia jocului, evitând momentele de monotonie; să eontroleze modul în care
elevii rezolvă sarcina didactică, respectându-se regulile stabilite; să creeze
condiţiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina didactică în mod
independent sau în cooperare; să urmărească comportarea elevilor, relaţiile dintre
ei; să activeze toţi copiii la joc, găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena pe cei
timizi.
Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi:
autoconducerea jocului (elevii devin conducătorii jocului, îi organizează în mod
independent), schimbarea materialului între elevi (pentru a le da posibilitatea să

61
rezolve probleme cât mai diferite în cadrul aceluiaşi joc), complicarea sarcinilor
jocului, introducerea unui element de joc nou, introducerea unui material nou etc.
Valoarea formativă a jocurilor didactice sporeşte cu atât mai mult cu cât
propunătorul dă curs liber principiilor de bază care le călăuzeşte:
• rolul lor nu se reduce la contemplarea situaţiei în care a fost pus.
Elevul refleclă asupra acestei situaţii, îşi imaginează singur
diferite variante posibile de rezolvare, îşi confruntă propriile
păreri cu cele ale colegilor săi, rectifică eventualele erori;
• elevul studiază diverse variante care duc la rezolvare, alegând-o
pe cea mai avantajoasă, mai simplă şi creează pe baza ei unele
noi alternative de rezolvare, pe care să le formeze corect şi
coerent;
• elevul are deplină libertate în alegerea variantelor de rezolvare, el
trebuie
totuşi să motiveze alegerea sa, arătând în faţa colegilor, avantajele pe
care le prezintă ea;
• în timpul jocului s-ar putea face si unele greşeli. Elevul învaţă multe
lucruri corectându-şi propriile greşeli; dacă nu poate el, îl vor
ajuta colegii. Institutorul nu poate interveni decât cu sugestii;
• în desfăsurarea jocului este esenţială activizarea conştientă de
continuă căutare, de descoperire a soluţiilor. Verbalizarea
acţiunilor, exprimarea rezultatelor obţinute, deşi sunt importante,
nu se situează pe acelaşi plan cu activitatea însăşi, putându-se
folosi vocabularul comun.
Realizarea acestor principii depinde în primul rând de modul în care
propunătorul îşi începe organizarea muncii, înţelegând să renunţe în mod deliberat
la unele pregătiri tradiţionale stabilite în relaţia „institutor- elev".
În încheiere, institutorul formulează concluzii şi aprecieri asupra felului în care
s-a desfăşurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat
sarcinile primite, asupra comportării elevilor, făcând recomandări si evaluări cu caracter
individual si general.
Jocul didactic matematic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecţie şi în
orice clasă a ciclului primar.

62
 CAP.III. MODALITĂŢI DE UTILIZARE A JOCURILOR DIDACTICE
LA LECŢIILE DE MATEMATICĂ

III.1. Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunii

de multime si operatii cu multimi.
GĂSIŢI PROBLEMA ! - este un joc pentru învăţarea şi consolidarea operaţiilor cu
mulţimi.
Scopul:
- să cerceteze proprietăţile tuturor pieselor,găsind-o pe cea caracteristică.
Sarcina didactică:
- copiii trebuie să aşeze piesele la locul potrivit după proprietatea caracteristică a
fiecăruia.
Materialul didactic:
- cercurile pentru diagrame,flanelograf, piesele trusei.
Regula jocului
: - copiii trebuie să cerceteze proprietăţile tuturor pieselor din cercul verde, găsind-o
pe cea caracteristică (proprietatea pe care o posedă toate piesele din cerc şi
numai ele). La fel vor proceda şi cu piesele din cercul roşu. Confruntând apoi
concluziile cu intersecţia şi cu complementara reuniunii, vor ajunge la rezultatul
sigur:"aşezaţi toate pătrăţele în cercul verde şi toate piesele roşii în cercul
roşu."
Desfăşurarea jocului:
- educatoarea înfăţişează copiilor două cercuri colorate diferit ce se întretaie incluzând un
sector comun; în fiecare dintre domeniile determinate decele două cercuri au
fost aşezate 1-2 piese.

La fel se poate proceda pentru a arăta că mulţimile sunt disjuncte. Se lucrează cu toate
piesele trusei. Pentru a găsi astfel de probleme, este suficient ca mulţimile la care

63
sereferă enunţul să aibă ca proprietăţi caracteristice variabileale aceluiaşi atribut
(culoare, mărime, formă).
"Aşezaţi toate piesele roşii în cercul roşu şi toate piesele galbene în cercul
verde.
"Aşezaţi toate piesele mari în cercul roşu şi cele mici încercul verde."
"Aşezaţi toate piesele în formă de tniunghi în cercul roşu şi cele pătrate în cercul
verde", etc.
Pentru a exemplifica incluziunea, se alege o
mulţime ( formată după un anumit criteriu) şi o submultime (parte) a acesteia.
- într-o cutie, separat, mai sunt alte piese:

Astfel, se pot obţine formulări ca:

"Aşezaţi toate pătratele în cercul roşu şi toate pătratele mici în cercul verde.";°
"Aşezaţi toate piesele roşii în cercul roşu şi triunghiurile roşii în cercul
verde.";
"Aşezaţi toate piesele mari în cercul verde şi toate piesele mari galbene în cercul
roşu."

Activităţile de stabilire acorespondenţei element cu element a

mulţimilor, urmăresc să dezvolte la copil înţelegerea conţinutului esenţial al noţiunii
de număr, ca o clasă de echivalenţă a mulţimilor finite echipotente cu o mulţime dată.
Astfel, elevii vor înţelege mai bine proprietăţile numerice ale mulţimilor care
au acelaşi număr de elemente. Folosind denumirea de mulţimi cu "tot atâtea
elemente", se detaşează progresiv noţiunea de număr ca o clasă de echivalenţă.

64
 PROIECT DIDACTIC
EDUCATOARE: OPREA-ROESCU MARIA-MIRELA

GRADINITA:SIRINEASA

GRUPA: MARE

DENUMIREA ACTIVITATII : Activitate matematica

TEMA : "Numeratia în concentrul 1-10"

TIPUL DE ACTIVITATE : consolidare - verificare

SUBIECTUL ACTIVITATII : "Ghici, ghici"

MIJLOC DE REALIZARE : joc didactic

SCOPUL ACTIVITĂŢII: Evaluarea capacitatii de a numara

constient în limitele 1-10

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

La sfârsitul activitatii copiii vor fi capabili sa:

O1 - sa numere crescator si descrescator în limitele 1-10;

O2 - sa stabileasca vecinii unui numar:

O3 - sa raporteze numarul la cantitate si invers;

O4 - sa formeze multimea ceruta de cifra;

O5 - sa sesizeze schimbarea intervenita în multimea de pasari;

O6 - sa recunoasca cifrele în limitele 1-10;

O7 - sa mânuiasca paletele cu cifre corespunzator cerintelor.

SARCINA DIDACTICA :

sa formeze multimi de pasari de curte dupa diferite criterii;

sa identifice si sa selecteze paletele cu cifre corespunzatoare

numarului pasarilor de curte din multime;

65
 sa observe diferite schimbari în multimile formate.

REGULI DE JOC: grupa e împartita în trei echipe; copilul solicitat

formeaza

multimea de pasari ceruta de mine; un reprezentant din a doua echipa

numara

elemntele multimii; un reprezentant al celei de-a treia echipe alege

paleta cu cifra

corespunzatoare; raspunsurile corecte sunt apreciate cu aplauze si

buline.

ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauzele, întrecerea, miscarea.

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII :

sala de grupa va fi aerisita;

- intrarea copiilor în sala de grupa se va face organizat;

-materialul didactic fi pregatit pe o mesuta;

- se va pregati un panou pentru marcarea scorului;

- scaunele vor fi asezate pe trei echipe în forma de careu.

STRATEGII DIDACTICE:

a) metode si procedee: jocul, observatia, conversatia, explicatia,

mânuirea materialului, problematizarea, surpriza, aplauzele.

b) Mijloace didactice: siluetele pasarilor de curte, palete cu cifre de la

l la 10, panou, buline.

c) material bibliografic :

1. "Programa activitatilor instructiv - educative în gradinita de copii",

Bucuresti 2000 ;

2. "Activitati matematice în gradinita", G.Beraru, M.Neagu, Edituta

Polirom, Iasi l997;

DURATA : 30 minute

66
DESFĂSURAREA ACTIVITĂŢII

67
 Etapele Continutul stiintific Strategii Evaluare
activitatii didactice
1.Moment Se pregateste sala de
organizatoric grupa pentru desfasurarea
activitatii în conditii
optime.
2.Captarea Intuirea materialului Observatia Aprecieri
atentiei didactic : "Ghici, cine se Conversatia verbale
ascunde în casuta?" Surpriza
(siluetele pasarilor de
curte)
3.Anuntarea Astazi vom numara câte
temei si a pasari sunt în curte. Ne
obiectivelor vom aminti sa numaram
crescator si descrescator,
vom vedea care sunt
vecinii numerelor, vom
forma multimi de pasari.
4.Reactualizarea Se va cere copiilor sa Conversatia Frontala
cunostintelor numere crescator si Exercitiul
descrescator în limitele 1-
10.
Un copil este îndemnat sa
numeasca cifra de pe
paleta.Un alt copil va
indica vecinul din stânga,
alt copil va indica vecinul
din dreapta.

5.Prezentarea Se împart copiii în trei Explicatia

continutului si echipe. Copilul numit din Demonstratia Frontala
dirijarea învatarii prima echipa vine la Exercitiul Frontala
mesuta si formeaza Aplauze Individuala
multimea puilor. Apoi, un Buline la
copil din echipa a doua panou
vine, numara si spune Exercitiul
câte elemente are Problematizarea
multimea. Alt copil, din
cea de-a treia echipa, vine
si arata paleta cu cifra
corespunzatoare multimii
formate de copilul din
prima echipa.
Toate raspunsurile
corecte sunt rasplatite
68 cu
aplauze si buline la
III.2. Jocuri didactice matematice pentru insusirea numerelor naturale
si calcului matematic.
Utilizând jocul în predarea matematicii am urmarit numeroase avantaje
pedagogice dintre care amintesc:
-determinarea copiilor sa participe activ la lectie;
-antrenarea atât a copiilor timizi, cât si a celor slabi;
-dezvoltarea spiritului de cooperare;
-dezvoltarea iscusintei, spiritului de observatie, ingeniozitatii,
inventivitatii, care constituie tehnici active de exploatare a realitatii.
Pornind de la ideea ca orice exercitiu sau problema poate deveni joc daca
sunt precizate sarcinile de lucru si scopul urmarit, am cautat sa creez o
atmosfera deconectanta si sa trezesc elevilor interesul, spiritul de concurenta si
de echipa. Astfel, am folosit jocul didactic în întelegerea si însusirea numerelor
naturale de la 0 la 10, numeratiei 0 - 10, a operatiilor de adunare si scadere în
concentrul 0 - 10 si voi exemplifica cu câteva modele.
Primele 10 numere constituie fundamentul pe care se dezvolta întreaga
gândire matematica a scolarului. La conceptul de numar, elevul ajunge progresiv
si dupa o anumita perioada pregatitoare. Înregistrarea în scris a numarului,
introducerea simbolului sau, reprezinta o etapa superioara a procesului de
abstractizare.
Pentru ca activitatile sa fie mai placute si cunostintele sa fie însusite mai
usor am utilizat jocurile sub forma unor ghicitori sau poezioare-numaratori despre
numerele 0 - 10, deoarece cu o nota de umor ele descriu chipul cifrelor. Pe
parcursul orelor în care am predat cunostinte despre numerele 0 - 10 am învatat
elevii unele cântecele despre numere.
În lectiile consacrate adunarii si scaderii în concentrul 0 - 10 am folosit
ghicitori - problema, de genul:
Mac, mac, mac si mac, mac, mac,
Zece rate stau pe lac.
Striga tare mama rata:
--Mac, mac, mac, nu vreti verdeata?

69
 sase pleaca la maicuta
si-acum socotiti fuguta
Printre nuferii din lac
Câte rate baie fac?
Procesul scrierii sirului numerelor pâna la 10 se fac progresiv. Dupa
însusirea numerelor 0 - 5 am practicat jocurile "Ce numere au fugit?" sau "Ce
numere s-au ascuns?" prin care am urmarit deprinderea elevilor cu ordinea
crescatoare sau descrescatoare a numerelor.
Jocul "Numara corect"
Obiective: -sa perceapa numerele dupa auz;
-sa poata numara respectând succesiunea numerelor.
Sarcina didactica: asculta si numara corect bataile din palme si alege
numarul potrivit.
Material didactic: cartonase cu numerele de la 0 - 10
Desfasurare: învatatorul bate din palme, elevul alege cartonasul cu
numarul corespunzator batailor din palme.
Jocul "Ce numere au fugit?"
Sarcina didactica: stabilirea numerelor lipsa dintr-un sir dat.
Material didactic: jetoane cu numere 0 - 10, tabele cu numere de la 0 la
10, conform figurii de mai jos:
│0│ │2│ │4│ │6│ │8│
│7│ │5│ │3│ │1│
Desfasurarea jocului: se poate organiza pe echipe sau individual; elevul
vine si pune la locul potrivit numarul care lipseste.
Jocul "Ce semn s-a ascuns?"
Scopul: exersarea deprinderii de calcul, folosirea corecta a semnelor
grafice de operatie (+, -).
Regula jocului: elevii trebuie sa ghiceasca ce semn de calcul a disparut.
Desfasurarea jocului: se va scrie la tabla o coloana de exercitii cu adunari
si scaderi.
3 + 4 = 7; 5 - 3 = 2; 6 + 3 = 9; 4 - 4 = 0; 2 + 7 = 9; 7-5=2
Se poate organiza pe echipe sau elevii pot primi si fise. Se vor citi
exercitiile în soapta de catre fiecare elev. Vor închide apoi ochii si învatatorul va

70
sterge semnele de calcul. Elevii vor iesi la tabla si vor completa exercitiile cu
semnele disparute.
Pe parcursul jocului am renuntat la conducerea directa si am alternat-o cu
cea indirecta. Am cautat sa imprim jocului un anumit ritm, sa mentin atmosfera de
joc, sa evit momentele de monotonie, sa stimulez initiativa si inventivitatea
copiilor, sa urmaresc comportamentul lor si sa-i antrenez pe toti la joc.
La sfârsitul fiecarui joc am formulat concluzii si aprecieri asupra felului în
care acesta s-a desfasurat, asupra comportamentului elevilor, am facut
recomandari si evaluari individuale si generale.

III.3.Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunilor

de geometrie

Ghiceste unde s-a ascuns ursuletul?

SCOP:recunoasterea figurilor geometrice, folosirea corecta a denumirii
acestora,recunoasterea culorilor.
MATERIAL:figuri geometrice(patrat,triunghi,dreptunghi,cerc)de culori
diferite;un jeton cu ursulet.
DESFĂSURAREA JOCULUI:
Figurile geometrice sunt aranjate pe flanelograf,iar într-un colt al
flanelografului sta ursuletul.Pentru început educatoarea are rolul de
conducator,care însa v-a fi preluat fiecare data de copilul care raspunde
corect,iar ceilalti sunt vânatorii.Conducatorul jocului întreaba:
-Unde s-a ascuns ursuletul?

71
 Copilul desemnat trebuie sa raspunda, dupa care figura geometrica s-a
ascuns ursuletul de vânator.pentru ca raspunsul sa fie corect trebuie sa se
precizeze si culoarea figurii geometrice.
Câte sunt?
SCOP:consolidarea deprinderii de numerotatie;dezvoltarea atentiei si a
spiritului de abservatie.
MATERIAL:cartonase pe care sunt scrise cifre.
DESFĂsURAREA JOCULUI:
Educatoarea aseaza pe flanelograf, un cartonas care reprezinta un
anumit numar de desene.Copiii vor trebui sa aseze pe masute cartonasul care
reprezinta numarul de obiecte desenate.

Fişe pentru evaluarea continuă

„CUFĂRUL TOAMNEI”
Descoperă umbra fiecărui element şi realizează corespondenţa.

Alcătuiţi prin încercuire:

- mulţimea frunzelor, mulţimea legumelor, mulţimea fructelor, mulţimea florilor;
Colorează elementele fiecărei mulţimi

72
Exerciţii şi probleme de adunare

1. Rezolvaţi exerciţiile de adunare desenând în casetă atâţia morcovi corespunzător

rezultatului.

+ =

6 + 1 =

2. Într-o poieniţă stăteau la sfat 5 veveriţe. Au mai venit încă două. Câte veveriţe stau
acum la sfat?
Rezolvă problema şi scrie operaţia efectuată.

73
3. Rezolvă dacă ai timp exerciţiile date

3 + 2 =
6 + 2 =
4 + 2 =
6 + 1 =
7 + 1 =

74
4. Coloraţi cifra care corespunde numărului de elemente din următoarele mulţimi

TABEL DE CORESPONDENŢE
CRITERIU DE DESCRIPTORII DE PERFOMANŢĂ PENTRU ITEMII
OBIECTIVELE DE UNITĂŢILE NIVELUL
EVALUAT DE OPTIMALITATE
CONŢINUT In termeni Numeric maximal mediu minimal (PROBA)
(Operaţionalizate) de conţinut
O12 : să precizeze unde Noţiunea de Standard Toată Realizează două Realizează Realizează două I1: Realizează
sunt mai multe, mai tot atâtea, mai minimal grupa mulţimi cu tot două mulţimi mulţimi cu tot două mulţimi în
puţine, tot atâtea obiecte ; multe, mai atâtea elemente cu tot atâtea atâtea elemente diagramele
puţine ; pe baza elemente pe cu ajutorul libere cu tot
experienţei baza educatoarei ; atâtea elemente;
dobândite experienţei I2: Colorează
anterior; dobândite mulţimea care
anterior cu are cele mai
ajutorul multe elemente.
educatoarei; I3: Cum poţi să
faci să fie tot
atâtea elemente

75
 în cele două
mulţimi?

O13: să numere în Număratul în Standard Toată Numără în Număratul în Număratul în I1: Numeră
limitele 1-7, recunoscând limitele 1-7 ; minimal grupa limitele 1-7 şi limitele 1-7 cu limitele 1-7 cu aceste obiecte şi
cifrele corespunzătoare ; recunoaşte ajutorul ajutorul spune câte sunt.
cifrele educatoarei, educatoarei şi al I2: Alege cifra
corespunzătoare recunoaşte materialului corespunzătoare
fără ajutorul cifrele pe baza intuitiv, numărului de
educatoarei ; suportului recunoaşte greoi obiecte;
intuitiv ; cifrele.

O14: să raporteze corect Raportarea Standard Toată Raportează Raportează cu Raportează corect I1: Uniţi grupa
numărul la cantitate şi numărului la minimal grupa corect pe baza ajutorul numărul la de mere roşii cu
invers; cantitate şi a experienţei educatoarei ; cantitate şi invers cifra
cantităţii la dobândite cu ajutorul corespunzătoa-
număr ; anterior ; educatoarei ; re numărului de
mere ;
O15: să compună şi să Compunerea Standard 7 copii Compune şi Compune şi Compune şi I1: Ia batistele
descompună numere în şi maximal descompune descompune descompune de pe cele două
limitele 1-7 ; descompune- numerele numerele cu numerele cu sârme şi aşează-
rea prompt; ajutorul ezitari, cu ajutorul le pe una;
numerelor; educatoarei ; educatoarei; I2 : Culege
prunele şi
aşază-le în cele
două coşuri ;
O16 : să compare nunere Vecinii (mai Standard Toată Stabileşte Stabileşte Stabileşte vecinii I1: Încercuieşte
pentru a stabili vecinii mic şi mai minimal grupa vecinii unui vecinii unui unui număr cu în diagrama din
(mai mic, mai mare ) ; mare) ai număr fără număr cu ajutorul stânga cifra mai
numerelor in ajutorul ajutorul educatoarei pe mică cu o
76
 limitele 1-7 ; educatoarei ; educatoarei ; baza materialului unitate decât
intuitiv ; cea dată, iar în
cea din dreapta
cifra mai mare
cu o unitate
decât cea data ;
O17 : să determine locul Aspectul Standard Toată Determină locul Determină Determină locul I1: Desenează
unor numere în şirul ordinal; minimal grupa unor numere în locul unor unor numere în un trenuleţ care
numeric (aspectul şir fără ajutorul numere în şir şir cu ajutorul să aibă al doilea
ordinal) ; educatoarei ; cu ajutorul educatoarei pe vagon roşu şi al
educatoarei ; baza materialului cincilea de
intuitiv; culoare verde;

O18 : să precizeze Recunoaşterea Standard 18 copii Recunoaşte cum Recunoaşte Recunoaşte cum I1: Cum este şi
atributele figurilor pieselor mediu este şi cum nu cum este piesa este şi cum nu cum nu este
geometrice: cerc, pătrat, geometrice este piesa geometrică, este piesa această piesă ?
triunghi, dreptunghi; (descrierea geometrică fără iar cum nu geometrică cu
lor); ajutorul este cu ajutorul
educatoarei; ajutorul educatoarei şi al
educatoarei; materialului
intuitiv ;

77
MATRICE DE EVALUARE

OBIECTIVELE DE INSTRUMENTE DE EVALUARE

EVALUARE
Probă orală Probă scrisă Probă practică
O12 : să precizeze unde sunt
mai multe, mai puţine, tot X --- X
atâtea obiecte ;
O13: să numere în limitele 1-
7, recunoscând cifrele X --- ---
corespunzătoare ;
O14: să raporteze corect --- X ---
numărul la cantitate şi invers; --- X ---

O15: să compună şi să
descompună numere în X X ---
limitele 1-7 ;
O16 : să compare nunere
pentru a stabili vecinii (mai --- X ---
mic, mai mare ) ;
O17 : să determine locul unor
numere în şirul numeric --- X ---
(aspectul ordinal) ;
O18 : să precizeze atributele
figurilor geometrice : cerc, X --- ---
pătrat, triunghi, dreptunghi;

78
 Evaluare sumativă - Figuri geometrice - Grupa pregătitoare
* Recunoaşte şi denumeşte figurile geometrice învăţate la grădiniţă.
* Desenează în tabelul din subsol tot atâtea steluţe câte figuri geometrice de acelaşi fel sunt în tablou.
* Încercuieşte cifra corespunzătoare numărului de figuri geometrice mari. Colorează-le cu roşu.
* Observă dreptunghiurile. Spune câte sunt lungi şi câte scurte? Câte sunt în total? Colorează-le cu albastru.
* Observă cercurile. Încercuieşte cifrele care arată câte cercuri mari ai descoperit şi câte sunt în total.
* Colorează cu galben figurile geometrice mici.
* Descoperă în jurul tău obiecte a căror formă seamănă cu figurile geometrice învăţate. Denumeşte-le, descrie-le şi, dacă
vrei, desenează-le într-o cărticică a formelor geometrice.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

79
 1. Fise pentru evaluarea sumativă

1. Alcătuieşte prin încercuire: - mulţimea frunzelor mici;

- mulţimea crizantemelor cu coadă scurtă;
- mulţimea morcovilor subţiri;
2. Colorează: - frunza mare alegând o culoare specifică anotimpului toamna.
- mulţimea morcovilor groşi.

3. Desenează in fiecare căsuţă atâtea boabe de struguri câte indică cifra.

80
 7 5 3 6 10

4.Colorează în fiecare şir tot atâtea fructe sau legume câte indică cifra.

81
Exemple de jocuri didactice:

1. LA APROZAR

Scopuri:
• consolidarea deprinderii de a construi grupe de obiecte după formă;
• consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte şi de a sesiza
unele relaţii cantitative;
• dezvoltarea rapidităţii şi a promptitudinii în gândire.
Obiective operaţionale:
- să constituie mulţimi după unul sau mai multe criterii date;
- să compare mulţimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul
matematic corespunzător („mai multe”, „mai puţine”, „tot atâtea”) şi sesizând
constanţa cantităţii indiferent de locul mulţimii;
- să rezolve itemii propuşi în fişa de lucru individuală.
Sarcina didactică:
 Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenţei între elementele a
două mulţimi şi sesizarea diferenţei dintre acestea.
Regulile jocului:
Prin vocea educatoarei, Zâna Toamnei va indica sarcinile jocului ce vor fi
specificate pe jetoane în formă de frunze ruginii. Cele două grupe de copii răspund pe rând,
fiecare răspuns corect fiind recompensat cu o crizantemă. Colegii dintr-o echipă se vor
sprijini între ei pentru a rezolva sarcinile.
Elemente de joc: prezenţa Zânei Toamnei, închiderea şi deschiderea ochilor,
coroniţe surpriză de la Zâna Toamnă
Material didactic: prezenţa Zânei Toamnei, frunze pe care sunt scrise sarcinile,
jetoane cu fructe şi legume de toamnă, coşul Toamnei plin cu fructe şi legume, fişe
individuale de lucru.
Desfăşurarea jocului:
Copiii vor fi împărţiţi în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul
toamnei şi vor rezolva sarcina cerută:
1. Copiii vor grupa fructele şi legumele din aprozar după formă.
2. Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Aşează în perechi obiectele celor
două grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.
3. Pe panou se aşează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe aşează pe
masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puţin decât în grupa dată.
Coechipierii au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect,

82
 echipa va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă. Cine va avea cele mai multe
va câştiga jocul.
Variantă:
Educatoarea are cartonaşe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în
număr variabil. Va cere copiilor să aşeze în coşul toamnei „mai multe” , „mai puţine”, sau
„tot atâtea” legume sau fructe din aprozar.

S 2.UNDE S-A ASCUNS GREIERAŞUL?

Scop:
• Verificarea cunoştinţelor copiilor despre atributele pieselor geometrice;
• Dezvoltarea operaţiilor gândirii.
Obiective operaţionale:
- să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuând operaţii logice în
ceea ce priveşte sortarea pieselor în funcţie de cerinţele exprimate de către educatoare;
- să identifice poziţii spaţiale, şi să plaseze piesele în poziţia spaţială indicată;

- să rezolve corect itemii fişei;

- să participe cu plăcere şi interes la activitate;
Sarcina didactică:
 Recunoaşterea formelor geometrice şi precizarea atributelor acestora;
 Recunoaşterea şi denumirea poziţiilor spaţiale;
Reguli de joc:
La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună
unde s-a ascuns greieraşul, ce figură geometrică se află în acel loc şi care sunt atributele
acesteia. Dacă răspunsul este corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în
formă de chitară.
Elemente de joc: închisul şi deschisul ochilor, mişcarea.
Material didactic: greieraş, chitare stimulente, piese geometrice.
Desfăşurarea jocului:
Se prezintă invitatul zilei – Greieraşul – care le cere ajutorul copiilor pentru a-l
învăţa formele geometrice. Pe un panou sunt aşezate toate piesele geometrice învăţate.
Copii închid ochii, iar educatoarea aşează greieraşul lângă o piesă geometrică. Apoi
deschid ochii iar educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns greieraşul?. Copiii răspund
precizând piesa geometrică şi atributele ei.
Variantă:
Educatoarea aşează piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea
educatoarei: Unde sunt aşezate cercurile, copiii enumără locurile unde sunt aşezate acele
piese: Cercurile sunt pe masă / sub scaun / lângă grei.

83
 CAP.IV. ACTIVITĂŢI REZOLUTIVE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREŞCOLAR PE GRUPE DE VÂRSTĂ.

IV.1. PROIECT DE CERCETARE:,, ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN

ACTIVITATILE DIN GRADINITA”.

1. Utilizarea jocului didactic în activitatile din gradinita

a) Argumentare teoretica
Cercetarile psihologice efectuate în secolul nostru în problema jocului au pus în
evidenta numeroasele elemente psihologice care contureaza aceasta forma de activitate
specific umana. Este vorba de acele elemente psihologice care definesc jocul în general
si care sunt suficient de operante chiar la copiii de vârsta prescolara. Prin prezenta si
actiunea acestor elemente psihologice, copiii ies "din anonimat" si ni se înfatiseaza ca
fiinte cu personalitatea în formare, care gândesc, actioneaza motivat dupa posibilitati si
aspira la perfectionare.
Practica si teoria educatiei au demonstrat locul pe care-l ocupa jocul în viata
prescolarului, în activitatea de instruire si educare a acestuia din gradinita. Prin
intermediul jocului, copiii îsi îmbogatesc experienta cognitiva , îsi educa vointa si pe
aceasta baza formativa îsi contureaza profilul personalitatii.
Jocul didactic este o forma de activitate distractiva si accesibila copilului, prin
care se realizeaza o buna parte din sarcinile instructiv-educative în institutiile prescolare.
II. Scop
- Cunoasterea si precizarea locului pe care-l ocupa jocul didactic ca forma de
activitate în gradinita si ca metoda de predare- învatare.
III. Obiective:
- optimizarea performantelor scolare prin utilizarea jocului didactic;
-activizarea si optimizarea potentialului intelectual si fizic prin utilizarea jocului
didactic;
- dobândirea unor însusiri sociale prin intermediul jocului didactic.
IV. Ipoteza
Presupunem ca utilizarea jocului didactic asigura optimizarea performantelor
scolare ale prescolarilor.
V. Lot de subiecti
Proiectul se aplica pe un lot de subiecti alesi si clasificati dupa urmatoarele
criterii:

84
 a) vârsta :

Ani Nr.subiecti %
5-6 12 40%
7-8 18 60%
Total 30 100%

b) sex:

Sex Nr.subiecti %
Masculin 16 53%
Feminin 14 47%
Total 30 100%

c) mediu rezidential:

Mediu Nr.subiecti %
Urban 17 57%
Rural 13 43%
Total 30 100%

d) performante scolare:

Performante Nr.subiecti %
Ridicate 12 40%
Medii 13 43%
Scazute 5 17%
Total 30 100%

VI. Metodologia investigatiei

- joc didactic

- test docimologic

VII. Aplicarea

A. Evaluarea initiala:

Se aplica urmatorul test docimologic:

1. Încercuieste cifra corespunzatoare numarului de stelute:

85
 a.* * * * * *

9 6 8

b. * * * *

4 7 2

c.* * * * * * *

10 5 7

2. Taie raspunsul gresit:

a. 5 6 7 4 6 7

b. 7 8 10 7 8 9

c. 1 2 4 1 2 3

B: se realizeaza jocul didactic : "Raspunde repede si bine":

Obiective operationale:

- sa constituie multimi dupa criterii comune;

- sa formeze sirul numeric crescator si descrescator (0-10);(10-0);

- sa raporteze cantitatea la numar;

- sa recunoasca si sa stabileasca vecinii cifrelor.

Sarcini:

1. Construiti multimi de elemente dupa forma.

2. Asezati lalele în sir si asezati cifrele corespunzatoare

3. Luati din sir laleaua corespunzatoare numarului de zile dintr-o saptamâna.

86
 4. Numarati în gând câte picioare are un catel. Luati lal 939f56j eaua
corespunzatoare numarului de picioare.

5. Luati de la panou vecinele lalelei cu nr.2.

C. Evaluarea finala:

Se aplica urmatorul test docimologic:

1. Taie raspunsul gresit:

a. * * * * * * * * * * * * *

3 5 4

b. * * * * * * * * * * * * * * * *

6 2 10

c. * * * * * * * * * * * * * * * *

7 9 5

2. Completeaza sirul numeric crescator cu cifrele care lipsesc:

0 _ _ _ 4 _ _ _ 8 _ 10

_ _ _ 3 _ _ 6 _ _ 9 _

_ 1 _ _ _ 5 _ 7 _ _ _

3. Completeaza sirul numeric descrescator cu cifrele care lipsesc:

10 _ _ 7 _ _ _ 3 _ _ 0

_ 9 _ _ _ 5 _ _ 2 _ _

_ _ 8 _ _ _ 4 _ _ 1 _

VIII. Analiza si interpretarea rezultatelor:

87
 Vârsta Test initial Nr. % Test final Nr.subiecti %
subiecti
5-6 ani F.B 2 16% F.B 6 50%
5-6 ani B. 7 58% B 4 32%
5-6 ani S 1 9% S 1 9%
5-6 ani I 2 16% I 1 9%
7-8 ani F.B 5 28% F.B 10 56%
7-8 ani B 7 39% B 5 28%
7-8 ani S 5 27% S 3 16%
7-8 ani I 1 5% I - -
Valorificarea si enuntarea concluziilor:
Progresul prescolarilor este vizibil semnificativ între etapa initiala si cea
finala.
Jocul didactic ofera educatoarei prilejul de a atinge obiective importante
ce tin de latura formativa, dar si de cea informativa în dezvoltarea personalitatii
copilului prescolar.
Jocul evita achizitiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele
psihice de cunoastere la nivel operational, formându-se astfel deprinderi practice,
intelectuale, strategii cognitive , atitudini, sentimente, structuri de personalitate.
Consideram ca prin joc poate fi transmisa o mare parte din informatiile
cuprinse în programele gradinitei.
Din materialul prezentat în lucrarea de fata reiese limpede aportul jocului
didactic în dezvoltarea capacitatilor de comunicare verbala, a memoriei, a
imaginatiei, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale
educatiei în institutiile prescolare.

PROIECT DE ACTIVITATE
DATA: 07.05.2011
GRUPA : pregătitoare
PROPUNATOARE:OPREA-ROESCU MARIA-MIRELA
GRĂDINIŢA:SIRINEASA
CATEGORIA ACTIVITĂŢII : Activitate matematică
MIJLOC DE REALIZARE : Joc didactic
TEMA : ,, Al câtelea fluturaş şi a câta floare lipseşte ? “

88
SCOP :
a) Informativ :
- consolidarea reprezentărilor despre număratul în limitele 1- 6 ;
- utilizarea corectă a numeralului ordinal .
b) Formativ :
- dezvoltarea capacităţii de a diferenţia aspectul ordinal de cel cardinal în
numărare ;
- stimularea spiritului de observaţie , a atenţiei şi a memoriei vizuale .
c) Educativ :
- cultivarea interesului pentru o exprimare corectă prin realizarea acordului
între
numeralul ordinal şi substantiv ;
- dezvoltarea dorinţei de a aplica în joc cunoştinţele matematice dobândite ;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE :
a) Cognitive :
- să numere corect în şir crescător în limitele 1-6 ;
- să utilizeze corect numeralele cardinale şi ordinale ;
- să compare mulţimile prin aprecieri globale şi prin punere în
corespondenţă ;
- să respecte acordul numeral – substantiv ;
- să numească vecinul mai mare sau mai mic al unui număr ;
- să folosească un limbaj matematic adecvat .
b) Psihomotorii :
- să sesizeze poziţia fiecărui număr în şirul numeric ;
- să indice obiectul care ocupă un anume loc în şir ( primul , al doilea …) ;
- să se deplaseze pentru a se grupa corespunzător sarcinilor primite în joc .
c) Afectiv – atitudinale :
- să participe cu interes la activitate ;
- să colaboreze cu colegii pentru a rezolva sarcinile grupului .
89
SARCINA DIDACTICĂ : stabilirea locului obiectului în şirul numeric ;
folosirea corectă a numeralului ordinal .
ELEMENTE DE JOC : închiderea şi deschiderea ochilor , ascunderea , ghicirea
întrecerea , aplauzele , surpriza .
TIPUL ACTIVITĂŢII : consolidare
STRATEGIA DIDACTICĂ :
a) Metode şi procedee : explicaţia , demonstraţia , exerciţiul, problematizarea ,
conversaţia , jocul;
b) Mijloace de învăţământ : suport cu buzunare, planşe , material mărunt
( fluturi şi flori ), fişe, medalioane cu cifre ( 1-6 ) ;
c) Forme de organizare : frontala, pe grupe, individuala.
EVALUARE : continuă – prin analiza răspunsurilor şi a modului de lucru ,
prin observarea comportamentului şi aprecieri stimulative .
DURATA : 25-30 min
EVALUARE : continuă – prin analiza răspunsurilor şi a modului de lucru ,
prin observarea comportamentului si aprecieri stimulative .

BIBLIOGRAFIE
Dumitra , Magdalena , ,, Activităţile matematice în grădiniţă ”- ghid prc
,Editura Compania , 2005 Păduraru , Veronica ( coordonator ) , ,, Activităţi
matematice în învăţământul preşcolar ”- sinteze, Ed . Polirom , 1999 .
Desfăşurarea activităţii
Etapele Activitatea educatoarei Activitatea
activităţii copiilor
1. Voi crea cadrul necesar bunei -colaborarea la
Organizarea desfăşurări a activităţii : aşezarea
activităţii -aşezarea mobilierului în formă de mobilierului ;
careu ; -stabilirea ordinei
-pregătirea materialului didactic . şi disciplinei .
2. Voi crea un climat favorabil activităţii: - exprimă dorinţa
Captarea le voi arăta ce am în piept – o floare şi de a primi şi ei
90
 atenţiei un fluturaş. flori şi fluturi .
Descopăr suportul cu buzunare pe care
de asemenea sunt flori şi fluturaşi .
3. Cu aceste materiale ne vom juca jocul ,, - reţin denumirea
Enunţarea Al câtelea fluturaş şi a câta floare jocului ;
temei şi lipseşte ? ” - ascultă
a obiectivelor La această activitate fiecare copil trebuie obiectivele .
să numere corect , să găsească locul
fiecărui fluturaş şi a fiecărei flori care
lipseşte din şir.
4. - Până la cât aţi învăţat să număraţi ? - numără ;
Reactualizare Solicit un copil să numere crescător şi - aşază în şir la
a descrescător în limitele 1-6 . suport ;
cunoştinţelor Chem un copil să aşeze într-un şir - aşază fluturaşii ;
orizontal - aşază florile şi
,,fluturaşii” şi să-i numere . formează perechi ;
Alt copil va trebui să aşeze deasupra - numără ;
şiruluiformat ,,florile”, formând perechi - răspund :
între un fluturaş şi o floare . ,, Au tot atâtea
Număraţi fluturaşii şi florile ! elemente ”
- Ce puteţi spune despre cele două
mulţimi?
5. Explicarea regulilor jocului - ascultă
Dirijarea - La semnalul meu , toţi copiii închid explicaţiile ;
învăţării ochii ; - participă la
- La bătaia mea din palme veţi privi şi jocul de
veţi spune ce s-a schimbat în şir , al probă.
câtelea fluturaş sau a câta floare
lipseşte ;
Voi desfăşura cu copiii un joc de probă ,
apoi jocul propriu-zis.
6. Jocul se va desfăşura în mai multe etape: - prima floare nu
Obţinerea 1. Voi ascunde mai întâi primul fluturaş; are pereche , deci
performanţei - Al câtelea fluturaş lipseşte ? lipseşte primul
şi asigurarea - Mai are pereche prima floare ? fluturaş
conexiunii - În care mulţime sunt mai multe - sesizează al
inverse elemente ? câtelea fluturaş şi
- Dar mai puţine ? a câta floare
91
 Ascund pe rând toţi fluturaşii şi toate lipseşte
florile pentru a putea folosi toate din fiecare şir ;
numeralele învăţate - utilizează un
( primul-prima ,al doilea –a doua , etc . ). limbaj adecvat ;
Atrag atenţia asupra acordului între - identifică vecinii
numeral obiectelor care
şi substantiv . lipsesc .
Adresez întrebări despre vecinii - observă
fluturaşilor sau a florilor care lipsesc . schimbările ;
2.Voi ascunde pe rând şi ceilalţi - sesizează absen-
fluturaşi şi celelalte flori , pentru a ţa a două
identifica vecinii ; elemente .
3. În complicare voi ascunde câte două
elemente dintr-un şir .
7. 4. Voi prezenta copiilor o planşă în care - identifică prin
Asigurarea suntdesenaţi şase copaci , între care al numărare locul
retenţei şi a doilea nuare frunze . copacului în şir ;
transferului - Al câtelea copac este uscat ? - pipăie cu
5. Voi desemna şase copii care să ochii închişi ;
formeze unşir în faţa grupei . - numără ;
Voi cere unui copil să identifice , legat la - se grupează
ochial patrulea coleg din şir , etc ... după culoare în
6. Distribui copiilor medalioane : 6 roşii, cerculeţe apoi în
6 albastre şi 6 verzi cu cifre ( 1-6 ). şir şi numără .
Copiii trebuie să se grupeze după
culoarea medalionului , apoi să se aşeze
în şir, fiecare ocupând locul indicat de
cifra de pe medalion.
8. Distribui fişe cu următoarele sarcini : - intuiesc
Evaluare - Colorează floarea care se află înaintea imaginile;
celei de-a treia ; - rezolvă
- Colorează balonul care se află între cel sarcinile ;
de-al patrulea şi al şaselea ; - verifică ;
- Colorează prima şi ultima steluţă . - corectează ;
Fixarea temei : - numesc jocul .
- Cum se numeşte jocul ?
9. Voi face aprecieri asupra participării şi a - ascultă
Încheierea comportamentului în timpul activităţii . aprecierile.
92
 activităţii

Bibliografie
Dumitra , Magdalena , ,, Activităţile matematice în grădiniţă ”- ghid
practic,Editura Compania , 2005; Păduraru , Veronica ( coordonator ) , ,,
Activităţi matematice în învăţământul preşcolar ”- sinteze , Ed . Polirom ,
1999
e)Analiza cercetării
La rezolvarea testului 5 copii s-au descurcat foarte bine , 4 copii bine
si 3 copii suficient.În cadrul jocului didactic proiectat , toti preşcolarii au
consolidate reprezentările despre numărat . În vorbirea curentă trei dintre ei
nu realizează acordul dintre numeralul ordinal şi substantiv , unul singur a
intampinat greutăţi in numirea vecinului mai mic cu o unitate . Toţi copiii au
aplicat în joc cunoştinţele matematice dobândite şi folosesc un limbaj
matematic adecvat .
f ) Valorificarea si enunţarea concluziilor
Analizând datele prelucrate si făcând o analiză comparativă între
partea teoretică şi practică, am trecut la stabilirea unor concluzii: Jocul
didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce ţin de
latura formativă, dar şi de cea informativă în dezvoltarea personalităţii
copilului preşcolar. Jocul evită achiziţiile de tip receptiv reproductiv,
solicitând procesele psihice de cunoaştere la nivel operaţional, formându-se
astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive , atitudini,
sentimente, structuri de personalitate. Considerăm că prin joc poate fi
transmisă o mare parte din informaţiile cuprinse în programele grădiniţei.
Din materialul prezentat în lucrarea de faţă reiese limpede aportul jocului
didactic în dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală, a memoriei, a
imaginaţiei, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale
educaţiei în instituţiile preşcolare.

93
 IV.2. ACTIVITĂŢI REZOLUTIVE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREŞCOLAR PE GRUPE DE VÂRSTĂ.

Grupa: Mare
Educatoare: OPREA-ROESCU MARIA-MIRELA
Gradinita:SIRINEASA

Categoria de ctivitate: Activitate matematică

Tema: ,, Hai sa socotim!”

Tipul de activitate: consolidare de cunostinţe
Forma de realizare: operaţii de adunare si scădere cu 1-2 unitati in
limitele 1-10
Scopul activităţii:
• dezvoltarea capacităţii de rezolvare de probleme prin achiziţia de
strategii adecvate;
Obiectivele operaţionale:
•să efectueze operaţii de adunare cu 1-2 elemente, in limitele 1-10,
prin manipulare de jetoane (ex.: 3 flori +2 flori), manipulare de
obiecte, trasare pe hartie, etc;
•să utilizeze corect semnul +(plus) si semnul =(egal) ;
•sa utilizeze corect limbajul adecvat operaţiei de adunare (ex. 1
floare plus 2 flori egal 3 flori);
•să efectueze operaţii de scădere cu unu si doua elemente, în limitele
1-10, prin manipulare de jetoane si trasare pe hârtie;
• să verbalizeze acţiunea făcută utilizând un limbaj matematic
adecvat;
• să utilizeze corect semnul – (minus) si = (egal);
Metode si procedee: demonstraţia, explicaţia, jocul, exerciţiul,
problematizarea;

94
 Mijloace de invatamant: jetoane cu imagini, panou, simboluri
matematice, tabla, creta, probleme ilustrate, fişe de munca
independentă, creioane colorate, etc.
Material bibliografic:
• “Programa activitatilor instructiv-educative in gradiniţa de copii”
• “Metodica activitatilor instructiv- educative in invăţământul
preprimar”
Durata: 30 minute
Momentele Activitatea educatoarei Activitatea copilului
activităţii
1. Moment Aerisesc sala de grupă si Intră în sala de grupă şi
organizatoric creez o atmosferă optimă se aşează pe scăunele.
desfăşurării activităţii.
Aranjez mobilierul si
materialul didactic folosit.
2. Captarea Introducerea in activitate se Sunt atenţi la ceea ce le
atenţiei face prin prezentarea spun si privesc cu atenţie
elementului- surpriză: un plic plicul.
de la un elev din clasa întâi,
pe nume Andrei, cu probleme
ilustrate care le solicită
ajutorul în găsirea
răspunsurilor corecte.
3. Anunţarea Pentru a-i demonstra lui Sunt atenţi şi aşteaptă cu
temei Andrei că ştim să socotim, nerăbdare să înceapă
astăzi la activitatea activitatea.
matematică vom efectua
operaţii de adunare si scădere
in limitele 1-10.
4. Pun copiii sa numere în şir Numără crescător şi
Reactualizarea crescător de la 1 pana la 10 şi descrescător in limitele
cunoştinţelor în şir descrescător de la 10 la 1-10;
1. Numără din doi in doi;
Le cer copiilor să numere din
doi in doi.
5. Dirijarea Descopăr macheta de la Un copil mai pune o
invatarii si grădina cu flori. Pun un copil floare pe macheta.
obtinerea să intuiască materialul şi să
performantei numere florile. Un alt copil Rezolvă problema.
95
 vine şi mai sădeşte o floare! Formulează şi rezolvă
Câte flori sunt? problemele la panou sau
Le voi propune spre rezolvare pe tablă.
probleme ilustrate in versuri. Rezolvă problema.
Exemplu: ,, Ai în coşul tău
trei nuci, /una o dai unui Scrie problema la tablă.
frate…/Câte mai mănânci?
Pun un copil să scrie la tablă
problema, utilizand
semnele ,,+’’, ,,-‘’, ,,=’’
Se acordă recompensă dacă a
rezolvat corect.

6. Evaluarea Dau copiilor fişe de lucru. Le Intuiesc fişele, se

explic sarcinile. gândesc şi rezolvă
In timp ce copiii rezolvă, aplicând cunoştinţele
supraveghez modul în care anterioare.
lucrează fiecare .
7. Incheierea Voi face aprecieri colective şi Ies din sala de grupă
activităţii individuale asupra modului în cântând un cântecel.
care au lucrat copiii acordând
stimulente.

96
 Grupa mică
Educatoare: OPREA-ROESCU MARIA-MIRELA
Gradinita:SIRINEASA
Activitatea: activitate matematică
Tema: “Pune-mă la locul meu”
Tipul activităţii: consolidare de cunostinţe
Forma de realizare: joc logic
Scopul activităţii:
* consolidarea operaţiilor intelectuale prematematice ;
* consolidarea capacităţii de recunoaştere si denumire a formelor
geometrice.
Obiective operaţionale:
* să identifice cercul dintr-o mulţime de alte forme geometrice ;
* să identifice pătratul dintr-o mulţime de alte forme geometrice ;
* să identifice figuri geometrice (cerc, patrat) dupa un criteriu dat
(culoare) ;
* să participe activ şi cu interes la activitate.
Sarcina didactica: Recunoaşterea figurilor geometrice,
identificarea figurilor după un criteriu dat.
Regulile jocului:
* alegerea unei forme geometrice din săculeţ şi aşezarea acesteia la
tabla magnetică
* alegerea unei forme geometrice (cerc, patrat) diferit colorate si
stabilirea regulilor jocului ;
* corectarea situaţiilor în care nu sunt respectate aceste reguli.
Elemente de joc: competiţia, aplauze, recompense.
Strategia didactica: mixtă (ludic-educativă, acţională).
Metode si procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul,
demonstraţia.

97
 Material didactic: saculeţ cu figuri geometrice, tabla magnetică,
cercuri si pătrate din carton, divers colorate, cerculeţe si pătratele
din hartie glacie, divers colorate.
Nivelul grupei: Copiii au cunoştinţe despre formele geometrice
(cerc si pătrat), au operaţiile gândirii dezvoltate corespunzător
vârstei.
Forme de organizare: frontal, individual.
Durata: 15-20 min.
Bibliografie:
* Programa activitatilor instructive-educative in grădinita de copii,
Bucuresti, 2005
* Gh. Iftime – Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolari mici, Ed.
Didactica şi
Pedagogică.
* Comsa Mirela Florentina – Indrumător metodic în sprijinul
desfăşurării
activităţilor matematice in gradiniţa de copii la grupă mică.

ETAPELE CONŢINUTUL STRATEGII

EVALUARE
ACTIVITĂŢII ŞTIINŢIFIC DIDACTICE
Pregătirea sălii de grupă
(aerisirea, aşezarea
1. MOMENT
scăunelelor în
ORGANIZA-
semicerc).
TORIC
Pregătirea materialului
didactic.
Prezentarea surpriză a Conversatia Reactii la
săculeţului cu figurile surprize.
geometrice.
2. CAPTAREA
Prezentarea sub forma
ATENŢIEI
de surpriză a tablei
magnetice si a figurilor
geometrice cartonate.

98
 Se prezintă tema Conversaţia
3. ANUNŢAREA activităţii: “Pune-mă la
TEMEI SI A locul meu” şi se
OBIECTIVELOR prezintă sintetic
obiectivele.
Fiecare copil va veni, pe
rând, să scoată câte o
piesă geometrică din
săculeţ. El va trebui să
identifice piesa după
Individual
formă şi încă un alt
criteriu (culoarea).
Orală, prin
După identificare, Explicaţia
analiza
copilul va trebui să
răspunsuri-
aşeze piesa pe tabla
lor.
magnetică la locul
potrivit.
4. DIRIJAREA
Jocul se desfasoară cel
INVAŢĂRII
puţin o dată cu toţi
copiii.
Copiii sunt rugaţi să
închidă ochii, iar pe
tabla magnetică se
schimbă locul unor Conversaţia
figuri.
In acest caz, copiii sunt Explicaţia
puşi să observe Demonstraţia
modificarea făcută şi să
reconstituie situaţia
iniţială.

99
 Li se împart copiilor Conversaţia
cerculeţe şi pătratele din
hârtie glacie. Frontal
La semnalul sonor,
fiecare copil va trebui să Exerciţiul
se indrepte spre locul
indicat (pătrat mare, Individual
cerc mare, cartonate).
Cerculeţele si pătratelele
5. ASIGURAREA
sunt de două culori Conversaţia
CONEXIUNII
(roşu si galben), iar
copilul va trebui să
identifice forma
geometrică mare

corespunzatoare.
La reluarea jocului, se
vor schimba piesele din
hartie glacie.
Aprecieri generale si
individuale cu privire la
gradul de participare al
copiilor la activitate şi la Individual
6. ÎNCHEIEREA
comportamentul Conversaţia
ACTIVITĂŢII
acestora in timpul frontal
activităţii.
Recompensarea cu
bomboane.

100
 ,, NE JUCĂM CU OAMENI DE ZĂPADĂ ”

- PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ –

Educatoare: OPREA-ROESCU MARIA-MIRELA

Gradinita:SIRINEASA
GRUPA MICA

ACTIVITĂŢI DE GRUP

ACTIVITATE MATEMATICĂ
JOC DIDACTIC – „ Ne jucăm cu omul de zăpadă ”

Obiective de referinţă :
- să înţeleagă şi să transmită mesaje simple şi să reacţioneze la acestea ;
- să stabilească relaţii între obiecte şi grupuri de obiecte ;
- să participe la activităţi atât în calitate de vorbitor cât şi de auditor

Obiective operaţionale :
- să aleagă bulgărele cel mare şi să-l aşeze la locul potrivit ;
- să grupeze nasturii după culoare ;
- să numere până la 2 ;
- să numere elementele componente ale omului de zăpadă ( doi ochi , o gură ,
un nas , doi bulgări , etc., )
- să perceapă şi să sesizeze relaţii spaţiale simple dintre diferite obiecte

BIBLIOTECĂ

- să selecteze imaginile cu jocurile copiilor iarna ;

- să reproducă corect versurile poeziei ;
CONSTRUCŢII :

- să aleagă bulgării mari şi mici ;

- să îmbine elementele pentru a reda imaginea omului se zăpadă ;
101
 - să sesizeze culorile şi să le denumească ;
ARTĂ :

- să realizeze fulgii de zăpadă prin uşoara apăsare cu degetul arătător pe

suprafaţa de lucru ;
- să realizeze bulgări de zăpadă prin mişcarea circulară a degetului arătător
pe suprafaţa de
lucru ;
- să rupă bucăţi de hârtie pentru a confecţiona fulgii de zăpadă ;
- să mototolească hârtia pentru a realiza bulgari de zăpadă ;

FINALITATEA ZILEI

Copiii vor fi antrenaţi în derularea dansurilor tematice „ Dansul fulgilor

de nea ” şi „ Dansul oamenilor de zăpadă ” .

SCENARIUL ZILEI

Copiii intră în sala de grupă îmbrăcaţi în fulgi de zăpadă şi vor avea

surpriza să găsească bulgări de zăpadă adevăraţi .
Se poartă un mic dialog referitor la anotimpul iarna şi la ce pot face ei
cu bulgării de zăpadă . Copiii vor fi dirijaţi apoi spre ariile de stimulare şi va
fi motivată activitatea fiecărui sector .
După ce se desfăşoară activitatea pe sectoare , copiii sunt invitaţi să se
joace cu omul de zăpadă prin jocul didactic „ Ne jucăm cu omul de zăpadă
”.

102
 MOMENTELE PROIECTĂRII DIDACTICE

1. CAPTAREA ATENŢIEI – prin surpriza apariţiei bulgărilor de zăpadă

.
2. ENUNŢAREA OBIECTIVELOR – pe înţelesul copiilor va fi făcută
în timpul scurtei conversaţii motivând utilitatea bulgărilor şi a
celorlalte elemente componente ale omului de zăpadă .
3. REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR DOBÂNDITE
ANTERIOR : - se va efectua prin reamintirea informaţiilor însuşite
anterior , referitoare la anotimpul iarna şi jocurile copiilor în acest
anotimp .
4. PREZENTAREA NOULUI CONŢINUT : - se va realiza în
momentul prezentării sarcinilor de lucru de la fiecare sector de
activitate .
5. DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII :- se va face în manieră integrată
6. OBŢINEREA PERFORMANŢELOR : - se va realiza în timpul
desfăşurării activităţilor pe sectoare de activitate la finalul proiectului .
7. FEEDBAK-UL : - fiecare copil îşi va manifesta bucuria realizării
sarcinii primite .
8. EVALUAREA : - se realizează în încheierea activităţii prin aprecierile
care se vor face asupra participării copiilor la întreaga activitate . Copiii vor
primi stimulente şi promisiunea că la următoarea zăpadă se vor juca în curtea
grădiniţei

103
 ANEXE

Exemple de jocuri didactice:

1. DETECTIVII

Scopuri:
• consolidarea deprinderii de a raporta cantitate la număr şi a numărului
la cantitate;
• sesizarea locului unui număr în şirul numeric (limitele 1-5);
• verificarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu
una şi două unităţi în limitele 1-5;
Obiective operaţionale:
- să numere în limitele 1-5;
- să determine locul fiecărui număr în şirul numeric 1-5 stabilind
vecinii,
- să rezolve operaţii simple de calcul oral folosind simboluri
matematice.
Sarcina didactică:
 stabilirea locului unui număr în şirul numeric;
 raportarea corectă a numărului la unitate şi a unităţii la număr;
efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere cu una sau două
unităţi.
Regulile jocului:
Copilul numit de educatoare va corecta greşeala şi va primi insigna de
detectiv. Dacă răspunde corect este aplaudat , dacă greşeşte alt copil va
corecta greşeala. În a doua parte a jocului, copilul indicat a fi detectiv va
număra elementele unei mulţimi şi va spune dacă doreşte să adauge sau să ia
un element.
Elemente de joc: ghicirea, aplauzele, întrecerea.
Materialul didactic: cifre, siluete cu oameni de zăpadă, mături,
fulgişori, insigna de detectiv.

104
 Desfăşurarea jocului:
Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai
multe mistere.
1) Pe un panou sunt aşezate cifrele în dezordine. Copii trebuie să aşeze
cifrele în ordine crescătoare şi apoi descrescătoare.
2) Educatoarea aşează o cifră pe panou, iar copii afişează vecinii
numărului dat;
3) Educatoarea aşează două cifre diferite pe panou, iar copii trebuie să
aşeze cifrele intermediare.
Exemplu: 2 şi 5. Copiii aşează 3 şi 4.
4) Educatoarea prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar
copii vor forma grupe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu
un element mai puţin .
Variantă:
Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr şi să
formeze o grupă cu tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă
doreşte să mai adauge sau să ia un element.
Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 4 şi formează o grupă cu tot
atâtea elemente. Adaugă sau ia un element! Un alt copil va rezolva şi afişa
exerciţiul: 4+1=5.

105
 2. ÎN CURTEA BUNICILOR

Scopuri:
• consolidarea număratului în limitele 1-7;
• verificarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat;
Obiective operaţionale:
- să constituie mulţimi cu 1-7 elemente;
- să raporteze numărul la cantitate şi cantitatea la număr;
- să compună şi să descompună numere în limitele 1-7, utilizând o
gamă largă de variante;
- să perceapă numărul în întregul său;
- să rezolve sarcinile fişei;
Sarcina didactică:
 compunerea şi descompunerea unui număr;
Regulile jocului:
Copilul numit va aşeza fiecare animal la căsuţa lui. Se vor denumi grupele
formate. Se va asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale
fiecărei mulţimi. Copiii vor enumera grupele cu cele mai multe, respectiv cele
mai puţine animale. Copiii vor compune şi descompune numerele aşezând
animalele unei grupe în 2 adăposturi (descompunere), ori completând
elementele unei mulţimi (compunere). Se motivează de fiecare dată aşezarea.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului.
Material didactic: siluete cu animale domestice (găini, oi, căţeluşi,
pisici,cai,etc.), imagini cu căsuţele animalelor.
Desfăşurarea jocului:
Animalele au ieşit la păscut şi trebuie să se întoarcă la casele lor. Copiii
le vor ajuta să intre în căsuţa lor. Vor număra fiecare grupă si vor asocia cu
cifra care corespunde numărului de animale din casă. Un copil va primi rolul
de fermier . În fiecare căsuţă vor fi 2, 3, 4 animale. Copilul care a primit rolul
de fermier va trebui să completeze numărul animalelor astfel încât în fiecare
adăpost să fie câte 7 ( 6, 5 4 sau 3) animale.
Exemplu: În coteţ erau 5 găini. Eu am aşezat încă 2 şi acum sunt 7 găini.
Copiii numără animalele din căsuţe. Fiecare fermier va verbaliza acţiunea
efectuată.
La fel se va proceda şi cu celelalte căsuţe.

106
 Rolul de fermier îl va primi acel copil care ştie să răspundă la o ghicitoare
despre animale domestice.
Exemple de ghicitori:
Face ouă zeci şi sute Clăi de lână-n patru beţe
Dacă-i dai grăunţe multe. Pasc răzleţe prin fâneţe
(Găina) (Oile)

Are coarne şi bărbiţă, Laptele ce-l bei

Părul aspru şi-o codiţă. Este tot al ei.
Ea pe pomi se caţără, “Muuuu” e vorba ei,
Iedul drag îşi apără. Ghiceşte dacă vrei!
(Capra) (Vaca)

Variantă:
Copilul ales va primi 7 (5, 4, 6) animale. Ei au sarcina de a aşeza
animalele în două căsuţe şi apoi vor spune cum le-au aşezat.
Exemplu: Eu am aşezat cele şapte oiţe astfel: cinci în primul grajd si
două în al doilea grajd. Împreună sunt şapte oiţe. Se verifică prin numărare şi
se alege cifra corespunzătoare.
Vor fi solicitaţi mai mulţi copii să spună cum au aşezat animalele de la
fermă.

107
 3. CU MATEMATICA ÎN LUMEA
POVEŞTILOR

Scopuri:
• verificarea număratului în limitele 1-10 prin raportarea numărului la
cantitate.
• consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în
corespondenţă;
• efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere folosind corect simbolurile
matematice: „+”, „-”, „=”.
Obiective operaţionale:
- să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu una şi
două unităţi în limitele 1-10 ;
- să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate ;
- să utilizeze corect simbolurile « +, - şi = » ;
- să rezolve corect fişa de lucru individuală ;
Sarcina didactică :
 raportarea corectă a cantităţii la număr şi a numărului la
cantitate ; efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere cu un element.
Regulile jocului :
Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate şi va
aşeza cifra corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu
tot atâtea elemente câte elementeare cea indicată. Dacă nu rezolvă corect
sarcina, alt copil va veni să corecteze greşeala.
Elemente de joc : surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.
Material didactic : tablouri cu imagini din poveşti, siluetele
personajelor, cifre, grupe diverse legate de personajele din poveştile
cunoscute.
Desfăşurarea jocului :
Educatoarea afişează un tablou dintr-o poveste, îl intuieşte cu ajutorul
copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile cu conţinut matematic. Se pot afişa
patru-cinci tablouri din poveştile cunoscute.
Exemplu : Tabloul afişat prezintă o secvenţă din basmul Albă-ca-
Zăpada.

108
 1. Câţi pitici sunt în imagine ?
2. Aşezaţi cifra corespunzătoare numărului de pitici.
3. Formaţi o grupă de pătuţuri în care să fie tot atâtea câţi pitici sunt.
4. Formaţi o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe decât
pătuţurile.
5. Un pitic pleacă la plimbare. Câţi au rămas ?
Această sarcină implică rezolvarea şi afişarea exerciţiului matematic : 7 – 1 =
6.
6. Câte personaje sunt ? (piticii şi Albă-ca-Zăpada) : 7 + 1= 8.
Variantă :
Se vor afişa imagini cu scene din poveştile sau basmele cunoscute. Spre
deosebire de prima parte a jocului, grupele, cifrele şi exerciţiile matematice
vor fi intenţionat aşezate greşit. Copiii vor trebui să sesizeze greşelile şi să le
corecteze.

4. DE-A ŞCOALA

Scopuri :
• consolidarea capacităţii copiilor de a înţelege şi utiliza numerele (1-10);
• verificarea capacităţii copiilor de a efectua operaţii simple de calcul
oral, de adunare şi scădere cu o unitate şi/sau două unităţi, în limitele 1-
10;
• recunoaşterea şi folosirea simbolurilor « + », « - » si « = » ;
• sistematizarea cunoştinţelor privind rezolvarea unor probleme simple în
concentrul 1-10;
• dezvoltarea operaţiilor gândirii (comparaţia, analiza, sinteza,
generalizarea):
Obiective operaţionale:
- să numere crescător şi descrescător în concentrul 1-10;
- să raporteze corect numărul la cantitate şi cantitatea la număr;
- să determine locul fiecărui număr în şirul natural recunoscând vecinii
numerelor;
- să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu
una şi două unităţi în limitele 1-10;
- să rezolve probleme simple având ca suport ilustraţii;
- să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate;
- să utilizeze corect simbolurile « +, - si = »;

109
 - să rezolve corect fişa de lucru individuală;
Sarcina didactică:
 Raportarea directă a cantităţii la număr şi a numărului la
cantitate, identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu
o unitate;
 Compunerea şi rezolvarea unor probleme care propun operaţii de
adunare şi scădere cu una sau două unităţi;
Regulile jocului:
 jocul se desfăşoară pe două echipe;
 fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile;
 fiecare răspuns este recompensat cu o faţă zâmbitoare;
 câştigă echipa care are cele mai multe feţe zâmbitoare.
Elemente de joc: surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele,
închiderea şi deschiderea ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul
clopoţelului.
Material didactic: ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept,
siluete reprezentând rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoţel, diplome.
Desfăşurarea jocului: La sunetul clopoţelului, câte un copil de la fiecare
echipă va veni în faţă şi va alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă
sarcina. Dacă aceasta este rezolvată corect, echipa sa va primi o faţă
zâmbitoare. Clopoţelul va suna de fiecare dată de un anumit număr de ori şi va
veni în faţă acel copil care are în piept cifra corespunzătoare.
Exemple de sarcini:
1) Încercuieşte cifra care ne arată câte silabe are obiectul din
imagine. (se vor folosi două imagini: o carte, un stilou.)
2) Alege cifra care corespunde numărului de fetiţe prezente în sala de
grupă. Copilul din cealaltă echipă va denumi vecinii acestei cifre.
3) Aşează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou
sunt aşezate mai multe cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii aşează 3, 5,
6, 7, 8.)
5) Aşează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul;
- pune deoparte atâtea cercuri câte anotimpuri sunt cu zăpadă;
Ce semn folosim? Câte anotimpuri au rămas? 4 – 1= 3.
6) Aşează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini;
- pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele
mâini.
Ce semn folosim? 10 – 2= 8.
8) ” Găseşte greşeala!” – se vor propune spre corectare, următoarele
exerciţii:
- pentru echipa nr. 1: „7 – 1=8 4+ 2=2”
- pentru echipa nr. 2: „8 – 2=10 5+2=3”
În final se vor rezolva probleme pe baza unor versuri.
La sfârşitul activităţii toţi copii vor primi diplome.

110
 CONCLUZII

Dezvoltarea uimitoare pe care a atins-o ştiinţa matematică

contemporană, pătrunderea ei în toate domeniile de cercetare şi contribuţia
adusă în studierea şi dirijarea ştiinţifică a procesului de învăţământ constituie
argumente incontestabile privind necesitatea asimilării şi de la cea mai
fragedă vârstă.
În lucrarea de faţă am prezentat rezultatul unei cercetări privind
preocuparea ce am avut-o în vederea dezvoltării unor capacităţi intelectuale la
preşcolari prin in termediul activităţilor matematice, asigurând trecerea
treptată a acestora de la o gândire concret intuitivă la o gândire abstractă,
logică în vederea integrării eficiente în clasa I.
Procesul formativ angajează întreaga personalitate a copilului şi
experienţa organizată de mine a avut ca scop stimularea interesului copiilor
pentru matematică. În ceea ce priveşte cercetarea, a existat pentru început
etapa teoretică, urmată de perioada activă şi momentul practic.
Lucrarea scoate în evidenţă faptul că primele reprezentări ale
copilului despre spaţiu, număr, formă, mărime, culoare apar în baza
nemijlocitei sale experienţe de viaţă. Copilul trăieşte în mijlocul unei lumi de
obiecte care au mărime, formă, expresie numerică.
Grădiniţa de copii vede în dezvoltarea reprezentărilor matematice un
mijloc de cunoaştere mai profundă a lumii înconjurătoare şi totodată de
dezvoltare a gândirii copilului. De aceea la baza reprezentărilor matematice
trebuie să se găsească practica de viaţă a copilului care îl sprijină zi de zi.
Prin metodele folosite, elaborate şi experimentate în cadrul
cercetărilor întreprinse mi-am propus şi am urmărit să realizez anumite
obiective comportamentale specifice vârstei preşcolare, astfel:
• să alcătuiască mulţimi de obiecte sau de imagini ale obiectelor
cunoscute, pe baza clasificării lor după unul, două sau mai multe
criterii;
• să compare mulţimile pe baza percepţiei globale şi prin punere în
corespondenţă;
• să cunoască mulţimi pentru a observa constanta cantităţii indiferent
de formă, dimensiune şi poziţie spaţială a elementelor;
• să raporteze cantitatea la număr ,la cifră în limitele 1-10;
• să recunoască, să denumească, să construiască şi să utilizeze
formele geometrice;
• să utilizeze diferite strategii pentru a rezolva o problemă dată;
Prin aceste activităţi copilul a fost stimulat să gândească, să
analizeze , să compare, să tragă concluzii. Treptat s-au structurat

111
comportamente matematice, operaţii de cunoaştere, înţelegere şi aplicare,
evitându-se însuşirea mecanică a cunoştinţelor.
În desfăşurarea activităţilor cu conţinut matematic am adoptat o
strategie diferenţiată, având în vedere categoriile de copii cu care am lucrat ,
nivelul lor de cunoştinţe, acordând o mare atenţie activităţilor organizate cu
grupuri mici de copii sau individual.
Pentru mărirea eficacităţii strategiilor de educaţie intelectuală am
conferit un loc prioritar jocului, ca formă fundamentală şi specifică de
activitate la vârsta preşcolară.
Frageda copilărie este o perioadă minunată pentru a familiariza
copiii, prin joc şi experimentare, cu o seamă de concepte elementare, ca
noţiunile de greutate, măsură, sunet, obiecte vii, optică şi energie. Jocul dă
copilului mic ,,simţul’’ ideilor importante ce-i vor servi ca mijloace
importante cu ajutorul cărora el va cuprinde mai târziu mai multe concepte
complexe, când copilul va dobândi o gândire mai profundă.
Experimentele efectuate cu copiii, cu probe elaborate pe obiective şi
grupe de vârstă, au confirmat faptul că încă de la grădiniţă copiii pot să-şi
însuşească unele noţiuni de matematică modernă.
Predarea matematicii într-o manieră modernă la preşcolari necesită
o pregătire adecvată a educatoarei , atât în ceea ce priveşte conţinutul cât şi a
modalităţilor de predare. Numai într-un asemenea context grădiniţa reuşeşte
să pregătească copilul pentru integrarea în activitatea şcolară şi în viaţa
socială.
Din tot ceea ce am arătat în lucrarea de faţă, pot să trag nişte
concluzii care înglobează şi consecinţele educaţionale în domeniul
matematicii :
- necesitatea de a se lua măsuri care să ducă la tratarea individuală
diferenţiată , cu atât mai mult cu cât copiii sunt mai mici ;
- extinderea activităţilor independente prin mărirea spaţiului(de timp
şi loc) ;
- dotare cu materiale didactice ;
- combaterea mentalităţii ca obiectul principal al gradiniţei de copii
este pregătirea şcolarizării . Copilul , între 3-6 ani se dezvoltă pentru
toată viata . Cercetările recente de psihologie , au demonstrat ca
exerciţiile efectuate la această vârstă sunt hotarâtoare pentru
cultivarea inteligenţei . Pregătirea intrării în clasa I a ciclului primar
poate fi efectuată cu precădere, în grupa de 6-7 ani, fără a se neglija
exercitarea specifică a percepţiei şi operaţiilor gândirii .
- dezvoltarea la preşcolarii din toate grupele , în modalităţi adecvate
particularităţilor de vârstă , formelor multiple de comunicare :
verbală , muzicală , matematică , picturală, motrică , etc.
Caracterul profund formativ şi creativ al învăţământului nu poate fi
dat decât de un educator ale cărui însuşiri morale şi spirituale , al cărui stil de

112
muncă şi aspiraţii slujesc într-adevar, în chip novator idealului educativ
caruia îşi dedică priceperea , energia şi pasiunea sa . Aceasta, cu atât
mai mult cu cât trebuie ţinut seama de faptul obiectiv al diferenţierii şi
deversificării tot mai accentuate a funcţiilor didactice , de modificarea
profundă a rolului cadrului didactic , care este şi devine din ce în ce mai
mult, de formator al personalităţii , creator de proiecte educative , inovator ,
cercetator , proiectant şi evaluator competent al propriei activităţi şi, mai
presus de toate ,capabil el însuşi de inovare continuă , apt să stimuleze şi să
valorifice cât mai deplin potenţialul aptitudinal şi creator al elevilor săi , să
realizeze , prin educaţie o nouă sinteză şi ştiinţă , tehnologie şi cultură , ca
premisă pentru dezvoltarea armonioasă multilaterală şi creatoare a
personalităţii umane , ca premisă a progresului social .
’’Puterea educaţiei nu poate fi socotită nici mai mare nici mai mică
decât este . Educatorul trebuie să încerce atât cât e în stare să realizeze ,
însă totdeauna să se aştepte a fi readus , observând rezultatele obţinute ,
în limitele încercărilor raţionale .( Herbart )’’

113
 BIBLIOGRAFIE

1. ,,Didactica activitatilor instructiv–educative pentru invatamantul

preprimar ’’ Ed. Didactica Nova, Craiova, 2009 ;
2. ,,Jocuri Minunate. Activitati amuzante si instructive pentru 6-10ani ’’
Ed. Teora, Bucuresti, 2007 ;
3. ,,Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice ’’
Ed. Polirom, Bucuresti, 2005 ;
4. Ioan Cerghit - ,, Curs de pedagogie , Bucureşti 1984 ’’;
5. Ion T.Radu, Liliana Ezechil ,,Pedagogie-Fundamente
Teoretice’’,Ed.Integral,
Bucuresti 2002 ;
6. Jinga I., Istrate Elena, - „Manual de pedagogie”, Ed. All, Bucureşti,
2006;
7. Lisievici Petru, - „Evaluarea în învăţământ, Teorie practică,
instrumente”, Ed. Aramis, 2002;
8. Meyer G., - „De ce şi cum evaluăm”, Ed. Polirom, Iaşi, 2000 Mihaela
Neagu; 9. Georgeta Beraru - ,, Activităţi matematice în grădiniţă,
Editura AS’S 1995 ’’;
10. Momanu Mariana, - „Introducere în teoria educaţiei”,Ed. Polirom,
Bucureşti, 2002;
11. Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii –
Bucureşti, 2000;
12. Radu I. T., - „Evaluarea în procesul didactic”, Colecţia Idei
pedagogice contemporane, E.D.P., Bucureşti, 2000;
13. Radu I. T., - „Teorie şi practică în evaluarea eficienţei
învăţământului”, E.D.P., Bucureşti;
14. Revista Învăţământul Preşcolar 1-2/2006;
15. Revista Invatamantul Preşcolar 1-2/2008;
16. Revista Învăţământul Preşcolar 2/2007;
17. Revista Învăţământul Preşcolar 4/2007;
8. Robert Dattrens, Mialaret Gaston, Rast Edmond, Ray Michel – “ A
educa si a instrui”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970,
pag.33.
19. Claparede Eduard – “ Psychologie de l’enfand, pedagogie
experimentale”, 1946, pag.165
20. Paisi-Lazarescu Mihaela-,, Laborator prescolar.Ghid metodologic’’
21. Dinuta Neculae - ,,Metodica predarii matemticii in gimnaziu si liceu’’

114