Cap.

7 Conservarea și protejarea naturii

1. Categorii de arii protejate

Conform Legii Nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate,
Zonele protejate sunt zonele naturale sau construite, delimitate geografic şi/sau topografic, care
cuprind valori de patrimoniu natural şi/sau cultural şi sunt declarate ca atare pentru atingerea
obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu.

IUCN (International Union for Conservation of Nature- Uniunea Mondială pentru

Conservarea Naturii) definește aria protejată ca fiind „un spaţiu geografic clar delimitat,
recunoscut, desemnat şi administrat în baza unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu
scopul de a se realiza conservarea pe termen lung a naturii precum şi a serviciilor de mediu şi a
valorilor culturale asociate” [1].

IUCN a definit şase categorii principale de arii protejate în funcţie de obiectivele

principale de management[2].:
CATEGORIA I a: arii protejate administrate în special pentru interes ştiinţific
Categoria de arie protejată definită în România care corespunde acestei categorii IUCN
este rezervaţia ştiinţifică. La noi în ţară suprafaţa acestora poate varia de la câteva hectare, cum
ar fi de exemplu Rezervaţia Ştiinţifică Piatra Rea (floare de colț) (50 ha) la câteva sute de
hectare, cum ar fi Rezervatia Ştiinţifică Gemenele din Parcul Naţional Retezat (una dintre
ultimele păduri primare neafectate existente în Europa si tot aici se află și singura zonă de pădure
antică amestecată)(cca 1.600 ha) sau chiar zeci de mii de hectare cum sunt rezervaţiile ştiinţifice
din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Sacalin – Zătoane (arie protejată pentru păsări)(21.410
ha) şi Roşca Buhaiova (peste 9.000 ha). Accesul în aceste zone este permis unui număr limitat de
vizitatori, în principal cercetători şi numai cu aprobări speciale.
CATEGORIA Ib: Zone de sălbăticie: arie protejată administrată în special pentru
protecţia zonelor naturale sălbatice.
Ţara noastră nu dispune de asemenea zone. Un exemplu relevant în acest sens poate fi
aria protejată Noatak Wilderness, Alaska, SUA. 2,600,000 ha (bazinul râului Noatak - ultimul
river system din SUA neafectat de activitățile umane).
CATEGORIA II: Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protejarea
ecosistemelor şi recreere.
În cazul României acestei categorii îi corespunde categoria de parcuri naţionale. (ex.
Parcul National Retezat)
CATEGORIA III: Monumente ale naturii: arie protejată administrată în special pentru
conservarea caracteristicilor naturale specifice.
În ţara noastră acestei categorii IUCN îi corespunde categoria de monumente ale naturii.
Câteva exemple: Doisprerezece Apostoli (Munţii Călimani), Peştera Smeilor de la Onceasa
(Munţii Apuseni), Masa Jidovului (Sibiu-Alba), Gheţarul Focul Viu (Parcul Natural Apuseni),
etc.
 CATEGORIA IV: Arii cu management activ al habitatului sau speciei: arie protejată
gospodărită în special pentru conservare prin măsuri de management active.
Exemple de rezervaţii naturale la noi în ţară: Valea Neajlovului (DB), Peştera Izverna
(MH), Pădurea Lapiş (SL), Lacul Tătarilor (SB), Dealurile Beştepe (TL), Dealul cu Fluturi (CJ),
Rusca Montană (CS)
CATEGORIA V: Peisaj terestru / marin protejat: arie protejată administrată în special
pentru conservarea peisajului terestru/marin şi recreere.
În România corespunde încadrării de parc natural.
CATEGORIA VI: Arie protejată destinată utilizării durabile a resurselor naturale.
În ţara noastră nu există arii protejate care s-ar putea încadra în această categorie.

Conform legislaţiei româneşti privind regimul ariilor naturale protejate, respectiv OUG
nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi
faunei, definiţia ariei protejate este următoarea:
Arie naturală protejata – zona terestră şi/sau marină în care există specii şi animale sălbatice,
elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice sau de altă natură,
cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi
conservare, stabilit conform prevederilor legale.

În funcţie de „nivelul” la care aria protejată este declarată şi/sau recunoscută deosebim
diferite categorii de arii protejate:
1. de interes naţional, care includ următoarele categorii: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale,
monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale. Condiţia minimă pentru ca o zonă să
fie declarată arie protejată de interes naţional este să prezinte valori naturale şi culturale
semnificative şi reprezentative la nivel naţional.
2. de interes comunitar sau situri Natura 2000, care sunt situri de importanţă comunitară, arii
speciale de conservare, arii de protecţie acvifaunistică.
3. de interes internaţional, care au primit statut de:
a) rezervaţii ale biosferei10, acordat de MaB UNESCO
b) zone umede de importanţă internaţională sau situri RAMSAR11 desemnate în conformitate cu
prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională, în
special ca habitat al păsărilor acvatice.
c) situri naturale ale patrimoniului natural universal recunoscute de MaB UNESCO
d) geoparcuri, statut atribuit conform reglementărilor stabilite de UNESCO şi de Carta Reţelei
Europene a Geoparcurilor. 4. de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/
privat al unităţilor adminstrativ-teritoriale, după caz, conform art. 5 alin. (1) lit. a) – c) din OUG
57/2007. Acestea includ zone cu valori semnificative şi reprezentative la nivel local sau judeţean.
 Fig. Harta Parcurilor Nationale si Naturale din Romania[3]

Principalele presiuni (prezent) semnalate în parcurile naționale sunt schimbarea

categoriei de folosință, construcțiile, pierderea tradițiilor. Amenințări pentru viitor: tăieri de
arbori, deșeuri, schimbarea categoriei de folosință.

2. Parcul natural Apuseni

Parcul natural Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a
Munților Apuseni, întinzându-se pe o parte din masivele Bihor la sud și Vlădeasa la nord, pe
teritoriul administrativ a trei județe: Cluj 40 %, Bihor, 32% și Alba 28%.
Cuprinde suprafețe de pe teritoriul administrativ a 16 comune și proprietăți aparținând la
25 comune. Pe teritoriul parcului sunt integral 53 localități și 3 sate de vacanță (Boga, Fântânele
și Vârtop), parțial fiind incluse 8 localități, situate pe limitele parcului.[4]
Vezi si apuseni.pdf
Cuprinde următoarele arii naturale protejate de interes national[5]:

Vârful Cârligați
Peștera Ghețarul Scărișoara
Cetatea Rădesei
Poiana Florilor
Peștera Ghețarul de la Vârtop
Groapa Ruginoasă - Valea Seacă
Pietrele Galbenei
Piatra Bulzului
Ghețarul Focul Viu
Avenul Ghețarul Borțig
Molhașurile din Valea Izbucelor
Fâneața Izvoarelor Crișul Pietros
Cetățile Ponorului
Valea Galbenei
Valea Sighiștelului
Pietrele Boghii
Săritoarea Bohodeiului
Platoul carstic Padiș
Depresiunea Bălileasa
Groapa de la Barsa
Vârful Biserica Moțului
Platoul carstic Lumea Pierdută
Peștera Urșilor de la Chișcău
Peștera lui Micula
Piatra Grăitoare coasta de S-E a Brăiesei
Cheile Gârdișoarei
Cheile Ordâncușei
Peștera Vârfurașu
Peștera Mare din Valea Firii
Peștera din Piatra Ponorului
Molhașul Mare de la Izbuce
Avenul din Hoanca Urzicarului
Peștera Coiba Mică
Peștera Coiba Mare
Peștera Vârtopașu
Huda Orbului
Peștera Hodobana
 Avenul cu două intrări
Izbucul Tăuzului
Peștera de la Hoanca Apei
Avenul de la Tău
Peștera Pojarul Poliței
Avenul din Șesuri
Izbucul Poliței
Izbucul Cotețul Dobreștilor
Peștera de sub Zgurăști
Peștera Poarta lui Ionele
Peștera din Peretele Dârninii
Izbucul Mătișești
Cheile Mândruțului
Parcul Natural Apuseni
Peștera Smeilor de la Onceasa
Sistemul carstic Peștera Cerbului - Avenul cu
Vacă
Complexul carstic din Valea Ponorului
Apuseni
Munții Apuseni - Vlădeasa

Fig. Localizare Parcul Natural Apuseni[6]

Istoricul parcului
Localizată în inima Transilvaniei, şi găsindu-se relativ aproape de oraşul Cluj-Napoca,
vechi centru universitar, zona din Munţii Apuseni actualmente inclusă în Parcul Natural Apuseni
a fost vizitată şi studiată încă de pe vremea Imperiului Austro-Ungar.
- Cele mai vechi trasee turistice din zonă, datând de prin anii 1900, au descrise şi marcate de
către Czárán Gyula, un neobosit călător pe meleagurile Apusenilor.
- Primele iniţiative în vederea constituirii unui parc în această zonă îi aparţin lui Emil Racoviţă,
care la primul Congres al Naturaliştilor din România din aprilie 1928 a formulat clar scopul şi
obiectivele creării unei arii protejate de dimensiuni mari în Munţii Apuseni. În anii ’50, ca
urmare a altor descoperiri importante în explorarea endocarstului, au fost făcute demersuri de
către Marcian Bleahu.
- Alte personalităţi, ştiinţifice, dar nu numai, care de-a lungul timpului, prin studiile şi eforturile
lor în domeniul conservării naturii, şi-au legat numele de carstul din Munţii Apuseni sunt Zeno
Oarcea, Iosif Viehmann, Anna Marossy, Valeriu Puşcariu şi Nicolae Boşcaiu, Cristian
Pop şi mulţi alţii.
- În anii ’70 s-a pregătit prima documentaţie ştiinţifică privind declararea parcului însoţită şi de o
primă hartă evidenţiindu-se faptul că această zonă este printre ultimele zone naturale de carst
împădurit de asemenea dimensiuni din Europa.
- Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, iniţial ca şi "Parcul Naţional
Apuseni” a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, după zece ani, de Legea
5/2000 privind amenajarea teritoriului, Secţiunea a III-a, arii protejate, unde este
menţionat ca „Parcul Natural Munţii Apuseni”.
- În 1992 s-a realizat de către Institutul de Cercetări Biologice din Cluj-Napoca "Studiul
de fundamentare privind organizarea reţelei de arii protejate pe teritoriul ţării", care a stat
la baza deciziei finale de instituire a parcului.
Prin Hotărârea de Guvern 230/2003 s-au stabilit limitele "Parcului Natural Apuseni” care au
dat şi suprafaţa totală de 75.784 ha. Începând cu anul 2004, s-a înfiinţat Administraţia Parcului
Natural Apuseni ca subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva – Direcţia Silvică
Oradea în urma semnării contractului de administrare a Parcului între Regia Naţională a
Pădurilor - Romsilva şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.[7]

Într-o interpelare în Camera Deputaților privind defrișările din Parcului Natural Apuseni,
Min. Mediului, Apelor și Pădurilor vine cu un răspuns la care atașează și raportul [8]
- Exploatări forestiere ilegale, dar administrația parcului nu are competența de a aplica
sancțiuni
- Construcții ilegale, în special case de vacanță +lipsa de reacție a autorităților responsabile
în domeniul construcțiilor (Padiș)
 1.Ghid pentru utilizarea Categoriile de Management ale ariilor protejate, IUCN, 2008.)

2. http://www.propark.ro/images/uploads/file/manual%20arii%20protejate_net.pdf

(Erika Stanciu, Florentina Florescu

Ariile protejate din România Noţiuni introductive
Editura „Green Steps” Braşov, 2009)
3. https://aliantasportnatura.wordpress.com/listele-si-harta-ariilor-protejate-din-romania/
4. (http://romaniasinatura.wgz.ro/menu/parcuri-naturale-din-romania/parcul-natural-apuseni)

5. (www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/.../2016-07-07_baza_arii_naturale_protejate.xl...)
6.
https://protectedplanet.net/muntii-apuseni-natural-park

7. (http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=47&Itemid=122)

8. (http://www.cdep.ro/interpel/2015/r7208A.pdf)