Cap 8 Alunecările de teren și protecția solului

1. Definiție. Factorii care cauzează alunecările de teren

Alunecările de teren reprezintă deplasări ale rocilor care formează versanţii unor munţi,
dealuri, lucrări de hidroamelioraţii sau alte rambleuri construite de oameni [1]. Ele apar ca
urmare a ruperii echilibrului dintre forţele de rezistenţă şi coeziune şi respectiv forţele de
instabilitate.
Deplasările rocilor se pot produce de-a lungul pantei sau lateral și au loc sub efectul forței
gravitaționale.
Alunecărilor de teren pot fi cauzate de :
- factori naturali
- factorul antropic (omul prin activitățile sale), de multe ori producându-se o
suprapunere a mai mulți factori. Goana după ocuparea spațiului de către oameni a
condus și la extinderea construcțiilor chiar și pe terenuri improprii pentru fundare, cu
consecințele inerente (ex. dealul Ciuperca). Sigur că ele ar putea fi folosite, dacă se
iau măsuri de protecție și consolidare, stabilizare a versanților.
Factorii naturali pot fi grupați astfel [2]:
- factori ce țin de hidrologie, climă și meteorologie, dintre care cei mai importanți sunt:
precipitațiile, temperatura, fenomenul de îngheț-dezgheț, acțiunea vântului, seceta
Dintre toți acești factori climatico-meteorologici, precipitațiile, fie sub formă de apă, fie
sub formă de zăpadă, sunt responsabile pentru provocarea celui mai mare număr de alunecări de
teren. Apa rezultată în urma acestui fenomen ajunge să se infiltreze în teren, influențând debitul
și sensul de curgere a pânzei freatice, cu urmări nefaste asupra stabilității terenurilor aflate în
pantă.
- factori litologici, geomorfologici, tectonici
- factori biotici: prezența sau absența vegetației, dezvoltarea microorganismelor care
pot conduce la transformări chimice, cu posibilitatea apariției de potențial electric
între straturi și cresterea presiunii gazelor din pori și natura vegetației.
- factori mecanici naturali: eroziunea, abraziunea, sufozia, exploziile din cauze
naturale, cutremurele de pământ, erupțiile vulcanice
Factorii antropogeni
- activitățile de excavare necontrolată
- scurgerile de apă din rețelele hidroedilitare ce contribuie la modificarea regimului
hidrostatic natural
- modificările față de scopul inițial de utilizare a diferitelor amplasamente
- încărcările suplimentare ale masivelor de pământ
- vibrațiile etc.
- defrișările necontrolate masive din România ultimilor ani
Consecințele alunecărilor de teren:
- pierderi de vieți omenești
- distrugerea unor construcţii, drumuri, lucrări IF, Hidro, prin deplasarea stratului de
roci sau prin acoperire.
- bararea cursului unor ape curgătoare sau colmatarea unor lacuri de acumulare (ex.
barajul Vajont, Franța, 1963)
- afectarea terenurilor agricole, scăderea gradului de fertilitate
- afectarea întregului mediu, a faunei și florei
2. Clasificarea alunecărilor de teren . Elementele unei alunecări de teren

Din cauza numărului mare de factori și de combinații ai acestor factori ce contribuie la

declanșarea alunecărilor de teren, rezultă și o mare varietate de tipuri pentru procesele de
alunecare [2,3]. Principalele criterii sunt :

- adâncimea alunecării – reprezintă una dintre caracteristicile principale ale

alunecărilor de teren, ea fiind adâncimea la care este întâlnită zona de rupere ce
conduce la dezvoltarea suprafeței de alunecare în raport cu suprafața terenului. În
funcție de adâncimea maximă pe care se produce alunecarea avem clasificarea
conform Tabelului 1.

Tabelul 1 Clasificarea alunecărilor de teren în funcție de adâncimea suprafeței de alunecare [3]

Adâncimea suprafeței de Adâncimea suprafeței
Tipul de alunecare Tipul de alunecare
alunecare de alunecare
superficială h < 1.0 m adâncă 5.0 m < h < 20.0 m
de adâncime mică 1.0 m < h < 5.0 m foarte adâncă h > 20.0 m

- viteza de alunecare – reprezintă viteza de deplasare a masei de pământ antrenate în

etapa de alunecare propriu-zisă (Tabelul 2)

Tabelul 2 Clasificarea alunecărilor de teren în funcție de viteza de alunecare [3]

Clasa Descrierea Viteza
1 extrem de lentă < 16 mm/an
2 foarte lentă 1,6 m/an ... 16 mm/an
3 lentă 13 m/luna ... 1,6 m/an
4 moderată 1,8 m/oră ... 13 m/lună
5 rapidă 3 m/min ... 0,03 m/min (1,8 m/oră)
6 foarte rapidă 5m/sec ... 0,05 m/sec (3m/min)
7 extrem de rapidă > 5 m/sec

- caracterul mișcării :
- alunecări propriu-zise – de rotație
- de translație

- curgeri – de noroi
- de roci
- lente
- prăbușiri și răsturnări

- direcția de evoluție a procesului de alunecare – în funcție de direcția în care

fenomenul de alunecare evoluează, față de cea de deplasare a acumulantului de
alunecare, există: alunecari detrusive (progresive) si alunecari deplasive (regresive)
- poziția suprafețeiei de alunecare în raport cu stratificația
ția versantului sau taluzului – în
funcție
ție de acest criteriu, alunecă
alunecările de teren pot fi: consecvente, insecvente și
asecvente
- vârsta alunecărilor – acest criteriu ține ine cont de intervalul de timp
tim scurs de la
producerea alunecării și stadiul de activitate. Astfel, alunecările rile de teren pot fi:
alunecări actuale sau active și alunecări vechi sau stinse
- caracterul
terul materialului supus alunecă
alunecării – alunecările de teren pot afecta versantul
în structura lui naturală sau se pot reactiva pe corpul unor alunecări mai vechi. Astfel,
au fost împărțite în: alunecă
alunecări de ordinul I și alunecări de ordinul II
Elementele unei alunecări de teren sunt redate în figurile 1 și 2.

Fig. 1 Elementele specifice unei alunecări de teren [3]

 Fig. 2 Elementele unei alunecări de teren [7]

3. Măsuri de prevenire și combatere a alunecărilor de teren

Măsurile de prevenire și /sau stabilizarea alunecărilor pe versanți se pot grupa după mai
multe criterii, cel mai important fiind starea în care se află masivul în momentul studierii
acestuia. Ca atare, un prim set de măsuri, în cazul în care există o stare de echilibru, se referă la
menținerea acesteia și la o eventuală îmbunătățire a acestei stări (5).
Măsurile de îmbunătățire a stabilității aplicate în mod curent cuprind:
a) măsuri geometrice
b) măsuri hidrologice
c) măsuri fizice, chimice, biologice
d) măsuri mecanice

Metodele geometrice urmăresc reprofilarea pantei cu scopul de a-i mări factorul de

stabilitate. În acest sens, în funcție de condițiile și posibilitățile locale se poate recurge la
excavații la partea superioară (în partea de creastă a pantei), la încărcări (berme, banchete), la
partea inferioară (în zona piciorului) sau la reducerea înclinării pantei respective.

Metodele hidrologice au în vedere micșorarea efectelor negative ale prezenței apei

excesive în masiv. În acest sens se pot aplica următoarele măsuri:
- colectarea și îndepărtarea apelor de suprafață provenite din precipitații prin rigole și
șanturi pereate, drenuri de suprafață, uneori, pavarea sau impermeabilizarea taluzului
 - îndepărtarea apelor de adâncime și micșorarea umidității masivului prin drenuri de
adâncime, galerii de drenaj
- puțuri de adsorbție, drenuri verticale , drenuri orizontale (fig. 3)

Fig. 3 Drenarea verticală [8,9]

- combaterea fenomenelor de antrenare hidrodinamică , în special la baza pantei, prin

drenuri de picior, filtre inverse, drenuri cu geotextile, saltele drenante, amenajări
antierozionale

Metodele fizice conduc la îmbunătățirea structurii și rezistenței terenului fără un aport de

material din exterior: compactarea, congelarea (ca măsurără temporară în timpul execuției),
arderea în foraje speciale, etc
Metodele chimice urmăresc ameliorarea calității terenului prin îmbunătățirea calității
argilelor, introducerea de liant în structura pământului sau chiar modificări radicale în structura
acestuia. Tratarea se face prin amestec, injecții, etc
Metodele biologice constau din lucrări vegetale pentru consolidarea taluzului: înierbări,
garduri vii, cleionaje, plantații de arbori, lucrări care se realizează prin asociere cu alte măsuri.
Metodele mecanice au, de asemenea în vedere, stabilizarea masivului prin lucrări de
consolidare și/sau sprijinire: ancorarea sau bulonarea taluzurilor, ziduri de sprijin din beton sau
pământ armat cu geosintetice, contraforți, chesoane, pereți îngropați, alte tipuri de pilotaje

Pentru prevenirea şi protecţia urmărilor dezastruoase ale alunecărilor de teren sunt

necesare următoarele măsuri:
- realizarea din timp a intervenţiilor necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi
dezvoltare a lor
- aplicarea procedeelor adecvate de ţinere sub control
- preconizarea şi planificarea din timp a măsurilor corespunzătoare de protecţie
- evitarea amplasării unor obiective industriale sau a altor construcţii în zonele în care
asigurarea stabilităţii stratului nu se mai poate realiza sau este foarte costisitoare.
- monitorizarea zonelor cu alunecări de teren, cu potențial de alunecare (aici intervine
și inginerul MTC)
 Fig. 4 Stabilizarea și protecția unui versant cu alunecări active [6]

Fig. 5 Stabilizarea
tabilizarea taluzurilor și versanților cu plase de oțel și cu ancoraje [10]
4. Alunecările de teren în România
În țara noastră, alunecările de teren sunt destul de răspândite. Alunecările de teren active
şi stabilizate din România ocupă o suprafaţă de 900 mii ha.

Fig. 6 Zonarea teritoriului României din punct de vedere al riscului producerii alunecărilor de teren [11]

În Câmpia Moldovei, alunecările stabilizate reprezintă 70 % din suprafaţă, iar cele active
30 %. Cea mai importantă şi cunoscută alunecare de teren a constituit-o deplasarea Vârfului
Suhardelului care a dus la bararea râului Bicaz şi formarea Lacului Roşu.
Alunecări de teren de amploare s-au produs la Malul cu Flori în iunie 1979 şi Vârfuri în
februarie 1980 – ambele în judeţul Dâmboviţa; Zameş (în 1992) în judeţul Bacău şi Izvoarele
(august 1993) în judeţul Galaţi. Primele 3 cazuri au fost declanşate de precipitaţii puternice. Dacă
alunecările de teren de la Malul cu Flori nu au produs pierderi mari, deplasarea terenului de la
Vârfuri a afectat centrul civic al localităţii. Au fost distruse 110 case, 21 au fost grav avariate, iar
25 hectare de teren şi unele drumuri au fost puternic degradate.

ZONE CU POTENŢIALE ALUNECĂRI DE

TEREN
Jud. TIMIŞ - Făget – Bega (versantul drept)
Jud. MEHEDINŢI - Minova – Bistriţa – Prunişor; Poiana – Simian;
Jud. VÂLCEA - Horezu – Ocnele Mari – Băile Govora; Râmnicu
Vâlcea – Vâlcele;
Jud. ARGEŞ - Valea Danului – Poenari Argeş –râul Topolog
(versantul stâng);
Jud. ARGEŞ-DÂMBOVIŢA - Stoeneşti –Malu cu Flori – Voineşti;
Jud. DÂMBOVIŢA - Moreni – Pietroşiţa – Fieni – Vârfuri;
Jud. BUZĂU - Calvini – Bâsceni –Zeletin – Pătârlagele –
Oleşeşti – Săpoca – râul Buzău (versantul stâng);
Jud. VRANCEA - Mera – Odobeşti – pe râul Milcov – Gura Caliţei
– Urecheşti – Cândeşti;
Jud. BACĂU - Zemeş – Moineşti – Comăneşti – Târgu Ocna;
Jud. IAŞI - Târgu Frumos – Balţeşti – Leţcani – Iaşi;

Există pericolul producerii unor alunecări de teren în judeţul Bihor, în zona deluroasă :
Dealurile Dumbrăviţei, Bistrei, Dernei, Oradiei (fig. 7, 8), Tăşadului, Tărcăiţei, Vaşcăului.

Fig. 7 Teren din județul Bihor supus alunecărilor de teren [4]

Fig. 8 Alunecări de teren Dealul Ciuperca, Oradea [12]

Bibliografie

[1] http://www.isujcv.ro/P

[2] https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/11/01/alunecarile-de-teren-factorii-
care-le-produc-si-metode-de-combatere/

[3] https://docplayer.ro/137984022-Beneficiar-consiliul-judetean-prahova-elaborarea-hartilor-
de-risc-natural-si-a-planurilor-de-risc-detaliate-pentru-alunecari-de-teren-pentru-un-numar.html

[4] foto colecție personală

[5] https://www.siugrc-cjph.ro/documents/10157/654184/Raport_geotehnic+Lapos.pdf

[6] https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2018/11/01/stabilizarea-si-protectia-unui-
versant-cu-alunecari-active/

[7]http://www.monitor2.org/downloads/MONITORII_Romanian_Brochure_Prevention%20of%
20landslides_PP6_2012.pdf

[8] https://www.wakachiku.co.jp/en/technologies/various_vertical_drain_methods.html

[9] http://www.apdpmoldova.ro/apdpm/wp-content/uploads/2018/10/131.pdf

[10] https://www.geostru.eu/ro/stabilizarea-taluzurilor-si-versantilor/
[11] https://www.scribd.com/doc/56047299/alunecari-de-teren

[12] https://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6-13-20/dezastrul-ciuperca-amenajarea-
dealului-s-a-facut-fara-obligatoriul-acord-de-mediu-130670.html