Sunteți pe pagina 1din 2

În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1955, continentul american avea să fie măturat

de un nou potop. Acest lucru îi fusese revelat doamnei Marion Keech de către
extraterestri, iar ea îşi informase cunoştinţele despre aceasta. Un grup de
credincioşi se
închegă în jurul acestei gospodine-profet. Unul din aceşti credincioşi era doctorul
Armstrong, medic care reunise deja un grup de studenţi interesaţi de probleme de
mistică
şi de spiritualitate. Cele două grupuri s-au reunit apoi pentru a discuta şi
interpreta
mesajele doamnei Keech. Psihologii sociali au aflat de existenţa acestor două
grupuri şi sau infiltrat în ele, cu scopul de a observa reacţiile gospodinei-profet
şi ale discipolilor săi
în faimoasa dimineaţă de 21 decembrie în care credinţele lor se vor găsi, fără
îndoială,
infirmate. Observaţiile lor pot fi citite în cartea Când o profeţie nu se
realizează
(Festinger, Riecken şi Schachter, 1956). Se afirmă în ea că membrii celor două
grupuri
credeau realmente în profeţii: în vederea cataclismului anunţat, mai mulţi dintre
ei şi-au
abandonat bunurile şi profesia şi practic toţi şi-au anunţat public credinţa.
Totuşi, pe
măsură ce data fatidică se apropia, grupurile deveneau mai secrete, evitând
contactul cu
presa sau oferind doar interviuri sumare. Împotriva voinţei lor, un scandal public,
concedierea doctorului Armstrong de către direcţia spitalului la care lucra, a
atras chiar
înainte de 21 decembrie atenţia publicului şi noi discipoli. Chiar şi atunci
„credincioşii”
au evitat sistematic contactul cu presa, fără a manifesta tendinţe de prozelitism.
În seara de 20 decembrie, o mare parte din membrii celor două grupuri s-au reunit
şi, în primele ore ale lui 21, tensiunea a crescut. Mesajele primite de doamna
Keech erau
citite şi recitite pentru a fi siguri de buna lor interpretare. La un moment dat,
gospodinaprofet a primit un mesaj care spunea că nu va mai avea loc cataclismul,
pentru că, prin
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
2
D Psihologie socială E Curs: Disonanţa cognitivă. Paradigme clasice G
comportamentul lor, credincioşii salvaseră lumea de la distrugere. Le revenea însă,
conform mesajului primit de doamna Keech, obligaţia să anunţe această explicaţie
lumii.
Contrar comportamentului lor anterior, ei s-au angajat într-o vastă campanie de
explicare
a credinţelor lor, încercând să obţină convertiri. Numai membrii grupului
doctorului
Armstrong care nu veniseră în casa gospodinei-profet în noaptea fatală şi-au
pierdut
credinţa în acest moment şi au încercat să ascundă faptul că şi ei crezuseră în
revelaţii.
Reacţiile faţă de neproducerea evenimentului au fost deci variate. Anumiţi
discipoli au renunţat pur şi simplu la credinţele lor anterioare: era mai ales
cazul celor
care, fiind singuri, erau lipsiţi de suportul grupului. Alţi membri au procedat la
reînterpretarea mesajelor primite şi, în loc de a-şi abandona credinţa, au încercat

convertească noi aderenţi.
În continuare vom prezenta teoria disonanţei cognitive care explică, printre
altele,
cum se poate ca o credinţă contrazisă incontestabil de realitate sau alte
informaţii să
devină adesea mai puternică, dând naştere unei intense activităţi de căutare a noi
elemente consonante, precum, de exemplu, în cazul convertiţilor din cazul descris
mai
sus.
Teoria disonanţei

S-ar putea să vă placă și