Sunteți pe pagina 1din 19

10 Proiectarea produselor textile

Aceastã importantã bazã de materii prime, dar ºi complexitatea proceselor


tehnologice de prelucrare fac posibilã obþinerea unor categorii de fire foarte
diferite. În figura 1.1. se prezintã imagini microscopice pentru trei categorii
importante de fire: fire simple, fire multiple ºi fire mixte.

a b c
Figura 1.1. Categorii de fire – imagini microscopice:
a. fire simple; b. fire multiple c. fire mixte

Se prezintã o clasificare schematizatã a firelor, dupã criteriile: compoziþie


fibroasã, mod de obþinere ºi finisare, structurã ºi destinaþie.
Proiectarea firelor 13

a b c d
Figura 1.4. Tipuri de fire în funcþie de destinaþie:
a. fire rãsucite pentru tricotaje; b. fire pe bobine pentru tricotaje;
c. fire pe mosoare – aþã pentru cusut; d. fire pentru articole tehnice.
În funcþie de tratamentul de finisare, firele pot fi netratate (crude) ºi tratate
chimic (pârlite, mercerizate, vopsite, albite, fixate).
În funcþie de mãrimea unor caracteristici ca: rezistenþã, neuniformitate la
rezistenþã ºi fineþe, grad de impuritãþi, defecte, firele se clasificã în: fire de
calitatea I (A), de calitatea a II-a (B) ºi defecte.
Prin însuºirile lor specifice, firele rãspund unui numãr mare de destinaþii,
determinate de varietatea structurilor ºi de caracteristicile produselor finite.
În funcþie de fineþe firele se clasificã în: fire fine, fire de fineþe medie ºi fire
groase. Fineþea se poate exprima în Ttex , Tden sau Nm.
Firele pot fi obþinute industrial prin procedeul de filare clasic: pieptãnat,
semipieptãnat, cardat, vigonie sau prin procedeul neconvenþional. În tabelul 1.2.
sunt prezentate câteva grupe de fire realizate industrial, clasificate dupã gama
de fineþe: fire tip bumbac, tip lânã, tip fibre liberiene.
Tabelul 1.2.
Grupe de fire realizate industrial

Materia prima Procedeul de obþinere Densitatea de lungime Tt Nm


Tip bumbac cardat 14–50 20–70
pieptãnat 5–16 65–200
vigonie 50–400 2,5–20
Tip lânã cardatã 64–1000 1–16
semipieptãnatã 50–200 5–20
piptãnatã 10–50 20–100
Tip fibre liberiene cardat 100–2000 10–0,5
semipiptãnat 54–100 6,5–17,5
pieptãnat 25–100 10–40

Însuºirile fundamentale care definesc firele, indiferent de categoria din care


fac parte, sunt: lungimea continuã, în funcþie de necesitãþi; dimensiuni transver-
sale foarte mici în raport cu orice lungime utilã; flexibilitate foarte mare care sã
asigure capacitatea de încovoiere cu uºurinþã; o bunã rezistenþã la tracþiune.
Proiectarea firelor 29

În filaturã, pentru obþinerea firelor de bumbac ºi tip bumbac, în funcþie


de caracteristicile firelor ºi de utilajul folosit, se utilizeazã trei sisteme de filare,
organizate pe fuxul tehnologic clasic (I) sau modern (II). În funcþie de amestecul
fibros, fineþea firului ºi destinaþia acestuia, fiecare variantã este diferitã prin
numãrul de utilaje. Se utilizeazã procesul tehnologic cardat sau pieptãnat. La
varianta modernã utilajele pot fi comasate sub forma unui agregat. Astfel:
a. sistemul de filare cu proces tehnologic cardat sau filatura cardatã este
utilizat pentru obþinerea firelor groase Nm 10–27, medii Nm 20–40 ºi
fine Nm 40–60, din bumbac 100% sau bumbac în amestec cu fibre chi-
mice;
b. sistemul de filare cu proces tehnologic pieptãnat sau filatura pieptãnatã
este utilizat pentru realizarea firelor de calitate superioarã, de fineþe medie
Nm 54–85 ºi fire fine Nm 100–200, pânã la 300, din bumbac cu fibre
lungi 100% sau în amestec cu fibre chimice;
c. sistemul de filare al materiilor prime recuperabile de bumbac ºi tip bumbac
sau filatura de vigonie care este utilizat pentru realizarea firelor groase
Nm 4–18.
Se prezintã schematizat, în Anexa 1.4, variante de fluxuri tehnologice din
filatura de bumbac.
Pentru prelucrarea fibrelor de lânã se utilizeazã procesul tehnologic car-
dat, semipieptãnat ºi pieptãnat – Anexa 1.5, iar pentru prelucrarea fibrelor
liberiene, procesul tehnologic cardat ºi pieptãnat – Anexa 1.6.
Numãrul maºinilor din fiecare atelier de producþie se determinã în funcþie de
capacitatea fiecãrui utilaj ºi de volumul producþiei – cantitatea de fire ce urmea-
zã a fi realizatã. Modul de aranjare (dispunere) a utilajelor depinde de numãrul
de utilaje necesare la fiecare fazã ºi de posibilitãþile de transport interfazic.
Numãrul de utilaje stabilit se va înregistra în planul de filare. Acesta sistem-
atizeazã activitatea proiectantului cu privire la: determinarea caracteristicilor
semifabricatelor (Nma, Nmd, T), stabilirea parametrilor tehnologici ai utilajelor
(L, vd), coeficienþii de utilizare efectivã a maºinii (CUM), producþia teoreticã ºi
practicã (Pt, Pp) ºi, în final, numãrul de utilaje/capete de lucru necesare pentru
realizarea cantitãþii de fir solicitate de beneficiar.
Proiectarea firelor 39

Reþine!
– Filabilitatea – este capacitatea fibrelor de a fi transformate în fir. Gradul
de filabilitate al fibrelor textile se exprimã prin: capacitatea de filare
ºi numãr superior filabil.
– Capacitatea de filare (Cfil) – reprezintã lungimea maximã de fir, în km,
ce se poate obþine dintr-un kilogram de fibre textile. Firul obþinut
îndeplineºte condiþiile de calitate precizate prin normative.
– Numãrul superior filabil (Nmsup) – reprezintã fineþea maximã a firului
care, produs din anumite fibre, are rezistenþa prevãzutã în normative sau
este direct exprimatã de beneficiar. Se determinã în funcþie de caracte-
risticile de filare ale fibrelor ºi de parametrii de lucru ai maºinilor din
procesul tehnologic de filare.
– Caracteristicile de filare ale fibrelor – reprezintã însuºirile fibrelor de
a se transforma în fire. Acestea – lungimea fibrelor, densitatea de lun-
gime sau fineþea fibrelor, rezistenþa, higroscopicitatea, rezistenþa la alu-
necare, conþinutul de impuritãþi, încãrcarea electrostaticã precum ºi alte
caracteristici specifice – se transmit implicit firelor.

Concluzie:
În funcþie de sortimentul de fire solicitate de beneficiar, proiectantul de
fire va alege: tipul fibrelor, componentele ºi proporþiile acestora în ame-
stec. Caracteristicile firelor vor fi determinate de materia primã ºi de
parametrii tehnologici de prelucrare.
80 Proiectarea produselor textile

Procesul tehnologic industrial presupune utilizarea unor maºini performante


din punctul de vedere al parametrilor de lucru cât ºi al posibilitãþilor tehno-
logice: maºinile de þesut fãrã suveicã ºi maºinile speciale de þesut. Maºinile
speciale de þesut se folosesc pentru producerea catifelei ºi a pluºului, pentru
þesãturile cu bucle sau pentru þesãturile duble.
Cele mai performante maºini de þesut, care au cea mai largã utilizare, sunt
maºinile de þesut fãrã suveicã. Aceste maºini prezintã mari avantaje faþã de
maºinile de þesut clasice: frecvenþa ruperilor de fire de urzealã este mic㠖
datoritã înãlþimii rosturilor, alimentarea cu bãtãturã se face de pe bobine – pericol
redus de accidente, productivitate mare, zgomotul provocat este redus ºi calitatea
a þesãturilor obþinute este net superioarã.
Maºinile de þesut fãrã suveicã utilizate în industrie sunt:
v la care bãtãtura este luatã de pe o bobinã mare ºi introdusã în rost cu
ajutorul a douã vergele poziþionate pe ambele pãrþi ale maºinii;
v cu inserarea pneumaticã a firului de bãtãturã în rost, figura 2.10;
v cu inserarea hidraulicã a firului de bãtãturã în rost, figura 2.11.
La maºinile de þesut cu inserare pneumaticã a firului, firul de bãtãturã este
introdus în rost cu ajutorul unui jet de aer, iar la maºinile cu introducere hidrau-
licã, cu ajutorul unui jet de apã. Alimentarea se face de la bobine aºezate pe un
dispozitiv lângã maºinã. Lansarea bãtãturii este fãcutã dintr-o singurã parte a
maºinii cu ajutorul unor dispositive speciale adaptate tipului de maºinã.

Figura 2.10. Maºini de þesut pneumatice. Figura 2.11. Maºini de þesut hidraulice.

Producerea catifelei ºi a pluºului. Unele þesãturi pot avea pe faþã ºi pe dos


un strat format din smocuri tãiate. Þesãturile ale cãror smocuri au lungimea pânã
la 1mm se numesc catifele, iar cele care au smocurile mai lungi de 1mm se
numesc pluºuri. Aceste þesãturi pot fi: catifele cu smocuri formate din fire de
urzealã; catifele sau pluºuri cu smocuri formate din fire de bãtãturã; þesãturi
obiºnuite cu suprafeþe scãmoºate (finet, barchet etc.).
84 Proiectarea produselor textile

2.3. Elemente de structurã. Legãturi pentru structuri þesute


Þesãturile se deosebesc între ele dupã mai mulþi factori:
– dupã fineþea, structura ºi natura firelor,
– dupã modul în care se încruciºeazã firele de urzealã cu cele de bãtãturã.
Modul în care se încruciºeazã firele de urzealã cu firele de bãtãturã se
numeºte legãturã ºi se reprezintã grafic printr-un anumit desen.
O reprezentare completã a legãturii presupune realizarea desenului de
montare care cuprinde: desenul legãturii, desenul nãvãdirii ºi desenul tragerii
firelor în spatã.
Reprezentarea graficã a legãturilor se executã pe o hârtie specialã numitã
hârtie de compoziþie, pe care sunt trasate pãtrate mici ºi pãtrate mari, care
delimiteazã grupe de pãtrate mici. Liniile verticale sunt asimilate firelor de
urzealã (pe rândul vertical de pãtrãþele) ºi liniile orizontale, firelor de bãtãturã
(pe rândul orizontal de pãtrãþele), figura 2.12. Firele de urzealã se numeroteazã
de la stânga la dreapta ºi firele de bãtãturã se numeroteazã în stânga desenului,
de jos în sus.

Figura 2.12. Reprezentarea þesãturii

Locul în care firele de urzealã se încruciºeazã cu firele de bãtãturã se numeºte


punct de legare ºi reprezintã un pãtrãþel al hârtiei de compoziþie.
Acestea sunt reprezentate diferit:
– puncte în care firul de urzealã trece pe deasupra firului de bãtãturã ºi se
reprezintã ca un pãtrãþel plin sau cruciuliþã ºi se citeºte „luat”;
– puncte în care firul de urzealã trece pe sub firul de bãtãturã ºi se repre-
zintã ca un pãtrãþel gol ºi se citeºte „lãsat”.
Succesiunea de pãtrãþele pline ºi goale reprezentate pe hârtia de compoziþie
reprezintã legãtura þesãturii, iar modul de îmbinare a unui fir cu firele din
celãlalt sistem exprimã felul în care acest fir leagã în þesãturã.
90 Proiectarea produselor textile

2.3.2. Legãturi derivate


Legãturile derivate se obþin din legãturi fundamentale, prin adãugarea sau
suprimarea unor puncte de legare.
Legãturile derivate folosite sunt:
a. legãturi derivate din legãtura pânzã;
b. legãturi derivate din legãtura diagonal;
c. legãturi derivate din legãtura atlaz.
a. Legãturile derivate din legãtura pânzã se obþin prin extinderi:
• longitudinale – legãtura rips de urzealã;
• transversale – legãtura rips de bãtãturã;
• bidirecþionale – legãtura panama.

Legãtura rips de urzealã, figura 2.16. a., se obþine prin introducerea, în


fiecare rost, a douã fire de bãtãturã cu aceeaºi evoluþie ce formeazã pe faþa
þesãturii o dungã transversalã. În cazul în care legãtura are trei fire de bãtãturã
alãturate cu aceeaºi evoluþie, dunga transversalã este mai proeminentã.

Legãtura rips de bãtãturã, figura 2.16. b, se obþine prin trecerea unui fir
de bãtãturã peste ºi pe sub douã sau mai multe fire de urzealã ce formeazã pe
faþa þesãturii un aspect de dungi longitudinale.

a b
Figura 2.16. Legãtura rips:
a. de urzealã; b. de bãtãturã.

Dungile ripsului sunt separate prin ºanþuri, formate acolo unde firele îºi
schimbã evoluþia. Dacã dimensiunile dungilor ce se formeazã sunt aceleaºi, rip-
sul se numeºte egal sau regulat, figurile 2.16.a, b. Dacã dimensiunile dungilor
100 Proiectarea produselor textile

FIªÃ DE LUCRU 2. Sã recapitulãm legãturile derivate!


Precizeazã denumirea legãturii, înlocuind spaþiile libere cu cuvintele cheie
potrivite. Reprezintã, pe caiet, trei legãturi dintre cele de mai jos. Foloseºte foaia
de matematicã.
legãturi derivate
............... .................... ....................
regulat regulat regulat

neregulat neregulat neregulat

întãrit întãrit neregulat


Proiectarea structurilor de tricoturi 121

Organele producãtoare de ochiuri, care vin în contact direct cu firele, se


numesc organe principale de formare a ochiurilor. Anumite organe producã-
toare de ochiuri îndeplinesc anumite funcþiuni ºi se numesc organe producãtoare
de ochiuri ajutãtoare.
Organele principale de formare a ochiurilor sunt: acele, platinele, presele,
conducãtoarele de fir.
Organele producãtoare de ochiuri ajutãtoare sunt: conducãtoarele de ace,
selectoarele, împingãtoarele, acele de început, acele de lãrgire, de îngustare,
acele de transfer etc.
Forma ºi dimensiunile acestora sunt diferite. Pentru achiziþionarea lor, în
funcþie de tipul ºi fineþea maºinii de tricotat, sunt consultate diferite cataloage
de materiale auxiliare.
Se prezintã, în figura 3.3, modul de realizare a tricotului simplu ºi urzit,
ansamblul organelor principale de ochiuri.
La realizarea tricotului simplu, figura 3.3. a., participã acul ºi platina de
buclare. Este vizibilã evoluþia succesivã a aceluiaºi fir pe cele trei ace, notate
cu 1, ºi modul de formare a buclelor tricotului simplu, prin intervenþia platinelor
de buclare, 2.
În figura 3.3. b. cele patru fire alimentate simultan de conducãtoarele de fir
formeazã ochiuri pe câte un ac, la rândul urmãtor formând ochiul pe acul alãturat.

a b
Figura 3.3. Realizarea tricotului:
a. realizarea tricotului simplu; b. realizarea tricotului urzit.

Sincronizarea perfectã a organelor producãtoare de ochiuri ale maºinii


de tricotat influenþeazã parametrii de structurã ai tricotului ºi, implicit, calitatea
tricotului. La alegerea legãturii tricotului se va þine seama de tipul ºi fineþea
maºinii de tricotat, de posibilitãþile tehnologice ale acesteia. Diversificarea struc-
turilor tricotate este posibilã ºi datoritã formei ºi rolului organelor producãtoare
de ochiuri, a modului lor de acþionare.
Proiectarea structurilor de tricoturi 125

V. Realizeazã o nouã colecþie cu mostre de produse textile. Aranjeazã


produsele colecþionate dupã grupa din care fac parte, respectând anumite criterii
de clasificare. Foloseºte sugestia din Anexa 3.1. completaeazã ºi albumul foto
pentru care ai strâns poze de fibre, fire sau þesãturi.

VI. Folosind cunoºtinþ

ele de culturã generalã noteazã pe o fiºã de lucru pãrþile corpului ome-


nesc din imaginea urmãtoare. Sunt articole medicale realizate din tricoturi
implantabile la om.

Ai aflat ºi cuvinte noi.


VII. Noteazã termenii noi identificaþi. Poþi continua lucrarea începutã:
„Dicþionar de termeni de specialitate”.
Vei mai lucra puþin la el ºi la capitolul urmãtor.
132 Proiectarea produselor textile

I. Tricoturi simple cu legãturi de bazã

Tricoturile cu legãturã de bazã sunt formate din ochiuri normale, la care


evoluþia firului delimiteazã un raport individual. Elementele ochiului au anu-
mite poziþii, specifice legãturii.

I.1. Tricotul glat este format din ochiuri normale de tricot simplu, cu
aspect faþã pe una din pãrþi, cu aspect dos, pe cealaltã parte.
În figura 3.9. se prezintã aspectul real al tricotului, aspect faþã ºi aspect dos.

   

a b
Figura 3.9. Tricotul glat – aspectul real:
a – aspect faþã; b – aspect dos.
Evoluþia firului pe fiecare rând este identicã. Pe faþa tricotului flancurile de
ochiuri sunt continue ºi acoperã buclele de ac ale ochiurilor din rândul prece-
dent. Pe spate, buclele de ac ºi de platinã apar în prim-plan, buclele de ac
acoperã flancurile ochiurilor din rândul urmãtor, iar buclele de platinã, pe cele
din rândul precedent. Raportul legãturii este 1. Evoluþia se repetã dupã un ochi
pe direcþia rândurilor ºi a ºirurilor.
În figura 3.10. sunt prezentate cele trei variante de reprezentare ale tricotului
glat.
Tricoptul glat are caracteristicile pozitive, specifice tuturor tricoturilor: foarte
bunã elasticitate, extensibilitate, permeabilitatea la aer, etc. dar ºi caracteristici
negative: deºirabilitate ridicatã, pe direcþia rândului dar ºi a ºirului cât ºi rularea
la margini, foarte accentuatã, care influenþeazã negativ procesul tehnologic de
prelucrare. Se utilizeazã pentru articole de lenjerie, îmbrãcãminte exterioarã.
Proiectarea structurilor de tricoturi 155

Evoluþiile firelor vecine din stân-


ga ºi din dreapta determinã formarea
ochiurilor ce completeazã cele douã
ºiruri, astfel încât existã puncte de
legare între firele care realizeazã tri-
cotul. Paseta cu fir efectueazã depu-
nerea prin deplasarea 3 - 4, revine în
intervalul 3 de unde se deplaseazã în
intervalul 2 pentru formarea ochiu-
a b lui din rândul urmãtor. Raportul
Figura 3. 36. Tricot cu legãtura trico, aspect real: legãturii pe verticalã este 2.
a. trico cu ochiuri închise; b. trico cu ochiuri
deschise.
În figura 3.37.B. este reprezen-
tat un tricot cu legãturã trico cu o-
A.

a b c

B.

a b c
Figura 3.37. Tricot cu legãturã TRICO:
A. legãturã trico cu ochiuri închise; B. legãturã trico cu ochiuri deschise; a. reprezentarea
structuralã; b. schema graficã a evoluþiei firului; c. reprezentarea numericã.
156 Proiectarea produselor textile

chiuri deschise. În aceastã legãturã segmentele de legãturã de intrare ºi ieºire nu


vin în contact.
Caracteristic legãturii trico este faptul cã rândurile de ochiuri se înclinã în
mod alternativ stânga-dreapta, în direcþie opusã segmentelor de legãturã de ieºire.
Astfel, dacã segmentul de legãturã dintr-un rând este înclinat spre dreapta, cor-
pul ochiului se va înclina spre stânga, ºi invers.
I. 3. Legãtura atlaz prezintã o evoluþie a firului în mai mult de douã
ºiruri alãturate, amplitudinea segmentelor de legãturã fiind tot 1. În structura
tricotului se identificã douã sau mai multe (numãr par) grupe de segmente de
legãturã coliniare ce leagã ochiuri formate în ºiruri vecine. Se pot realiza
legãturi: atlaz simplu sau compus, cu ochiuri închise, deschise sau
combinaþii ale acestora, cu segmente de legãturã unilateralã sau bilaterale.
Legãtura atlaz simplu prezintã douã grupe de segmente de legãturã coli-
niare, cu ochiuri de întoarcere în aceleaºi ºiruri ºi evoluþii consecutive pe acelaºi
numãr de ºiruri. Raportul
legãturii pe verticalã este
dat de numãrul de rânduri
dupã care evoluþia se repetã,
paseta cu fir ocupând poziþia
iniþialã. Raportul legãturii
pe orizontalã este determi-
nat de numãrul de ºiruri de
ochiuri pe care evolueazã un
fir pentru realizarea raportu-
lui pe verticalã.
În figura 3.38. se prez- a b
intã aspectul real al legãturii Figura 3.38. Legãtura atlas, aspect real:
atlaz, aspect faþã ºi aspect a. aspect faþã; b. aspect spate.
spate.
În figura 3.39.A. se prezintã tricotul cu legãtura atlas simplu de patru
rânduri ºi trei ºiruri. Evoluþia firului determinã formarea unui ochi închis cu
segmente de legãturã bilaterale în rândul I, ºirul 2, a unui ochi deschis cu
segmente de legãturã bilaterale în rândul II, ºirul 3, a unui ochi închis numit ºi
ochi de întoarcere în rândul III, ºirul 4 ºi a unui ochi deschis în rândul IV, ºirul
3, dupã care evoluþia se repetã.
În figura 3.39.B. se prezintã tricotul cu legãtura atlaz simplu de ºase rânduri
ºi patru ºiruri. Evoluþia firului determinã formarea ochiurilor deschise cu seg-
mente de legãturã bilaterale ºi unilaterale la ochiurile de întoarcere. Se poate
realiza, la alegere, orice combinaþie de ochiuri închise ºi deschise, dimensiunile
maxime ale raportului fiind impuse de caracteristicile utilajului.
Proiectarea articolelor de îmbrãcãminte 183

Îmbrãcãmintea este un bun necesar, pe care omul îl foloseºte din cele


mai vechi timpuri pentru a se apãra de intemperii ºi pentru împodobirea
corpului.
Datoritã rolului ei, îmbrãcãmintea a devenit unul dintre principalele bunuri
de consum ale omului. Prin linia ºi forma croielii, confecþia este un obiect de
înfrumuseþare. Alegerea materialelor de bazã sau auxiliare, folosirea garniturilor
ºi a elementelor decorative, atât de diverse, transformã obiectele vestimentare în
adevãrate opere de artã.
Ca urmare a evoluþiei sale, îmbrãcãmintea a cuprins o diversitate de forme
ºi tipuri. De-a lungul timpului, diferitele forme ale îmbrãcãmintei au fost deter-
minate de condiþiile geografice, meteorologice, sociale ºi economice ale vremii.
Formele diverse s-au orientat dupã cerinþele vieþii, creaþia artisticã a epocii
punându-ºi vizibil amprenta. În permanenþã s-a urmãrit transformarea îmbrãcã-
mintei într-un obiect util, frumos ºi modern.
Create ºi potrivite pentru împrejurãri diverse, articolele vestimentare cores-
pund preferinþelor utilizatorilor.
Moda înregistreazã tendinþele ºi preferinþele estetice, creeazã modelul ves-
timentar atrãgãtor, frapant, care se încadreazã în sensul general al stilului
estetic dominant. Nota de fantezie deosebitã, datã de modã, trebuie perceputã ca
„ceva” nou.
Moda reprezintã, aºadar, o succesiune rapidã de forme artistice asupra
îmbrãcãmintei, a cãror calitate esenþialã este noutatea.
Moda este o formã de manifestare a dorinþei omului de a trãi în contempo-
raneitate. Sã te îmbraci dupã modã este, cel mai adesea, sinonim cu a fi bine
îmbrãcat.
Deºi moda îºi are compartimentele sale, bine definite, pentru toate ocaziile,
caracterul ei rãmâne schimbãtor. Bunul-gust în materie de modã, faptul de a ºti
sã te îmbraci bine este o deprindere ca oricare alta. Sã ºtii sã te priveºti pe tine
cu ochii din afarã este foarte important. Cu maximum de obiectivitate ºi simþ
critic, trebuie sã-þi observi, cu atenþie, linia corpului, dimensiunile ºi greutatea,
calitãþile ºi defectele. Cunoscând aceste elemente, vei alege îmbrãcãmintea po-
trivitã, care sã te reprezinte.
La alegerea produsului pe care îl va purta, fiecare om va încearca, prin
culoarea, linia, aspectul ºi amploarea lui, sã-ºi modeleze o înfãþiºare cât mai
apropiatã de idealul pe care doreºte sã-l reprezinte în viaþã, ascunzându-ºi,
eventual, imperfecþiunile.
Proiectarea articolelor de îmbrãcãminte 185

Astfel, proiectantul de confecþii va avea în vedere:


– cine va purta produsul: gusturi ºi preferinþe, posibilitãþi financiare, etc.;
– ce stil va dori sã adopte: clasic, sport, elegant etc.
– cum este persoana aceea: conformaþie, talie, siluetã - mãrime.
Pentru obþinerea produselor accesibile miilor de purtãtori trebuie cunoscute
mãrimile acestora. Producãtorul de confecþii, cel care este interesat de proiec-
tarea confecþiilor, va face o analizã foarte riguroasã înainte de a decide care
produse pot fi lansate în producþie. Va realiza, pe baza studiilor de piaþã, aºa
numita analizã de marketing.
Pe lângã analiza cerinþelor beneficiarului, ale celui care va îmbrãca pro-
dusele vestimentare, ale celui pe care va trebui sã-l convingã sã cumpere ceea
ce va trimite spre desfacere – vânzare pe piaþã, producãtorul va acorda atenþie
deosebitã ºi aspectelor economice. Acestea se referã la condiþiile în care se pot
realiza produsele: numãrul viitorilor cumpãrãtori, posibilitãþile ºi preþurile de
achiziþie ale materialelor, cheltuielile de producþie etc.
Creatorul va fi un foarte bun cunoscãtor al materialelor existente pe piaþã,
va ºti în ce condiþii tehnice se poate realiza produsul ºi, mai ales, va fi la
curent cu tot ceea ce înseamn㠓modã”.

Primul demers în proiectarea unui produs este cel legat de analiza mo-
delului ºi definirea elementelor de proiectare.
Elementele folosite pentru analiza modelului sunt:
a. forma de bazã a produsului
b. forma detaliilor care compun produsul.
La baza definirii elementelor de proiectare stau: proporþiile ºi echilibrul unei
siluete, linia de croialã, contextura ºi culoarea materialelor.
a. Pentru definirea formei de bazã a produsului
se urmãresc:
– modul de fixare a produsului pe corp:
* îmbrãcãminte fixatã pe umeri
* îmbrãcãminte fixatã pe talie
– lungimea: scurtã, medie, lungã
– forma generalã a croielii, amploarea:
* largã
* ajustatã pe corp
– relaþia dintre partea superioarã ºi cea inferi-
oarã a produsului:
* o singurã piesã
* douã piese
194 Proiectarea produselor textile

a.

b.

Figura 4.3. Tipuri de siluete cu imperfecþiuni:


a. vedere din faþã; b. vedere din profil.
Proiectarea articolelor de îmbrãcãminte 199

4.2.2. Dimensionarea corpului


Dimensiunile necesare pentru executarea produselor de îmbrãcãminte se pot
obþine:
– direct – prin mãsurarea corpului cu un metru de croitorie, la produsul
realizat pentru un utilizator cunoscut;
– prin calcul proporþional, la produsul executat în producþie de serie.
În ambele cazuri, dimensiunile corpului sunt:
L dimensiuni de lungime
L dimensiuni de perimetru sau de circumferinþã
L dimensiuni de lãþime.
Deoarece corpul omenesc este socotit simetric, axa de simetrie se considerã
dreapta ce trece prin mijlocul feþei sau mijlocul spatelui. De aceea:
– dimensiunile de lungime se mãsoarã pe mijlocul spatelui de la osul
cefei în jos
– dimensiunile de perimetru se mãsoarã pe direcþii orizontale, perpen-
diculare pe axa de simetrie.
Mãsurarea corpului se face în centimetri. Corpul se îmbracã cu un produs
subþire, elastic. Se înconjoarã talia cu o panglicã.
Dimensiunile se determinã ca în figura 4.4.

Figura 4.4. Determinarea dimensiunilor corpului.


1. Dimensiuni lungime 2. Dimensiuni de perimetru
IC – înãlþimea corpului PB – perimetrul bustului
Lt – lungimea spatelui PT – perimetrul taliei
Lpr – lungimea produsului Pª – perimetrul ºoldului
Lf – lungimea feþei PG – perimetrul gâtului
Lp – lungimea pensei de bust 3. Dimensiuni de lãþime
Lu – lungimea umãrului ls – lãþimea spatelui
lf – lãþimea feþei
Proiectarea articolelor de îmbrãcãminte 203

Standardele internaþionale adoptate ca standarde române1 definesc:


– mãsurile de identificare sunt mãsuri corporale, exprimate în centimetri,
care servesc ca bazã a unui sistem de mãrimi ºi sunt utilizate pentru
alegerea unui articol de îmbrãcãminte de dimensiuni corespunzãtoare
utilizatorului;
– mãsurile ajutãtoare sunt mãsuri corporale utilizate pentru a defini
mãrimea unui articol de îmbrãcãminte, dar nu fac parte dintre mãsurile de
identificare;
– scara de mãrimi este scara deschisã a mãsurii de identificare, alcãtuitã
din numere preferate ºi din intervale stabilite;
– sistemul de mãsuri este un tabel de mãsuri corporale care cuprinde
mãsurile de identificare ºi mãsurile ajutãtoare, adecvate unui tip de
îmbrãcãminte ºi pentru care, toleranþele de croialã ºi de modã sunt
adãugate pentru a alcãtui tabele de mãrimi de îmbrãcãminte.
Datele de mãsuri corporale, de preferinþã bazate pe un studiu antropometric
recent, trebuie sã fie tratate astfel încât sã poatã fi grupate utilizând numerele
preferate ºi intervalele specifice între mãrimi.
În tabelul 4.4. se prezintã o exemplificare care are la bazã informaþii din
standard, la gama de mãrimi pentru copii.
Tabelul 4.4.

Gamã de marimi pentru COPII

Mãsuri de identificare Gamã de mãrimi Interval


IC 50 - 104 6

Mãsuri de identificare:
IC 50 56 62 .... 104
Mãsuri ajutãtoare:
Perimetrul bustului 41 43 45 61
Perimetrul taliei 41 43 45 57
Perimetrul bazinului 42 44 46 64
Perimetrul trunchiului 60 65 70 101
Lungimea totalã a bifurcãrii 35 36 37 49

Pentru bãrbaþi ºi bãieþi mãsurile corporale sunt distribuite pe tipuri de


corpuri, clasificate în 5 grupe: atletic (A), normal (N), puternic (P), bondoc (T)
ºi corpolent (C). În tabelul 4.5. sunt prezentate valorile medii de corpolenþã
specifice ºi în tabelul 4.6. se exemplificã distribuþia mãsurilor corporale pentru
corpul normal (N).
1
SR ISO TR 10652 – 1996; SR ISO 3636+AC1 – 1997; SR ISO 3637+AC1 – 1997.
Proiectarea articolelor de îmbrãcãminte 217

Pe dreapta verticalã se vor poziþiona punctele de bazã pentru liniile de bazã


în lungime:
Pb 27
AB = +k = + 8 = 14,75 cm;
4 4
AT = Lt = 22,5 cm;
90
AL = N · Z ± K = 4 · + 0 = 36 cm.
10
Trasarea liniilor de bazã în lãþime se va face cu ajutorul punctelor de bazã
ce vor fi poziþionate pe orizontala din B:
Ad 9
BB1 = lsp + = 11 + = 14 cm;
3 3
BB2 = Pb + Ad = 27 + 9 = 36 cm;
Ad 9
B2 B 3 = l p + – 1 = 11 + – 1 = 13 cm;
3 3
B1 B3
B1 B 4 = – (0 ... 1) = 4,5 cm.
2

Figura 4.9. Tipar pentru bluza bãieþi: spate ºi faþã.