Tumorile laringelui. Tumori benigne.

diagn şi tarat
Ele sunt: nodulii plicelor vocale, polipii laringelui, papiloamele laringelui,
papilomatoza laringiană, chisturile laringiene, cancerul de laringe.
Simptomatologia. în funcţie de localizarea procesului tumoral (vestibul,
pe plicele vocale sau în spaţiul subglotic), bolnavul va acuza disfagie, disfonie
sau dispnee.
Medicul de familie trebuie să ştie că bolnavul care suportă o răguşeală
(disfonie) mai mult de 2 săptămâni, va fi trimis pentru precizarea diagnosticului
la otorinolaringolog. Pentru stabilirea diagnosticului se va folosi tomografia
computerizată
Această grupă de tumori este mai frecvent întâlnită în practica medicilor laringologi. Cei mai răspândiţi sunt: nodulii
plicelor vocale, polipii laringieni, papiloamele laringiene, papilontatoza laringianâ, chisturile laringiene, condroamele
laringiene, laringocelul.
Nodulii plicelor vocale Aceste tumori sunt nişte formaţiuni conjunctivoepiteliale simetrice, bilaterale, situate la unirea
treimii anterioare cu cele două treimi posterioare ale marginii interne a plicelor vocale, au mărimea unei gămălii de ac
sau ceva mai mari. Ei se întâlnesc de obicei la profesionaliştii vocali (cântăreţi, actori, profesori, militari) şi la copiii
care obişnuiesc să ţipe.
Etiopatologie. în etiologia bolii sunt incriminate: o proastă igienă vocală, eforturi vocale prelungite şi necontrolate pe
fondul unor tulburări metabolice şi neuroendocrine.
Simptomatologia se caracterizează printr-o fonastenie la începutul bolii, apoi vocea este neclară şi răguşită.
Fonastenia obligă suprasolicitarea vocii favorizând dezvoltarea nodurilor şi stabileşte astfel un cerc vicios.
Laringoscopic se constată pe marginea plicelor vocale mici proemi-
nenţe sesile, alb-cenuşii situate simetric la unirea treimii anterioare cu treimea mijlocie, care nu permite închiderea
perfectă a glotei în timpul fonaţiei. Restul mucoasei laringiene este de aspect normal.
Tratamentul. La copii nodulii vocali dispar de obicei spontan prin menajarea vocii, iar la pubertate prin mutaţia vocii.
La fel pot evolua şi la adulţi după repaus vocal absolut, timp de câteva luni,şi după înlăturarea factorilor predispozanţi.
Tratamentul este chirurgical.
Polipii laringelui Aceste tumori benigne alcătuiesc cele mai numeroase afecţiuni ale laringelui.
Etiopatogenie. Se observă mai des la bărbaţii care îşi suprasolicită aparatul vocal. Laringitele cronice pot fi cauza
polipilor farin-gieni. Vorbirea cu un glas mai puternic poate avea consecinţa unui polip laringian. Există şi alte cauze
şi factori favorizanţi, care pot duce la dezvoltarea polipilor laringelui cum ar fi factorii nocivi din mediul înconjurător
şi profesionali.
Simptomatologia se manifestă prin răguşeală, disfonie sau afonie. Polipii voluminoşi determină şi accese de tuse sau
chiar sufocare. Laringoscopia indirectă pune în evidenţă polipul cu aspectele menţionate.
Chisturile laringiene Sunt produse prin retenţie glandulară, provenită din închiderea canalelor şi dilataţia acinilor
glandulari. Sunt pline cu un conţinut fluid, seros sau consistent, de aspect gelatinos sau coloidal. Chisturile laringiene
se întâlnesc foarte rar şi în general nu sunt însoţite de tulburări funcţionale prea accentuate. Situate de obicei pe
marginea liberă a epiglotei, ele au o coloraţie albă-sidefie, putând ajunge până la volumul unei cireşe mici.
Tratamentul este chirurgical.