Sunteți pe pagina 1din 5

Tumorile esofagului. Tumorile benigne şi maligne. Diagnostic. Tratament.

Tumorile esofagului-benigne.

Leiomiomul este cel mai frecvent neoplasm benign esofagian. Este mai intilnit la barbati tipic dupa
40 de ani. Peste 50% dintre pacienti sunt asimptomatici tumorile fiind descoperite la autopsie sau
radiologie.

La pacientii simptomatici disfagia si durerea vaga sunt simptomele tipice. Acestea pot fi prezente cu o
durata de 2 ani inaintea diagnosticului.

Majoritatea leiomioamelor sunt descoperite in treimea inferioara a esofagului, iar 97% dintre acestea
sunt intramurale.

Aproximativ doua treimi dintre tumorile esofagiene benigne sunt leiomioame, urmatoarele in
ordinea frecventei sunt polipii si chistii.

Examenul radiologic baritat pune in evidenta un defect de umplere bine delimitat cu pliuri adiacente
nemodificate. Endoscopia pune diagnosticul pozitiv.

Diagnosticul diferential se face cu tumorile esofagiene maligne si cu compresiunea determinata pe


esofag de tumori extraesofagiene.

Tumorile esofagiene pot determina urmatoarele complicatii: compresiunea traheei, cu tuse, dispnee
si cianoza, stenoza esofagiana, ulceratie si hemoragie digestiva superioara.

Tratamentul chirurgical consta in excizia tumorii.

Limfangioamele

Limfangioamele sunt malformatii ale sistemului limfatic care apar cu predilectie in zona cervicala.
50% sunt prezente de la nastere iar 70% sunt diagnosticate la virsta de 2 ani.

Desi nu exista un consens asupra modului de aparitie a acestora se presupune ca se dezvolta prin
sechestrarea aberanta a unor portiuni din sistemul limfatic. Zonele sechestrate nu mai fac legatura cu
canalele mari de drenare limfatica si ramin functionale dar blocate. Marirea rapida de volum a
acestor leziuni neoplasmice se observa mai ales in cadrul unor infectii ale tractului respirator superior
sau prin traumatizarea sau hemoragia aparuta intralezional.

Limfangioamele sunt considerate a fi mai degraba malformatii decit neoplasme.

Tabloul clinic cuprinde hemoragia frecventa de suprafata, disfagie, probleme respiratorii si infectii
severe.

Diagnosticul se pune pe baza aspectelor endoscopice si radiologice. Leziunea apare ca o masa


superficiala, moale care modifica anatomia locala, clare sau albastruie datorita unei componente
vasculare.

Tratamentul cuprinde tehnici de rezectie a cisternelor profunde datorita recidivelor frecvente,


crioterapie, scleroterapie si cauterizare. Vaporizarea cu dioxid de carbon a dat rezultate bune.

Leiomiomul
Este cea mai frecventa tumora esofagiana benigna. Apare dupa 30 de ani mai ales la barbati.
Leiomioamele sunt tumori mici de 2-4 cm fiind descoperite de obicei intimplator la un examen
radiologic baritat efectuat in alt scop.

Se dezvolta intramural, intraluminal sau extraesofagian.

Leiomioamele iau nastere din celulele musculare netede ale stratului muscular esofagian.
Dezvoltarea tumorii intinde mucoasa, urmata de necrozare si singerare. In formele multiple sunt
prezente mai multe formatiuni nodulare sferice care dau aspect boselat interesind partial sau total
peretele esofagian cu aspect de stenoza.

Leiomiomatoza este o leziune rara si distincta in care intreaga portiune de muschi neted a esofagului
devine miomatoasa, lumenul se largeste si apare un proces de fibroza tisulara intinsa, vasele si nervii
sunt hipertrofiati cu celule musculare si celule plasmocitare.

Anatomic apar numerosi noduli miomatosi mici care conflueaza, interesind esofagul in intregime.

Leiomioamele sunt asimptomatice o lunga perioada de timp ca urmare a ratei scazute de crestere a
tumorii. Fenomenele clinice se instaleaza cind diametrul este mai mic de 5 cm.

Tabloul clinic cuprinde:

-disfagia cu evolutie lunga, variabila ca intensitate

-discomfort toracic sau epigastric

-senzatie de plenitudine cu dureri si iradiere in spate

-anorexia, regurgitatiile, eructatii.

Diagnosticul se bazeaza pe examinarea radiologica si endoscopica. Radiologic tumorile intramurale


determina o imagine semilunara cu margini drepte si mucoasa intacta. Tumorile mari dau o deviere a
esofagului cu aspect de stenoza in dreptul formatiunii.

Biopsia desi necesara nu se recomanda din cauza consistentei tumorii si a pericolului de hemoragie.

Endoscopia cu echografie endoluminala si tomografia computerizata sunt metode utile care dau
informatii despre localizare, marime dar nu pot diferentia un leiomiom de un leiomiosarcom.

Tratamentul este chirurgical si depinde de marimea, localizarea tumorii, aspectul mucoasei de


suprafata si interesarea altor organe. Tumorile mici pot fi enucleate, iar daca defectul de substanta
este prea mare se face acoperirea cu lambouri de pleura, pericard, diafragm sau muschi intercostali.

In cazul tumorilor mari se va efectua rezectia esofagiana cu refacerea continuitatii prin ascensionarea
stomacului sau a interpozitiei unui segment de intestin/colon.

Lumpectomia prin aspiratie endoscopica, rezectia endoscopica cu laserul si enucleerea asistata


toracoscopic cu balonas intraluminal sunt metode alternative de tratament.

Polipii fibrovasculari
Sunt tumori benigne rare, epiteliale si prezinta interes prin posibilitatea lor de transformare maligna,
regurgitarea la nivelul gurii cu pericol de asfixie si moarte. Apar mai frecvent la sexul masculin peste
50 de ani.

Se dezvolta mai ales pe esofagul cervical.

Anatomopatologic pot fi clasificati astfel:

-polip mucos constituit dintro stroma vasculara acoperit de mucoasa intacta, cu aspect pediculat;
dimensiuni variabile de la 2 cm pina la 15 cm lungime; unic sau multiplu

-polip adenomatos, localizat pe esofagul terminal, se dezvolta pe zoneole de mucoasa gastrica


ectopica; poate fi pediculat sau sesil, sub 2 cm.

Tabloul clinic cuprinde:

-disfagia

-regurgitarea polipului cu fenomene de asfixie

-regurgitarea alimentelor recent inghitite

-scaderea in greutate si anorexia.

Diagnosticul presupune examenul radiologic care descopera polipi mari care dau imagini lacunare.
Endoscopia identifica formatiunile dupa baza de implatare si permit extirparea cu biopsie.

Tratamentul este in functie de localizare, forma, numarul si marimea polipilor. In localizarile cervicale
polipectomia endoscopica este metoda de electie. In cele mijlocii si inferioare cu formatiuni mari
toracotomia cu esofagotomie si polipectomie sunt metoda clasica.

Chisturile esofagiene

Sunt considerate a doua tumora benigna ca frecventa, dupa leiomiom. Sunt frecvente la copii iar la
adulti afecteaza sexul masculin de 6 ori mai mult decit cel feminin. Pot fi congenitale sau chisturi de
retentie ale glandelor esofagiene.

Se considera ca majoritatea iau nastere prin defecte de coalescenta si erori de vacuolizare ale
intestinului primitiv. Chisturile de retentie apar ca urmare a obstructiei glandelor mucoase
esofagiene adulte, au dimensiuni reduse de 2-3 cm. Au continut clar, mucoid sau brun. Daca
instructura lor se gaseste tesut gastric secretia acida este prezenta determinind ulceratii urmate de
hemoragii.

Tabloul clinic cuprinde urmatoarele manifestari:

-fenomene esofagiene de obstructie prin diminuarea lumenului

-compresiune pe organele din jur cind sunt mari

-disfagie, regurgitatii

-varsaturi, anorexie, pierdere in greutate


-fenomene respiratorii: dispnee, tuse, wheezing-facilitind infectiile respiratorii

-durere datorita hemoragiilor intrachistice.

Diagnosticul se pune pe anamneza si radiologie care prezinta o masa extramucoasa cu imagine


lacunara care poate comunica cu lumenul esofagului. Endoscopia si computer tomografia stabilesc
localizarea, forma si marimea tumorilor.

Tratamentul de electie consta in rezectia pe cale clasica sau minim invaziva. Rezectia pe cale
endoscopica este posibila pentru chisturile submucoase care se pot separa usor de esofag. In caz de
aderente se va efectua mulgerea epiteliului chistic pentru a preveni recidiva.

Papilomul esofagian

Provine din mucoasa acoperita de epiteliu scuamos si a carui ax fibromuscular deriva din
submucoasa. Apare sub forma sesila, pediculat, de dimensiuni variabile.

Etiologia este controversata sugerindu-se implicarea refluxului si iritatiei cronice a mucoasei.

Diagnosticul si tratamentul sunt asemanatoare polipilor.

Lipomul esofagian

Este cea mai intilnita tumora benigna a tesuturilor moi. Sunt tumori ale tesutului gras, cu crestere
lenta, ce formeaza mase lobulate incapsulate. In tractul gastric lipoamele se prezinta ca tumori grase
submucoase.

Tabloul clinic poate fi asimptomatic. Eroziunea superficiala a acestora poate duce la hemoragie, iar
cresterea lor la obstuctie intraluminala. Disfagia, regurgitatia, varsaturile si refluxul sunt alte
manifestari intilnite. Lipoamele esofagiene pot fi asociate cu aspiratia si infectiile respiratorii
consecutive.

Diagnosticul cuprinde radiologia cu contrast si endoscopia digestiva. Pentrua fi diferentiate de un


liposarcom este necesara biopsia cu ac fin si examenul anatomopatologic.

Tratamentul medical presupune excizia endoscopica. Cel chirurgical presupune excizia tumorei si a
capsulei acesteia pentru a preveni recidivele locale. Acestea sunt formatiuni lobulate si este
important eliminarea tuturor lobulilor.

Schwanomul, fibromul sunt tumori conjunctive benigne rar intilnite a caror manifestari clinice si
metode de diagnostic si tratament sunt comune tuturor acestor tipuri de leziuni esofagiene.

Hemangiomul

Este o tumora benigna dar cu potential malign. Se dezvolta din vasele submucoase. Pot fi capilare
sau cavernoase, sesile, granulate, de culoare rosie-violacee. Formatiunile sunt friabile si de
dimensiuni variabile si pot determina disfagie dar cel mai frecvent prin ruptura vaselor dau hemoragii
importante greu de tratat.

Diagnosticul este radiologic dar mai ales endoscopic. Se confunda cu varicele esofagiene:
hemangiomul cavernos apare endoscopic ca o tumora submucoasa de 3 cm diametru, de culoare
albastra situata in 1/3 medie a esofagului. Ecografia endoluminala Doppler arata o masa omogena
fara flux sanguin in patura submucoasa a esofagului. RMN nu da imagini caracteristice.

Tratamentul este necesar pentru oprirea unei hemoragii cu punct de plecare din hemangiom.
Scleroterapia endoscopica sau fotocoagularea laser sunt metode obisnuit folosite cu rezultate
favorabile. Rezectia chirurgicala se va indica in hemoragiile mari in care hemangiomul este implicat.

Tumorile maligne ale esofagului reprezinta procese neoplazice cu punct de plecare, in majoritatea
cazurilor, din epiteliul mucos si localizare mai frecventa in esofagul inferior si mijlociu.

Cancerul esofagian reprezinta si actualmente o afectiune severa, avand o mortalitate crescuta.


Aceasta situatie nu se datoreste diagnosticului care este relativ usor de facut, ci stadiilor tardive in
care bolnavul se prezinta la medic, precum si abordarii chirurgicale dificile.

Majoritatea tumorilor maligne esofagiene sunt reprezentate de carcinoame

Manifestari clinice cancer esofag

Disfagia este simptomul dominant si are ca caracter progresiv, la inceput pentru alimente solide, apoi
si pentru cele moi si lichide. Exista o corelatie aproximativa intre localizarea tumorii si regiunea unde
bolnavul localizeaza dificultatea la deglutitie. Desi se dezvolta la varstnici, orice adult care prezinta
disfagie trebuie suspectat in primul rand de cancer esofagian. Durerea frecvent localizata in spate sau
substernal, este constanta si progresiva, caracterul durerii indicand extinderea tumorii. Afectarea
nervului recurent laringeal determina vocea ragusita, tusea este adesea secundara aspiratiei, poate
apare bronhopneumonia prin fistula traheo-esofagiana. In evolutie se poate asocial anorexia, slabirea
din greutate, anemia prin pierderi cronice de sange, dar hemoragiile mari in cancerul esofagian sunt
neobisnuite.

Examenul fizic poate fi normal in stadiile timpurii si poate evidentia casexia sau prezenta
metastazelor (supraclaviculare, hepatice) in stadiile avansate.