Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Specializarea: Psihologie
Student:
Ionut-Dorin Nica
Teorii reprezentative ale dezvoltarii
Inca din timpuriu a existat interes pentru acest subiect, de exemplu Platon aminteste
in scriierile sale de existent unor diferente innascute in atitudinile umane, ce trebuiau
luate in considerare in cresterea si educarea copilului.
In Evul Mediu accentual era pus pe elemntele de moralitate astfel incat exista
conceptia conform careia oamenii se nasc corupti si pacatosi si, prin urmare, este nevoie
de o educatie aspra pentru a corecta depravarea.
In secolul XVII, oamenii se nasc inocenti si primitivi, astfel ca natura umana este
“reabilitata”. Acestia insa sunt corupti de de societate si, de aceea, se impune o
puternica disciplina si o aducatie morala riguroasa.
Conceptia fundamnetala se axa, in secolul XVIII,pe idea conform careia copiii se nasc
cu aceleasi tendinte si abilitati este nevoie de educatie pentru a le forma idei si conceptii
individuale, astfel putandu-i diferentia.
Bazele psihologiei diferentiale au fost puse incepand cu secolul XX.Punctul marcant a
fost dat de aparitia metodelor experimentale in psihologie,impreuna cu studiile de
laborator si studiile de psihologie comparata.
In contemporaneitate, psihologia dezvoltarii a facut saltul de la descrierea
perioadelor de viata ale omului, la identificarea modului in care anumiti factori
influenteaza aceste perioade si care sunt transformarile ce se petrec, iar in final, la cres
terea interesului pentru studiul diferentelor interindividuale.
Stadiile constituie o realitate a dezvoltarii umane insa acestea nu sunt fixe, rigide iar
implinirea unei anumite varste nu constituie neaparat si intrarea in stadiul
corespunzator ei. Ele sunt insa, cumulative, iar trecerea de la un stadiu la altul este
gradual, fiecare nou stadiu reprezentand o forma mai inalta de functionare a celui
precedent.
Cu toate ca acesta teorie nu este acceptata in totalitate, parte din ideile doctorului
Freud sunt folosite si astazi. Avem ca exemplu ideea conform careia subconstientul
motiveaza comportamentul nostru, mecanismele de aparare sunt motivate de situatii
conflictuale sau sexualitatea este o componenta importanta a comportamentului
nostru.
2. Teoria Behaviorismului
Dupa Watson apare teoria reducerii conduitei, cea a lui Clark Hull, conform careia
organismul actioneaza continuu pentru satisfacerea nevoilor fiziologice si reducerea
starilor de tensiune. Pe masura ce sunt satisfacute conduite primare: foame, sete si sex,
acestora li se asociaza o mare varietate de stimuli care devin conduite secundare sau
conduite invatate.
O alta directie a orientarii behavioriste este a conditionarii operante a lui Skinner.
Acesta respinge ideea lui Hull, conform careia reducerea conduitelor primare este
singurul mod de a determina organismul sa invete. El observa ca atat animalele, cat si
oamenii continua sa se comporte in moduri care duc la rezultate placute de toate
felurile si inceteaza manifestarea de comportamente care duc la rezultate neplacute.
Dupa Piaget, exista o progresie treptata in simtul moral al copilului. Copilul mic
parcurge o etapa heteronoma in care disciplina este impusa de catre autoritati si copilul
acccepta regulile lor. Copilul mai mare parcurge o etapa autonoma, in care poate gandi
pentru el insusi si moralitatea sa este mai curand un produs al propriului sau
rationament, decat al constrangerilor altor persoane. Astfel se disting 3 etape in
dezvoltare:
O critica majora la adresa teoriei lui Piaget este adusa de L.S. Vigotski, potrivit caruia
maturizarea cognitive depinde de interactiunile directe ale copiilor cu cei din jur, de
cultura si societate, astfel ca Piaget nu ia in considerare aceste interactiuni in
dezvoltarea intelectuala.
Teoria cognitiva este valoroasa insa valoroasa prin aceea ca permite factorilor
educationali sa solicite copiii in functie de posibilitatile lor la un anumit interval de
varsta. Carentele acestui tip de abordare constau in ignorarea motivatiei externe, a
importantei procesului de invatare si a societatii in general.
• Concluzii