Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Artrozele PDF
Artrozele PDF
ARTROZA
Introducere. Definiţie
Epidemiologie
Cartilajul articular normal are două funcţii esenţiale: suportă solicitările mecanice
de la nivelul articulaţiilor (transmiterea încărcăturii mecanice de la un os la
celălalt) şi asigură o suprafeţă netedă, autolubrifiantă, pentru ca oasele să alunece
în interiorul articulaţiei.
În mod normal, el este supus unui proces lent, dar continuu, de remodelare internă,
proces care este rezultatul activităţii condrocitelor şi a celulelor sinoviale.
Cartilajul articular este format din două elemente:
• celule cartilaginoase – condrocite
• matrice cartilaginoasă
Curs 2 Page 1
Artroza (coxartroza, gonartroza)
COXARTROZA
Coxartroza (artroza coxo-femurală sau artroza şoldului) este o afecţiune
cronică, ce se caracterizează prin distrugerea progresivă a cartilajului articular de la
nivelul articulaţiei coxo-femurale.
Ea este determinată de factori generali sau locali care produc modificări ale
structurilor articulare, având drept consecinţă degradarea morfofuncţională a
şoldului.
Curs 2 Page 2
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Clasificare
Curs 2 Page 3
Artroza (coxartroza, gonartroza)
• posttraumatice
• boala Paget
Afecţiuni fără alterarea mecanicii articulare:
• coxite infecţioase subacute sau cronice
• coxite reumatismale (PR, SA)
• condromatoza şoldului
• sinovita vilonodulară
• sinovite secundare hemartrozelor (hemofilie, traumatisme,)
Cauze favorizante
Vârsta – reprezintă cel mai puternic factor de risc implicat în apariţia artrozei
primare. Coxartroza apare mai frecvent la persoanele de peste 50-60 de ani şi în
special la femei, ele fiind predispuse la diverse forme de displazie congenitală de
şold. Coxartrozele primare apar şi se manifestă după 60 de ani, în schimb
coxartrozele secundare apar şi se manifestă în general mai precoce (între 40 şi 60
de ani).
Tulburările de statică a bazinului – determinate de inegalitata de membre
inferioare, genu valg, genu var, scolioze lombare.
Obezitatea – este cel mai mare duşman al articulaţiilor membrelor inferioare. Este
unul dintre cei mai importanţi factori determinanţi şi agravanţi ai bolii, şi totodată
împiedică chirurgul ortoped să realizeze tratamentul chirurgical, de cele mai multe
ori artroplastia şoldului fiind imposibilă în aceste condiţii.
Profesiunea – coxartroza este întâlnită mai frecvent la dansatori, hamali.
Predispoziţie genetică
Anatomie patologică
Curs 2 Page 4
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Cartilajul articular
Modificările cele mai precoce dar şi cele mai profunde au loc la nivelul cartilajului
articular. Acesta prezintă modificări morfologice, biologice, metabolice şi
biomecanice.
La nivelul zonei de sprijin, cartilajul îşi pierde luciul, devine galben-opac şi rugos,
se subţiază până la dispariţie, conducând la denudarea osului subiacent.
Osul subcondral
Osul subcondral denudat, lipsit de cartilajul protector, devine vulnerabil la
solicitările mecanice normale, care induc microfracturi. Acestea se vindecă prin
formarea de multiple focare de microcalus, care vor evolua spre două modificări
tipice:
a. Osteoscleroza subcondrală este primul semn care apare la nivelul osului
subcondral, ca rezultat al confluenţei zonelor de microcalus.
b. Geodele – sunt leziuni chistice sau pseudochistice osoase care apar într-un
stadiu mai avansat, ca o consecinţă a degenerării microcalusului în
sectoarele în care osul este mai puternic solicitat. Sunt echivalente cu o
necroză a ţesutului osos hipersolicitat.
Capul femural se turteşte, se aplatizează, ceea ce duce la pierderea formei, a
conturului suprafeţelor articulare.
Curs 2 Page 5
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Osteofitele
Osteofitele sunt proliferări ale ţesutului osos, acoperite sau nu de cartilaj, care apar
prin invazia vasculară în straturile bazale ale cartilajului degenerat. Ele sunt leziuni
caracteristice ale zonelor de descărcare supuse eforturilor de tracţiune şi se
dezvoltă atât la nivelul capului femural, cât şi la nivelul acetabulului (fund dublu).
EXAMEN CLINIC
Simptomatologie
Durerea – este simptomul principal al coxartrozei. Sediul cel mai frecvent este
reprezentat de trigonul femural, mai rar întâlnindu-se durerea în regiunea fesieră,
regiunea trohanteriană sau a muşchilor adductori. Iradierea tipică a durerii din
coxartroză se realizează spre genunchi. În 10% din cazuri, gonalgia reflexă poate fi
singura manifestare dureroasă a coxartrozei.
Durerea este resimţită la început după un moment de repaus, mai ales dimineaţa
când pacientul se dă jos din pat, sau după ce se ridică de la masă, se dă jos din
maşină. Pacientul descrie redoarea matinală (este cel mai important, cel mai
frecvent şi caracteristic simptom al acestei boli), sau redoarea apărută după un
moment de repaus şi faptul că această redoare dispare după încălzire articulaţiei.
Curs 2 Page 6
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Atitudinea vicioasă. Apare mai târziu în cursul evoluţiei bolii, fiind determinată
iniţial de contracţia antalgică a musculaturii periarticulare, urmată de retracţii şi de
fibroză care definitivează o anumită poziţie. De obicei, atitudinea vicioasă a
şoldului este de flexie, adducţie şi rotaţie externă, spre deosebire de coxite, în care
predomină flexia asociată cu abducţia. Poziţia vicioasă poate fi mascată printr-o
atitudine compensatorie la nivelul bazinului şi coloanei vertebrale lombare.
Examenul obiectiv
Semnul Patrick
Manevra Thomas
Mişcările articulare pot fi limitate şi din alte cauze: obezitate, lipsa de exerciţiu
fizic, cicatrice periarticulare. Semne obiective mai rare sunt: blocajul articular şi
cracmentele articulare.
La sfârşitul examenului se efectuează măsurătoarea lungimii membrelor inferioare,
evidenţiindu-se o inegalitate reală sau aparentă.
Curs 2 Page 8
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Tratament
Tratamentul coxartrozei este complex şi constă în:
a. Măsuri generale
• Educarea pacienţilor şi psihoterapie
Curs 2 Page 9
Artroza (coxartroza, gonartroza)
GONARTROZA
Gonartroza (artroza genunchiului), este o afecţiune degenerativă care constă în
distrugerea progresivă a cartilajului articular prezent pe extremităţile osoase
articulare ale femurului, tibiei şi rotulei; ea este rezultatul unui dezechilibru
funcţional între rezistenţa structurilor articulare şi tensiunile la care acestea sunt
supuse.
În ţările civilizate, gonartroza este considerată o problemă naţională, pentru că este
una dintre cele mai frecvente afecţiuni, iar apariţia ei depinde de speranţa de viaţa a
pacientului, toţi oamenii fiind afectaţi mai devreme sau mai târziu, într-o formă
mai uşoara sau mai agresivă.
Incidenţă
Curs 2 Page 10
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Factori favorizanţi
Factorii de risc pentru gonartroză includ:
• Obezitatea: este cel mai mare duşman al articulaţiilor membrului inferior.
Creşterea stress-ului mecanic, a încărcării, a forţelor care apar şi se dezvoltă
la acest nivel, sunt strâns legate de artroza genunchiului, dar şi de
coxartroze. S-a dovedit că un indice de masă corporală (BMI Body Mass
Index) crescut predispune la îmbătrânitea prematură a articulaţiei
genunchiului. Creşterea stress-ului mecanic nu este direct proporţională cu
creşterea în greutate. La o creştere a încărcării cu 2/3 faţă de greutatea
ideală, forţele care trec prin articulaţia genunchiului cresc de 10 ori.
• Vârsta: înaintarea în vârstă duce la scăderea proprietăţilor cartilajului
articular, ulterior apărând leziuni în diferite grade de evoluţie la acest nivel,
ceea ce duce la apariţia modificărilor radiologice, precum îngustarea
spaţiului articular
• Condiţii generale de supraîncărcare articulară – obezitatea, profesiuni care
necesită o poziţie prelungită în genunchi, sporturile (fotbal, rugby, schi de
performanţă).
Etiopatogenie
Boala poate debuta pe un genunchi anatomic normal pe fondul suprasolicitării, sau
pe un genunchi tarat de alte afecţiuni colaterale sau predispozante, supus unor
traumatisme minore.
Cartilajul articular normal este astfel structurat încât să reziste la toate solicitările
fiziologice. Când solicitările devin exagerate, depăşind pragul fiziologic sau dacă
solicitările se exercită asupra unui cartilaj cu o rezistenţă scăzută per primam, sunt
create condiţiile pentru alterarea acestuia.
Clasificare:
Gonartroze primare
Gonartroze secundare
Curs 2 Page 11
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Curs 2 Page 12
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Curs 2 Page 13
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Examenul clinic
Gonartroza are un debut insidios, fiind tolerată mai bine decât coxartroza pentru o
perioadă mai lungă de timp.
Simptomatologie
Durerea – este simptomul care domină tabloul clinic. Este localizată iniţial în
regiunea internă a genunchiului (gonartroza primară), spaţiul popliteu sau
subrotulian şi iradiază de obicei la coapsă sau la gambă. Are caracter mecanic,
apărând la sprijinul unipodal, la urcatul şi mai ales la coborâtul scărilor şi se
ameliorează la repaus. Pe măsura evoluţiei bolii, durerea apare la eforturi din ce în
ce mai mici şi limitează perimetrul de mers al bolnavului. În cazul existenţei
deviaţiilor axiale, durerea apare mai întâi de partea concavă (durerea de
compresiune) şi apoi în convexitate, datorită tracţiunii pe elementele capsulo-
ligamentare.
Senzaţia de instabilitate – este determinată de pierderea bruscă a controlului
muscular al stabilităţii genunchiului. Instabilitatea apare iniţial la mişcări bruşte,
apoi, pe măsură ce boala progresează, va apare la orice denivelare de teren, sau
chiar la fiecare pas, determinând impotenţa funcţională.
Pseudoblocajul articular – descris de bolnav ca o greutate la mobilizarea
genunchiului după păstrarea îndelungată a aceleiaşi poziţii.
Tumefierea genunchiului (hidartroza) – apare după efort şi dispare după repaus;
ea se datorează revărsatului articular. Pe măsura evoluţiei clinice, bolnavul remarcă
tumefierea permanentă a genunchiului.
Cracmentele articulare – zgomote percepute de bolnav la mobilizare articulaţiei.
Bolnavul descrie adesea că articulaţia scârţâie, trosneşte sau pocneşte. De cele mai
multe ori, aceste zgomote nu indică o problemă de sănătate, în special dacă nu sunt
însoţite de durere şi persistă nemodificate de-a lungul anilor. Ele sunt produse de
ţesuturile moi de la nivelul articulaţiilor.
Dacă rotula nu este aliniată perfect în structurile articulare, ea se poate freca de
ţesuturile adiacente, ceea ce provoacă un zgomot specific.
O altă sursă de zgomot este reprezentată de tensiunea superficială ce se creează
între capetele osoase, prin intermediul lichidului sinovial din articulaţie.
Totuşi există şi zgomote asociate cu durere, ceea ce poate indica un grad de
degenerarea a suprafeţelor articulare.
Uneori, zgomotele articulare pot fiu provocate de rupturi ale meniscurilor.
Examenul obiectiv
Inspecţia poate pune în evidenţă:
Curs 2 Page 14
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Examenul de laborator
Datele de laborator sunt de obicei normale. În hidartroză, lichidul recoltat prin
puncţie este palid-gălbui, vâscos, cu ph asemănător cu al sângelui venos, variind
între 7.3-7.6.
Examenul radiologic
Radiografia standard a genunchiului, de faţă şi de profil, arată gradul modificărilor
artrozice, localizarea lor şi oferă informaţii asupra unei eventuale dezaxări în plan
frontal sau sagital.
Radiografia axială a rotulei evidenţiază eventualele anomalii (displazii rotuliene)
şi stabileşte importanţa modificărilor artrozice.
Radiografia în poziţii dinamice de varum sau valgum – oferă indicaţii asupra
tipului de laxitatea laterală asociată.
Radiografia întregului membru inferior în ortostatism – este indispensabilă pentru
studiul deviaţiei axiale în plan frontal.
Curs 2 Page 15
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Clasificarea Ahback:
1. Stadiul I: pensare articulară incompletră
2. Stadiul II: pensare articulară completă fără uzură osoasă
3. Stadiul III: uzură osoasă mai mică de 5 mm
4. Stadiul IV: uzură osoasă între 5 şi 10 mm
5. Stadiul V: uzură osoasî peste 10 mm.
Introducere
Artroplastia totală de genunchi (ATG) este o operaţie de succes pentru cea mai
mare parte a pacienţilor cu gonartroză moderată/severă. Pacienţii la care
tratamentul nechirurgical a eşuat şi care au durere şi limitare funcţională
semnificativă a genunchiului sunt candidaţi potenţiali ai ATG.
Selecţia Pacienţilor
ATG este o operaţie electivă. Decizia de a face o ATG are la bază o analiză risc –
beneficiu pentru fiecare pacient în parte. Impotenţa funcţională şi durerea de la
nivelul genunchiului trebuie să afecteze suficient calitatea vieţii pentru a justifica
un tratament chirurgical. De asemenea, evaluarea radiologică a pacientului trebuie
să fie în concordanţă cu impotenţa funcţională şi durerea. Cu cât modificările
Curs 2 Page 16
Artroza (coxartroza, gonartroza)
Curs 2 Page 17