Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grup primar – grupuri mici în care membrii au relații personale, strânse și durabile
Grup secundar – un grup cu durată determinată, constituit pt un scop sau o sarcină anume,
relațiile sunt relativ impersonale; membrii au relativ puține cunoștințe unii despre alții.
Grup intern – grup în care membrii au un sentiment de identitate și loialitate / grup extern
Grup de referință – sunt folosite de oameni pt a-și exprima, compara și evalua propriul
comportament;
Grupurile sunt formate din indivizi care se influențează reciproc; apropierea fizică mărește
probabilitatea interacțiunii și a activităților în comun, care duc la formarea grupurilor sociale.
Normele – apar printr-un proces gradat al interacțiunii între membrii grupului. În grupurile mici,
presiunea pt conformare este puternică. Fiecare grup are o organizare, o structură a sa; cele mai
multe grupuri au o „ierarhie a statutelor”.
Există 3 procese centrale ale interacțiunii grupului: comunicarea (activitatea centrală a celor mai
multe gr. – informare), conflictul (bazat pe personalitate – provocate de diferențele personale
dintre indivizii implicați sau situațional – provocate de contextul social în care se află oamenii) și
coeziunea (gradul în care membrii se simt legați unii de alții).
Nu existo o mărime optimă pt toate grupurile. Grupurile mai mici tind să fie mai personale, dar
mai puțin stabile. Mărimea optimă a unui grup depinde de natura și activitățile grupului.
Cele mai multe grupuri au un conducător, o pers care datorită personalității, realizărilor sau
poziției, joacă un rol important în influențarea activităților grupului.