Sunteți pe pagina 1din 10

Un model electrocinetic al simularii cardiace

extracutanate

S
timularea cardiaca extracutanata este una dintre principalele proceduri
medicale folosite in urgente (reanimare, defibrilare, etc.). In general, doi
electrozi sunt plasati pe torace si folositi pentru aplicarea unui stimul
electric (soc de tensiune).
Mai multi factori pot contribui la succesul procedurii precum si la reducerea efectelor
secundare: pozitionarea electrozilor, numarul, dimensiunile si formele lor, forma
impulsului aplicat (amplitudine, durata, etc.). Electrozi pentru uniformizarea densitatii
de curent, geluri de mare impedanta, durata impulsului de stimulare, dimensiunile
electrozilor, sunt alte solutii importante in reducerea durerii.
Aceasta lucrare prezinta un model fizic, matematic si numeric bidimensional,
bazat pe metoda elementului finit, pentru studiul stimularii electrice cardiace
extracutanate. Unul dintre obiectivele analizei numerice: optimizarea pozitiei electrozilor
pentru asigurarea atingerii pragului de excitatie – necesar pentru succesul defibrilarii –
cu reducerea efectelor secundare (dureri, necroze ale tesuturilor, etc.).

Modelul elaborat considera o structura plan-paralela, 2D, neomogena, formata din


subdomenii conductoare.

Se studiaza influenta pozitiei electrozilor asupra indicelui de calitate, R, pentru


electrozi cu sectiuni echivalente de 70 cm2. Detaliile anatomice sunt preluate din
literatura , dar se pot folosi si date mai precise, de exemplu obtinute prin imagistica
CT/RMN. Proprietatile electrice ale diferitelor subdomenii (sectiuni prin diferitele
tesuturi localizate in torace) sunt preluate din literatura de specialitate . Regimul campului
electric este electrocinetic, descris de ecuatia Laplace cu conditii la limita Dirichlet si
Neumann.

Modelarea numerica este realizata in mediul de dezvoltare multi-fizica COMSOL , care


este bazat pe metoda elementului finit (Galerkin).

M odelarea fizica, matematica, numerica

Domeniul de calcul reprezinta o sectiune transversala prin


torace, la nivelul celei de a opta vertebre toracice, al patrulea cartilagiu intercostal, stern
si printr-o serie de coaste si este reprezentat in Fig. 1.
Domeniul corespunde teoriei volumului conductor.
Principalele organe, considerate subdomenii omogene, sunt: peretele toracic
(inclusiv stratul de grasime), muschii toracici si dorsali, sternul si cartilagiile costale,
coastele, coloana vertebrala, muschii intercostali, esofagul, plamanii, cordul (cu atrii si
ventricule) precum si fluidul interstitial dintre organe. Tesuturile biologice sunt
considerate medii continue, cu proprietati electroconductoare mediate pe volume cu un
numar suficient de mare de celule. Fiecare subdomeniu este presupus liniar, omogen si
izotrop, fara surse electrice locale.

NV-OSG-JDL Page 1 of 10
Ecuatiile de regim electrocinetic care alcatuiesc modelul fizic sunt,
divJ = 0, (legea conservarii sarcinii electrice)
J = σE, (legea lui Ohm)
E = -∇V , (consecinta legii inductiei electromagnetice).

Modelul matematic asociat acestui model fizic este descris de ecuatia cu


derivate partiale de ordinul doi, de tip eliptic (problema Laplace, potentiala)
ΔV = 0

Unde:
J este densitatea curentului electric de conductie [A/m2],
σ este conductivitatea electrica [S/m],
E este intensitatea campului electric [V/m],
V potentialul electrocinetic [V].

Conditiile la limita (Fig. 2) sunt formulate astfel incat singurele cai de curent
(aductie) sunt electrozii:

1) Dirichlet (V specificat) pe suprafetele de contact ale electrozilor;


2) Neumann omogen (Jn = 0, sau ∂V / ∂n = 0 ), pe restul circumferintei toracelui.

NV-OSG-JDL Page 2 of 10
Pe interfetele dintre diferitele organe sunt impuse conditiile de trecere
standard:

1) continuitatea potentialului electrocinetic (V1 = V2);


2) continuitatea componentei normale a densitatii de curent
(J1n=J2n ; σ1∂V1 / ∂n = σ2∂V2 / ∂n).

Fig. 2 Conditiile la limita – electrodul


anterior este la masa.

Tensiunea este U = V1 - V2; V = 1 + N / 10; N = 10; rezulta V = 2.

O
biectivul principal al acestei lucrari este analiza influentei pozitiei si
formei (marimii) electrozilor asupra eficientei procedurii de stimulare
cardiaca extracutanata. Evaluarea eficientei procedurii este determina in
raport cu “indicele de calitate”, R, pentru diferite pozitii ale electrozilor.

Domeniul de calcul este discretizat prin generare automata de retea (Fig.3), astfel
incat gridul sa contina elemente finite controlabil de mici la nivelul interfetelor care
separa diferitele regiuni anatomice, si frontierei.

NV-OSG-JDL Page 3 of 10
Fig.3 Reteaua de discretizare FEM – 2987 elemente Lagrange patratice.
Cu reteaua din imaginea de mai sus, formata din 2987 elemente s-au obtinut urmatoarele
rezultate: Fig.4 .

Fig.4 Imagine in care este ilustrata repartitia potentialului electric.

NV-OSG-JDL Page 4 of 10
Fig.5 Liniile de curent electric si directia curentului electric, dinspre electrodul de
potential V = 2 catre electrodul legat la masa, V = 0.

Fig.6 Spectrul densitatii de current ; Repartitia liniilor de curent (rosu) si directiile liniilor
de curent (albastru) din domeniul de calcul.

NV-OSG-JDL Page 5 of 10
Fig.7 In aceasta imagine se poate observa in coltul din stanga jos valoarea curentului ce
iese din domeniul de calcul , care este egala cu “0.048536 [A/m]”. Trebuia sa fie afisata,
tot acolo, si valoarea curentului ce intra in domeniul de calcul dar, din cauza neatentiei
utilizatorului s-a omis, ea insa fiind citita ca avand valoarea egala cu “ -0.043373 [A/m]”
dar nu a fost imprimata in imagine.

D aca curentul care intra este diferit de cel care iese rezulta ca mesh-ul este prea
grosier, astfel ca realizam in cele ce urmeaza un mesh mai fin si recalculam.

NV-OSG-JDL Page 6 of 10
Fig.8 Reteaua de discretizare FEM – 17071 elemente Lagrange patratice. Imagine
obtinuta aplicand optiunea “mesh” unei retele de discretizare ce contine 10990 elemente
Laplace patratice.

Fig.9 Reteaua de discretizare FEM – 68284 elemente Lagrange patratice. Imagine


obtinuta aplicand optiunea “refine mesh” la imaginea din Fig.8 .

NV-OSG-JDL Page 7 of 10
Fig.10 Spectrul densitatii de current ; Se observa o redirectionare a liniilor de curent pe o
parte.

Fig.11 Folosind reteaua de discretizare FEM – 68284 elemente Lagrange patratice, s-au
obtinut urmatoarele valori pentru curent:

NV-OSG-JDL Page 8 of 10
- curentul ce intra in domeniul de calcul = “ -0.055938 [A/m]”
- curentul ce iese din domeniul de calcul =” 0.056398 [A/m]”

Fig.12 Imagine obtinuta dand “Solve-Solve parametters” la mesh-ul initial fin.

Fig.13 Densitatea de curent pe inima (efectul asupra inimii)


Suprafata = “0.005373 [m2]”; Densitate de curent = “0.233991 [A];

NV-OSG-JDL Page 9 of 10
Fig.14 Densitate de curent pe torace (efectul asupra toracelui)
Suprafata = “0.083731 [m2]”; Densitate de curent = “0.23506 [A];

R aportul R – intre valorile densitatii de curent din torace si inima este


=“1.00457”.

NV-OSG-JDL Page 10 of 10