Studiu de caz

Dimensiunea
religioasa
a
existentei.

"Omul trebuie sa creada in

ceva.Vai de cei care nu cred
in nimic."(Victor Hugo)
Definitia religiei

Religie=(din latinescul ligare,a lega, sau religare,a lega din nou)Atitudinea fundamentala
pe care fiintele umane trebuie sa o aiba fata de Dumnezeu,Creatorul si Rascumparatorul
lor.Virtutea morala a religiei se manifesta prin adorarea,slujirea si iubirea lui Dumnezeu din
toata inima. A-L adora pe Dumnezeu,a te ruga lui,a-I aduce cultul ce I se cuvine,a indeplini
fagaduintele si voturile facute lui sunt acte ale virtutii religiei ce tin de ascultarea fata de
porunca intai a Decalogului:"Eu sunt Domnul Dumnezeului tau, sa nu ai alti Dumnezei afara
de mine."Datoria de a-I aduce lui Dumnezeu un cult autentic il priveste pe om atat la nivel
individual,cat si la nivel social.Totalitatea ritualurilor,practicilor si rugaciunilor prin care un
popor sau o societate obisnuieste sa fe in legatura cu divinitatea sau sacrul.

Religia este o componenta importanta a culturii unui popor.Sentimentul religios se

manifesta atat in cadrul bisericii,cat si dincolo de zidurile ei. In biserica,legatura cu
Dumnezeu se exprima public,prin mijlocirea clerului,dupa o anumita randuiala.Insa credinta
se oglindeste si in afara institutiei ecleziale in modul de a gandi al oamenilor,in
comportament,in modul de a se exprima ,in obiceiurile lor,in ceea ce creeaza :in
arhitectura,in arte plastice ,in muzica,in literatura.

"A taia latura religioasa din istorie literaturii romanesti inseamna a renunta la cunoasterea
trasaturii celei mai caracteristice din cultura noastra veche si una din fetele ei de
glorie.")Istoria literaturii romane vechi ,Nicolae Carojan)

Inceputurile literaturii

Inceputurile literaturii romane sunt legate de contextul ariei culturale din rasaritul
Europei,un spatiu complex format pe temeliile traditiei bizantine.

In Dacia,crestinismul patrunsese fara indoiala,chiar de la inceputul colonizarii

romane,adus de legionari ,mai ales din rasaritul imperiului.Pe aceasta o dovedesc
numeroase vestigii arheologice,precum si limba,unde toate cuvintele despre ceea ce poate
numi "Crestinismul de baza" sunt latinesti.Cu toate acestea,instalarea unei ierarhii
bisericesti au asteptat sfarsitul marilor navaliri barbare.Iata de ce romanii au pastrat slavona
veche drept limba bisericeasca pana la sfarsitul secolului al XVII-lea,insa tot timpul au fost
supusi ,de departe,patriarhatului Constantinopolului.Urmarea este ca cei mai multi termeni
privitori la organizarea ecleziastica ,precum si la teologie sau in literatura religioasa sunt de
origine slava-greaca.

Incepand cu secolul al XVII-lea,limba slavona-limba oficierii serviciului divin in

biserica,incepe sa fie inlocuita treptat cu limba romana.In aceasta perioadas-au tradus si
tiparit carti religioase de care eveau nevoie toti credinciosii.Acestea au fost cazaniile si
pravilele.Cultura celor 3 tari romane demonstreaza ca mentalitatea religioasa,caracteristica
Evului Mediu este dominanta in aceste tari.

Domniile lui Matei Basarab,in Muntenia si Vasile Lupu,in Moldova,au marcat inceputul
unei epoci de inviorare culturala.Prin tipografiile infiintate cu sprijinul lui Petru Movila,cartile
religioase se raspandesc si contribuie la unificarea limbii romane literare.Zorii literaturii
religioase poarta astfel amprenta cartilor religioase care au iesit din aceste tipografii.

Dimensiunea religioasa a existentei capata treptat forme de expresie romaneasca ,mai

intai prin actul traducerii,apoi prin actul creatiei individuale,fie in cadrul bisericii,ca literatura
religioasa,fie in afara ei,ca literatura de inspiratie religioasa.

Cand vorbim despre literatura religioasa,vorbim si despre inceputurile literaturii

nationale.Acesta este si cazul romanilor. Cand acestia au iesit de sub influenta evului mediu
si au inceput sa isi creeze viata natioanala,regasim ca limba literara oficiala limba
slavona.Deoarece statele europene incep a-si forma o cultura proprie,se simte nevoia sa se
scrie in limba cunoscuta de popor,nume limba romana. Primele carti care s-au tradus au fost
cele religioase,ele fiind cele mai importante - erau cele care influentau cel mai mult viata
poporului.

Diaconul Coresi

Cele mai numeroase si cele mai importante pentru

formarea limbii literare romanesti,intrucat ele au
fost multiplicate prin tipar,sunt,fara indoiala,cartile
transpuse in romaneste sau revazute,dupa
traducerile si manuscrisurile mai vechi,de "popii" si
"dascalii" romani din Brasov,care la biserica Sf.
Nicolae din Schei,zidita cu ajutorul lui Neagoe
Basarab,au deschis si cea mai veche scoala cu limba de predare romana si au desfasurat o
intensa activitate pentru propagarea cartii in limba romana.

Acesti carturari oraseni,exponenti ai clerului din gradele inferioare si ai "intelectualitatii"

marunte a vremii, au fost castigati de ideea cartilor pe rmaneste,cu care a venit Reforma,si
s-au nutrit din entuziasmul cultural al cetatii.Pentru ei,colaborarea cu oficialitatea saseasca
in tiparirea de carti romanesti apare ca un lucru folositor atata vreme cat nu urmarea
lezarea dogmei ortodoxe insasi.Interventia lor in redactarea "Catehismului" din 1559,astfel
incat sa nu contrazica flagrant invatatura ortodoxa,pare dovedita.

Dupa un scurt episod prozelitist esuat,oficialitatea saseasca incepe,de altfel,sa considere

tiparirea cartilor romanesti mai curand o afacere comerciala,menita a da de lucru fabricii de
hartie locale ai a aduce castiguri in cazul unor anumite investitii.Acest fapt inlesneste o
atmosfera de colaborare,in care locul principal il detine activitatea Diaconului
Coresi.Tipografia acestuia de la Brasov nu mai este intreprinderea oficiala
domneasca,instrument al culturii feudale controlat de ea,ci proprietatea unui
mestesugar,cleric marunt.

Coresi vine la Brasov fiindca acesta era un centru de comert si un punct de intalnire al
romanilor de peste tot si aici tipareste carti de toate nuantele,comandate de reprezentantii
mai tuturor curentelor ce se impleteau si se confruntau in vremea aceea.Intre 1559-1582,
din presa lui Coresi apar nu mai putin de 9 carti in limba romana :"Intrebarea
crestineasca","Tetraevanghelul","Faptele apostolilor","Talcul Evangheliei cu Molitvelnicului"
in anexa,ambele de evidenta factura calvina,"Liturghierul","Pravalia" si,in sfarsit,"Carte cu
invatatura "(1581),cunoscuta si sub numele de Cazania a II-a.

Acestora li se adauga 11 tiparituri salavone intre 1557 si 1583.Se poate vedea de aici ca
dstinele tiparului chiliric la romani inregistreaza o etapa noua in momentul in care intalnesc
Reforma si spiritul evului odern:Coresi tipareste impreuna cu ucenicii sai intr-un sfet de veac
de patru ori mai multe carti decat tiparisera ,la un loc,Macarie si Liubavici in patru decenii.

Epilogul "Psaltirii " romanesti din 1570 -documentul cel mai concis si mai patetic al aceste
epoci- este o adevarata proclamatie catre toti romanii ,folosind intr-un mod neasteptat stilul
hrisovelor voievodale.Ridicarea limbii vorbite de popr la rangul de limba a culturii se
transforma ,astel, datorita fortei de difuzare a cuvantului tiparit ,intr-un fenomen
ireversibil ,care va sfarsii prina triumfa asupra slavoinei multi seculare .Cartea pe limba
romanesca porneste din Brasov ca o solie noua inspre toate zarile si cucereste mintile
luminate ale vremii ,incalzind cu graiul natal pe cei obligati sa apuce drumul strainatatii.

Tipariturile lui utilizau graiul din Tara Romaneasca si sud-estul TRansilvaniei si au avut o
mare importanta pentru evolutia si unificarea limbii romane. Ele au stat la baza formarii
limbii noastre literare.Mai bine de 20 de ani, tipareste in limba romana cartile fundamentale
ale bisericii,sub impulsiunea noului curent de reforma pornit de Luther.
Urmasul lui Coresi este mitropolitul Varlaam,care se remarca prin claritatea si plasticitatea
limbii pe care si-o formeaza in zona Neamtului. Prin activitatea sa cartureasca deschide sirul
traducerilor in limba romana a unui numar mare de carti religioase,ele contribuie la
dezvoltarea limbii literare romanesti.

El tipareste in 1645 la Manastirea Dealu prima creatie de polemica religioasa

intitulata"Raspunsurile impotriva catehismului calvinesc".In anul 1643 apare "Cazania",care
detine in cultura noastra un loc analog "Bibliei lui Luther" in cultura germana.Este cea mai
insemnata scriere sub raportul contributiei la formarea limbii romane ,atat prin genul
lingvistic al lui Varlaam,cat si prin raspandirea extraordinara pe care a cunoscut-o.A fost
inclusa in "Evanghelia invatatoare" si astfel a intrat in circuitul cultural al Tarii Romanesti.DE-
a lungul a 2 secole,opera a fost citita in biserica,formand astfel temelia limbii literare
romanesti.

Mitropolitul Varlaaam pune in valoare,prin fraze expresive,intreaga bogatie a limbii

romane.Primele accente ale prozei artistice pot fi intalnite in pasaje remarcabile,prin
energia tonului si prin ritmul constructiei.Figuri de stil precum repetitia si enumeratia,ies
imediat in evidenta :

"Pentr-acea,sa socoteasca cine cum este intru inima sa si cine cu ce gand asculta cuvantul lui
Dumnezeu,ca pentru acea scrie evanghelistul lui Dumnezeu ca,graind Domnul Hristos aceste
cuvinte striga:Cine are urechi de auzit,sa auda.Striga celor surzi sa auda,striga celor ce dorm
sa se trezeasca,striga celor lenesi ca sa se simta,striga celor neintelegatori sa
inteleaga,striga celor rataciti sa se intoarca,striga celor pacatosi sa se pocaeasca.Striga cu
scripturile in toate zilele ,cu slugile sale,cu arhiereii,cu preotii,cu toti invatatorii bisericii
;striga tuturor de toata varsta: batranilor, tinerilor,sanatosilor, bolnavilor, saracilor ,
bogatilor; striga sa-si aduca aminte de moarte,de ziua cea infricosatoare a giudetului si de
prapastia iadului,unde se vor munci pacatosii carii nu se pocaesc;striga sa-si aduca aminte
dup-aceea de imparatia ceriului si de plata aceea ce va sa o dea Dumnezeu intr-acea zi :
bunatatea,framsetea,dulceata,odihna,veselia intru imparatia cea de sus a ceriului."

"Cazania" lui Varlaam

 Nicolae Iorga spune despre Varlaaam ca "a lasat toata invatatura cata o stia si o putea sti
si a vorbit pe intelesul teranilor sia.De aici vine un fapt pe care l-am constatat in Ardeal nu o
data:in biserici parasite,prin praful ingramadit de sute de ani poate,iese din cand in cand
cate o foaie cu acea slova mare,hotarata,in care recunosti imediat Cazania lui Varlaam.[…]
Nu o data,cand vine ,in satele de acum, un preot cu teologie si vrea sa introduca in mintea
satenilor lui elemente de carturarie,asa cum de multe ori nu le intelege nici el singur,desi a
dat ,sau,mai adevarat,tocmai pentru ca a dat examen dintr-insele,se ridica din multimea
acesta un glas care zice:Parinte,zici foarte bine,dar mai bine dupa cartea cea veche.Cartea ce
veche pentru toate provinciile romanesti este aceasta carte a parintelui Varlaam."(|Nicolae
Iorga,Istoria literaturii romanesti.Introducere sintetica)

Contemporan cu Varlaam este Simion Stefan,intrat in istoria literaturii prin cea dintai
traducere integrala a Noului Testament.

Urmeaza clericul Dosoftei,justificarea traducerilor sale este identica cu aceea a lui Coresi
si a lui Varlaam.

Antim Ivireanul a fost o personalitate culturala remarcabila a literaturii romane

vechi.Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuşi, coordonate sau patronate, în limbi diferite şi
de o mare diversitate, prin numeroşii ucenici pe care i-a format, este considerat - alături de
Diaconul Coresi- cel mai mare tipograf din cultura medievală românească.

Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toţi Sfinţii" din Bucureşti – numită azi Manastirea
Antim, pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile
monumente de arhitectură, pictură şi sculptură din România. Pe seama veniturilor generate
de aceasta, a alcătuit un testament, intitulat "Învăţături pentru aşezământul cinstitei
mănăstiri a tuturor sfinţilor, capete 32", în vederea organizării unei impresionante opere de
asistenţă socială.

A avut un rol însemnat în introducerea completă şi definitivă a limbii romane in slujba.

Deşi româna nu era limba sa nativă, a reuşit să creeze o limbă liturgică românească limpede,
care a fost înţeleasă de contemporanii săi şi este folosită până astăzi.

Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit şi alte popoare ortodoxe, imprimând cărţi pentru
slavi, greci şi arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este şi autorul unei remarcabile opere
tipografice multi-script, Liturghierul greco-arab din 1701, care a fost una dintre primele cărţi
tipărite cu litere mobile din lume având caractere arabe. În anul 1706, aceeaşi instalaţie
tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la
Alep.

Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el şi câteva manuscrise.Primul manuscris rămas,

Chipurile Vechiului şi Noului Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiţi ce se află în
Sfânta Scriptură, în Biblie şi în Evanghelie şi adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au făcut
pe vremea lor .Tot în manuscris a rămas şi opera sa omiletică, Didahiile (cu 28 predici la
diferite sărbători şi 7 cuvântări ocazionale).

Analiza cărţilor originale publicate, dar şi a celor două manuscrise duce la constatarea că
Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci şi una profană întrucât
folosea nu doar citate din Biblie, dar şi din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În
multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl aşază, fără nicio
îndoială, în rândul celor mai de seamă predicatori creştini din toate timpurile.

Cartea lui Antim Ivireanu intitulata “Didahii” inseamna 28 de predici rostite la mari
sarbatori crestine si cateva predici cu destinatie ocazionala.

Istoria acestei carti este,probabil,singulara in literatura

romana.Se pare ca mai intai Antim a redactat textele
predicilor,apoi le-a memorat si le-a rostit la ceremoniile
cuvenite.Cea mai veche versiune tiparita a Didahiilor apare in
1781,la o jumatate de secol dupa moartea autorului.Lucrare
pretentioasa,de inalta oratorie bisericeasca ,scrierea lui Antim
sustine in plan literar stralucirea epocii
brancovenesti.Independent de semnificatia si de eficienta lor
ecleziastica,didahiile sunt antologice sub raport stlistic. De
factura predominant lirica,predicile releva o tehnica superioara
de prezentare a textului.Adresarea solemna,moralizator-didactic,este pusa in valoare de
eleganta si de fastul retoric al frazei.In acest sens,cu efecte convergente,functioneaza
sintaxa prin multiplele constructii simetrice,asigurate de figurile de repetitie si de intervalul
bogat al tlopilor;in fragmentul reprodus,hiperbola,lantul continuu de
metafore,epitete,antiteze si comparatii combinat,eventual,cu seria interogatiilor
retorice,constituieprincipalele fapte de stil pe care se formeaza elogiul Sfintei Maria.

Concluzie
Dimensiunea religioasa a caluzit nu numai existenta,dar si conceptia celor care au scris in
acesta perioadaEi cred ca tot ce se petrece pe pamant este hotarat de Dumnezeu ,dupa cum
marturiseste si Miron Costin:"Orice nevointa pune omul ,sorocul lui Dumnezeu,cum este
oranduit,a-l clati nime nu poate."

Asadar,literatura religioasa aduce in spatiul nostru cultural de orientare bizantina o forma

mentis de tip medieval care coincide în mare parte cu modul de gândire occidental.A pus
astfel bazele primelor forme ale literaturii artistice, a ajutat la înlocuirea slavonei cu limba
română,unificand-o, deschizând calea spre un stil cărturăresc.
Acest proiect a fost realizat de catre :
 Chirila Roxana
 Gheorghita Ovidiu
 Dunarintu Cristina.