Sunteți pe pagina 1din 5

Eseu-sinteză: Cum învățăm? Cum predăm pentru o învățare autentică?

O serie de cercetări care au fost realizate în Europa și în Statele Unite ale Americii
evidențiază faptul că societatea de azi este caracterizată ca fiind una postmodernă, iar școala
nu reușește să depășească perioada modernității. În aceste condiții, ne întrebăm dacă
instituțiile educaționale sunt capabile să țină pasul cu schimbările majore care au loc în
societate și cum ar putea acestea să îmbunătățească procesul de predare-învățare, astfel încât
să treacă pragul postmodernității și să ofere toate condițiile necesare pentru ca generațiile
actuale de elevi (care vor reprezenta viitorul), pe de o parte, să se dezvolte din toate punctele
de vedere (cognitiv, fizic, emoțional, social, spiritual), iar pe de altă parte să fie capabile să se
integreze cu succes în societate. Schimbările care au loc în școală reprezintă pârghiile care
stau la baza schimbărilor în societate. Dacă ne dorim o schimbare a societății, fără îndoială că
aceasta trebuie să înceapă, în primul rând, din cadrul școlii. Școala a reprezentat dintotdeauna
principala instituție care a avut ca scop educarea individizilor, de aceea, adaptarea școlii la
societatea actuală este de o importanță crucială. Astfel, în continuare, voi realiza, în primul
rând, o analiză care să cuprindă factorii importanți care stau la baza unei predării care să
conducă la o învățare autentică, iar în al doilea rând, factorii care stau la baza unei învățări
benefice pentru elevi.
Rolul profesorilor în ceea ce privește învățarea de către elevi este deosebit de
important, deoarece ei sunt principalii responsabili pentru gradul de implicare al elevilor și în
sprijinerea lor în învățare. Un factor important care influențează învățarea și rezultatele pe
care le obțin elevii și care a fost studiat într-o serie de studii face referire la experiența
dobândită de cadrele didactice. Astfel, s-a constatat în urma unor studii că fiecare an de
experiență al cadrelor didactice influențează în mod pozitiv rezultatele pe care le obțin elevii,
acest aspect fiind observat în cea mai mare măsură în primii cinci ani în învățământ. Un alt
factor care contribuie în mare măsură la realizarea unei învățări favorabile pentru elevi este
atmosfera prezentă în cadrul unităților de învățământ, care trebuie să fie una caracterizată de
siguranță, de acceptare necondiționată, de grijă și respect pentru aceștia. S-au demonstrat
efectele benefice pe care le are atmosfera din cadrul instituțiilor de învățământ, în primul
rând, asupra rezultatelor academice pe care le obțin elevii, indiferent de nivelul de școlarizare,
iar în al doilea rând, asupra motivaței, implicării, respectului de sine și a satisfacției școlare.
Tot în cadrul unei atmosfere pozitive intră și relațiile (de ajutorare, înțelegere, prietenie) care
trebuie să existe între cadrele didactice și elevi. Desigur, trebuie trasate câteva linii care să nu
depășească bunul simț și care să nu afecteze procesul de predare-învățare. Multe cadre
didactice au conștientizat faptul că este necesar ca distanța formală dintre ei și elevi să fie
redusă, pentru a-i putea câștiga pe elevi de partea lor. De aceea, o parte dintre ei au ajuns să se
intereseze tot mai mult de nevoile și preocupările elevilor, să utilizeze un limbaj apropiat de
cel întâlnit la ei, să dovedească receptivitate în fața schimbărilor tot mai mari, ceea ce poate
conduce la sporirea interesului elevilor față de conținuturile predate. Totodată, învățarea
elevilor poate să fie îmbunătățită dacă eforturile care vin din partea cadrelor didactice sunt
împărțite împreună cu părinții. Mai exact, dacă părinții se implică în mod activ în ceea ce
privește învățarea copiilor lor. Comunicarea dintre cadrele didactice și părinți trebuie să fie
una permanentă, iar toate acțiunile pe care le întreprind împreună trebuie să aibă un scop
comun: realizarea unei educații care să fie benefică pentru copil.
Pentru ca învățarea să fie autentică, cadrele didactice pot să apeleze la diverse metode
prin care să fie perfecționat procesul de predare-învățare. De exemplu, două treimi dintre
cadrele didactice care au răspuns în cadrul raportului TALIS (2013), au specificat că prezintă
adesea la clasă o problemă care are legătură cu viața cotidiană, cu scopul de a demonstra de ce
sunt folositoare cunoștințele noi pe care elevii le învață în cadrul instituției de învățământ, dar
și modalitatea prin care ele pot fi utilizate în viața de zi cu zi. De exemplu, toată lumea
dorește să își construiască o casă, iar matematică ajută în momentul în care ești pus în situația
de a calcula cantitatea de material de care ai nevoie, suprafața, volumul, perimetrul etc. Limba
și literatura română te ajută în viața de zi cu zi să scrii, să comunici cu cei din jurul tău. Dacă
nu știi să scrii, să comunici, nu poți să treci cu brio de un interviu de angajare, să îți depui un
CV, ceea ce conduce la dificultăți majore în ceea ce privește găsirea unui loc de muncă. O
altă metodă care poate să fie utilizată este reprezentată de oferirea elevilor a posibilității de a
pune în practică sarcini similare până în momentul în care fiecare dintre ei reușește să
asimileze în totalitate cunoștințele vehiculate și să le pună în practică în mod corect. În cadrul
acestei metode trebuie să includem și necesitatea disponibilității cadrelor didactice de a
aborda diverse metode pentru elevii care prezintă dificultăți de învățare și pentru elevii care
învață mai repede. Fiecare elev trebuie să beneficieze de un proces de predare realizat în
funcțiile de nevoile lui, pentru ca astfel învățarea eficientă să poată avea loc.
Dat fiind faptul că procesul de predare-învățare realizat în folosul elevilor din
generațiile actuale reprezintă o mare provocare pentru cadrele didactice, acestea sunt nevoite
să caute soluții prin care elevii să fie stimulați să participe în cadrul acestui proces, iar el să își
atingă scopul principal: educarea în mod eficient a elevilor.
Dacă mai sus am menționat faptul că atmosfera din cadrul unităților de învățământ
influențează învățarea, acest lucru este valabil și în privința predării. Pentru ca procesul de
predare să se desfășoare în condiții favorabile, este nevoie ca atmosfera din cadrul unităților
de învățământ să fie una pozitivă, care crească eficiența personală și satisfacția profesională a
cadrelor didactice. Cadrele didactice trebuie să mențină în actualitate cunoștințele și practicile
proprii. De aceea, este recomandat să existe o colaborare permanentă între cadrele didactice,
care să implice nu doar schimbul de idei pe cale verbală în legătură cu metodele de predare, ci
și asistarea cadrelor didactice la aplicarea acestor metode. În momentul în care cadrele
didactice participă la activități de observare în cadrul altor instituții de învățământ, ele se
familiarizează cu alte metode de predare, ceea ce conduce la dezvoltarea mai multor idei
referitoare la utilizarea metodelor respective și aplicarea lor, în cele din urmă, în cadrul
propriei clase de elevi. Un aspect care trebuie evidențiat este acela că colaborarea dintre
cadrele didactice este mai eficientă în momentul în care schimbul de idei se realizează la un
nivel mai profund, care să implice, de exemplu, predarea în echipă în cadrul aceleiași clase.
Pentru ca predarea să fie una calitativă, cadrele didactice trebuie să aibă mereu în
vedere o formare continuă, prin care să își îmbunătățească permanent metodele de predare și
care să conducă, ulterior, la o învățare eficientă din partea elevilor. Participarea cadrelor
didactice la programe de dezvoltare profesională (de exemplu, cursuri care au în vedere
materiile predate, metodele de predare; conferințe sau seminarii pe teme educaționale;
activități de formare continuă în companii, instituții publice, organizații non-guvernamentale)
reprezintă temelia pe care se clădește un proces de predare-învățare de calitate. Însă trebuie să
luăm în vedere faptul că este necesar ca aceste cadre didactice să beneficieze de sprijin în
vederea participării în cadrul unor astfel de programe. Este necesar să fie evidențiat faptul că
indiferent de cât de bună este educația inițială de care au avut parte cadrele didactice, este
puțin probabil ca ele să reușească să gestioneze toate situațiile întâlnite în cadrul clasei. De
asemenea, datele empirice subliniază faptul că elevii au rezultate semnificativ mai bune dacă
profesori care le predau au parte de asistență de integrare. Un aspect care trebuie luat în
considerare se referă la disponibilitatea și dorința cadrelor didactice de a participat la aceste
programe și conștientizarea importanței acestora asupra metodelor de predare. Conform
raportului TALIS (2013), marea majoritate a cadrelor didactice care au participat la acest
studiu au precizat faptul impactul activităților de dezvoltare profesională a fost unul pozitiv în
ceea ce privește metodele de predare.
Un alt aspect important care contribuie la îmbunătățirea metodelor de predare constă
în evaluarea cadrelor didactice și în feedbackul pe care acestea îl primesc. În urma primirii
unui feedback permanent de către cadrele didactice, în ceea ce privește metodele de predare
pe care le utilizează, acesta nu numai că ajută la îmbunătățirea lor, dar are și o influență
semnificativă cu privire la rezultatele elevilor și la procesul de învățare. Tot în cadrul
raportului TALIS (2013), este precizat faptul că 62% dintre cadrele didactice care au participat
la studiu au menționat că feedbackul pe care l-au primit a produs o schimbare pozitivă în ceea
ce privește metodele de predare pe care le utilizează. „Metodele folosite în activitatea
didactică, convingerile şi atitudinea profesorilor sunt elemente cheie atât pentru înţelegerea
procesului educaţional, cât şi pentru îmbunătăţirea acestuia. Ele influenţează hotărâtor mediul
de învăţare din şcoală, contribuie la motivarea elevilor şi, prin aceasta, îşi pune amprenta
asupra rezultatelor învăţării” (TALIS, 2013).
Pentru ca actul de predare să stârnească curiozitatea elevilor și pentru ca aceștia să își
dorească să se implice, este util să se țină cont de așteptările și particularităților pe care le au
elevii și, astfel, să fie adaptate metodele educaționale. Profesorii care se află acum la catedre
trebuie să reconfigureze modalitatea în care predau, să devină mai inventivi, să îi surprindă pe
elevi. După cum este precizat în raportul Cultura elevilor și învățarea, „«Predaţi-ne ce vreţi,
dacă e în stilul nostru. Cu nişte strategii noi». Cam asta vor ei să spună”; ”E o provocare
perpetuă să le ţii trează curiozitatea, pasiunea. Trebuie să găsim modalitatea potrivită de a-i
atrage”.
Datorită schimbărilor permanente care au loc în societate, includerea unor noi metode
de predare este mai mult decât necesară. În acest context, este recomandată utilizarea
metodelor active, care implică activități în grupuri restrânse, activități practice sau de învățare
prin experiența proprie, proiecte a căror finalizare necesită mai mult de o săptămână, punerea
în practică a tehnologiei informației și a comunicațiilor (TIC), dar și construirea lecțiilor sub
formă de joc (un concurs, o ghicitoare). Aceste metode au rolul de a îmbunătății procesul de
predare și de a-i ajuta pe elevi să învețe cu o mai mare dexteritate. Trebuie subliniată ideea că
elevii sunt foarte deschiși la alternativele propuse care să înlocuiască lecția tradițională. Este
necesar ca școala să se adapteze la schimbările care pot să fie observate în societate, să profite
de nenumărate surse de informații care pot fi accesate, de tehnologia care oferă noi
oportunități, de multitudinea de metode noi care pot să vină atât în ajutorul cadrelor didactice,
cât și în al elevilor, dacă sunt utilizate corespunzător. Metodele precizate anterior facilitează
implicarea elevilor în cadrul activităților desfășurate, ceea ce conduce la conturarea unei
atmosfere pozitive la nivelul clasei. „Pentru a asigura elevilor abilitățile și competențele
necesare în secolul 21, a fost încurajată în întreaga lume utilizarea unei multitudini de metode
de predare, începând de la metode tradiționale (cum ar fi transmiterea directă) până la cele
mai recente, metodele constructiviste, care dezvoltă abilitățile elevilor de a gestiona situații
complexe și de a învăța atât independent cât și permanent, generând creșterea motivației și
rezultate școlare bune ale elevilor. Datele colectate în TALIS 2008 au sugerat că nu utilizarea
în sine a unui tip de metode în locul altora, ci varietatea metodelor utilizate ar avea legătură cu
un nivel mai mare de eficiență personală a cadrelor didactice” (TALIS, 2013, p. 92). În
raportul Cultura elevilor și învățarea, este afirmat faptul că "Sunt tehnici moderne, care se pot
folosi în actul educaţional, dar trebuie îmbinate cu cele tradiţionale…Unii specialişti văd în
acestea modalităţi de lucru interdisciplinare, apte să faciliteze chiar atingerea competenţelor
transversale” (Cultura elevilor și învățarea, 2014, p. 54).
În concluzie, este fundamental ca procesul de predare-învățare să fie reconfigurat, să
se axeze mai mult pe nevoile elevilor din generațiile actuale, pe interesele și dorințele lor.
Pentru ca să îi preocupe școală, este nevoie ca profesorii să își îmbunătățească metodele de
predare, să îi stimuleze și să îi atragă în universul cunoașterii. În caz contrar, se va înălța un
zid între școală și elevi, iar ei se vor distanța tot mai mult de tot ceea ce înseamnă educația,
ceea ce prezintă un real pericol, având în vedere faptul că ei vor reprezenta viitorul. Toate
aceste aspecte sunt surprinse foarte bine în următorul citat extras din raportul Cultura elevilor
și învățarea (2014) „Elevii din ziua de azi au foarte multă energie și sunt copii care știu ce
vor, au posibilităţi mai multe de alegere. Ei se schimbă și lumea progresează… ei schimbă
lumea și noi nu putem să îi schimbăm. Vrem și trebuie să găsim calea de mijloc. Dacă
rămânem la nivelul nostru, nu e bine, trebuie să îi ascultăm şi trebuie să facem şi noi un efort
să ne adaptăm... să adaptăm școala. Ei vin din altă lume să o schimbe pe a noastră!”