PIAŢA MONETARĂ

Secţiunea 1. Agregatele monetare

Definiţie: reprezintă activele ce îndeplinesc funcţiile banilor şi care circulă la nivelul unei
economii. Acestea sunt prezentate în detaliu în manualul de „Economie” (2010), capitolul 19 şi
în Lipsey şi Crystal (2002), capitolul 25.
După gradul de lichiditate (uşurinţa activelor de a se transforma în numerar), agregatele
monetare se clasifică astfel:
a) M0 (baza monetară) = numerar + rezerve obligatorii
b) M1 (masa monetară în sens restrâns) = M0 + depozite la vedere (lei/valută)
c) M2 (masa monetară intermediară) = M1 + depozite la termen (cu durata iniţială de 2 ani)
d) M3 (masa monetară în sens larg) = M2 + alte instrumente financiare

Oferta de monedă este creată de către banca centrală prin emisiune monetară şi de către băncile
comerciale prin acordarea de credite.
Rolul bancii centrale este de a supraveghe şi reglementa sistemul financiar – bancar, respectiv de
a elabora politica monetară (influenţarea ofertei de bani în funcţie de nevoile economiei).

1.1. Instrumentele politicii monetare

a) Rata dobânzii de politică monetară (pm) – este acea rată a dobânzii pe care BNR o
plăteste pentru depozitele pe o săptămână atrase de la băncile comerciale.
d’(pm) ↑ => depozitele atrase de BNR de la băncile comerciale ↑ => resursele disponibile
ale băncilor comerciale pentru acordarea de credite ↓ => oferta de moneda ↓
d’(pm) ↓ => depozitele pe care le fac băncile comerciale la BNR↓ => resursele
disponibile pentru acordarea de credite ↑ => creditele acordate ↑ => oferta de monedă ↑

b) Operaţiunile repo şi reverse repo (REPO – repurchase agreement)

b1) În cazul operaţiunilor repo, BNR, cumpără de la băncile comerciale active eligibile
(în special titluri de stat), pentru a injecta lichiditate în sistemul bancar.
Exemplu: presupunem ca BCR are nevoie de 50 u.m. şi dispune de titluri de stat în
valoare de 50 u.m. BNR cumpără titlurile de stat ale BCR şi oferă în schimbul lor, cele 50
u.m. La scadenţă, BCR va răscumpăra titlurile de stat plătind 50 u.m. plus dobânda repo.
b2) În cazul operaţiunilor reverse repo, rata dobânzii pentru reverse repo este cea
practicată în situaţia în care BNR vinde obligaţiuni băncilor comerciale pe care le va
răscumpăra la scadenţă. BNR absoarbe excesul de lichiditate de pe piaţa monetară.
Exemplu: presupunem că BNR oferă titluri de stat în valoare de 50 u.m. către BCR-ului,
în schimbul a 50 u.m. La scadenţă, BNR răscumpără titlurile de stat plătind catre BCR 50
u.m. plus dobânda reverse repo.
Rata dobânzii repo este mai mare decât rata dobanzii reverse repo, deoarece
operaţiunile repo sunt cele prin care BNR acordă credite băncilor comerciale, iar
operaţiunile reverse repo sunt acelea prin care băncile comerciale constituie
depozite la BNR.

c) Operaţiunile pe piaţa valutară

 Dacă BNR cumpără valută – oferă lei în schimb => oferta de monedă creşte
Dacă BNR vinde valută – cumpăra lei => oferta de monedă scade

d) Facilităţile permanente de depozit / creditare oferite de către BNR băncilor

comerciale
Rolul lor este de a regla funcţionarea pieţei monetare pe termen foarte scurt, overnight.
d1) Facilitatea de creditare – BNR oferă credite overnight băncilor comerciale pentru a
acoperi deficitul temporar al acestora. Rata dobânzii la facilitatea de creditare = rata
dobânzii de politică monetară + 4 % (un nivel plafon).
d2) Facilitatea de depozit – BNR atrage surplusul de resurse al băncilor comerciale, rata
dobânzii la facilitatea de depozit = rata dobânzii de politică monetară – 4 %.
e) Rezervele minime obligatorii (RMO) – sunt disponibilităţi ale băncilor comerciale la
BNR şi se calculează in funcţie de r (rata RMO) care se aplică depozitelor în lei şi valută.
Exemplu:
r (la depozitele în lei) = 15% (pentru depozitele cu scadenţa < 2 ani)
= 0 % (pentru depozitele cu scadenţa > 2 ani)
La un depozit de 100 u.m. => RMO = 15 u.m. => creditele acordate sunt de 85 u.m.

r (la depozite în valută) = 20% (pentru depozitele cu scadenţa < 2 ani)

= 0 % (pentru depozitele cu scadenţa > 2 ani)
Dacă:
 r (RMO) ↑ => resursele disponibile pentru acordarea de credite de către băncile
comerciale ↓ => d’la credite ↑ => oferta de monedă ↓
 r (RMO) ↓ => resursele disponibile pentru acordarea de credite de către băncile
comerciale ↑ => d’ la credite ↓ => oferta de monedă ↑
În funcţie de instrumentele analizate, rezultă:
a) Politica monetară este expansionistă (oferta de monedă ↑) daca:
- d’de politică monetară ↓
- BNR cumpăra titluri de stat (operaţiuni repo)
- r (RMO) ↓
- BNR cumpără valută
b) Politica monetară este restrictivă (oferta de monedă ↓) dacă:
- d’de politică monetară ↑
- BNR vinde titluri de stat (operaţiuni reverse repo)
- r (RMO) ↑
- BNR vinde valută

1.2. Cererea de monedă

Reprezintă cantitatea de active pe care populaţia doreşte să o deţină sub formă de bani.
Mobilurile (motivele) cererii de monedă:
a) Mobilul tranzacţional (trebuie să deţinem bani pentru a realiza anumite tranzacţii)
Conform acestui mobil, există o relaţie directă între volumul tranzacţiilor şi deţinerile de
bani.
Y ↑ => tranzacţiile ↑ => L (cererea de monedă) ↑
 b) Mobilul prudenţial (precauţional) – indivizii tind să îşi constituie anumite rezerve
pentru a face faţă unor cheltuieli neprevăzute, suplimentare.
Y ↑ => tranzacţiile ↑ => sumele pe care indivizii trebuie să le păstreze sub formă de
rezerve ↑ => L ↑ (în scop prudenţial)
Există o relaţie directă între nivelul Y (producţia, venitul naţional) şi L (cererea de
monedă), ca urmare a mobilurilor tranzacţional şi prudenţial.

c) Mobilul speculativ - indivizii tind să pastreze anumite sume de bani sub formă de
numerar pentru a compensa eventualele pierderi generate de fluctuaţia cursurilor –
titlurilor financiare (obligaţiuni sau acţiuni), pe care le deţin.
Dacă d’ în sistemul bancar ↑ => rentabilitatea deţinerii de numerar scade (deoarece se pot
obţine câştiguri mai mari din plasarea banilor în depozite) => cererea de monedă ↓.
Dacă d’ în sistemul bancar ↓ => rentabilitatea deţinerii de numerar ↑ => L↑

Cererea de monedă se află într-o relaţie directă cu Y şi într-o relaţie inversă cu rata
dobânzii (d’) => L = f(+Y;-d’)

Secţiunea 2. Echilibrul pieţei monetare

Se realizează atunci când cererea de monedă este egală cu oferta de monedă.
Ipoteze ale echilibrului pieţei monetare:
a) Oferta de monedă este influenţată de către banca centrală şi nu depinde de rata dobânzii;
b) Cererea de monedă este influenţată în sens invers de rata dobânzii;
c) Agenţii economici deţin numerar şi obligaţiuni.
Grafic:
d' M (oferta de moneda)

Surplus de oferta
d’1

d’E E0

d’2 L
Deficit de oferta

M (cantitatea de moneda)

Figura 21. Echilibrul pieţei monetare

a) Daca d’1 > d’E => surplus de ofertă de monedă care va fi plasat pe piaţa financiară =>
cererea de obligaţiuni* ↑ => cursul obligaţiunii ↑ => d’↓ până la d’E.
b) Dacă d’2 < d’E => deficit de ofertă de monedă, care va fi compensat prin vânzarea
unor obligaţiuni pe piaţa financiară => oferta de obligaţiuni ↑ => cursul obligaţiunilor
↓ => d’↑ până la d’E.
Determinarea în acest fel a ratei dobanzii de echilibru, poartă denumirea de teoria
preferinţei pentru lichiditate (Keynes).
* Obligaţiunea – reprezintă un titlu financiar care atestă un împrumut pe care îl face emitentul.
De exemplu, dacă guvernul are nevoie de resurse financiare, atunci acesta poate emite
obligaţiuni (adică se va împrumuta). Emitenţii de obligaţiuni sunt debitori, iar cumpărătorii vor fi
creditori. Cumpărătorii de obligaţiuni beneficiază de un venit fix pe întreaga durată de existenţă a
obligaţiunii (până la scadenţa acesteia).

Test de autoevaluare 1. Cum se modifică echilibrul pieţei monetare, dacă:

a) ↑ rata rezervelor minime obligatorii (r) => oferta de monedă ↓ (scade creditarea)
b) se înregistrează o creştere a PIB => L ↑ (mobilul tranzacţional şi prudenţial)
c) banca centrala efectuează operaţiuni de tip repo => injectează lichiditate => oferta
de monedă ↑
d) banca centrală efectuează operaţiuni de tip reverse repo => atrage lichiditate =>
oferta de monedă ↓
Grafice:
oferta de moneda
d' oferta de moneda
d'

d’E1 E1 d’E1 E1
d’E0 E0 d’E0 E0

L
L0
ME1ME0 M ME0 M
a) b)
oferta de moneda
d' d' oferta de moneda

d’E0 E0
d’E1 E1
d’E1 E1
d’E0 E0

L
L
ME0 ME1 M ME1ME0 M
c) d)

Figura 22. Modificarea echilibrului pieţei monetare