Sunteți pe pagina 1din 76

Plumbul

Conf. Dr. Anca Maria


Moldoveanu
Plumbul în tabelul periodic al
elementelor
Surse ocupaţionale:
• Minerit,
• Prelucrarea plumbului,
• Topitorii
• Fabricarea ţevilor e plumb,
• Cei ce lucrează ca instalatori
• Reparaţii auto
• Fabricarea sticlei şi a cristalului,
• Construcţia de nave,
• Pictori
• Cei ce lucrează cu vopsele
• Poliţişti
Surse ocupaţionale:
• Industria de prelucrare a plasticului,
• Construcţii,
• Construcţia de poduri,
• Industria oţelului,
• Industria cauciucului,
• Fabricarea de baterii pentru
autovehicule,
• Reciclarea bateriilor pentru
autovehicule,
• Cei ce lucrează la staţii de benzină.
Surse ambientale:
• Vopsele ce conţin pigmenţi de plumb,
• Benzina cu plumb,
• Sol/praf contaminat cu plumb în preajma
autostrăzilor, fabricilor ce prelucrează
plumb, a caselor vopsite cu vopsele cu
plumb,
• Plumbul din ţevi de plumb,
• Hobby –uri ca pictura, olăritul,
• Reparaţia locuinţei
• Repararea bărcilor şi a autovehicuelor
Alte surse:
• Remedii naturiste,
• Cosmetice,
• Ţuică făcută în alambic de plumb -
domestic,
• Fumatul.
Populaţia la risc
• Copii,
• Sugarii mici,
• Femeile gravide,
• Adulţi cu expunere ocupaţională.
Populaţia la risc
• Copii ce locuiesc în case care sunt
vopsite cu vopsele cu plumb, case
vechi.
• Copii dezvoltă fenomenul “pica”,
copii cu deficienţă de calciu îşi
compensează această deficienţă
“mâncând” zidărie,
• Percepţia mediului înconjurător cu
buzele favorizează ingestia unei
cantităţi mai mari de plumb,
Populaţia la risc
• Sugarii şi copii mici care vin în
contact mai mult cu podeaua,
covoarele şi pavimentul.,
• Aportul digestiv la copii prin
intermediul apei şi a alimentelor este
mai mare raportată la greutatea
corporală decât la adult,
• Absorbţia gastrointestinală a
plumbului este la copii este de 5
până la 10 ori mai mare decât la
adult,
Populaţia la risc
• Aborbţia gastri-intestinală a
plumbului, la copii, este mai mare în
situaţia unui deficit de calciu,
fier,zinc sau vit. C.
Populaţia la risc
Femei gravide
• Plumbul traversează placenta
reprezentând un risc pentru fetus,
• La femeile ce au avut un nivel
crescut de expunere ce s-a
materializat printr-un nivel crescut
de plumb în os, acesta se poate
elibera în situaţii de stres al
metabolismului calciului cum se
întâmplă în sarcină sau lactaţie ceea
ce duce la expunerea foetusului sau
a sugarului.
Populaţia la risc
• Datorită expuneri la plumb pot
apărea:
• Avorturi spontane,
• Sarcini oprite în evoluţie,
• Naşteri premature,
• Copii cu greutate mică la naştere sau
cu tulburări neurologice.
Căile de expunere
• Calea principală de expunere este
reprezentată de calea inhalatorie,
• Expunerea se poate face prin
ingestie prin intermediul apei
contaminate, a alimentelor
contaminate prin intermediul vaselor
în care sunt puse alimentele, sau
prin conservare, băuturi produse în
condiţii improprii,
• Expunerea se poate face şi prin
intermediul tegumentelor.
Metabolism
• Plumbul pătrunde în organism pe
cale inhalatorie, pe cale digestivă,
oral, prin absorbţie dermică sau pe
cale intravenoasă.
• Se elimină pe cale renală prin urină
prin bilă, materii fecale, salivă, lapte
matern , fanere.
Absorbţia
• Adultul poate absorbi până la 20% din plumbul
ingerat.
• Copii şi femeile gravide pot absorbi până la 70%
din plumbul ingerat.
• Absorbţia este influenţată de statusul nutriţional,
starea de sănătate şi de vrâsta persoanei.
• Adultul excretă aprox. 50 -60% din plumbul
absorbit.
• Adultul reţine în organism numai 1% din plumbul
absorbit.
• Copii au tendinţa de a reţine o cantitate mai mare
de plumb decât adulţii.
• Copii până la 2 ani, absorb până la 1/3 din
plumbul absorbit.
Distribuţia plumbului în organism
• După absorbţie plumbul este
distribuit în organism astfel:
• Sânge,
• Ţesuturi moi cum ar fi ficat, rinichi,
plămâni, creier, splină, muşchi şi
cord,
• Ţesut dur: os şi dinte.
• În ţesutul dur se regăseşte 95% din
plumbul rămas în organism
Plumbul în sânge
• Plumbul din sânge are semi-viaţa de 28 -
36 zile,
• 99% din plumbul din sânge este asociat
cu eritrocitele,
• 1% din plumb se regăseşte în plasmă,
• Plumbul din plasmă are semnificaţie mare
deoarece favorizează transferul Pb între
sânge şi ţesuturile mineralizate.
• Concentraţiile cele mai mari pot fi regăsite
în sânge şi în plasmă.
Plumbul în ţesutul moale
• Ţinând cont de concentraţia de plumb din
ţesuturile moi se poate face următoarea
ierarhie descrescătoare: ficat, rinichi,
plămâni, creier.
• Copii reţin mai mult plumb în ţesuturile
moi decât adulţii,
• La nivelul creierului se face o acumulare
selectivă a plumbului cum ar fi la nivelul
hipocampului
• Plumbul în ţesutul moale are o semi -viaţă
de 40 zile.
Plumbul în ţesutul dur
• Plumbul reţinut în organism este
depozitat la nivelul ţesutului dur,
• Oasele şi dinţii conţin aprox. 94% din
totalul încărcăturii cu plumb din
organism,
• La copii, 73% se menţine la nivelul
ţesutului dur din totalul încărcării
organismului,
Plumbul în ţesutul dur
• Plumbul nu este uniform distribuit la
nivelul ţesutului dur,
• Tendinţa este de a se acumula la nivelul
ţesutului ce se mineralizează la momentul
expunerii,
• La copii, Pb se acumulează în osul
treabecular iar la adulţi şi la nivelul osului
trabecular dar şi la nivelul corticalei,
• La nivelul ţesutului dur există două
compartimente şi anume: unul unde se
găseşte fracţia labilă şi unul în care se
găseşte fracţia inertă a Pb.
Plumbul în ţesutul dur
• Fracţia labilă are un schimb permanent între Pb
din acest compartiment al osului şi cel din sânge
în timp ce Pb din compartimentul inert poate
menţine Pb în acelaşi mod pentru decenii.
• În condiţii speciale, Pb din compartimentul inert
poate să reintre în circuitul sanguin şi să
pătrundă în ţesuturile moi.
• Mobilizarea plumbului se poate face în perioada
sarcinii, lactaţiei, a menopauzei, în stări de stres
fiziologic, de boli cronice, de hipertiroidism, boli
renale, fracturi, vârstă înaintată şi este
exacerbată de deficienţa de calciu.
Plumbul în ţesutul dur
• Componenta inertă a Pb poate
reprezenta un risc deoarece poate
deveni o sursă endogenă ce poate
menţine crescut nivelul Pb în sânge
şi mult după ce expunerea a încetat.
• Scăderea nivelului de Pb din
organism poate scădea de abia după
luni sau ani după ce a încetat
expunerea.
Concluzii privind metabolismul Pb
• Nivelele de Pb din organism reflectă
un amestec între expunerea curentă
la plumb şi contribuţia plumbului
endogen ca urmare a expunerii
anterioare.
• Simptomele expunerii şi efectele pe
sănătate pot apare chiar şi în cazul
absenţei unei expuneri curente
datorită acumulării plumbului din
expunerile anterioare.
Efectele fiziologice ale plumbului
• Plumbul nu serveşte nici unui scop
în organismul uman.
• Prezenţa Pb în organism poate duce
la efecte toxice, indiferent de calea
de expunere,
• Lipsa simptomelor nu înseamnă
“lipsa intoxicaţiei cu plumb”,
• Pentru copii nu există un prag în
ceea ce priveşte apariția efectelor
asupra dezvoltării.
Efectele neurologice ale plumbului
•Sistemul nervos
este ţesutul cel mai
sensibil la acţiunea
plumbului.
Efectele neurologice la copii
• Fetuşii şi copii mici sunt în mod
deosebit vulnerabili la acţiunea
plumbului pentru că, creierul şi
sistemul lor nervos este în
dezvoltare iar bariera encefalică este
incompletă.
• Este posibil să nu existe prag pentru
efectele neurologice la copil.
Efecte neurologice acute
• Expunerea acută la plumb duce la
apariţia encefalopatiei saturnine.
• Manifestările encefalopatiei:
• Hiperiritabilitate,
• Ataxie,
• Convulsii,
• Stupor,
• Comă,
• Deces.
Efectele neurologice la copii
• Nivelul de Pb în sânge la care apare
encefalopatia la copil este de 70 – 80
µg/dl.
• Efectele neurologice,însă, apar la
concentraţii mult mai joase.
• Expunerea la Pb favorizează
scăderea IQ.
• La fiecare creşterii a nivelului de Pb
în sânge cu 10 µg/dl, nivelul IQ
scade cu 7 puncte.
Efectele neurologice la copii
• Probabilitatea de apariţie a
sindromului ADHD (attention-deficit
hyperactivity disorders) şi a scăderii
acuităţii auditive creşte proporţional
cu creşterea plumbemiei.
• Expunerea la plumb se poate corela
cu performanţe şcolare slabe,
absenteism, tulburări de citit, deficit
de vocabular, deficit al sensibilităţii
motorii fine, deficit al timpului de
reacţie şi al coordonării ochi - mână
chiar la 10 ani după expunere.
Efectele neurologice la copii
• Expunerea la plumb poate induce şi
o tulburare în conducerea nervoasă
periferică.
• Unele efecte neurologie induse de
plumb pot persista şi în perioada de
adult.
Efectele neurologice la adult
• La adult poate apare encefalopatia la
nivele de încărcare cu Pb foarte
ridicate – spre 460 µg/dl.
• La concentraţii mult mai joase de
încărcare cu plumb poate apare
iritabilitate, scăderea atenţiei,
pierderea memoriei, halucinaţii,
tremor.
Efectele neurologice la adult
• Între 40 - 120 µg/dl poate să apară:
• Stare generală alterată
• Iritabilitate,
• Scăderea memoriei,
• Scăderea concentrării,
• Depresie şi tulburări de dispoziţie,
• Cefalee,
• Fatigabilitate,
• Impotenţă,
• Scăderea libido-ului,
• Vertij,
• Pareze şi parestezii.
Efectele neurologice la adult
• Pot apărea şi:
• Diminuarea timpului de reacţie,
• Scăderea performanţelor motorii
vizuale,
• Scăderea dexterităţi manuale,
• Scăderea nivelului IQ –ului,
• Scăderea performanţelor cognitive.
Efectele neurologice la adult
• Efectele pe sistemul nervos periferic
pot induce tulburări posturale şi
tulburări în conducerea nervoasă.
Se produce:
• Încetinirea conducerii nervoase,
• Astenia extensorilor –articulaţie
mâinii în gât de lebădă – semn tardiv
de intoxicaţie cu plumb,
• Paralizia extensorilor.
Efecte renale
• Expunerea acută la plumb poate
induce afectarea funcţiei tubului
proximal se traduce prin apariţia de
aminoacidurie, glicozurie, şi
hiperfosfaturie (sindrom Fanconi –
like syndrom).
• Expunerea repetată sau continuă la
plumb poate induce apariţia unei
afectări cronice renale cum ar fi
nefrita interstiţială.
Efecte renale
• Nivelul minim la care pot apare
efecte renale nu este cunoscut. Cele
mai documentate efecte au fost
observate la un nivel al plumbemiei
de 60 µg/dL.
• Expunerea la plumb poate induce
apariţia “gutei saturnine” care se
caracterizează prin atacuri mai rare
decât guta clasică.
Efectele hematologice ale Pb
• Procesul de formare a hemoglobinei:
• I. 2succunyl-CoA+2 glycine =pyrrole
• II. 4 pyrrole = protoporphyrin IX
• III. Protoporphyrin IX + Fe++ =heme
• IV. Heme + polypeptide =hemoglobin
chain (α or β)
• V. 2 α chains +2 β chains =
hemoglobin A
No higher resolution availab.
Efectele hematologice ale Pb
• Plumbul acţionează în procesul de
formare al hemoglobinei prin
influenţarea activităţii unor enzime
din lanţul de formare a
hemoglobinei.
• Plumbul acţionează asupra
dehidrazei acidului δ-aminolevulinic
(ALAD), al sintetazei acidului δ-
aminolevulinic (ALAS), al
protoporfirinoxidazei şi al
ferochelatazei.
Efectele hematologice ale Pb
• Ferochelataza este foarte sensibilă la
acţiunea plumbului.
• O descreştere a activităţii acestor
enzime se traduce prin apariţia a
creşterii substratului - eritrocit
protoporfirina în celulele roşii (este
găsită şi ca zincprotoporfirină ZPP
prin legare cu zinc în loc de fier).
• Nivelul crescut de acidului δ-
aminolevulinic în sînge şi plasmă şi
porfirine eritrocitare libere poate fi
asociat cu expunerea la plumb.
Efectele hematologice ale Pb
• Sindromul hematologic poate apărea
la un nivel al plumbemiei egal cu 50
µg/dl la expusul profesional iar la
copii la 40 µg/dl sau chiar 25 µg/dl.
• În expunerea la plumb pot să apară
granulaţii bazofile la nivelul
eritrocitelor .
Efectele hematologice ale Pb
• Expunerea la plumb poate induce două
tipuri de anemii şi anume:
1. Anemia hemolitică ce apare în situaţia
unei expuneri acute la nivele mari de
plumb.
2. O anemie ce rezultă atât prin interferenţa
în lanţul de sinteză al hemului precum şi
prin reducerea ratei de supravieţuire al
celulelor roşii. Anemia rezultată poate fi
o anemie hipocromă, sau normocromă,
microcitară cu posibilitatea unei
reticulocitoze asociate.
Efectele hematologice ale Pb
• Anemia francă apare numai atunci
când nivelul de plumb din sânge
este mare şi pentru un timp
îndelungat.
• La copii, rar, apare anemia francă.
Hematii deaspect normal
Hematii cu granulații bazofile
Efectele endocrine ale expunerii la Pb
• În situaţia expunerii la concentraţii
mari de plumb, se observă o relaţie
inversă între nivelul de plumb din
sânge şi cel de vitamină D.
• Plumbul împiedică transformarea vit.
D în forma sa hormonală: 1,25-
dihydroxyvitamin D. Aceasta este
responsabilă de menţinerea
homeostaziei calciului intra – şi
extracelular.
Efectele endocrine ale expunerii la Pb
• Atunci când 1,25-dihydroxyvitamin D
este scăzută, dezvoltarea şi
creşterea celulară este afectată,
dezvoltarea ţesutului osos din os şi
dinte poate fi diminuat.
• Aceste modificări pot apare la copii
cu nivelul plumbemiei peste 62 µg/dl
şi cu deficit nutriţional cronic de
calciu, fosfor şi vitamina D.
Efectele endocrine ale expunerii la Pb

• Copii cu nivelul plumbului în sânge


cuprins între 33 – 55 µg/dL au un
nivel mai redus de nivelul1,25-
dihydroxyvitamin D faţă de nivelele
observate la copii cu insuficienţă
renală severă.
Efectele endocrine ale expunerii la Pb
• Asupra funcţiei glandei tiroide,
plumbul are un efect minim sau nu
are efect deloc.
• O corelaţie negativă slabă a fost
stabilită între durata de expunere la
plumb şi nivelul de tiroxină şi
tirozină liberă.
• Expunerea cronică la plumb poate
afecta funcţia tiroidiană dar în timp.
• Nu a fost observată afectarea
funcţiei tiroidiene la copii.
Efectele cardio-vasculare ale Pb
• Plumbul este unul dintre factorii ce
contribuie la apariţia hipertensiunii
arteriale, în special a hipertensiunii
sistolice.
• Plumbul în sânge < 30 µg/dL arată o
asociere slabă cu posibilitatea de
apariţie a hipertensiunii.
• Expunerea ocupaţională poate
creşte riscul de apariţie a
hipertensiunii arteriale şi a bolilor
cardio-vasculare ca un efect tardiv.
Efectele digestive ale Pb
• Colica saturnină – durere colicativă puternică
• Constipaţie
• Greaţă,
• Vărsături,
• Anorexie,
• Pierdere în greutate,
• Scăderea apetitului.
La adulţi manifestările apar la 100 -200 µg/dL iar la
copii între 60 -100 µg/dL. S-au observat
manifestări şi la 40 µg/dL.

La ficat , plumbul poate afecta capacitatea


funcţională a citocromului P450 de a metaboliza
substanţele chimice.
Efecte asupra aparatului reproducător
• Efecte reproductive asupra
bărbaţilor: diminuarea concentraţiei
spermei, diminuarea numărului de
spermatozoizi, scăderea motilităţii
spermatozoizilor.
• Asupra fertilităţii: rezultate
discutabile atât la bărbaţi cât şi la
femei,
• Efecte asupra sarcinii: o frecvenţă
crescută a avortului spontan, a
sarcinilor oprite în evoluţie.
Efete asupra ratei de dezvoltare a nn.
• Naşteri premature,
• Feţi cu greutate mică la naştere,
• Apariţia de malformaţii congenitale,
• Tulburări de creştere şi dezvoltare
neurologică ulterioară a copilului.
Efectele Pb asupra fetusului şi a nn.
• Plumbul trece bariera feto-
placentară şi poate influenţa
viabilitatea fătului precum şi
dezvoltarea fătului şi a copilului.
• Expunerea prenatală la plumb
(plumbul în sângele matern la un
nivel egal cu 14 µg/dL) poate duce la
creşterea riscului de apariţie a
naşterii premature sau a naşterii
unui copil hipotrofic.
Efectul carcinogen al plumbului
• Cunoştinţele actuale nu sunt
suficiente pentru a susţine efectul
carcinogenetic al plumbului.
• Plumbul este inclus în grupa 2B –
probabil carcinogen după
clasificarea EPA.
Semne şi simptome asociate cu expunerea la Pb
• Scăderea capacităţii de învăţare şi
memorare,
• Scăderea abilităţilor verbale,
• Semne precoce de hiperactivitate sau
ADHD,
• Scăderea IQ,
• Iritabilitate,
• Mialgii sau parestezii,
• Disconfort abdominal ocazional,
• Fatigabilitate uşoară,
• Letargie,
Semne şi simptome asociate cu expunerea la Pb
• Artralgii,
• Dificultăţi de concentrare/oboseală musculară,
• Cefalee,
• Vomă,
• Constipaţie,
• Fatigabilitate generală,
• Tremor,
• Dureri abdominale difuze,
• Pierdere în greutate,
• Pareze şi paralizii,
• Encefalopatie ce poate duce la pierderea cunoştinţei, comă
şi deces,
• Lizereul Burton la nivel gingival,
• Dureri colicative ( dureri abdominale severe, intermitente).
TESTE DE ÎNCĂRCARE CU PLUMB
Determinarea expunerii recente la Pb
• Plumbul din sânge reprezintă cea
mai utilă analiză pentru screening şi
diagnostic pentru expunerea recentă
şi cea în desfăşurare -10 µg/dL.
• Este o relaţie liniară între nivelul de
plumb din sânge şi aportul de plumb
(de ex: ingestie de zugrăveală).
• Determinarea plumbului din urină
(nivel admisibil până la 30 µg/L
urină).
Determinarea expunerii vechi la Pb
• Plumbul în ţesutul dur: plumb în oase
(oseminte) ( metoda de determinare este
prin spectrofotometrie de absorbţie
atomică),
• Determinarea plumbului în os in vivo se
face prin K-XRF.Această metodă
disponibilă în special pentru cercetare şi
mai puţin pentru clinicieni.
• Determinarea plumbului în dinţii deciduali
se face prin spectrofotometrie de
absorbţie atomică.
Teste ce evidenţiază expunerea
• Determinarea nivelului de plumb din
fanere respectiv din păr – arată
expunerea.
Alte examene de laborator
• Evaluarea frotiului sanguin periferic,
• Hematocritul,
• Valoarea hemoglobinei,
• Radiografie abdominală,
• Ureea sanguină,
• Creatinina,
• Evaluarea neuro-psihologică la copii.
Alte examene de laborator
• EP care în mod uzual sunt
cunoscute ca ZPP a fost cunoscut ca
un test de elecţie pentru screeningul
celor copiilor şi a altor grupe de risc
asiptomatice.
• Date recente indică că EP/ZPP nu
este suficient de sensibil la nivele
joase ale plumbemiei şi de aceea nu
este mai este aşa de util pentru
screening.
Alte examene de laborator
• Valorile normale ale ZPP sunt sub 35
µg/dL.
• Creşterea valorilor concentraţiei de
EP este proporţională (după un timp
de latenţă de 120 zile) cu nivelul
plumbemiei dar numai peste 30-80
µg/dL.
• De aceea, testul EP/ZPP nu este
suficient de sensibil pentru a
identifica expunerea la plumb la
nivele joase poate induce rezultate
fals negative.
Susceptibilitatea la plumb
• Expunerea joasă este asimptomatică.
• Afectarea abilităţilor poate apărea la
nivele ale plumbemiei între 10 -25 µg/dL.
• Simptome arătând o intoxicaţie acută pot
apare la nivele ale plumbemiei între 35 -
50 µg/dL la copii şi 40 - 60 µg/dL la adulţi.
• Intoxicaţia severă este asociată cu nivele
ale plumbemiei de 70 µg/dL la copii şi 100
µg/dL la adulţi.
1. Scăderea abilităţilor ( pacienţi asimptomatici)
• Scăderea capacităţii de învăţare şi
memorare,
• Scăderea abilităţilor verbale,
• Semne precoce de hiperactivitate
sau ADHD
• Scăderea IQ
• Scăderea funcţiei auditive şi
capacităţii de vorbire.
2. Toxicitate redusă
• Mialgii şi parestezii,
• Iritabilitate,
• Disconfort abdominal ocazional,
• Uşoară fatigabilitate,
• Letargie.
3. Toxicitate moderată
• Artraligii
• Oboseală musculară
• Cefalee,
• Vomă,
• Constipaţie,
• Fatigabilitate,
• Tremor,
• Dureri difuze abdominale,
• Pierdere în greutate.
Toxicitate severă
• Pareză sau paralizie,
• Encefalopatie,
• Pierderea cunoştinţei,
• Comă,
• Deces,
• Lizereu Burton
• Colică saturnină.
Evaluare
• CDC consideră că la copii este un
nivel ridicat al plumbului în sânge
la10 µg/dL sau mai mult. Azi se
admit 5 µg/dL plumb în sânge.
• Pentru adulţi în mediu de muncă
OSHA (nu pentru public în general)
consideră ca şi cauză de a fi
îndepărtat din mediul de lucru
nivelul plumbului în sânge de 50
µg/dL şi nivelul plumbului în sânge
de 40 µg/dL ca şi cauză de notificare
obligatorie.
Evaluare
• Dacă un adult are o expunere la 20
µg/dL ar trebui urmărit. Aceasta este
important în special pentru femeile
în perioada fertilă şi pentru femeile
gravide.
• Evaluarea nivelului de plumb în
sânge poate fi considerat un mod de
screening potrivit în special pentru
populaţia infantilă şi în anumite
circumstanţe şi pentru adulţi.
Prevenţie
• Eliminarea sursei ca exemplu
eliminarea vopselelor cu plumb, a
plumbului din benzină, etc.
• Măsuri igienice. ca: spălatul pe mâini
după joacă, înainte de masă sau de
culcare,
• Eliminarea prafului de pe podele şi
suprafeţe,
• Copii să nu se joace lângă poduri
sau artere intens circulate,
Prevenţie
• Alimentaţia bogată în fier şi calciu a
copiilor (astfel scade absorbţia
plumbului),
• Lăsaţi să curgă apa la robinet cel
puţin 1 minut înainte de utilizare,
• A nu se folosi apa caldă pentru
prepararea hranei bebeluşilor sau
pentru gătit.
Nivele de plumb admise in aer
• Recomandare OMS - Limita este 0.5
µg/m3 ca medie anuala.