Cicloalcani - hidrocarburi saturate ciclice:

►monociclice (CnH2n)
►biciclice (CnH2n-2)

Denumire: prefixul ciclo + numele alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon.

Poziţia substituenţilor se reprezintă prin cifre.
Radicalii cicloalcanilor se denumesc asemănător cu cei ai alcanilor.

Teoria tensiunii în ciclu - explică comportarea fizico-chimică variată a cicloalcanilor.

Ipoteze:
●cicloalcanii au o structură plană;
●unghiurile de valenţă ale atomului de carbon hibridizat sp3 sunt 109o28’;
●unghiurile cuprinse între laturile poligoanelor regulate corespunzătoare
ciclurilor de 3, 4, 5, şi 6 atomi de C au valori de 60o, 90o, 108o, 120o.
Închiderea ciclurilor:
- cu devierea valenţelor atomului de C de la valorile normale
- cu apariţia de tensiuni în ciclu care se manifestă prin micşorarea stabilităţii ciclului,
dependentă de gradul de deviere. Cea mai mică tensiune în ciclu o are ciclopentanul.
Cicloalcanii cu 3 sau 4 C în moleculă dau uşor reacţii de adiţie cu desfacerea ciclului, deşi sunt
compuşi saturaţi.
Ciclurile cu peste 6 C ar trebui să fie instabile dar acestea participă totuşi la reacţii de substituţie ca
şi alcanii obişnuiţi, lipsa de tensiune în ciclu fiind explicată prin admiterea deformării ciclurilor în spaţiu.
Deformarea este datorată rotirii atomilor de carbon în jurul legăturilor care îi unesc în aşa fel încât devierile
de la valorile normale ale unghiurilor de valenţă ale atomilor de carbon să fie cât mai mici.
Proprietăţile chimice ale cicloalcanilor
Reacţii de adiţie
În ciclurile de 3 şi 4 atomi de C, datorită tensiunii mari din cicluri, are loc reacţia de adiţie cu
deschiderea ciclurilor şi adiţionarea la capetele catenei.
H2CBr CH2 CH2Br

Br2 H2
H2 H3C C CH2Br
C HBr

HOSO3H H2
H2C CH2 H3C C CH2

H2
OSO3H
H2
H3C C CH3
Ciclobutanul, mai stabil, participă numai la reacţii de hidrogenare cu deschiderea ciclului.
Reacţii de izomerizare au loc în prezenţa catalizatorilor AlCl3, AlBr3.
De ex. ciclohexanul se transformă la T= 30-80oC în metilciclopentan. Raportul între reactant şi
produsul de reacţie, la echilibru, este acelaşi, indiferent dacă se pleacă de la ciclohexan sau
metilciclopentan. CH3

ciclohexan (75%) metilciclopentan (25%)

ALCHENE
- hidrocarburi aciclice nesaturate cu o legătură dublă în moleculă (CnH2n).

Denumire - înlocuirea sufixului -an din numele alcanului cu sufixul –enă. Dubla legătură se
notează în catenă cu cele mai mici cifre.
Radicalii monovalenţi derivaţi de la alchene au terminaţia –enil
Reacţia de adiţie - desfacerea legăturii π şi adiţionarea reactanţilor printr-un mecanism de adiţie
electrofilă:
♦ scindarea heterolitică a reactantului:
X Y X++ Y-

electrofil nucleofil

♦ heteroliza unui dublet electronic π sub acţiunea reactantului electrofil cu polarizarea dublei
legături:
C C + X+ C+ C

X
carbocation

♦ carbocationul rezultat se stabilizează prin atac electrofil asupra fragmentului de reactant

nucleofil din sistem: -
+
C C + Y C C

X Y X
Adiţia reactanţilor heterogeni este legată de efectul inductiv al radicalilor alchil legaţi de atomul de C care
poate să fie atrăgător (-I) sau respingător de electroni (+I). În funcţie de aceasta adiţia este orientată în
mod diferit.
R
R R
R
C CH2 + X+ + Y- C CH2
C CH2 + X+ + Y- C CH2
R
-I R R +I
R Y X
X Y

C C

Br Br

C C
2
Br
Br
H Br
H

Exemple: C C
HOCl
C C
HO
S OH OH Cl
3
HO

C C
H

H OSO3H

C C

H OH
Reacţia de hidroxilare a alchenelor se petrece în condiţii blânde, în prezenţa KMnO4 sau OsO4:
H2C CH2

OsO4
C C + 2HOH OH OH C C + H2OsO 4
HO OH
Os OH OH

O O
Reacţia de oxidare se desfăşoară:
►în prezenţa peracizilor; rezultă eteri ciclici, numiţi epoxizi
O
C C + CH3 C C C + CH3 COOH
O O H
O
►în prezenţa ozonului, la temperaturi scăzute; se obţin ozonide instabile care, în prezenţa apei, conduc la compuşi
carbonilici
O O
H H HOH
CH3 CH CH CH 3 + O 3 CH3 C C CH3 2CH3 C +H2O2
H
O O

►în prezenţa oxidanţilor (KMnO4), în mediu acid; rezultă compuşi carbonilici şi acizi carboxilici în funcţie de
structura alchenei. R R
KMno4 O
C CH R1 + 3 O C O + R1 C
H 2SO 4
R OH
R

Reacţia de polimerizare conduce la compuşi macromoleculari numiţi polimeri (n - grad de polimerizare).

Ex. obţinerea polietenei la P mare şi ToC joasă cu O2 drept promotor:
nCH2 CH2 CH2 CH3
n
ALCADIENE - hidrocarburi nesaturate aciclice cu două legături duble în moleculă (CnH2n-2).
Denumire: numele alcanului + sufixul dienă cu precizarea poziţiei legăturilor duble prin cele mai mici
numere.
Legăturile duble pot fi:
► cumulate (cumulene)
► conjugate
► izolate
La alcadienele cu legături duble conjugate există interacţiune între electronii π ai celor două legături;
electronii π sunt delocalizaţi la nivelul celor 4 atomi de carbon din catenă şi apar proprietăţi chimice
caracteristice.
Reacţia de adiţie
- Adiţia Cl2 se realizează atât la una din dublele legături (adiţie 1-2) cât şi la capetele sistemului (adiţie 1-4);
intermediar se formează ioni alil care vor reacţiona cu clorul nucleofil (Cl-) în poziţiile 2 sau 4.
Cl
_ +
+
CH2 CH CH CH 2 + Cl Cl H2C CH CH CH 2
ion alilic

Cl
+
H2C CH CH CH 2 + Cl-

CH2 CH CH CH 2 CH2 CH CH CH 2

Cl Cl Cl Cl
Reacţia de polimerizare poate avea loc în poziţiile 1-2, 3-4 sau 1-4 (adiţia 1-4 poate fi cis sau trans):
H2 C CH

4 3 H3 C CH2
CH n
H2 C

H2 C CH
1 2
H3 C CH2

H2 C CH
n

H H
CH2 CH CH CH2 C C

H3C CH3
cis
H2C H
C C

H CH2
trans

Reprezentant important - butadiena - intră în structura terpenelor, steroidelor, cauciucului natural etc.

Alcadienele cu mai multe legături duble conjugate importante din punct de vedere biologic sunt
hidrocarburile carotenoidice prezente în special în organismele vegetale şi mai puţin în cele animale.
ALCHINE (CnH2n-2)
Denumire: numele alcanului corespunzător + sufixul -ină.

Proprietăţi chimice

Reacţii de adiţie
La legătura triplă se adiţionează aceeaşi reactivi ca la legătura dublă. Reacţia decurge în două etape, până la
saturaţie.
► Hidrogenarea decurge parţial sau total:
H H H H

C C + H2 C C + H2 C C

H H
► Halogenarea decurge direct sau în prezenţa hidracizilor care reacţionează sub acţiunea catalitică a HgCl2.
► Adiţia apei se realizează prin intermediarul alcoolului vinilic care, fiind un enol, se izomerizează
conducând la obţinerea acetaldehidei:
H2
HC CH + H2O H2C CHOH + H2 C C O
H
► Adiţia alcoolilor şi acizilor se face asemănător cu adiţia apei.

Reacţia de polimerizare conduce la obţinerea unor produşi diferiţi în funcţie de condiţiile de reacţie.
Reacţii ale grupelor metinice au loc datorită hibridizării sp a C triplu legat. Atomii de H pot fi înlocuiţi cu
metale:
HC CH + Na HC CNa + 1/ 2H2
HIDROCARBURI AROMATICE

Hidrocarburi aromatice mononucleare - denumirea generică arene (CnH2n-6).

Cea mai simplă hidrocarbură din această clasă este benzenul (C6H6) cu atomul de
carbon în stare de hibridizare sp2.
Evolutia modului de reprezentare a caracterului aromatic al benzenului:

Claus (1867), Dewar (1867), Ladenburg (1869), Armstrong (1887), Thiele (1899) si Kekulé (1865)
În general denumirea arenelor se face prin adăugarea numelor substituenţilor la
terminaţia benzen. Derivaţii disubstituiţi ai benzenului se denumesc
în mod obişnuit prin intermediul prefixelor orto (o), meta (m), para (p).
Dacă benzenul este substituit cu 2 radicali diferiţi denumirea se face
în ordinea lor alfabetică (2-amino-1-metilbenzen).
Exemple de radicali ai hidrocarburilor aromatice:

CH2 CH CH3 CH3

fenil o-fenilen benzil benziliden o-tolil p-tolil

Proprietăţi chimice

Arenele dau uşor reacţii de substituţie datorită caracterului aromatic Reacţiile de adiţie şi oxidare au loc în
condiţii energice.
Reacţiile de substituţie (nitrare, sulfonare, clorurare, alchilare etc.) au loc în condiţii blânde prin atacul unor
reactanţi electrofili (x+) sau a unor molecule polarizabile (x+-y-).
Reacţia de nitrare a benzenului conduce la obţinerea nitrobenzenului:

+ HO-NO2 NO 2
-H2O

Reacţia de sulfonare a benzenului conduce la obţinerea acidului benzensulfonic:

+ HO-SO 3H SO3H
-H2O

Reacţia de clorurare a benzenului conduce la obţinerea clorbenzenului:

+ Cl-Cl Cl
-HCl

Reacţia de alchilare a benzenului se petrece în prezenţă de catalizatori. În funcţie de agentul de alchilare, în

cazul benzenului, se obţine etilbenzen sau fenil-metil-cetonă.

O AlCl3
+ CH3-C C CH3
Cl -HCl
O