LASERUL CU RUBIN

Profesor : MASTERAND :
ANGHELINA FLORINA VIOLETA CORDUNA
VASILE
 Laserul cu rubin

Ce este laserul?

Cititoarele de coduri de bare, imprimantele laser,

transmiterea informaţiei prin fibra optică, CD-urile şi
DVD-urile audio sau video, holografia, neurochirurgia şi
chirurgia oculară, -iată cateva dintre domeniile şi aplicaţiile
care folosesc această invenţie extraordinară a secolului al
XX-lea: laserul.
Rădăcinile tuturor acestor inovaţii tehnologice se
găsesc într-o lucrare publicată în 1917 de Albert Einstein
"On the quantum theory of radiation". “Laser” este un
acronim pentru Light Amplification by Stimulated Emission
of Radiation.
Intr-un dispozitiv laser, atomii sau moleculele
mediului activ – un cristal de rubin, un gaz sau chiar un
lichid - sunt excitaţi asfel încât majoritatea să se găsească
într-o stare de energie superioară celei de echilibru.Lumina
este o formă de radiaţie electromagnetică emisă când unii
dintre electronii care orbitează în jurul nucleului unui atom
cedează o parte din energia lor sub forma fotonilor.
Electronii se pot afla, conform modelelor atomice din
mecanica cuantică, în anumite zone distincte localizate în
jurul nucleului atomic şi emit energie (fotoni) atunci când
părăsesc o zonă (orbită) exterioară, de energie mai mare,
revenind astfel la starea naturală, de energie mai mică, pe o
orbită inferioară. În prealabil atomii trebuiesc "excitaţi",
adică trebuie să îşi modifice starea naturală de echilibru din
punct de vedere energetic, fenomen care presupune saltul
unor electroni pe orbite superioare şi care se întâmplă
atunci când o substanţă este încălzită (primeşte energie sub
formă de căldură), când este străbătută de un câmp electric
intens sau când este bombardată cu un curent de electroni
liberi.

Cum functioneaza laserul cu rubin?

În componenţa unui laser există în mod uzual 2 oglinzi, un

mediu activ şi un dispozitiv care realizează pompajul
energetic al mediului activ. Mediul activ poate fi solid (de
exemplu un cristal de rubin), gazos (amestec de heliu şi
neon), dar şi din materiale semiconductoare. Ca exemplu,
un laser cu cristal de rubin este alcătuit dintr-un cristal
cilindric de rubin, două oglinzi paralele, argintate sau
aurite, şi un tub de descărcare, în formă de spirală, umplut
cu un gaz nobil şi conectat la un condensator de mare
capacitate.
Dupa cum se stie, rubinul este un oxid de aluminiu care
contine mici cantitati de ioni de crom. Cilindrul de rubin
utilizat are lungimea de cativa centimetri si diametrul de
cativa milimetri. Cele doua oglinzi plane si paralele,
slefuite cu mare grija, sunt argintate sau aurite in asa fel
incat una dintre ele este complet opaca, iar cealalta partial
transparenta, ca sa poata permite razelor laser sa paraseasca
instalatia. Ele sunt asezate la capetele cilindrului de rubin,
uneori se metalizeaza chiar capetele cilindrului. Tubul de
descarcare, in forma de spirala, umplut cu neon, xenon sau
amestecuri de neon si cripton este conectat la un
condensator si functioneaza asemenea blitz-urilor de la
aparatele fotografice. Tubul de descarcare emite intr-un
timp foarte scurt, de ordinul miimilor de secunda, o lumina
obisnuita, dar intensa, care provoaca inversiunea
populatiilor in cristalul de rubin. In desfasurarea acestui
proces o importanta deosebita il au impuritatile de crom
inglobate in cristalul de rubin. Ionii de crom au trei nivele
energetice. In stare normala, ionii de crom au energia E1
corespunzatoare nivelului inferior. Studiu nivelelor
energetice ale cromului arata ca daca se iradiaza cristalul de
rubin cu , produsa de tubul delumina verde cu lungimea
de unda egala cu 0,560 descarcare, o parte din ionii de
crom din starea normala isi vor mari energia datorita
absorbtiei radiatiei verzi, trecand intr-o stare energetica
superioara E3. In acest caz ionii de crom de pe nivelul E1
pot trece prin pompaj optic pe nivelul E3.
Laserul cu rubin, laserul cu patru nivele si laserul cu sticla
dopata cu neodim lucreză în general în impulsuri de ordinul
milisecundelor eliberând energii cuprinse între 0,1 şi 100 J.
Laserii cu mediu activ solid pot fi folosiţi pentru obţinerea
impulsurilor optice ultrascurte, cu intensitate de milioane
de waţi pe durate de ordinul nanosecundelor.
Lumina laserului
 Lumina emisă de un aparat laser are câteva
caracteristici diferite semnificativ de cele ale luminii albe
(cea emisă de surse precum stelele sau becul cu
incandescenţă).
Lumina emisă de sursele naturale sau de becuri se
împrăştie pe măsură ce se îndepărtează de sursă astfel încât,
cu cât distanţa faţă de sursă creşte, din ce în ce mai puţină
lumină atinge o anumită zonă a spaţiului. Lumina laserului
nu se împrăştie, ci are proprietatea de direcţionalitate, adică
se propagă pe distanţe mari cu o divergenţă foarte mică şi,
ca urmare, poate fi focalizată într-un fascicul cu diametrul
dorit.
Lumina laserului este monocromatică şi coerentă.
Lumina albă este de fapt un amestec de unde
electromagnetice cu diverse lungimi de undă caracteristice
culorilor fundamentale ce constituie spectrul vizibil.
Fiecare culoare are o lungime de undă caracteristică
aparţinând spectrului vizibil. Dacă am filtra toate lungimile
de undă cu excepţia uneia singure, lumina rămasă ar fi
monocromatică. Monocromaticitatea şi coerenţa luminii
laserului sunt caracteristicile care fac un astfel de dispozitiv
ideal pentru înregistrarea informaţiilor pe medii optice
precum CD-urile, dar şi pentru a fi folosit ca sursă de
lumină pentru comunicaţiile de date prin mediu de fibră
optică.
Bibliografie
http://science.howstuffworks.com/laser.htm/printable
http://www.repairfaq.org/sam/laserfaq.htm#faqilp2
http://www.aps.org/publications/apsnews/200508/history.cfm
http://technology.niagarac.on.ca/courses/tech238g/Lasers.html
KKKJK